Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Scenariul de film „Eminescu - geniu sublim”~

de Cristian Petru Balan

SCENARIUL DE FILM ”EMINESCU – GENIU SUBLIM”, CONTRACTAT OFICIAL DE CINEMATOGRAFIA ROMÂNĂ ÎN 1969. (FRAGMENT)

SCENA CU IDILA DINTRE POET ?I REGINA POETĂ CARMEN SYLVA (Fragment din cartea cu scenariul care a ap?rut în dou? edi?ii).

Secven?a 67:

La Palatul regal, cu regina Carmen Sylva:

O sal? str?lucitoare, aurit?… (Interioarele pot fi cele de la Castelul Pele? din Sinaia.) Eminescu vine cu un faeton regal tras de patru cai albi, pus la dispozi?ie de regin?, un vehicul splendid care opre?te la sc?rile palatului. Un ofi?er, îmbr?cat în costum militar de gal?,. îi deschide portiera ?i-l ajut? pe Eminescu s? coboare. Poetul este îmbr?cat într-un costum negru, impecabil, cu redingot? neagr?, frac ?i papion negru, probabil toate împrumutate. În mâini are m?nu?i albe ?i un baston negru cu mâner rotund, pe cap un joben. El este condus în holul palatului ?i pe sc?ri de al?i doi ofi?eri purtând acelea?i costume militare de parad?, care merg înaintea lui. Este l?sat într-o anticamer? unde se a?eaz? într-un fotoliu, lâng? un gentlemen în vârst? care imediat se angajeaz? într-o discu?ie, str?inul vorbind relativ bine române?te, cu un puternic accent englezesc:
– ?i dumneavoastr?, sir, a?tepta?i pe majestatea sa? Poate a?i cerut ca ?i mine o audien?? la rege…
– Nu, pe mine m-a chemat regina Elisabeta Carmen Sylva pentru ni?te probleme literare.
– Dar cu cine am onoarea? întreab? str?inul.
– Mihai Eminescu, redactor-?ef la ziarul ”TIMPUL”.
– All right! All right, sir! I know you very well. Sunte?i la ”Romanian newspaper”, deci… La ”The Times”? Perfect… Dup? nume, eu v? cunosc foarte bine, sir, fiindc?, prin meseria mea, trebuie s? citesc toate ziarele mari din România. Vorbi?i engleze?te?
– Nu vorbesc bine engleza, sir. Sunt îns? fluent în german? ?i dac? nu ?ti?i germana, conversa în francez?, italian? ori în spaniol? ?i, oarecum, chiar ?i-n elementara mea sanscrit?.. Dar v?d c? vorbi?i destul de frumos române?te…
– O, yes, îns? nu perfect. Îmi da?i voie: Schuyler, ministrul Statelor Unite la Bucure?ti…
– Foarte încântat ! Am auzit de dumneavoastr? de la domnul Maiorescu pe care ?tiu c? îl cunoa?te?i.
– O. K.!… De la domnul Maiorescu? Suntem prieteni buni, mister Eminescu, ?i chiar s?pt?mâna trecut? am fost invitat la dânsul acas?… Apoi am fost împreun? la Snagov cu domnul Jacques Negruzzi ?i cu so?ia sa, mistress Anette.
– Sâmb?ta viitoare sunt ?i eu invitat la mas? la domnul Maiorescu, zice poetul.
– O, my God, dac? este a?a, ne vom întâlni acolo din nou, c?ci ?i eu am fost invitat. Personal, eu apreciez stilul dumneavoastr? spiritual ?i elegant. Numai de a?a ziari?ti am avea nevoie în America. Nu a?i dori oare s? lucra?i la noi într-o mare gazet? de limba german? din New York? Directorul ei, mister Werner, îmi este un fost coleg de universitate. A?i avea un salariu excelent.
– Îmi pare r?u, dar am renun?at la gândul de a imigra în Statele Unite, gând pe care l-am avut cândva, într-adev?r, îns? ?tiu c? America, pe lâng? ziari?ti de seam?, a dat omenirii pe Edgar Allan Poe, pe Walt Whitman ?i pe Mark Twain, scriitori mari, citi?i de mine în traducere german?, ?i cu care v? pute?i mândri pretutindeni, domnule Schuyler. Din Edgar Poe am tradus ?i eu…
– M? bucur c? ne cunoa?te?i literatura noastr?, îns? versurile dumneavoastr? nu-s cu nimic mai prejos decât ale lui Poe. Le cunosc bine din revista ”Convorbiri literare” ?i îmi plac foarte mult, mister Eminescu. Eu, de?i ?tiu bine române?te, p?cat c? nu pot s? traduc aceste versuri… A? ob?ine un mare succes de libr?rie în USA… Dar am inten?ia s? editez o antologie de poezie româneasc? deja traduse în englez?, pe care vreau s-o tip?resc la Boston, în America. Aici doresc s? includ ?i unele poezii scrise de dumneavoastr?.
Un ofi?er al Palatului se apropie de ministrul american aflat pe post de ambasador ?i îi comunic? în englez? c? regele îl pofte?te în audien?? în cabinetul s?u. Schuyler d? mâna cu poetul, îi spune: ”good-bye, mister Eminescu, it was nice to meeet you” ?i pleac? înso?it de ofi?er. Un alt ofi?er îi ia redingota, jobenul ?i bastonul poetului ?i i le duce la o garderob?. În acela?i timp, apare regina Carmen Sylva,în haine albe, luxuriante, cu tren?, iar Eminescu se ridic? din fotoliu ?i p??e?te cu demnitate spre dânsa… Se opre?te la doi pa?i ?i îi face o mic? plec?ciune.. Regina este o femeie foarte frumoas?, cu ochii alba?tri-violet, ?i îi r?spunde printr-un zâmbet cuceritor, umbrit totu?i de o triste?e ascuns?, dar care îi pune în eviden?? o dantur? impecabil?. Ea este cu ?apte ani mai în vârst? decât poetul, îns? apare mult mai tân?r?.. Amândoi par neobi?nuit de frumo?i. Se apropie de Eminescu, ?i îi întinde mâna pe care poetul i-o s?rut? cu respect, dup? care regina îl ia u?or de bra? ?i îl invit? s? se a?eze al?turi de dânsa pe o recamier? plu?at?, aflat? lâng? o m?su?? scund? ?i aurit?. În spatele lor este fereastra ornat? cu draperii lungi, iar al?turi de fereastr? o plant? exotic? (un ficus) ?i o colivie cu doi papagali ara… Regina vorbe?te o româneasc? relativ?, cu un vizibil accent german:
– Noi chemat la tumneavoastr? prin Frau Kremnitz, care ve admir? profund, precum ?i eu ve admir… Demult voiam se facem cuno?tin?e,, tomnule Eminescu. Nici nu ?tiam cum ar?ta?i, dar acum ved che aceste poezii frumoase trebuiau s? aib? un autor la fel…
– Iar o regin?-poet? este tot ce poate fi mai frumos. Majestate, cunosc la perfec?ie limba german? ?i putem conversa mai u?or în nem?e?te dac? alte?ea voastr? dore?te…
– ?tiu asta, dar refuz. Mie îmi place se forbesc in limba romin? in care am inceput se scriu deja chiar ?i versuri simple… V-am chemat, tomnule Eminescu, pentru a v? intreba de ce un poet atât de distins ca tumneavoastr? ocole?te curtea regal?? Tomnul Vasile Alecsandri ?i chiar tomnul Maiorescu joac? biliard cu so?ul al meu ?i ne citesc cu pl?cere din lucrerile lor…
– Eu nu ?tiu biliard, alte??… Nu m? pricep decât la popice ?i la jocul de ?ah.
– In schimb, tumneavoastre scrie?i versuri inchint?toare, iar tomnul Maiorescu mi-a spus c? traduce?i bine din limba german?…
– Numai când timpul îmi permite, alte??.
– Ziarul ”Timpul”?
– Da… Timpul de lucru ?i ziarul ”Timpul^, dac? vre?i….
– P?re?i nostim… Zunte?i format la ?coala poeziei germane, nu-i a?a?
– Într-adev?r, am studiat la Viena ?i nu pot nega influen?a literaturii germane în opera mea liric? ori în proz?, dar pot zice c? sunt format la ?coala poeziei populare române?ti.. Folclorul a fost întotdeauna sângele poeziei mele.
– Aproposito, a?i primit de la toamna Mite Kremnitz poezia noastre ”Vârful cu Dor”, dup? legend? folcloric? ?
– Da, am ?i tradus-o zilele trecute în române?te. Are un subiect destul de interesant. Pofti?i, aceasta este…
– O, ce bine! V? foarte mul?umesc. Oare v-a pl?cut? Cred c? a?i g?sit multe gre?eli… Ce crede?i? Mai trebuie s? schimb ceva înainte de publicare?
– Mi-a pl?cut, chiar dac? eu personal a? fi schimbat anumite versuri. Gre?eli propriu zise nu am g?sit. V-am f?cut ni?te semne cu creionul ?ii am scris peste acolade acolo unde poate ar trebuie s? mai interveni?i cu vreo modificare… Cred c? nu v? sup?ra?i…
– O, nu, nu m? sup?r, c?ci eu sunt o poet? amatoare ?i voi vedea ce trebuie s? schimb. ?tiu c? tumneavoastr? zunte? un specialist in poetic? ?i trebuie s? ve ascult. Care zunt acoladele?
– Uita?i, aici, pe pagina a treia am trei însemn?ri. ?i ar mai fi dou?, pe pagina a patra ?i una pe pagina a cincea…
– A, nu sunt prea multe. Va fi u?or de indreptat ?i o se ve urmez sfaturile. Iar aici, in caietul de pe mas?, sunt primele mele poezii scrise de mine direct in romine?te.
– Pot s? le v?d?
– O, desigur, desigur. Nu sunt grozave, recunosc… Lua?i ?i citi?i mai intâi pe aceasta, apoi urm?toarea…
Eminescu ia caietul în mân? ?i cite?te cu glas tare:
– Un ger n?prasnic a frânt
Cr?cile toate din tei,
C?ci ploaia pe ele a-nghe?at
În chiciur? ?i-n polei.
Odat? ?i-a mele lacrimi
De ger au fost înghe?ate,
Pân’ ce ?i eu fusei frânt?
Gemând sub a lor greutate.
M? aflu pe recea câmpie
?i bra?ele-n cea?? întind
Chemnd amintirile toate,
Ce-n neguri le v?d plutind…
– Vai, ce frumos citi?i tumneafoastr?! Aproape c? nu mi-o recunosc… Cum vi se pare?
– Pentru o poet? de limba german? care scrie prima dat? în române?te, mi se pare incredibil de perfect?… Felicit?ri ! Spune?i, v-a ajutat cineva la traducere?
– O, nu, nu dechit un manual de gramatic romineasc?. ?i ve rog s? mi-o citi?i ?i pe aceasta – ”Scrum”…
Eminescu cite?te impecabil ?i a doua poezie:
– De ce ?i-e ochiu-ntunecat?
M?-ntreab? ea… – Copil?,
Din tot ce-n via?-am încercat:
Noroc, durere, sil?,
Vezi, a r?mas în ei acum
Cenu??, numai scrum !
Ceea ce-mi sufl?-argint în p?r
?i fruntea mi-o p?le?te,
Ceea ce-n vis, – ca adev?r, –
În jurul meu plute?te,
De fapt, nu este nicidecum
Decât cenu??, scrum !
Aceea ce s-a?terne lin
Pe inim?, de pare
C? f?r? vis. f?r?-un suspin,
Ea doarme, – nu-i uitare,
Nu ! ce-o acoper? acum
Este cenu??, scrum !…
Deodat? regina izbucne?te într-un hohot n?valnic de plâns. La început Eminescu nu în?elege ce se întâmpl?, apoi , dumirindu-se, o întreab? timid, cu glas blând ?i sc?zut:
– A?i scris-o pentru principesa Maria?
– Da, tomnu’ Eminescu… Da, pentru feti?a mea iubit?, pentru micu?’a mea .. Ah, ingera?ul mamei drag, care m-a p?r?sit chind avea doar patru ani?ori… Sunt ?apte ani de chind plâng dupe ea in fiecare zi… Oh, meine Gott ! O, Doamne, Doamne! O, meine liebe ! Feti?a mea drag?… Uita? portretul ei in tabloul de pe peretele acestea… Tomnule Eminescu, ve rog s? ierta?i la mine emo?ia… Dar nu mai pot… (îl ia pe poet de mân?, pune câteva clipe capul pe um?rul lui, apoi pe pieptul lui, î?i apleac? fa?a ?i plânge peste mâna lui Mihai. Poetul o mângâie timid peste p?ru-i blond ?i parfumat, cu bucle frumos aranjate. Are ?i el lacrimi în ochi. Peste câteva clipe, regina î?i îndreapt? capul, potrivindu-?i u?or p?rul ?i ?tergându-se la ochi cu o batist? fin?, îi spune printre suspine ridicându-se încet de pe canapea:
– Te rog se mai vii se me vezi, drag tomnule Eminescu… Apreciez foarte mult pe tumneata. ?i vreau s? ne mai vedem… Eu, la palatul acesta me simt foarte singure f?r? copilul meu… Foarte singure ?i p?r?zit?… ?i freau se te mai ved…
OBSERVATIE: Mica idil? dintre Eminescu ?i regina Carmen Sylva a fost real? ?i a îngrijorat-o destul de serios pe Veronica Micle care l-a acuzat cu durere din aceast? cauz? pe iubitul ei, presupunând c? ar exista o mare pasiune între poet ?i regin?, ceea ce, evident, exagera. Veronica era încântat? mult de poezia eminescian? ”Atât de fraged?”, dar în acela?i timp, se ar?ta sigur? c? versurile pe care le primise ca fiind adresate ei, fuseser?, în realitate, adresate reginei Elisabeta Carmen Sylva… Veronica îi scria lui Eminescu, implicând-o pe regin?, al c?rei nume îl pune în parantez?: ”E un sentiment atât de înalt, atât de curat, atât de adânc – îns? adresat unei fiin?e cu care, din nefericire sau din fericire, poate eu nu m? pot nici m?sura, nici compara (Elisabeth). …Versurile tale m-au f?cut s? simt dureros c? o figur? Souverenement Superieure m-a alungat afar? din sufletul t?u, unde poate f?r? drept ?i f?r? veste m? introdusesem.”

Nota editurii „Anamarol, Bucure?ti, 2017”, unde a fost publicat scenariul:

Singurul scenariu despre via?a lui Mihai Eminescu asteapt? sa fie transformat in film artistic. A fost contractat oficial de Cinematografia român? in 1969, dar autorul, scriitorul ?i artistul plastic Cristian Petru Balan, in 1985, a fost nevoit s? fug? din ?ar?, fiind urm?rit de regimul dictatorului Ceausescu.

Cristian Petru Balan (Bibliofilul) | Scriitori Români

motto: In Deo Veritas

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro