Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Rumeg litere

de Bejliu Anne-Marie

"Nu periferiile ora?ului amenin?? atît de mult, cît mahalalele l?untrice ale fiin?ei umane, cele urbane constituind doar reprezentarea lor material?."
- Saul BELLOW

Rumeg litere între a fi ?i a nu fi. Cicatricea proasp?t? arde, cealalt? pare a fi cuminte.Ascult? coloana vertebral? ?i o în?eap? din când în când, în glum?. Totul devine arma alb? a secundei în care m? pornesc iar ?i iar a m? urî, pentru c? tr?iesc dup? ce ei au plecat ve?niciei, dar privesc o secund? în care primesc de la via?? în plin? figur? o palm? - fragment de metafor?, bineîn?eles - privesc o alt? secund? în care, pentru ridicarea de la p?mânt, împlinesc totul ca un robot pe care nimeni nu-l poate salva de sine însu?i. Pic?tura de fluid rugine?te fiecare vis în parte cu migal? apoi, cle?tele fricilor m? în?fac? de ceaf? ?i m? poart? printre amintiri. Umplu totul cu iluzii ?i m? declar salvat?.
Norocul meu este noaptea în care, dup? ce am aruncat o pastil? p?c?litoare în fundul gândului, adorm.
Mâine e o alt? zi, vine alt? sear? ?i iar adorm într-un cot, visând cine ?tie ce cai verzi pe pere?i, dup? ce privesc totul din colivia în care am ajuns acum.

*
- M? întreb uneori, Victore, pân? unde pot ajunge bra?ele crucii pe care sigur o port în spinare ?i în inim? demult. Verticala ei se întinde pân? la t?lpile care-mi ard continuu, dup? o por?ie stra?nic? de "fug? de la locul faptei", o eliberare m?car de o mie de ani, pentru a-mi odihni trupul, ?i sufletul ?i poate chiar ?i tu s?-?i reg?se?ti bucuria jocului.
?tiu c? vrei s? ne juc?m, ?i mai ?tiu c? m? sim?i acum atât de ab?tut? încât, coiful t?u în?eap? p?mântul, ?i z?u c? m? voi pr?bu?i odat? cu el dac? insi?ti prea mult. Sunt cuprins? acum de frici ?i nu ?tiu dac? voi reu?i s? m? redresez. Le simt cum atac?, caut în jurul meu, cu putere, izvoarele vechi, dar atât de pline de esen?e ale reechilibr?rii, a?a cum f?ceam mai mereu când picam în plasa lor. Tot mai greu îmi este s? ies din melanjul ?sta de durere cu voin?a de a m? ridica. Parc? m-a? l?sa întins? pe un pat de cuvinte ?i acolo s? dorm somnul literelor, s? le simt vibra?iile reale, nu numai spoiala care ajunge în file, la fel ca lumina astrelor, la mâna a doua, ca umbre ale unor fericiri promise ?i amânate oamenilor, pe P?mânt.

Ce mai e ?i starea asta a mea, Victore?
Tr?iesc depresia altcuiva, sau este depresia mea desc?tu?at? de plecarea acelei fiin?e dragi?

Victor se opre?te din a în?epa p?mântul de sub t?lpile mele ?i m? prive?te lung. Nu ?tiu dac? sunetul scos de el este oftat, sau numai un mârâit blând, oricum se hot?r??te dup? mult? vreme s?-mi vorbeasc?:

- Anna, este depresia ta, nu a altcuiva. Ai reaccesat-o vorbind poate, mai mult, despre b?ie?i, în perioada asta înc?rcat? de... plec?ri la cele ve?nice. ?i mai este compasiunea tr?it? foarte adânc, poate exagerat, de tine. Hai s? încerc?m s? reconstruim, sau s? construim un univers interior nou pe vechile schele ale emo?iilor de al c?ror cod nu scapi oricum, dar le po?i umple miezul mereu cu altceva. Încerc?rile vin opicum a?a cum au fost pl?nuite, chiar proiectate demult de existen??, dar ai vreme de un str?nut s? te hot?r??ti ce ?i cum schimb?m.
Acum mergi, înghite pastila de gânduri ?i uite un trandafir alb pentru o noapte mai blând?.
Îl aud spunând anume ca s? m? fac? s? râd: Hocus Pocus... ?i apoi, îndoaie un genunchi în aer ?i-mi întinde bobocul de trandafir.
- S?-l p?ze?ti, Anna, pân? se deschide. Când se va deschide, vei cunoa?te iar calea de ie?ire din grot?.

**
Nu e greu s? p?ze?ti un trandafir alb. De fapt p?ze?ti curgerea fireasc? a deschiderii geometriilor petalelor lui în care oricând, dac? vrei, te po?i reg?si. Nu-i a?a, Victore?
Uite c? te-am ascultat ?i diminea?? am în?eles în parte, ce anume se întâmpl? cu mine.
- Arunc? fricile departe de tine ?i mai prive?te cu aten?ie geometriile petalelor trandafirului alb. Vei vedea ?i în nervurile frunzelor lui cum po?i reg?si cu migal? toate gândurile care te pot umple de bucurie, l?sând deoparte r?utatea oamenilor care uit? c? toate prostiile, toate gesturile lor toxice manifestate, se întorc ca un bumerang mai puternic de infinite ori decât energiile generate de ei prin acele ac?iuni statice, sau mobile.
- Uneori am impresia c? v?d delfini conturându-se în textura petalelor ?i caut printre rândurile a?ternute de al?i oameni sensuri noi, sau, pur ?i simplu, un sens concentrat al acestor fiin?e de lumin? aparent fragile, dar atât de puternice prin inteligen?a lor ?i m? reg?sesc iar ?i iar pe linia de plutire, pe linia echilibrului uneori atât de fragil încât, m? sperii singur? de necunoscutele existente în sinele meu. Este ca un labirint pe care-l iau de infinite ori sub pa?ii min?ii sau, pur ?i simplu, sub pa?ii creierului din inim?, pentru a mai fura o f?râm? de autocunoa?tere.
A?tept cu ner?bdare seara, s? v?d dac? am avut dreptate în dezlegarea tainei st?rii mele imposibile.
- Stai lini?tit?, f?-?i toate cele necesare cotidianului ?i înclin? fruntea s? depun în centrul ei s?rutul de lumin? de care ai atâta nevoie, Anna.
Înclin capul c?tre el ?i m? s?rut? abia sim?it pe fruntea încruntat?. Simt pentru o clip? cum toate furtunile î?i strâng genunchii la piept ?i se a?tern cumin?i pe covorul voin?ei. Pentru o frântur? de timp le înving, le domesticesc, dar cine ?tie când se vor ridica din starea de f?t ?i m? vor umple iar ?i iar de frici.


Anne Marie Bejliu, 10 iunie 2018

Bejliu Anne-Marie (AnMar) | Scriitori Români

motto: "Sunt un clown, colec?ionar de clipe." - Heinrich Boll

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro