proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Mul?i se întreab? ce s-o fi ales de cainii Londrei. Nu, nu câinii, ci cainii! Descenden?ii acelei f?pturi biblice, rod al împerecherii adulterine dintre prima femeie ?i o reptil?. Suntem tenta?i s? credem c? z?mislirea o înnobilase cu chip de om, dar uit?m c? dup? tat? era ?arpe. S? m? pici cu cear?, îns? tot nu a? putea explica cum s-a ajuns de la Cain la câini. A?a s? fi ar?tat urma?ii uciga?ului lui Abel, chip de om ?i suflet de fiar?? Probabil, da. A?i privit, totu?i, vreodat? în ochii unui câine? Imposibil s? nu fi v?zut c?ldura, devotamentul ?i iubirea ce le eman? pentru st?pânul s?u. Cine poate uita de câinele soldatului! Îns?, câinii aceia fioro?i, folosi?i pentru lupte, r?mân, prin ferocitatea lor, ni?te fiare. Sub înf??i?area lor trebuie s? se ascund? sufletul cainilor! Dar, mai ?tii, poate c? povestea cu ispitirea, chiar ?i prin intermediul fructului oprit, ne aten?ioneaz? c? aceste suflete sunt în stare, spre ademenire, s? ia uneori chipuri angelice.
Deci, nu doar semantica apropiat? a numelui m? determin? s? fac aceast? leg?tur? între caini ?i câini. Cândva, se pare c?, sc?pa?i de la o vân?toare local? de vulpi exotice, celebrii câini umani s-au împr??tiat pe mapamond. Prin ferocitatea lor au uimit pân? ?i istoria. H?ituindu-?i vânatul au ajuns h?t departe, dincolo de m?ri ?i oceane, întemeind cel mai mare imperiu cunoscut vreodat?. În mod suspect, îns?, de ceva vreme cainii londonezi au cam disp?rut de pe str?zi. Uneori, abia de îi mai vezi hoin?rind r?zle?i pe la marginea metropolei ori prin locuri izolate ale mapamondului. E ciudat, c? nu mai mârâie la trec?tori, nu se mai împerecheaz? în v?zul public, nu mai latr? la lun? ?i nici nu mai iau în st?pânire aleile parcurilor prin pestilen?ialele lor dejec?ii. Nu mai urineaz? pe flori, pe pomi… Zic unii c? s-ar fi adunat într-o singur? hait? ?i s-ar fi retras de ochii lumii în catacombe. Dup? ce, cu infinit? l?comie, au îngurgitat trufandalele planetei, acum s-ar afla într-o prelungit? siest?. De aia ar fi ap?rut ?i problema asta cu poluarea planetar?. Resturile de la osp??urile lor de odinioar?, persistând sub form? de gunoaie ale mondenit??ii, sufoc? întregi cartiere, ba chiar ?i mentalul public. Degeaba s-au înmul?it haitele de hiene ?i ?acali, ace?ti „sanitari” cotidieni ai intimit??ii noastre, mirosul de hoit amenin?? planeta.
Dar, s? revenim la caini ori câinii despre care vorbeam… C?zu?i într-o aparent? letargie se hr?nesc cu vise. Nu mai mârâie, nu mai latr? ?i î?i ?in, cu mare grij?, ascun?i col?ii. De acolo, îns?, din bezn?, poate travesti?i sau cu înf??i?are patern? de reptil?, a?a pe mute?te, continu? s? sfâ?ie ?i s? ucid?. Au evoluat, îns?, în ferocitate, gustul sângelui nu îi mai satisface; de ast? dat?, veritabili vampiri, se dedulcesc la speran?ele omenirii. Li se pare un concept anost, ce trebuie urgent revizuit, îns??i speran?a de via??. Noi, prostimea, începem s? tr?im prea mult. Ori prea le copiem modul de via??, atentând la unicitatea lor! Se cred o asemenea elit? c?, în importan?a lor, î?i m?nânc? pân? ?i raha?ii. Îi cred mult prea pre?io?i spre a fi l?sa?i altora. Numai mirosul fetid de menstrua?ie, sperm? ?i urin?, la vremea împerecherii, mai semnalizeaz? dezagreabila lor prezen??.
O somnolen?? ap?s?toare, nefireasc?, s-a a?ternut peste str?lucitoarea capital? ce, în nem?suratu-i orgoliu, se înc?p??âneaz? s? mai aminteasc? despre m?re?ia b?trânului imperiu britanic. Str?lucirea ei e, îns?, una fals?, for?at?, artificial? pentru c?, aproape nici nu se mai ?tie de când, nici o raz? de soare nu se încumet? s? str?bat? prin stratul de nori, de o grosime ?i densitate nemaiîntâlnite, ce preveste?te, parc?, vremuri cumplite. Poate ?i pentru c? în subsolurile secrete ale unei foste catedrale aflate în ruin?, unde se apropie de încheiere marele conciliu al „Fr??iei ?arpelui”, s-au pus la cale noi planuri pentru preluarea sub control total a omenirii. Cele vechi, de mai multe secole, le-au fost desconspirate. De undeva, ni?te lupi albi le-au stricat Agenda. Într-o form? „mai apetisant?, mai inocent?”, proiectul e?uat al trâmbi?atei ordini mondiale este ocultat în cadrul unor alte protocoale ce dep??esc, prin monstruozitate ?i viclenia urzelilor, cele mai însp?imânt?toare închipuiri ale min?ii. La umbra perfidului Albion se actualizeaz?, pune la cale o nou? „Biblie”, poate un Al treilea Testament. Semn c? n?ravurile rele sunt atât de adânc încastrate în albul rocii, de unde î?i trage renumele, c? nici apele Atlanticului nu reu?e?te s? le spele .
R?t?cit? prin cea?a existen?ei cotidiene gloata nu ?tie, îns?, ce i se preg?te?te. Ea are un singur dumnezeu – Banul! Munce?te în ne?tire, fur?, ucide, în?eal?, se prostituiaz? s?-l agoniseasc?; adio celor zece porunci, apoi se destr?b?leaz? cheltuindu-l pe orice. Aceast? nesfâr?it? benchetuial? îi face pe cei mai mul?i s? tr?iasc? într-o continu? stare de mahmureal? psihic?, f?r? a mai putea deosebi întunericul de lumin?, noaptea de zi. Peste tot, parc?, s-a a?ternut un fel de noapte a min?ii, prin care se confund? iadul cu raiul. ?i în aceast? pâcl? existen?ial?, nefericirea cotidian? a vie?ii e tr?it? ca o s?rb?toare a mor?ii.
Cam la fel se petrec zilele-nop?i ?i în celebrul han, cu specific românesc, al lui Titi Barosanu, aflat undeva la periferia metropolei, chiar la intrarea în p?duricea de lâng? s?tucul Corona. Aici vin s?-?i înece în vin autohton dorul de „acas?” fiii înstr?ina?i ai plaiurilor mioritice. Veselia ?i glasul zglobiu al scripcarului: „Foaie verde foi de nuc/ Vin leli?? s? te ?uc” r?zbat pân? departe. Intrarea în local este str?juit? de o uria?? u?? din stejar, sculptat? în motive carpatine ce proiecteaz? în relief imaginea fantastic? a dragonului cu cap de lup. Deodat?, parc?, izbit? de furtuna ce amenin?? s? spele de p?cate, cu un nou potop, întreaga Insul?, aceasta se deschide violent. În cadrul ei î?i face apari?ia o siluet? zvelt?, dar impun?toare, înf??urat? într-o pelerin? neagr?. Albastrul privirii, ca cerul senin, m?tur? întreaga înc?pere ?i cu mers elastic, de felin? ce-?i urm?re?te prada, se îndreapt?, sigur pe sine, c?tre separeul de lâng? fereastra din partea opus?. Acolo îl a?teapt? un tân?r la fel de ner?bd?tor, de impozant ?i de blond. Nou venitul î?i arunc? gr?bit pelerina pe un scaun ?i se îmbr??i?az? c?lduros, b?tându-se reciproc, b?rb?te?te, cu palma pe spinare. Sunt atât de asem?n?tori încât fiecare pare reîncarnarea celuilalt. Cei de fa?? nu ?tiu c? b?taia lor ap?sat? într-un anume fel pe spate e, în fapt, ?i un cod de recunoa?tere ?i avertizare.
- Hai m?i, omule, m?! E?ti transpirat tot, uite, ia ?i te r?core?te! Aproape am g?tat a doua bardac? de când te a?tept. Începusem s? cred c? o s? ratezi minunea asta de cotnar, îmbuteliat direct de la izvoare.
- Mi-era imposibil s? nu vin… S? sorbim împreun? din clondir sau plosca asta cu vin… E?ti atât de rar c? nu sc?pam, eu prilejul s? te reîntâlnesc.
- Sincer, ?i mie începuse s? mi se fac? tare dor de tine!
- Alex, Alex… Te v?d proasp?t. Nu ai obosit de atâta alerg?tur??
- Offf… Parc? mai am timp! Ăsta mi-e destinul. Umblu ?i eu pe urmele lui tata. „Gr?dina” trebuie des?elenit?, p?zit?… Iar geopolitica readus? în matca ei natural?. De acolo de sus ne bântuie, nu-mi dau pace str?mo?ii. Te po?i pune cu Sfântul Sava Gotul… Probabil am fost menit s? m? înham eu la povara lui, s?-i duc mai departe str?dania.
- Hmm, interesante vremuri tr?im. Lupul Alb contra ?arpelui! Grea misie… Na, c? am ?i uitat. Mult noroc! ?i îmbr??i??ri ?ie, lui unchiu ?i celorlal?i de la mama.
- Ahaa, ha… ?tii povestea! Ă?tia or s? r?mân? ve?nic îndr?gosti?i unul de cel?lalt.
- Mie-mi spui? Mama… Barbara ?i el „Barbarul de la R?s?rit”! ?i acum mai pot s? recit, pe de rost, aproape întregul volum de versuri. Fericit? c? îi fusese dedicat, în timp ce m? al?pta, mi-l declama ca cea mai des?vâr?it? actri??.
- Te v?d în mare form?… Dup? ce ne-am întâlnit la Berlin nu prea mai ?tiam pe unde navighezi.
- Stai lini?tit! Ca de obicei în ape tulburi, uneori chiar mâloase. Nu acolo pândesc reptilele alea scârboase? Le urm?rim fiecare mi?care… Când pleci, treci pe la „bârlog”! ?i-am l?sat acolo, drept cadou, cea mai nou? mostr? din mizeria pe care o pun la cale. Marf? a-întâia! Sunt sigur c? o s?-i fac? ferici?i pe ai no?tri.
- Prin mine, „Gr?dina” déjŕ î?i mul?ume?te! Da’, ia spune, avertismentul meu telepatic l-ai primit?
- Tu ai fost… Mul?am! Era gata, gata s? m? înec în rahatul lor. E minunat c? func?ioneaz?. Deci, pot ?i eu!
- Atunci a fost ceva în afara codului. Un fel de rezonare accidental?. Ai avut mare noroc c? a mers! Dar… drag? Carl, scumpul meu veri?or, nu vreau s? te pierd. ?tiu c? e?ti b?iat descurc?re?, îns? nu te l?sa ispitit prea tare, r?mâi prudent! Încearc? s? respec?i cât mai riguros crochiul comunic?rilor noastre pentru a putea fi interceptat în caz de necesitate.
- Am luat aminte! Merit ciufuleala! Dar stai lini?tit, nu-i las eu pe urâ?ii ??tia s?-mi m?nânce coliva. Apropos, afl? c? acum am devenit sir… Dup? neamul iubitei mele consoarte. Ea e cel mai bun om al meu!
- Gata, ai evadat din clubul burlacilor? Felicit?ri, abia a?tept s? o cunosc ?i s? o comp?timesc, biata de ea. În sfâr?it, tu?a a sc?pat de grija ta! Cred c? a r?mas, îns?, aceea?i leoaic? când e vorba de puiul ei. Sigur zâmbe?te, cum o ?tiu eu ?treng?re?te tot timpul, dar e stânjenit?, înghite cam cu noduri lâng? o nor? de vi?? nobil?. Se teme s? nu te fi luat valul… Ai grij?, via?a asta de aristocrat s? nu te mole?asc?, înstr?ineze… E o ap? am?gitoare!
- Ce faci, adaugi propriile temeri? Probabil c? mama î?i dorea o nem?oaic? sau vreo nepoat? de-a lui Vlad ?epe?, eroul ei favorit. A îmbr??i?at-o ca o soacr?. La cât de n?zuroas? e… Pulseaz?, totu?i, în ea ?i sânge de româncu??! Ne-a spus povestea aia a voastr? cu soacra cu trei nurori. Apoi, s? fi v?zut-o cum încerca s? se autoconsoleze. Îi explica lui tata c? nora ei, fiind una singur?, nu se ?tie dac? e cea mare ori cea mic?.
- Ha, ha, ha… Tare îi mai place s? se laude cu originile ?i sângele ei geto-dac!
- A?a e. Mai ales dup? ce i-ai d?ruit ?i lucrarea aia a lui Carlo Troya despre ge?i ?i go?i… Da’, uite cum st? treaba! ?tiu c? sunt un tip formidabil, c? fac o treab? extraordinar?. C? pun ?i eu, un pic, um?rul ?sta slab… Îns? nu ?tiu de ce m? simt, cumva, parc? pe afar?. Totu?i am senza?ia, uneori, c? r?mân prea minuscul, neînsemnat în r?zboiul acesta a?a de mare. C? nu-i în?eleg mult prea multe dintre subtilit??i. S? ne l?murim, îmi cunosc creanga! Nu e vorba de un pion care vrea s? fie rege…
- Hai las-o! Tu, pion… În b?t?lia aceasta to?i suntem ni?te minusculi, fiecare mai anonim ca cel?lalt. Dar împreun? form?m un himalaia în calea lor! ?i cum tu e?ti, poate, primul care le afl? mi?c?rile…
- M? simt ciudat… E aiurea s? nu ai viziunea totului. Am citit eu mult din câte se scrie. Precum vezi, am p?truns chiar pân? în preajma lor. Mi-am împuiat capul cu denumirile alea ciudate. Allgruulk, kiily tokurt, mazarek, maitre annunaki ramay, ainama, indugutk… ?i câ?i al?ii or mai fi. În?eleg c? „Consiliul celor cinci”, probabil din ordin intergalactic, încurajeaz?, indirect, eforturile noastre. Dar îmi scap? esen?a. Nu le pricep scopul… În fond de ce se bat ??tia de mii de ani pentru planeta noastr?? Tot auzim de r?zboiul din cer… Dar care produce atâtea dezastre pe p?mânt. Vor s-o colonizeze… o vor f?r? noi, oamenii? Dar la ce bun? Pentru ce e a?a de important? pentru ei? Nu au atâtea alte miliarde ?i miliarde de constela?ii unde s? se duc?? Tu, care po?i trece ?i „dincolo”, mai lumineaz?-m?!
- Ai dreptate! Niciodat? nu ?tim destul despre ei… Cât despre „dincolo”… Acolo e misterul. Dar, uite, s? pornim de la ceva simplu. Încearc? s? vizualizezi Tabelul periodic al elementelor. Acolo exist? un num?r de elemente cunoscute, aflate în stare natural? ori sintetizate în laborator. Mai r?mân, îns?, destule goluri unde urmeaz? s? fie înscris numele celor nou descoperite.
- Nu în?eleg. ?i ce-i cu asta?
- For?ând un pic nota, se poate spune c? nivelul actual de evolu?ie al umanit??ii poate fi apreciat ?i prin raportare la stadiul cunoa?terii elementelor. Civiliza?ii avansate au ajuns s? le cunoasc? pe toate ?i le exploateaz? de milioane de ani.
- M? rog… Pe baza lor ?i-au construit nave…
- Nu prelucrarea în scop tehnologic este cea mai important?, ci asimilarea acestor elemente în organicitatea specific? a fiec?rei rase. Cei veni?i din „afar?” le încorporeaz? în devenirea c?tre des?vâr?irea fiin?ei lor. Uimitoare vestigii, care le atest? prezen?a multimilenar? pe Terra, sunt descoperite aproape în fiecare zi în straturile arheologice.
- Mda… Cunosc destule despre asta…
- S? privim în trecut! ?i s? lu?m o civiliza?ie… Ajuns? la stadiul în care membri s?i î?i des?vâr?eau fiin?a p?mântean?, ea se desprindea de Terra ?i se afilia la un alt corp galactic. Adic?, roia c?tre altundeva… Îns?, l?sa aici un strat al existen?ei sale care, practic, se ad?uga scoar?ei p?mântene. Se poate spune c? misiunea tuturor civiliza?iilor perindate pe aici a fost nu numai de a se forma pe sine, dar ?i de a „construi” p?mântul. Legea aia cu „nimic nu se pierde, nimic nu se câ?tig?” este dep??it?. Dogma era valabil? pentru Philon din Alexandria, ca apar?in?tor al acelui „ceva” din care putea lua f?r? a se împu?ina. Aici e vorba de „ceva” care aduce din afara noastr?. Construindu-se ca civiliza?ie p?mântean?, fiecare ras? ad?uga stratului, sub form? material?, propria zestrea spiritual? cu care venea din galaxia anterioar?.
- Fizic exprimat, din nonexist apare aici un exist. Particip? la construirea P?mântului? A?a… ?i?
- Poate p?rea paradoxal, dar ?i noi oamenii suntem ni?te extratere?tri. Numai c? suntem o ras? relativ tân?r? pe calea autodes?vâr?irii p?mântene. Avem vârsta ultimului element periodic descoperit. Citind Tabelul ne d?m seama cât de lung ne mai e drumul evolu?iei pân? vom atinge perfec?iunea terran?. Atunci, prin sintetizarea ultimului element, se va produce un cataclism care ne va expulza din starea de însufle?ire (tr?ire) „dincolo”, în starea de fiin?are. Se va putea spune c? ne-am spiritualizat ca ras? ?i ne putem afilia la un alt corp ceresc. Acolo, potrivit modelului terran ori altcumva, vom afla atunci, ne vom continua devenirea întru des?vâr?ire. La plecare, urma noastr? p?mântean? se va stratifica peste cele ale celorlalte civiliza?ii trecute pe aici în devenirea lor. Ne-o vom încrusta, deci, în scoar?a terestr?.
- Evident… Pot s? fiu de acord. ?i fiecare civiliza?ie are orgoliul de a „construi” P?mântul cât mai aproape de chipul s?u. De aici…
- Mecanismul prin care evolu?m noi ast?zi este urm?torul. Am venit aici, aducând „zestrea”, convertit? spiritual, a celorlalte planete pe care am tr?it anterior. Aveam înf??i?area acumul?rilor de pe ultimul corp ceresc de pe care am evadat, roit. Adic?, aceea de lup alb.
- M? uime?ti… Am venit aici ca lupi? Fii mai explicit!
- Nu chiar. Cum s?-?i spun… Existen?a noastr?, individual? ?i ca ras?, e simultan? „aici” ?i „dincolo” sub dou? st?ri: cea de însufle?ire (tr?ire) - persoan? ?i cea de fiin?are – eonic? (spirit).
- Adic?…Tr?im simultan în dou? dimensiuni?
- Exact! Dou? aspecte a ceea ce numim via??. Numai c? tr?im în trei dimensiuni – trecut, prezent ?i viitor. Ca locuitori p?mânteni, suntem corporalitate ce cuprinde în ea fiin?a. Fiin?a individual? e o matrice personal? pe care trebuie s? o umplem cu în?elepciunea acumulat? aici. Când fiin?a sau eul p?mântean a ajuns la satura?ie „murim”.
- De ce în ghilimele?
- Pentru c? nu murim în în?elesul comun al cuvântului. Facem saltul, trecerea din starea de însufle?ire în cea de fiin?are. Trupul îmbog??e?te p?mântul (lutul), iar fiin?a, spiritul g?zduit de corp, trecând dincolo, fiin?eaz? fiin?a eonic? individual?, component? a celei a rasei.
- Fiin?a eonic?…
- Ea e configurat? potrivit experien?ei tuturor tr?irilor pe corpurile cere?ti prin care am trecut. Experien?a personal? a tr?irii p?mântene, în forma sa spiritual? se adaug?, ca o c?r?mid?, la construirea propriei fiin?e eonice pe calea ei întru des?vâr?ire.
- Doamne… Fiin?? personal?… fiin?? eonic?…
- De fapt aceea?i fiin??. Cât tr?im avem existen?? simultan?, ca persoan? p?mântean? ?i ca fiin?? eonic? la care suntem racorda?i. Când „murim” continu?m s? exist?m numai ca fiin?? eonic?. În aceast? stare ne înc?rc?m cu propria imagine spiritual?. Adic? ne configur?m viitoarea înf??i?are p?mântean? – persoan?, în cadrul c?reia coexist? corporalitatea ?i amintirea fiin?ei. Dup? ce experien?a însufle?irii a fost asimilat?, depozitat?, ad?ugat? fiin?ei eonice revenim pe Terra.
- Un fel de desc?rcare a fiin?ei personale în fiin?a eonic?? ?i apoi rena?tem…
- Întocmai! Aici, prin procesul genetic, ne form?m ca fetus în conformitate cu memoria eonic?. Apoi ne dezvolt?m, umplem tiparul eonic, eul cu o nou? experien?? a tr?irii. ?i în continuare devenirea se repet?. Specificul rasei noastre, expresie a stadiului de evolu?ie, este acela c? trecerea dintr-o stare în alta se face genetic, prin na?tere ?i prin spiritualizare - murire.
- Foarte interesant ce spui! Suntem un fel de c?r?u?i…
- Concluzionând, murirea se produce atunci când eul - fiin?a persoanei se satureaz? cu experien?? p?mântean?. Na?terea persoanei are loc atunci când experien?a spiritual? a tr?irii a fost de?ertat?, ad?ugat? fiin?ei eonice, iar eul – ultima imagine a ei memorat? (memoria eonic?) revine pe p?mânt.
- Suntem un fel de tipar când venim aici…
- Cam a?a. O amprent? energo-informa?ional?.
- ?i… Persoana e „salahorul” care, prin p?mântenire, încarc? eul la capacitatea sa cu descoperiile ?i înv???mintele de aici.
- E?ti bun! Ai priceput din prima. Eul este „vehicolul” care, în form? spiritualizat?, transport? zestrea p?mântean? „dincolo”, unde o încastreaz? fiin?ei eonice. Tr?irea se prelunge?te în timp pe m?sura cre?terii capacit??ii de acumulare a eului. De aceea, în stadiile superevoluate eul, în starea de însufle?ire, tinde c?tre nemurire. Adic?, prin spiritualizare se va ajunge la identificarea celor dou? st?ri.
- Ahaa…
- Fiin?a eonic?, îns?, poate trece ?i direct în starea de persoan?, luând înf??i?area tuturor stadiilor pe care le-a parcurs rasa respectiv?. Spre exemplu, pentru oricare reprezentat al unei superciviliza?ii trecute ?i pe aici e facil s? „îmbrace” haina uman?.
- Cazul reptilienilor… Dup? ce i-au eliminat pe annunaki le-au preluat înf??i?area, iar acum pe a oamenilor.
- Aceast? succesiune de treceri, potrivit mecanismului prezentat, se repet? pân? când întreaga experien?? p?mântean? e transferat? fiin?ei eonice. Când, precum un vampir, rasa respectiv? a supt tot ce se g?sea în Terra, dup? ce printr-un cataclism ?i-a îngropat urma în scoar?a terestr?, fiin?a eonic? se orienteaz? c?tre un alt corp ceresc, la care se afiliaz?. ?i procesul autodes?vâr?irii sale se repet? în alt? form?. Odat? pleca?i, îns?, din varii motive ei pot reveni în vizit?.
- În sfâr?it, aproape c? încep s? pricep. Modelul t?u explicativ mi se pare formidabil prin simplitate ?i coeren??.
- Nu e al meu. E o ciosvârt? din „antropoteismul” bunicului. Civiliza?ia care, în propor?ie covâr?itoare, a atins perfec?iunea p?mântean? pleac?, roie?te spre alte z?ri ontice. R?mâne, îns?, aici o parte minoritar? aflat? numai în starea de persoan? pentru c? fiin?a eonic? le-a plecat odat? cu rasa. Pentru a supravie?ui au nevoie de o alt? gazd? eonic?.
- Stai a?a c? m? înnebune?ti! Adic? rasa pleac?, sub forma eonic?, spre alte z?ri. ?i supravie?uitorii p?mânteni ai cataclismului r?mân f?r? suportul de „dincolo”. E abandonat? aici doar persoana, iar fiin?a individual?, încorporat? în cea a rasei se duce odat? cu aceasta.
- Da! Ca persoan?, r?mân „orfani de fiin??” aici pe Terra. Astfel devine posibil ca, prin intermediul lor, s? se afilieze p?mântean membri unei alte rase ce a atins perfec?iunea pe planeta mam?. Altfel spus, ei nasc p?mântean persoanele rasei nou venite.
- Foarte, foarte interesant…
- În acest mod se interconecteaz? ?i ei la fiin?a eonic? a acestora, putând supravie?ui. Este ?i cazul rasei umane venite s? p?mânteneasc?. Afilierea ?i sedentarizarea ei temporal? aici s-a f?cut prin intermediul Marilor Heraclizi.
- De ??tia parc? am mai auzit câte ceva… Ia s? vedem!
- Imediat… ?i noi, oamenii, suntem ni?te invadatori. Venim de undeva, de pe planeta Haum ?i de aceea ne spunem haumanoizi – humanoizi - oameni. La sosire, afilierea p?mântean? ne-am f?cut-o pe cale genetic?, având drept gazde-p?rin?i persoane ce apar?ineau civiliza?iei pleiadiene.
- Dar cum a fost posibil? conexiunea, simbioza între lupi ?i heraclizi?
- Bun? întrebare… Cred, îns?, c? po?i intui r?spunsul. La plecarea de pe planeta de origine, fiin?a eonic? a rasei haumanoide con?ine ?i fiin?ele eonice nefinalizate evolutiv. Cele ale indivizilor r?ma?i acolo în starea de însufle?ire. Aceste fiin?e eonice, care îns? nu mai au persoan?, tind s? î?i reg?seasc? starea de însufle?ire. ?i atunci ele se afiliaz? la persoana heraclitic?.
- Deci, fiin?a eonic? individual? haumanoid?, liber? în cadrul celei a rasei sale, simbiozeaz?, se contope?te cu persoana heraclitic? p?mântean?.
- N?scu?i din pleiadieni, ne situam totu?i pe un nivel de evolu?ie net inferior acestora. Eram un produs simbiotic, copii ai lor, dar apar?inând unei alte rase. Atât de primitivi încât pleiadienii p?reau pentru noi zei! Convie?uirea cu ei este cel mai bine exprimat? în mitologia p?mântean?. O lung? perioad? am tr?it împreun? cu „zeii”, sub a c?ror îndrumare ?i protec?ie ne-am pus. Pentru c?, în limba p?rin?ilor, planeta purta numele de Geea am preluat ?i noi de la ei numele de ge?i – oameni ai p?mântului. Treptat, am început s? absorbim de la pleiadieni înv???tura pe care o puteam pricepe ?i pe baza acestei experien?e ne-am început evolu?ia eonic? în calitate de terrani.
- Deci suntem haumeni, lupi care, prin na?tere, am preluat înf??i?area pleiadienilor.
- Ei ne sunt „zeii”. Cum zice „Facerea”, dup? chipul ?i asem?narea lor! În momentul în care pleiadienii î?i încheiaser? ciclul solar de circa 26000 de mii de ani, rezultat al sintetiz?rii ?i a ultimului element chimic, se produsese cataclismul. Poate sub forma potopului ori a unei glacia?iuni… Datorit? dependen?ei lor, aproape totale, de condi?iile de mediu create de ei, pleiadienii, în propor?ie covâr?itoare, nu putuser? supravie?ui terestru. F?cuser? saltul eonic c?tre o alt? galaxie ori dimensiune. Cei care nu î?i încheiaser? ciclul evolutiv au supravie?uit subteran ?i subacvatic. Din aceste medii, unii au ie?it la suprafa?? ?i au tr?it ca uria?i printre oameni, chiar împerechindu-se, în timp, cu ace?tia – copii ai lor. Al?ii ne-au supravegheat de la distan?? ori au intrat în starea de letargie ca somati.
- ?i ??tia r?ma?i erau heraclizii?
- Heraclizii, fiin?e luminoase, erau dependen?i de soare. În lipsa acestuia, în perioada postcatastrofic?, se „hr?neau” cu lumina condensat? a aurului. Cum acesta, ca ?i alte elemente indispensabile lor, se aflau în mare concentra?ie ?i puritate în actualul spa?iu românesc, s-au grupat, majoritar, în aceast? regiune care, împreun? cu spa?iul adiacent, de la Geea se numea Ge?ia. Cei care, îns?, tr?iau în afara ei o numeau, cu un soi de evlavie tem?toare, Hiperboreea. Un ?inut misterios, ascuns ?i greu accesibil, în care s-a dezvoltat o popula?ie preistoric? – simbioz? haumano-heraclitian? – patria ge?ilor. Modul lor de via?? era eminamente spiritual, cam la fel cum tr?iau Adam ?i Eva în rai. Focul sacru al sanctuarelor le asigura toate necesit??ile existen?iale. Heraclizii formau cele patru caste preo?e?ti, avându-l drept Mare Heraclit pe Zalmoxe.
- Uite c? am ajuns ?i la atât de misterioul Zamolxis. Deci, era pleiadian… P?i… ?i Dumnezeul actual?
- Zalmoxe, se poate spune, era pentru haumanoizi un profet al Lui. Dar s? continuam! Cum heraclitienii erau cei mai evolua?i locuitori ai planetei, Sarmisegetuza devenise centrul spiritual al lumii. Restul popula?iei hiperboreene îl formau haumanoizii. Datorit? mo?tenirii genetico - spirituale pleiadiene, prin rostirea mantrei „Haum” – numele planetei natale, cei mari puri se puteau transforma în lupi albi. Haumanoizii erau, deci, lupi în devenire uman? ca rezultat al p?mântenirii ?i metisajului cu pleiadienii. Zalmoxe era Marele Lup Alb – spiritul p?mântean suprem. Numai el st?pânea focul sacru.
- ?i heraclizii, nu numai haumanii se puteau transforma în lupi albi?
- În primul rând heraclizii! Ei existau doar ca persoan?, pentru c? simbiotic tr?iau pe fiin?a eonic? haumanoid?.
- Buun! ?i dincolo de Hiperboreea tr?iau ?i al?i haumanoizi?
- Bineîn?eles! Numai c? ace?tia gravitau din punct de vedere spiritual, gra?ie prezen?ei heraclizilor printre ei, în jurul lui Sarmis (Soarele lor), care era getul (p?mânteanul) za ce unea lan?ul haumanoid.
- Suuper… ?i acest Sarmis – getul za, era Zalmoxe. ?i de aici Sarmisegetuza, Centrul Spiritual Unificator al Lumii mitice. Au urmat preistoria apoi istoria…
- Tot în acea vreme, pe Terra veneau expedi?ii ale unei alte civiliza?ii superioare, cam de nivelul pleiadienilor pleca?i, dar care nu se formase aici – reptilienii.
- „Prietenii” mei!
- Ei f?ceau experimente pentru a se acomoda ?i împ?mânteni aici. Probabil ajunseser? nu ca rezultat al unei deveniri naturale, ci for?at. Fuseser? alunga?i de undeva ?i î?i c?utau un exil mai pe pofta inimii lor. Dovada acestor încerc?ri, speciile de reptile! Momentul culminant al acelei coloniz?ri l-a reprezentat, probabil, epoca dinozaurilor.
- Ahaa… Dar urm?ritorii lor i-au exterminat ori alungat ?i de aici.
- Foarte posibil! Poate fi o explica?ie a dispari?iei acestora. Îns?, reptilienii c?p?taser? o capacitate de adaptare formidabil?. Pentru a putea evolua, în continure în dimensiunea lor eonic?, aveau nevoie de unele elemente ce se g?seau doar în compozi?ia P?mântului.
– Ahaa! ?i spre a le exploata foloseau, drept sclavi, haumano-heraclizi - oameni primitivi a c?ror înf??i?are o puteau întruchipa ca pe un costum astronautic.
- Nu te gr?bi! Foloseau oameni primitivi, dar care doar sem?nau ca înf??i?are cu haumano-heraclizii. Poate c? trebuie s?-i d?m ?i lui Darvin ?i evolu?ionismului un pic de dreptate. Annunaki, prin manipulare genetic?, reu?iser?, in vitro, s? inoculeze în locul ovulului maimu?ei oul reptilian. ?i creaser? o nou? specie de maimu?e cu înf??i?are uman?. Pentru c? folosiser? pentru fecundarea lui spermatozoizi de la haumani. Ace?tia nu formau o ras? pentru c? nu aveau spirit. Chiar dac? ar?tau ca haumanii r?mâneau ni?te maimu?e docile.
- Un pic, s? v?d dac? am în?eles bine… Se configureaz?, deja, ni?te tipuri de popula?ie uman?. Haumanoizii - lupii albi de pe planeta Haum, veni?i pe Terra prin na?tere din p?rin?i heraclizi; pleiadieni, care aveau doar însufle?ire (persoan?) dup? ce fiin?a eonic? le plecase de aici integrat? în cea a rasei, ca urmare a finaliz?rii evolu?iei p?mântene. Apoi haumano-heraclizii, cei n?scu?i din împerecherea heraclizilor cu haumanii.
- ?i la ei po?i ad?uga ?i ace?ti humanoizi, oameni-maimu?? crea?i prin inginerie genetic?.
- ?i ce-i deosebea atât de mult pe humanoizi de haumanoizi?
- For?ând un pic, se poate spune c? primii erau artificiali, construi?i, iar ceilal?i erau naturali, autoconstrui?i. Dar esen?a r?mânea alta. Creierul haumanoid era frontalian, cerebral, orientat c?tre conexiunea cu Totul. Dispunea de capacit??i pe care ast?zi le numim extrasenzoriale, ce le permitea racordarea cu trecutul ?i viitorul. Creierul humanoid era preponderent reptilian, instinctual, orientat c?tre sine ?i prezent spre a-?i asigura supravie?uirea. „Lupii” erau predispu?i le evolu?ie pe calea autodes?vâr?irii în cadrul conexiunii cosmice, comunicând cu spiritual universal. Nu se temeau de moarte, de trecerea „dincolo”, chiar ?i-o a?teptau ca pe o împlinire, intrare în comuniune a persoanei cu propria fiin?? eonic?. Vezi cazul geto-dacilor, care plecau râzând la zeu! „Reptilienii” erau preocupa?i de salvarea persoanei nu-?i configuraser? fiin?a eonic?. ?i de aici manifest?rile lor de egoism, orientarea spre violen??, autoimpunere prin domina?ie, toate având ca suport teama de moarte.
- Primii erau cerebrali – meditativi vis?tori, vizionari, cu sim? profetic, orienta?i spre creativitate, spre tr?ire spiritual?… Ceilal?i instinctuali – p?tima?i, agresivi, domina?i de creierul limbic, conservatori se temeau de schimb?ri, anima?i de spirit practic. În timp, s-au produs ?i împerecheri ale reptilienilor cu haumano-heracli?ii?
- S? facem diferen?a între familia restrâns? a reptilienilor ?i humanoizi. Foarte probabil. Pentru pl?cerea sexului, dar în mod natural fecundarea haumano-reptilian? nu era posibil?. Haumanoizii rezultau prin na?tere, reptilienii din ou prin eclozare. Dar, fiind superevolua?i puteau lua ?i chip de om. Îns?, dac? suntem tenta?i s?-i d?m crezare lui David Ice, pentru a-?i putea p?stra înf??i?area uman? trebuiau s? se hr?neasc? cu energie sexual? ori cu cea preluat? din sângele uman. Cel mai energizant era sângele menstrual ?i cel din placent?, ceea ce îi determina la orgii sexuale cu p?mântence ?i pruncucidere.
- ?i atunci humanoizii erau folosi?i nu numai ca sclavi, ci ?i ca drog. Se poate vorbi de culturi, planta?ii de humanoizi…
- Exista, deci, incompatibilitate genetic? între reptilieni, humanoizi ?i haumano-heraclitieni. Procreera prin împerecherea dintre cele dou? rase nu era posibil?. În schimb, împerecherea între hamanoizi ?i humanoizi, da! Cam ace?tia ar fi oamenii…
- Înseamn? c? nu se poate vorbi de haumano-reptilieni… A?a cum spuneai, decât de humanoizi realiza?i prin inginerie genetic?. ?i aceste maimu?e umane?
- Un hibrid, reptilieni cu înf??i?are uman?. Ori haumanoizi cu suflet de reptil?… O entitate în care coexist? haumanitatea cu animalitatea. Pentru c? maimu?a r?mâne doar ancestrala mam? surogat. Cum spuneam, e o diferen?? ca de la cer la p?mânt între haumanoizi ?i humanoizi. Primii sunt o nou? ras?, iar ceilal?i o specie evoluat? de maimu?e. Au proliferat ?i ast?zi formeaz? miliardele planetei. Existen?a lor se reduce la munc? ?i distrac?ie.
- Adic?, sunt perfec?i pentru ceea ce numim sclavia modern?! Ori, exprimat mai totalitar, omul nou al noii ordini mondiale…
- E o lung? discu?ie despre c?derea omului. Aceasta trebuie în?eleas?, hai s?-i spunem, doar sub aspectul emancip?rii genetice. Primii haumanoizi erau exponen?ii unei rase inferioare, din punct de vedere evolutiv, n?scu?i de o ras? superioar? – heraclitienii. Treptat, prin împerecherea între haumanoizi, se poate spune c? se produce o degenerare genetic?.
- Altfel zis, primii oameni erau n?scu?i din „zei”, iar genera?iile urm?toare erau n?scute din oameni.
- Se trece de la epoca „zeul na?te oameni” la cea în care „omul na?te oameni”. Se produce dec?derea genetic? de la haumanoido-heraclitian la haumanoid. Îns?, din punctul de vedere al evolu?iei, fiin?a eonic? haumanoid? e superioar? celei haumanoido-heraclitiene. Haumanoido-heraclitianul e mai aproape de lup decât haumanoidul.
- Pleiadienii heracli?i au n?scut haumanoizi, dar reptilienii nu pot s? nasc? oameni. Cum r?mâne cu mitul biblic, m? gândesc la povestea cu ?arpele ?i Eva.
- Descrie tocmai experimentul genetic al apari?iei omului maimu?? – humanoidul! Vechiul Testament e o mare f?c?tur? reptilian?. Printre multe altele, mitul Facerii sugereaz? c? cel pu?in o parte a omenirii – cainienii – are descenden?? reptilian?. ?i c? acea parte e superioar? tuturor celorlal?i oameni. Nu întâmpl?tor Cain e cel care îl ucide pe Abel ?i nu invers! Printr-un fals vor s?-?i legitimeze rolul de p?rin?i ai umanit??ii ?i de aici un statut p?mântean privilegiat. Statut care le-ar permite s? conduc? lumea, aservind-o propriilor scopuri. Totodat?, se dore?te, în fa?a vulgului, s? „înc?lzeasc?” rela?ia om – reptil?. St?pânul s? nu-i mai par? victimei atât de str?in. S? întemeieze un soi de rudenie menit? s? mascheze, oarecum, starea de inferioritate a omului în raport cu rasa conduc?toare. Prin sethieni se sugereaz? existen?a unei elite autohtone oculte cu origine mai de soi care, pentru loialitatea ei, se afl? în gra?iile reptilienilor, fiindu-i permis accesul la gnoz?. Popula?ia este astfel împ?r?it? în reptilienii conduc?tori, sethienii prin care se face administrarea planetei ?i prostimea aflat? în stare de sclavie.
- Vorbeai despre ge?ii hiperboreeni…
- Datorit? modului lor agresiv de manifestare, reptililienii intrau în conflict cu ge?ii ale c?ror mijloace de ripost? erau nonviolente, exclusiv spirituale.
- Aha… Mo?tenire pleiadian?. La fel ca atlantizii, tot neam de pleiadieni.
- Legat de modul de contracarare a reptilienilor au ap?rut primele dispute, între heraclizi delimitându-se dou? tabere. Una, a celor „defensivi”, care propuneau s?-i ignore ?i s? convie?uiasc? pa?nic pentru c? oricum reptilienii, în ciuda posibilit??ilor superioare, r?mâneau o minoritate relativ constant?. Pe m?sura evolu?iei ?i cre?terii numerice a haumanoizilor rolul planetar al reptilienilor ar fi urmat s? se restrâng? ?i diminuieze. Cealalt?, a celor „ofensivi”, care propuneau împiedicarea, prin mijloace spirituale, a reptilienilor s? mai exploateze persoane umane.
- ?i s-a tran?at disputa în vreun fel? Pe ce variant? a mers omenirea?
- Profitând de una dintre plec?rile lui Zalmoxe pe la alte centre din afara Hiperboreei, unul dintre discipolii s?i, probabil în scop de autoap?rare, a încercat s? invoce focul sacru. Neavând, îns?, în?elepciunea ?i puritatea spiritual? necesare, focul s?u, în loc s? apere, hr?neasc? ?i t?m?duiasc?, ardea, pârjolea, nimicea. Mai întâi s-au însp?imântat de aceast? întâmplare, dar dup? ce ?i-au revenit, sedu?i de aceast? for?? malefic? a focului, o parte dintre adep?i, uzurpându-l pe Zalmoxe, l-au proclamat pe împricinat primul dintre „zei” – Primo Theos. Acesta va intra în mitologie drept Prometheu. Se produce, astfel, o a doua sciziune în lumea haumano-heraclitian? între hiperboreenii zalmoxieni – ge?i, grupa?i în jurul sanctuarelor ?i hiperboreenii prometeeni, grupa?i în jurul vetrelor.
- Un alt moment esen?ial al dec?derii omului. Unii vor continua s? duc?, preponderent, o via?? „zeiasc?” – spiritual?, iar ceilal?i vor apuca-o pe calea materialit??ii.
- Ge?ii, adep?i, pe mai departe, ai lui Zalmoxe, defensivi ?i pa?nici, vor duce o via?? retras?, eminamente spiritual?, bazat? pe accederea la în?elepciunea suprem? prin contempla?ie ?i medita?ie. Vârfurile preo?e?ti, în frunte cu Marele lor Heraclit, se vor retrage mai târziu dintre oameni ?i vor închide Muntele, de unde vor interac?iona cu discipolii prin vârfurile Omul ?i cele ale piramidelor carpatine.
- Heraclitienii erau nemuritori?
- Atingeau vârsta de circa un mileniu. Dup? care, prin murire, se ata?au la fiin?a eonic? haumanoid?, gr?bindu-i, prin zestrea spiritual? adus?, des?vâr?irea. Dup? fiin?are, ei revin pe p?mânt ca ilumina?i. Din rândul lor apar profe?ii de talia lui Mithra, Zarathustra, Moise, Iisus, Kri?na, Mahomed. Heraclitienii retra?i în munte pot intra în starea de somati – fiin?? pietrificat?. Î?i p?streaz? puterile spirituale ?i se implic? energo-informa?ional în evolu?ia lumii p?mântene. În anumite momente pot ie?i din respectiva stare ?i redeveni persoane.
- Se poate spune c? ei sunt pleiadienii r?ma?i pe p?mânt, care se pot activa din când în când. ?i c? în starea de somati, raportat la vârsta omului, par nemuritori.
- Dac? dispari?ia Atlantidei s-a produs în urm? cu circa zece milenii, înseamn? c?, printre noi, vechi heraclizi se afl? ca ilumina?i ori în stare de „hibernare”, ca somati.
- Probabil, retragerea în Munte a heraclizilor a fost determinat? de gradul de dec?dere – îndep?rtarea de spiritual. De la sanctuarul, unde se comunica direct cu zeul, la altar, unde i se aduc sacrificii pentru a ob?ine iertare! De la libertatea spiritualit??ii la sclavia materialit??ii! De la puterea spiritual? la tehnologie… De la tr?ire la logic?. De la iubire la ur?… Cam acesta a fost drumul în jos al omului p?mântean.
- De la pace la r?zboi… Sau dec?derea lupului alb, de la starea de fiin?? fabuloas?, la cea cain?. Omenirea a luat-o în picaj, îns? i-a r?mas pentru salvare proiectul heraclitian în forma simbolic? a drapelului geto-dac.
- M? pierzi…
- P?i, întoarce-te la semnifica?ia ?arpelui, dragonului cu cap de lup!
- Am mai avut, noi, discu?ia asta… Pe atunci când eram ni?te ideali?ti. Nu am uitat. ?arpele cu cap de lup simbolizeaz? spermatozoidul, cel care condenseaz? în el esen?a vie?ii. Iar crucea zalmoxian?, în fond o elice, for?a interioar? a vitalit??ii, a devenirii. Kundalini în exprimare asiatic?…
- Ce tineri mai eram… Sedu?i de falusianism, foloseam ?arpele din pantaloni drept argument pentru împ?ciuitorismul nostru. D?deam o interpretare exact pe dos ?arpelui de pe br???rile geto-dace ?i a celui de pe caducelul episcopal.
- Râzând, ne autoproclamam fii ai ?arpelui…
- Dar ancestrala spaim? de balaur din mitologia popular?, ca ?i figura r?zboinic? a Sfântului Gheorghe, ?intind cu suli?a capul reptilei, ne-a readus cu picioarele pe p?mânt.
- Î?i aminte?ti de vacan?a aia ini?iatic?… Exact Gheorghe, fiul mamei Geea, nu altcineva! Revolta nu doar a p?mânteanului (getului), ci a p?mântului împotriva lor. Dar, ai dreptate… Spiritualismul nostru zalmoxian nu ne las? s? extermin?m reptila. Pentru c?, probabil, fiecare o avem în noi. Trebuie doar s? o îmblânzim, s?-i punem botni??, s? o control?m, domin?m cu mintea. În fond drapelul e anterior celebrului îndemn: „Cunoa?te-te pe tine însu?i!” Prin autocunoa?tere de sine, fiecare s? ajungem s? st?pânim fiara din noi.
- Aminteai de dec?derea omului… Parc? suntem urm?ri?i de un blestem. Odat? cu focul sacru ne-am pierdut edenul. Rasial, ne-am corcit în asemenea hal încât nu mai ?tim, nu mai putem s? fim lupi albi. Am ajuns ni?te ?acali, care ne devor?m între noi. „Homo homini lupus est!”. Asta ne spune drapelul geto-dac! S? ne reîntoarcem de la prometeism la zalmoxianism. S? schimb?m lumea asta a focului pârjolitor, a confrunt?rii ?i r?zboiului. S? o facem mai bun?. Dar nu prin for?a urii, a tehnologiei, ci prin producerea schimb?rii în interiorul fiec?ruia! Patima s? o stingem în focul sacru al iubirii. De aceea, noi nu îi vân?m pe reptilieni. Le recunoa?tem dreptul la existen??. Doar îi supraveghem spre a-i împiedica s? mai fac? r?u.
- Fiara din fiecare dintre noi creierul reptilian, e aliatul lor. Ne-au dominat pentru c? i-am l?sat s? ne înt?râte aceast? fiar? intern?, care ne face sclavii propriilor porniri. Puterea, banii, desfrâul, spaima sunt drogurile cu care ne hr?nesc, zi de zi, aceast? fiar?.
- Simbolic, drapelul e un îndemn la eliberarea de sine din ghearele fiarei… Un travaliu, poate, de dimensiuni apocaliptice. Evanghelistul Ioan tocmai la aceast? fiar? trebuie s? se fi referit. S? nu mai l?s?m capul reptilei din noi s? ne conduc?. Pe acest cap îl zdrobea Sfântul Gheorghe! Noi, haumanii, s? ne reg?sim, s? scoatem la suprafa?? puritatea lupului alb. Astfel ne vom rec?p?ta puterile magice. Drapelul geto-dac va triumfa pe întregul p?mânt când fiara, reptila din noi va fi dominat? de capul lupului alb.
- ?i uite cum visul nostru adolescentin ne-a devenit crez, c?l?uz? ?i scop existen?ial. Ce facem cu humanoizii? Prin ei ?arpele tr?ie?te ca omida în m?r…
- Haumanii, pe m?sura eliber?rii de fiara din noi, ne vom lungi durata vie?ii p?mântene, ca persoan?, atingând vârste heraclitiene. Humanoizii, s?mân?? de hauman, vor evolua ?i ei în acela?i sens, dar mult mai lent. Urmând modelul haumanoid, mo?tenirea reptilian? se va estompa progresiv
- Pân? atunci reptilienii vor continua s? st?pâneasc? planeta prin ei.
- S? nu fim fatali?ti! Poate c? a venit vremea s? ne reamintim de Rahma Heraclitul…
- Zalmoxianul care, atunci c?tre începuturi, a pornit acea expedi?ie spre p?r?ile asiatice de ast?zi pentru salvarea spiritual? a popula?iei intrate sub st?pânirea reptilienilor. În India vor forma casta rahmanilor sau brahmanilor, care vor întemeia, în timp, cunoscutele ?coli spirituale de aici. Rahmaiana, Vedele, Mahabharata ?i Upani?adele sunt o istorie a sedentariz?rii lor în Marele Orient. O parte dintre rahmani vor reveni în Hiperboreea ?i se vor face cunoscu?i, peste veacuri, drept ramani, armini, români.
- Dar, mai înaintea lui, folosind puterea malefic? a focului, hiperbo-prometeenii ie?iser? din starea de autoizolare spiritual? ?i migraser? în toate direc?iile, întemeind Marele Imperiu Pelasgic. Celebra civiliza?ie minoic?, ca ?i cea troian? sunt considerate azi „fosile” ale acestuia. Dac? Rahma încerca s? reg?seasc? drumul sfin?eniei prin întoarcerea la zei, haumanitatea, alegând aceast? cale, n??tea celebrii eroi mitologici, în frunte cu Heracles – Hercule, dar ?i Tezeu, Hector, Achile etc. Habar nu avea, îns?, c? ea ducea c?tre potop…
- Dac? e s? ne luam dup? „Cartea lui Noe” ?i „Cartea lui Enoh”, prin nevasta lui Lameh, „Cei Sfin?i” vor na?te pe copilul cu chip îngeresc – piele alb?, p?r blond ?i ochi de str?lucirea soarelui – care, prin Ham, Sem ?i Iafet, vor duce mai departe haumanitatea.
- Apoi, „poporul ales” al „Vechiului Testament” va lua cu japca „?ara F?g?duin?ei”…
- ?i un copil identic cu Noe, numit îns? Iisus, va retrezi haumanitatea printr-un „Nou Testament”.
- Cu aproxima?ie, cum ar ar?ta ast?zi dispunerea spa?ial? a haumanoizilor?
- Greu de spus… Zalmoxienii au continuat s? d?inuiasc? în p?mânturile cunoscute, mai târziu, ca apar?inând arienilor. Epicentrul l-ar reprezenta teritoriile românilor, peste timp, un fel de cetate spiritual? în jurul Sarmisegetuzei. Mai departe st?pânesc urma?ii massage?ilor ?i celelalte neamuri getice sau gotice. Prometeienii pelasgici, cum ai intuit, s-au scufundat tot mai mult în materialism, întemeind civiliza?ia Orientului Mijlociu ?i Apropiat.
- Expresia ei cea mai elocvent? ar reprezenta-o urma sumerian? ?i egiptean?.
- Da…Ei se vor apropia de o convergen?? cu reptilienii Culmea acestei civiliza?ii va fi atins? sub dinastia Annunaki. Pe m?sura îndep?rt?rii de focul sacru î?i vor diminua posibilit??ile de rezisten?? în fa?a reptilienilor ?i vor sfâr?i prin a ajunge sub domina?ia acestora.
Treptat, î?i vor pierde capacitatea de a se mai transforma în lupi albi.
- Spa?iul r?mas în st?pânirea hiperbo-zalmoxienilor – ge?ilor va fi numit de c?tre ace?tia Valahia sau Valhala, cum e pomenit în Biblie. Cu timpul, locuitorii Valahiei se vor face cunoscu?i drept valahi ori geto-daci. Daci, de la Dak?a Heraclitul - conduc?torul unuia dintre cele mai mari triburi. Reptilienii ?i cei afla?i sub domina?ia lor îi vor numi, îns?, atât pe haumano-zalmoxieni cât ?i pe haumano-prometeeni, traci. Cum spunea Herodot, ei reprezentau cel mai numeros neam dup? cel al inzilor.
- Eliade îi nume?te undeva marii anonimi ai istoriei…
Din senin, orchestra începu s? cânte mar?ul de întâmpinare. Noii veni?i, îns?, poart? uniforme fioroase ?i arme gata de tragere.
- Le-a luat ceva timp s? ne g?seasc?… P?cat de discu?ia asta frumoas?! E vremea… Acum!
Brusc, pe o raz? de circa trei sute de metri, curentul electric se întrerupse, motoarele ma?inilor aflate în trafic se oprir? ?i toate telefoanele încetar? s? mai func?ioneze. În local se a?ternu bezna, nici m?car brichetele nu mai func?ionau, mâinile solda?ilor înghe?ar? pe arme ?i nimeni nu mai fu în stare s? scoat? un sunet. Geamul separeului se f?cu ??nd?ri ?i cei care înconjuraser? localul, încremeni?i, privir? cum, agale, îndreptându-se spre p?dure dou? siluete albe de lup se pierd în noapte.