Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Pânza de păianjen

de florentin gheorghe sorescu

"Ce-i cu tricoul ăsta cu mâneci lungi pe tine, Marius?", l-am întrebat pe un fost elev când l-am întâlnit într-o zi pe o căldură de se topeau și pietrele, iar el mi-a zis, "Nimic, doamnă, altul nu am avut, de când a venit protectia copilului nu mai are cine să-mi calce cămășile și nici cine să-mi dea să mănânc", "Aiurea, măi, băiatule, asta să i-o spui lui Mutu, nu mie - i-am replicat - zi mai bine ce ți s-a întâmplat, dar dacă nu vrei să-mi spui, n-am să insist, zi mai bine dacă ți-e foame, vrei să-ți iau ceva să mănânci?", aflasem deja de întreaga grozăvie, toată școala vuise atunci, când s-au dus cei de la protecție peste ei la sesizarea unui vecin care nu mai putuse suporta tristețea și nodul în gât care i se pusese văzând asemenea oripilități, îi găsiseră legați de un piron pe el și pe sora lui, stăteau amândoi într-un coteț exact ca niște câini rebegiți și împărțeau o pungă de pufuleți, probabil masa pe o întreagă zi, se invitau unul pe altul să ia câte unul din pungă pe care apoi îi molfăiau încet, ca să țină cât mai mult, precum bătrânii care nu mai au dinți și atunci îți dau senzația că mestecă în gol, asteptând să se topească mâncarea în gură pentru a o putea înghiți, "Nu mi-e foame, doamnă, demult nu îmi mai e", mi-a spus el cu voce scăzută, apoi și-a suflecat mânecile incet și atent, cât să văd crestăturile făcute lung  pe brațe cu cuțitul, "M-am tăiat ca să nu mai simt durerea, uneori este atât de greu de suportat, m-am gândit că așa pot scoate răul din mine, numai așa", "Poate totuși ți-e foame, băiatule, am continuat atunci cu o voce și mai scăzută decât a lui, te-a durut rău sufletul, nu? și ai vrut să scoți durerea aia din tine de nesuportat, de aceea te-ai tăiat", mă uitam ca hipnotizată la crestăturile alea, unele erau mai vechi, altele proaspete, semn că răul acela de care îmi zicea nu poate fi scos atât de ușor, doar că deveniseră din ce în ce mai precise și mai adânci, ultimele dintre ele puteai jura că sunt făcute de un chirurg, urmăreau atent arterele și se apropiau din ce în ce mai mult de inimă sau poate că tocmai de acolo au început.

florentin gheorghe sorescu (gavril) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro