Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Viitorul la minut

de Constantin Iliescu

Circul foarte des cu metroul. Cobor zilnic în stația Unirii 2 și până să ajung în zona cu turnicheții, trec pe lângă tot felul de tonete cu ziare, cărți, fel de fel de mărunțișuri, plus aparatele alea, automate de la care poți cumpăra sandwich-uri, băuturi răcoritoare, reviste și altele. Cred că le știți. Eu nu mă opresc niciodată să cumpăr ceva, pentru că am timpul programat strict, de dimineață de când mă trezesc și până seara când mă culc. Sunt un om meticulos și conștiincios și simpatizez pe cei ca mine, persoane care alcătuiesc societatea, interconectate într-un angrenaj precis, de ceasornic, potrivit căruia totul trebuie să se desfășoare, exact, ritmic și fără greseală.
Mai sunt pe acolo, pe la metrou și niște tonete pentru executarea unor fotografii ”la minut” în care intri, bagi o bancnotă de zece lei într-o fantă, zâmbești sau spui brânză pe englezește, după care primești un set decolorat de poze cu un presupus chip al tău.
O singură dată am făcut o astfel de fotografie la aparatul de fotografiat ”la minut”, dar nu mi-a plăcut pentru că am avut o groaznică senzație de claustrare și nici nu am ieșit bine.

În dimineața asta, am trecut în viteză pe lângă toate acele obstacole, după părerea mea, pentru că metroul e făcut să circuli nu să faci shopping și cu toată antipatia mea pentru aceste lucruri, atenția mi-a fost atrasă de o nouă cabină, cam cum sunt cabinele de telefon, sau de wc, pe care scria: ” VIITORUL LA MINUT ”
Societatea ar merge înainte fără sincope sau tulburări dacă totul ar fi predictibil și interferențele cu neprevăzutul ar fi eliminate. Ar fi eliminate și unele practici perimate, învechite și chiar degradante cum ar fi acelea de a merge la ghicitoare. Urăsc, de-a dreptul, faptul că peste tot, în ziare și reviste, la televiziune sau în programele radio sunt inserate acele horoscoape cu pretenția de a-ți prezice viitorul cu privire la sănătate, dragoste sau banii.
M-am bucurat în sinea mea că, uite; în sfârșit, știința, teoria mulțimilor, teoria limitelor, statistica, futurologia, toate și-au dat mâna și au venit în întâmpinarea unei nevoi firești, omenești în primul rând, aceea de ați cunoaște viitorul.
Cu toate că mă grăbeam, după cum v-am spus, de curiozitate, am intrat în cabina aceea și am tras după mine o ușiță îngustă în genul acelora de la duș. M-am așezat pe un taburet rotund și am început să studiez interiorul. Înăuntru era un fel de pupitrul cu trei butoane, un monitor și o tastatură ieftină de calculator. În dreptul fiecărui buton scria cu litere mari: TRECUT – PREZENT - VIITOR.
Sub pupitru era o fantă, acoperită cu un mic capac mobil în genul celor de la McDonalt’s, unde arunci tava cu resturi.
După câteva momente lumina s-a micșorat și dintr-un difuzor lateral a început o melodie relaxantă. Pe monitorul din fața mea a apărut un mesaj de bun venit și îndemnul de a da curs următoarelor instrucțiuni:
1. Apăsați butonul dorit.
2. Puneți mâinile pe pupitrul din fața dumneavoastră.
3. Țineți mâinile cu palmele în sus.
4. Închideți ochii și alungați din minte orice gând.
M-am hotărât să apăs butonul pentru – PREZENT- . După câteva zeci de secunde în care palmele mi-au fost scanate de un fascicol roșu, o voce fără glas, metalică, începe:
- Pentru prezent, introduce-ți un obiect personal la care puteți renunța: inel, brățară, lănțișor, medalion etc. ”
Cum nu aveam nimic din toate acestea m-am hotărât asupra lui ”etc.” și am introdus în fantă, un nasture, pe care l-am rupt de la cămașă. Din difuzorul lateral s-a auzit un scrâșnet, urmat de un bâzâit electric. Pe ecran apare mesajul:-
- În prezent, ești supărat pentru că nu te iubește M.
Tastez imediat:
- În prezent nu mă interesează M.
Pe ecran apare amesajul;
- Nici V. nu te iubește.
Tastez:
- Crede-mă, nici V. nu mă interesează.
Ecranul:
- Nu o să te iubească nimeni. Niciodată!
Tastez:
- Ei și!
Ecranul:
- Dar tu ai să iubești tot timpul pe câte cineva, până când ai să mori.
Tastez:
- Când am să mor?
Vocea metalică spune: Pentru VIITOR, introduce-ți un obiect personal, la care puteți renunța: inel, brățară, lănțișor, medalion, etc.
Introduc în fantă un alt nasture de la cămașă. Din difuzor se aude un scrâșnet, urmat de un bâzâit electric și de niște pârâituri ca la cutremur, care m-au făcut să-mi iau tălpășița.

Într-adevăr este cutremur și toată lumea de pe peronul stație Unirii 2 se precipită pe scările de evacuare. Sunt împins, luat pe sus de aglomerația de pe peron și cad în hăul dintre șine. Încerc să mă ridic în brațe să ajung din nou pe peron, dar sunt călcat pe degetele mâinilor și nu mă pot prinde de nimic. Prin huruitul metroului, care se apropie, aud distinct vocea metalică a aparatului:
- ”Ai să trăiești opt zeci și trei de ani”.
Îmi vine să-i strig aparatului că e un mincinos ordinar. Metroul este la doi pași de mine și văd privirea îngrozită a mecanicului.

Soarele a inundat dormitorul. Sar, ca ars, din pat și văd că ceasul arată ora 9,40. Nu am auzit soneria. E prima dată când am să întârzii la servici. Mă îmbrac în grabă. Plec cu cămașa descheietă pentru că lipsesc doi nasturi.

Constantin Iliescu (icon) | Scriitori Români

motto: incearca si vei afla

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro