Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

La stân?

de Viorel Darie

La stân?

(Din volumul "Bucovina - plai de basm si dor")

Într-o zi de august, vecinii din vale, ai lui Polec, îi ziser? lui Ionu? c? a doua zi urma s? urce la stân?, s? ia ca? ?i urd? pentru oile lor. Auzind asta, Ionu? începu s? se roage de ei s?-l ia ?i pe el la stân?, ca s? vad? oile cele multe-multe. Nu prea vroiau vecinii s?-l ia, fiind prea mic pentru un drum a?a de lung, ?i nici bunicii nu vroiau s-aud? de treaba asta, dar copilul se tot ruga de ei, aproape plângând, încât se-îndurar? de el ?i îi ziser? c? a doua zi s? fie gata, dis de diminea??, s? coboare la vecini, dac? vrea s? mearg?.
Greu dormi b?iatul cu n?dejdea c?l?toriei de-a doua zi, care i se p?rea o minun??ie. De cum se ivir? zorile, f?cu ochii mari ?i le reaminti bunicilor c?-l a?teapt? în vale vecinii, s? coboare, s? plece la stân? dis de diminea??. Ce era s? fac? bunicul, se îmbr?c? ?i el, preg?ti copilului toate cele de drum ?i pornir? la vale, s? vorbeasc? cu nea Polec s? aib? grij? de copil.
Aici, la Polec, preg?tirile se f?cuser? de cu sear?, a?a c? nu z?bovir? prea mult, deschiser? poarta cea mare, pornir? cu c?ru?a la vale, împreun? cu nea Polec ?i cu b?iatul lui cel mare, Mih?i??. Ionu? era în culmea fericirii. Drum foarte greu pe pârâu, pân? la ?coal?, unde era drum larg, pietruit, pentru remorci. De cum se v?zur? la drum mare, de piatr?, merser? mai cu spor. Dar drumul era plin de gropi, încât c?ru?a era zgâl?âit? întruna, pân? ajunser? în p?durile cele aproape de stân?. Acolo l?sar? c?ru?a pe un t?p?an, aproape de drum, iar ei desh?mar? calul de la c?ru?? ?i pornir? la deal pe plaiul care tot urca anevoios pân? la stân?.
Ionu? se ?inu bine pe picioare o vreme, pân? obosi, picioarele i se înmuiar? ?i r?mase mult în urm?. Atunci ziser? s?-l urce pe cal. Ionu? se cam temea de cal, dar îl ajutar? s? urce sus pe ?a. Pornir? înainte dar calul, urcând muntele, începu s?-l încline pe Ionu? pe spate, de era s? cad? de pe spinarea calului. Începu s? ?ipe, încât trebui s?-l dea jos de pe ?a. Era mult mai bine pe jos, urcând la deal, pe plaiuri de p?dure!
Spre prânz, iat? c? ajunser? la poiana cea mare de la Oseredoc, unde era stâna. Ce loc minunat! P??uni largi cât vedeai cu ochii, unde umblau în voie multe-multe vaci ?i ni?te cai. Mai erau ?i destule oi din cele care erau ?chioape ?i nu puteau s? umble prin p?duri la p??une, la un loc cu turma cea mare. Erau pe-acolo ?i vreo doi câini s? p?zeasc? poiana, îns? erau ni?te câini dintre cei mai mici, nu prea grozavi. Chiar ?i câinii ??tia se luar? cam tare de noii sosi?i, încât de-abia îi potoli un om de la stân?.
În cele din urm?, iat?, ajunser? la stân?. Aici, baciul împreun? cu un b?iat care-l ajuta a?teptau s? vin? oile la prânz, s? fie mulse. De?i era august, p??unile fiind bogate la munte, oile înc? trebuiau mulse la prânz. Dar, pân? una, alta, fur? ruga?i s? intre în?untru în stân?, s? m?nânce ceva; avea baciul preg?tit? ni?te urd? proasp?t fiart?, cu m?m?ligu?? cald?, atunci r?sturnat? pe mas?. Proaspe?ii sosi?i nu st?tur? prea mult la tocmeal?, se a?ezar? la mas? al?turi de baci ?i mâncar? tot ce li se d?du, c?ci era deja la prânz ?i erau lihni?i de foame.
Nici nu terminar? bine de mâncat c? de dup? coama muntelui ap?ru turma cea mare de la Oseredoc. Baciul ?i ajutorul lui luar? c?ld?ri mari ?i pornir? înspre staul, unde se mulgeau oile. Ciobanii mânar? toate oile în largul staul, închiser? z?voarele ?i începur? s? mulg? oile. Ionu? nu mai v?zuse a?a minune, se tot uita cu ochi mari la ce se-întâmpl?. Îl uimir? ni?te b?ie?i, un pic mai mari ca el, c?rora li se zicea strungari, care mânau oile prin strung?, s? fie mulse. Baciul tot lua de la ciobani c?ld?rile pline cu lapte, le ducea în stân? ?i le aducea golite.
?inu mult timp pân? mulser? toate oile. Dup? aceea, în timp ce oile se odihneau în staul, ciobanii fur? invita?i în?untru în stân?, s? m?nânce. Nu dur? mult ora de mas?, c?ci trebuia s? scoat? iar??i oile din staul ?i s? plece, pân? seara, cu turma la p?scut, de unde mai veneau târziu, cu pu?in timp înainte de apus.
Dup? ce plecar? iar oile la p?scut, nenea Polec îi spuse baciului p?sul pentru care venise la stân?. Baciul era om de isprav?, îi cânt?ri o parte din brânza cuvenit? pentru oile sale, î?i not? într-un caiet cât a dat, urmând ca pentru restul s? mai vin? peste dou? s?pt?mâni.
Ionu? v?zuse ce avea de v?zut la stân?, acum era bucuros c? urmau s? plece acas?. Înc?rcar? pe cal toat? brânza primit? ?i pornir? la vale pe plai de p?dure. De data asta, la vale, Ionu? era mai sprinten ?i fugea pe c?rare înaintea lor. Dar se împiedic?, c?zu pe o r?d?cin? de molid ?i-?i juli genunchiul, încât începu s? plâng?. De abia îl potolir?. Îi trecu durerea la genunchi când z?ri s?rind de pe un copac pe altul o veveri?? mare ?i stufoas?, cu coad? maro-închis?, care apoi s?lta pe trunchiul bradului sco?ând sunete ciudate: „clonc … clonc”. Încet, încet, dup? ceva timp, coborâr? în vale, la drum de remorc?, unde l?saser? c?ru?a. Era acolo, n-o luase nimeni. Urcar? cu to?ii în c?ru?? ?i, hurduc?ind n?prasnic, pornir? anevoios spre sat.
Ajunser? târziu în sat, era deja noapte. Cu greu urcar? cu c?ru?a la casa lui Polec, iar de-acolo Ionu? ajunse într-o clipit? acas? la bunici.
V?zându-se în cas?, Ionu? era atât de obosit c? nici mâncare nu-i mai trebuia. Mânc? ceva mai mult dormind apoi, de cum puse capul pe pern?, adormi bu?tean pân? a doua zi.

(penultimul episod)

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro