Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Oile lui Costan

de Viorel Darie

Oile lui Costan

(Din volumul "Bucovina - plai de basm ?i dor" )

Una din bucuriile copiilor, dar cred c? ?i-a oamenilor mari tr?itori la munte, o reprezint? mieii ce se nasc prim?vara. Beh?itul mieilor, sub?ire, ginga?, amestecat cu beh?itul oilor m?mici, creeaz? o lini?te de ?ar?, lini?te care veste?te c? se apropie prim?vara. Odat? cu na?terea primilor miei, vremea se face mai cald? pe paji?tile de munte, soarele înc?lze?te mai cu n?dejde, z?pezile se topesc ?i încep s? plece la vale sub forma unor ?uvoaie tulburi ?i reci. Iar pe ponoarele de deal r?mase f?r? z?pad?, încep s? r?sar? flori mici: b?nu?i, topora?i, în anumite locuri chiar ghiocei.

A?adar, prim?vara, când se nasc mieii, este ?i bucuria copiilor: a venit prim?vara, chiar dac? mai cade câte o ninsoare sub?ire, c?reia i se zice la munte z?pada mieilor.
La Costan, vecinul cu o cas? mai la deal de casa bunicilor, erau multe oi, iar vara nu toate oile erau date la stân?. Avea omul un izlaz mare, de dincolo ?i de dincoace de pârâu, spre Checera, unde aveau loc de p??unat mieii de anul ?sta, dar ?i cârlanii- berbeci, sau ni?te oi sterpe sau ?chioape.
De cum venise la bunici, Ionu? v?zuse în p??unea lui Costan mieii ?i cârlanii p?scând în lini?te, toat? vara, în iarba cea verde, aproape de pârâu. Ce albi ?i frumo?i erau mieii, de?i nu mai erau mici, le crescuse lâna deas? pe ei, dar erau albi ?i frumo?i, mereu juc?u?i.

Din dorin?a de a vedea mai îndeaproape mieii, Ionu? fugea la vale, se urca pe gardul care desp?r?ea locul de fân al bunicilor de p?sc?toarea lui Costan, ?i admira cât de frumos pasc acolo mieii. Într-o zi, urca Costan dinspre pârâu, spre casa lui de pe coama dealului. Îl v?zu pe Ionu? stând pe gard, ?i-i zise:

- Hei, tu e?ti Ionu?? Ai venit la bunici? Î?i place aici pe deal?
Copilul, un pic fâstâcit fa?? de om str?in, se codi, apoi r?spunse:
- Da, îmi place la munte. Îmi place s? m? uit la miei…
- Aha, î?i plac mieii. Sunt frumo?i. Domnul i-a f?cut a?a de frumo?i, s?-i iubim, s?-i îngrijim cum se cuvine! …
- Uite, îmi spui dumneata, îndr?zni Ionu? s?-l întrebe pe Costan, de ce unii miei nu au corni?e, dar vreo doi au corni?e?
- Aaa! Da, cei care au corni?e, sunt berbecu?i, adic? b?ie?i. Ei nu or s? nasc? niciodat? miei, ?i nici lapte nu dau. Ei sunt doar pentru lân? ?i carne. Uite, vezi berbecul ?la b?trân, mai în vale. Are trei ani, ?i vezi ce coarne mari are?
- Dar e r?u? Nu bate cu coarnele cele mari ?i încovoiate? întreb? copilul nelini?tit, coco?at bine pe gard.
- Nu, ?la mare e blând, nu bate. Dar, s? fii cu b?gare de seam?, mielul acela tân?r, cu corni?e mici de abia r?s?rite, care are o pat? neagr? dup? ureche … acela s-a înv??at, nu ?tiu când, s? împung?. S? nu te duci la el!
?i Costan plec? mai departe la deal, la casa lui, ducând ?i o g?leat? plin? cu lapte, muls de la vacile de dincolo de pârâu.

A doua zi, Ionu? ie?i iar??i s? admire oile ?i mieii lui Costan din vale. Se c???r? pe gard, uitându-se la oi?e. De la o vreme, oile urcar? mai sus, chiar se apropiar? de locul unde st?tea el. V?zând mieii a?a frumo?i, p?scând în lini?te, b?iatul coborî de pe gard ?i se apropie încet de ei. Ce dr?g?la?i erau! Nu le era fric? de el. Rând pe rând venir? la el, s? pun? mâna pe cre?tetul lor ?i s? se joace cu lâna lor m?t?soas?, moale, cald?, ondulat?. ?ineau miei la copil.

Doar c?, mielul cel cu corni?e, adic? berbecu?ul, se apropie de Ionu?, ?i f?r? un semn anume, îl lovi pe Ionu?, în piept, de-l r?sturn? aproape. Copilul se sperie tare ?i încerc? s? fug? de-acolo. Dar berbecu?ul î?i lu? un nou avânt ?i-l mai izbi odat?. De data asta c?zu la p?mânt, nu mai era de joac?. Plângea pe jos. Berbecu?ul î?i lu? înc? un nou avânt ?i-l lovi iar, buff! Apoi iar buff! de?i Ionu? era c?zut la p?mânt ?i ?ipa dup? ajutor.

Norocul lui era c?-l auzi Costan, care lucra la o claie mai sus. Veni în fug?, s?rind peste gard, ?i se n?pusti asupra berbecu?ului bucluca?, s?-l alunge. Ionu? sc?p? cu bine, dar nu se oprea din plâns.

- Vezi, b?iete! De ce nu m-ai ascultat? Nu ?i-am zis c? berbecu?ul ?sta mic poate s? bat? cu coarnele, a?a mic cum e?

Morala – fiecare om înva?? din propriile p??anii, ?i mai pu?in din sfaturile altora.

Când ajunse acas?, le povesti bunicilor ce-a p??it. Bunica, speriat?, îl cert?: ce c?utase el pe p??unea str?in?? Putea p??i lucruri ?i mai nepl?cute, putea s? fie acolo vreun buhai, sau un cal n?r?va?, sau un câine. Nu-i de glumit! A doua oar? s? fie mai ascult?tor, s? nu intre pe p??unile altora, dac? nu ?tie ce-l a?teapt? acolo!

( va urma)

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro