Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ei m? alin?

de Bejliu Anne-Marie



Dintr-o mie de r?ni alegem una singur?, Victore. Am atins craniul copilului indigo ?i-am sim?it s?rutul tuturor lumilor din cre?tet pân? în t?lpi. A fost o str?fulgerare de for??. N-am mai plâns. M-am adunat ?i-am clipit a lacrim? prelins? pe obrazul împietrit de durere. I-am privit ultima dat? ochii mari care pierduser? luminile vie?ii. Se ascundeau undeva sus, sub aripa îngerului uria? care i-a întins o arip?. L-am privit pe îngerul acela ?i-am sim?it atunci c? este un ho? de iubiri. Acum, când totul s-a adunat în infinitul m?runt al cotidianului, îi mul?umesc c? mi l-a primit. Nu pot uita fulgerul acela albastru indigo sub care, am reu?it s? nu urlu ca o lupoaic? de dorul puilor, puiului abia plecat în bra?ele tuturor îngerilor ?i apoi, într-un vis aproape real, l-am privit pe copilul indigo cum s?ruta inima Domnului. Am sim?it bucuria simpl? a mamei care, din acea clip? ?tia c? el este protejat, c? nu mai simte r?ul lumii umane.
Dorul m? macin? zi de zi ?i în mine cre?te oboseala vie?ii materiale. M? mint c?-i voi revedea ?i ascult?toare v?d de cele m?runte ale vie?ii.
?tii, Victore, am dou? iubiri infinite aici, pe p?mânt. Pentru ele cresc mai departe tr?indu-le frumuse?ea. Miracolul iubirii continu? mereu, simplu privind în jurul meu cum ei, mama ?i Gabi, zâmbesc de multe ori spre mine, mul?umindu-mi, iubindu-m? f?r? comoditatea cuvintelor rostite. Mângâierea privirilor lor îmi alin? multe din durerile acumulate.
- Atunci, ce mai cau?i tu, Anna, mereu mereu ca fiind iubire? Exteriorul aduce numai fr?mânt?ri, pentru c? echilibrarea nu se face decât dual. Doare ?i când ceilal?i ofer?, ?i când ceilal?i absorb. Darul omului e dual ?i este firesc s? provoace minusuri ?i plusuri multe. Tu caut? pragul dintre dou? gânduri, dintre dou? b?t?i ale inimii, amor?e?te mintea ?i respir? prin inim? credin?a. Acolo este izvorul alb ?i tot acolo, pe marginea de piatr? a iubirii umane, g?se?ti lini?tea. Nu uita s? iei d?l?i potrivite s? înfrumuse?ezi piatra, zidul de piatr? alb?...
- Credin?a o percep iubire ?i invers, Victore. Oare gre?esc?
- În fiecare poveste exist? orbirea, Anna. Voi, oamenii, sunte?i tare orbi. E nevoie ca o form? de iubire s? priveasc? prin ochii vo?tri ?i, a?a cum ai sim?it tu c? î?i cre?te acuitatea vizual? ?i bineîn?eles, ?i cea auditiv?, apoi ?i percep?ia energiilor cuvintelor când sim?i prezen?a tat?lui t?u, ca s? sim?i?i cum credin?a umple de mir întreaga voastr? fiin??. Urmeaz? îndelunga vindecare. Tu ai ales acea vindecare aspr? prin scris. Al?ii aleg alte forme de vindecare.
- Dar, Victore, când percepem acut durerea generat? de o ran? pe care este posibil ca mult mai târziu s? o con?tientiz?m profund ?i începem s?-i c?ut?m cauzele ( nu zic c? to?i facem asta, al?ii fug de aceste cauze profunde), dup? ce apel?m la uitarea acelei r?ni ne prefacem în bobul de linte al propriilor iluzii, r?sturn?m fericirea c?utându-ne o rena?tere într-o lume confortabil?. Oare uit?m acea ran?? Nu cred în uitarea omului. Multe r?ni revin din subcon?tient ?i atac? sub o form? sau alta. Reapar într-un pumn de gesturi, într-o fâ?ie de lumin?, într-o boare de vânt, într-o furtun? de tr?iri, pe o palet? infinit? de emo?ii con?tientizate sau nu.
Am impresia c? atunci când totul devine infinitul orb, începem s? clipim tuturor viselor apoi, cumin?i, ne a?ternem la masa cinei de tain? a fiin?ei.Ce a?tept?m din aburii acelei cine de tain?, nu ?tiu. Deja numai tu, spiritul meu vioi, po?i cuprinde toate esen?ele ?i, dup? îndelungate c?l?torii, m? reinventezi printr-un joc al iluziilor devenite reale.

8 iulie 2018

Bejliu Anne-Marie (AnMar) | Scriitori Români

motto: "Sunt un clown, colec?ionar de clipe." - Heinrich Boll

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro