proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

● Inspira?ia poetic? î?i are sorgintea în imaginile arhetipale ascunse în substraturile sensibile ale intimit??ii l?untrice, suflete?ti, în subcon?tient ?i incon?tient, în c?m?rile secrete ale inimii, în con?tiin??, acolo unde divinul întâlne?te umanul. F?r? inteligen?? emo?ional?, imagina?ie ?i sensibilitate estetic? n-ar fi nici poezie, nici religie, nici oameni care s? în?eleag? ?i s? intuiasc? taina acelei realit??i de dincolo de realitate, a acelei lumi a visului de care mintea ra?ional? nu are ?tire. Când oamenii nu vor mai putea visa ?i nu vor mai crea poezie autentic?, atunci când vor ?ti doar s? calculeze ?i s? consume, chipul dumnezeiesc din om va intra sub penumbra eclipsei ?i omul nu va mai fi om.

● Inspira?ia ?i flac?ra nestins? a creativit??ii poetice ne pot ridica pe culmile sublimului estetic de dincolo de orizontul lumii contingente. Dar tot poezia ne poate îns? ?i r?t?ci prin colnicele obscure ?i întunecate ale p?durii de vise ?i simboluri ale imagina?iei. Trebuie îns? mai întâi s? trecem prin labirintul mitopoetic în c?utarea minotaurului din noi în?ine, prin pustia singur?t??ii ?i a dezn?dejdii transcedentale, prin întunericul din partea nev?zut? a realit??ii ?i a visului pentru a putea apoi ie?i la lumin? v?zând ceea ce de fapt am c?utat, f?r? poate s? ?tim, înainte ca noi în?ine s? fi fost concepu?i.

● Este adev?rat c? privit? doar prin spectrul ?i din perspective pragmatice ?i utilitariste poezia ar putea fi doar o „moar? de z?pad?” pus? în mi?care de vântul ?i viscolul emo?iilor, al iluziilor ?i al vis?rii lucide. Dar în?eleas? fenomenal, spiritual ?i estetic, prin haru-i nev?zut care macin? fibra opac? ?i transcende limitele realit??ii materiale, poezia poate îngem?na ?i întrupa esen?a adev?rului frumos ?i a frumosului adev?rat chiar ?i numai în ?i prin farmecul, fascina?ia sau revela?ia unei simple imagini inspirate. Sub aspectul s?u creativ ?i cognitiv poezia ne apare ca o stare de har, de intui?ie preconceptual?, de emo?ie a min?ii ?i de ra?iune a inimii, stare care atunci când este decantat? ?i distilat? tainic în alambicurile alchimiei cuvintelor transform? ?i transfigureaz? formele materiale în imagini poetice, în viziuni ?i arhetipuri perene.

● Momentele de creativitate poetic? sunt evenimente unice ?i irepetabile în originalitatea acestora. Pot fi imitate, explicate, imaginate dar niciodat? reconstitute sau recreate ca atare. Nici st?rile poetice neispirate nu pot fi descrise ori reprezentante suficient de adecvat prin cuvinte chiar dac? virtual imaginile pot fi reproduse poate ca fiind mai reale decât realitatea îns??i. Cine poate descrie gustul unui fruct exotic, al unei c?p?uni s?lbatice coapte vara în dogoarea ?i mângâierea razelor de soare? Cine poate exprima în cuvinte frumuse?ea inefabil? a voalului ca de mireas? al florii de crin? Cu atât mai mult experien?ele spirituale ?i st?rile poetice autentice nu pot fi exprimate des?vâr?it prin cuvinte. Dar pentru se face în?ele?i, pentru a putea comunica experien?e ?i st?ri de spirit, viziuni transcedentale, o alt? fa?? nev?zut? a lumii ?i realit??ii poe?ii se folosesc de cuvinte, precum de ni?te oglinzi paralele care reflect? ?i reprezint? o imagine la infinit, de?i imaginile din oglind? nu sunt realitatea materializat? a ideii ini?iale, germinale.

● Cuvintele au for?? creativ?, germinativ?. Sunt s?mân?? vie care în condi?ii prielnice încol?e?te, înflore?te ?i d? road? însutit. Cuvintele sunt o form? de întrupare a ideilor, a emo?iilor ?i sentimentelor care spiritualizate prind via?? în mintea ?i în inima poetului. Prin s?mân?a poetic? din cuvinte, cu fiecare poezie se creaz? o nou? lume într-o sintax? pe cât posibil ?i de dorit coerent?, revelatoare, p?truns? de un sens profund ?i de o semnifica?ie aparte.

● Cuvintele sunt colportoare de mesaje subliminale, au putere de comunicare ?i de convingere sugestiv?, pot schimba via?a, voin?a ?i credin?a celor care le ascult? ori le citesc. În unele limbi sacre fiecare cuvânt, chiar fiecare silab?, reprezinta cândva o lume în sine, plin? de sens ?i semnifica?ie. Limbajul vernacular, sacru ori poetic ?i-au pierdut îns? în timp puterea, s-au desacralizat. Fiecare cuvânt, silab?, expresie verbal? luate separat nu nu mai fac fiecare prin sine sens, nu mai sunt decât semne de orientare prin p?durea de simboluri a lumii acesteia. Când îns? se restabile?te o punte de leg?tur? transcedental? între cuvinte, când cuvintele se asociaz? prin for?a de atrac?ie gravita?ional? a antinomiilor care se împac? la lumina unei anumite st?ri de spirit, când cuvintele se adun? dup? o logic? poetic? precum m?rgelele pe un fir de a??, atunci se pot crea idei sensibile care pot schimba lumea din l?untru, o pot face mai în?eleapt? ?i mai frumoas?. Dar tot prin acela?i mecanism de formare a mesajului, prin corela?ia dintre cuvinte se pot crea, comunica ?i infiltra în mintea omului ?i în lume duhurile r?ului, ale urâtului, ale neadev?rului. De aici nevoia de valori apriorice, perene, de axiologie, de sistem evaluare, de virtute moral? ?i de capacitate intelectual? capabil? s? discrimineze spiritual ?i s? deosebeasc? între limbajul care coumunic? adev?rul ?i frumosul ori doar aparen?a acestora. Duhul demonic îmbr?c? de obicei straie de str?lucitoare de lumin? menite s? amestece apele limpezi ?i cele tulburi, minciuna cu adev?rul, binele cu r?ul, frumosul cu urâtul. Pân? când se produce o r?sturnare radical? a valorilor, o debusolare axiologic?, astfel încât tripticul minciunii, r?ului ?i urâtului ne întunec? vederea.

● Bucuria tainic?, binecuvântarea cereasc? a oric?rui muritor, credincios, sceptic ori apostat, este aceea de a se apropia de tronul de frumuse?e al gloriei divine, de a avea parte de acea experien?? mistic?, inspira?ie poetic? transfiguratoare care întrec orice în?elegere. F?r? un dram de poezie via?a este doar searb?d travaliu, z?d?rnicie, goan? dup? vânt. Pentru cei care nu s-au n?scut cu darul de a fi creativi, adic? poe?i, Dumnezeu a blagoslovit poe?ii cu darul, harul ?i inspira?ia de a alege cele mai potrivite cuvinte care s? exprime pe cât posibil omene?te adev?rul ?i frumosul, acea realitate inefabil?, divin?, prefigurare a paradisului ori a iadului sufletesc.

● Iubirea adev?rului, ra?iunea iubitoare exprimat? prin mijloacele de expresie estetic? este ea îns??i un act de crea?ie care transform? ?i elibereaz? l?untric pe om. Prin crea?ia poetic? universul material devine pentru o clip? transparent ?i o dovad? a existen?ei universului spiritual, invizibil, o form? de realizare a acestuia. C?ci a?a dup? cum sfintele icoane produc în mintea ?i percep?ia credinciosului taina prezen?ei harice ?i hristice adev?rate, tot a?a ?i o poezie autentic?, inspirat? de duhul adev?rului face pe creatorii ?i pe iubitorii de frumos s? simt? ?i s? perceap? miracolul prezen?ei sacrului, a realit??ii sfin?eniei revelate prin cuvântul inspirat, prin cuvântul icoan? f?c?toare de minuni.