Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cristian Petru B?lan ?i romanul s?u „Oaspe?ii din Elizeu”

de Cristian Petru Balan

Cristian Petru B?lan ?i romanul s?u „Oaspe?ii din Elizeu”

PA?I SPRE NECUNOSCUT. ÎNTÂLNIRI FANTASTICE CRISTIAN PETRU BĂLAN,
Oaspe?ii din Elizeu, roman, 2004

Ca tot ce scrie Cristian Petru B?lan, ?i acest roman este neobi?nuit, atât prin subiectul propus cât ?i ca modalitate de abordare. Domeniul parapsihologiei a fost atât de mult cercetat de oameni de ?tiin?? ?i de scriitori încât, s-ar putea crede c? nu mai ofer? nimic nou. Dar, dincolo de toate datele în sine, vor exista întotdeauna noi experimente ?i descoperiri care vor valida ori invalida, informa?iile existente. Pe de alt? parte, experien?ele paranormale, practicile spiritiste, exercit? întotdeauna o atrac?ie deosebit? pentru om ?i vor exista mereu adep?i pentru acele tulbur?toare comuniuni cu lumea de dincolo. Pove?ti de via?? ?i de moarte, de aici ?i de dincolo, reunite între copertele unei c?r?i de excep?ie. Un adev?rat ghid informativ despre mari personalit??i ale omenirii, fie pozitive, fie negative, care au r?mas în con?tiin?a posterit??ii prin faptele lor. Experien?e yoghine, experien?e extracorporale, experien?e telepatice, tot ce ?ine de tainele creierului uman, spiritism ?i interpretarea fenomenelor spiritiste, levita?ie, pove?ti despre fantome care se materializeaz?, dar ?i experimentele marilor savan?i, Tesla, Edison, Einstein ?i Marconi despre lumea de dincolo, despre Experimentul Philadelphia, despre vocile mor?ilor, înregistrate de Konstantin Raudive ?i despre straniile manifest?ri psihokinetice ale Ninei Kulaghina ?i multe alte subiecte curioase, incandescente, rodul muncii de cercetare asidu? a mii de savan?i, dar ?i rodul fanteziei lor, sunt menite s? stârneasc? interesul pentru astfel de subiecte. Un subiect aparte este ?i cel al teoriei metempsihozei, atât de mult tratat de-a lungul veacurilor. Discu?ia din debutul romanului, între un personaj real, un b?trân inginer ploie?tean ?i autorul c?r?ii, constituie baza trat?rii acestor subiecte de larg interes pentru publicul cititor, dar ?i pentru omul comun, pentru a-l mai scoate pu?in din rutina zilnic?. Acestea se pot încadra în categoria lucrurilor extraordinare, de excep?ie. Autorul subliniaz? faptul c? aceste fenomene, sunt rodul interve?iei for?elor demonice, care ac?ioneaz? în lume, acolo unde g?sesc un ”teren slab”, adic? o slab? credin?? ?i o mare îndoial?. ?edin?ele de spiritism nu sunt decât contactul cu demonii care împrumut? vocea ?i caractersticile celor solicita?i s? ias? din morminte ?i s? vin? la ”întâlnirea” cu cei vii, de obicei în crucea nop?ii, pe întuneric, în locuri obscure. Nu e de mirare c? Biserica cre?tin? interzice cu des?vâr?ire aceste practici oculte, chemarea spiritelor mor?ilor. Relatarea acestei discu?ii a autorului cu prietenul s?u, inginerul, este localizat?, în Ploie?ti, autorul men?ioneaz? ?i strada ?i num?rul ?i inser?ioneaz? ?i unele date din istoria literaturii române, de pild?, casa în care a locuit Ion Luca Caragiale, în casa lui Ilie Lumân?raru, la num?rul 16. Astfel decurge relatarea autorului, îmbog??it? cu multe date ?i informa?ii despre anumite personalit??i. Interlocuitorul lui, inginerul, este un b?trânel ciudat, singuratic, izolat de to?i, cunoscut de locuitorii ora?ului, pe carel b?ntuie adeseori, vorbind singur. Iar casa lui, era cunoscut? de ploie?teni ca ”fiind bântuit?”. Iar el purta diferite porecle: Mo? T?gâr??, Nea Petric? Vr?jitorul, Nea Cais?, babacul cel sonat ?.a. Oricum, nu prezenta prea mult? încredere. Îns??i alegerea unui personaj principal în persoana b?trânului vr?jitor, singuratic ?i nebun, nedemn de încredere, este, pentru autorul romanului ”Oaspe?ii din Elizeu”, o mare provocare. Autorul nu a considerat necesar s? înfrumuse?eze întrucâtva existen?a, conferindu-o vreo aur?, ci a prezentat lucrurile exact a?a cum le-a tr?it. De fapt, era un om cult, inteligent, având capacitatea de a se concentra urgent pe subiecte diferite. Pe numele s?u Iacobescu Petre, terminase printre primii Institutul Politehnic din Berlin, locuise dou? decenii în Germania ?i ?tia s? vorbeasc? germana, italiana ?i franceza. B?trânul îi istorise?te prietenului s?u, episoade din via?a lui, cum a luat lec?ii de yoga de la un mare yoghin indian ?i a ajuns prin exerci?ii complexe, s?-?i deta?eze spiritul de corp, s? poat? ”ie?i în spa?iu” c?l?torind out of body cu deplas?ri simultane în orice parte a globului ?i chiar a cosmosului. S-a perfec?ionat în spiritism, în a?anumita yoga cre?tin?. Ochiului vigilent al autorului, identificat cu al scriitorului Codrin Elizeanu, nu-i scap? nici un am?nunt din interiorul casei acestui ciudat? personaj. El descrie cu minu?iozitate înc?perile, vopsite pe din?untru în negru, f?r? nici o fereastr?, în care domnea un haos de neimaginat. Singurele surse de lumin? erau câteva becuri slabe, legate de sârme, care împr??tiau o lumin? precar?. Singura camer? locuibil? era camera albastr?, unde se efectuau experimentele magice. Lui Cristian Petru B?lan nu-i lipse?te spiritul ludic ?i un oarecare umor bine dozat, când descrie casa inginerului, în care domneau pisici negre, aproape s?lb?ticite care i-au zburlit p?rul de pe cap, cu miorl?itul ?i mârâitul lor amenin??tor, c? le-a fost violat? lini?tea. Î?i ap?rau teritoriul. M?su?a rotund?, cu picior din cea de a patra camer?, era destinat? unui singur scop, acela de a face pe ea, ?edin?ele de spiritism. Argumentând c? în Biblie exist? referin?e la practicarea spiritismului, b?trânul Petre Iacobescu aduce dou? traduceri diferite ale Bibliei în limba român? ?i cite?te din 1 Regi ?i din Cartea I-a a lui Samuel, ambele Capitolul 28, versetele 1-25, în care Saul recurge la ajutorul unei vr?jitoare pentru a vorbi cu spiritul lui Samuel. Se subliniaz? în acest fel, faptul c? Biblia admitea în anumite cazuri, de excep?ie, aflarea viitorului, mai ales pentru îndrumarea poporului. Pove?tile acestui pl?cut interlocutor sunt cu totul neobi?nuite, cu referin?e la Sfânta Carte, dar ?i la anumite c?r?i de literatur? universal?. Îns? cu osebire, despre spiritualitate. Spiritismul, afirm? b?trânul, practicat corect de c?tre oameni credincio?i – a fost însu?it de mii de cre?tini, chiar de la începuturile cre?tinismului. P?rerea lui era c?, ”este o ?tiin?? divin? care ne poate fi de mare ajutor, oferindu-ne sfaturi, explica?ii, salvare”. De aici începe experimentul b?trânului, cu dorin?a expres? ”de a fi primul român care s? ia contact cu unele dintre cele mai mari somit??i ale omenirii ?i s?-i aduc aici, în ”studioul” meu, unde te asigur c? vor veni cu mare pl?cere s? ne ofere detalii mai mult sau mai pu?in cunoscute, din via?a lor particular?, cerându-le s?-?i povesteasc? fiecare ”Memoriile de dincolo de mormânt”, cum î?i intitulase Chateaubriand una din celebrele sale c?r?i”. Aceasta ar fi chintesen?a c?r?ii de fa??. Curiozitatea fiind trezit?, scriitorul devine martorul ?i asistentul b?trânului Petre Iacobescu la experien?ele sale paranormale. Încercarea merge mai departe, b?trânul cerându-i chiar, dac? va accepta, s?-i intervieveze el însu?i pe ace?ti ”musafiri” chema?i din adâncuri, direct sau prin mediumul prezent. ?i astfel de interviuri insolite aveau s? dezv?luie am?nunte stranii despre persoanele chemate la ?edin?ele de spiritism. Dup? stabilirea unor reguli minime pentru interviuri, autorului i se pare, ?i chiar îi m?rturise?te b?trânului c? ”Tot ce-mi spui dumneata mi se pare a?a...o frumoas? nebunie ?i o imposibilitate nobil?!” Înaltele spirite ale celor mai mari personalit??i universale, ar fi, în opinia scriitorului Cristian Petru B?lan, ”Oaspe?ii din Elizeu”. Rob al performan?elor tehnice actuale, autorul îl întreab? dac? le va putea fotografia, filma sau m?car înregistra sonor, pentru c? se ?tie c? spiritele nu se las? ”prinse” pe vreun suport material, fie el pelicul?, band?, etc. Elizeul, în limba greac? semnific? locul virtuo?ilor, echivalent cu raiul. Experimentele încep chiar atunci, cu semne vizibile ?i audibile, pe m?sur?, rostogolitul sferei pe m?su?a rotund?, apari?ia unui motan negru ?i pâlpâirea luminii, ceea ce-l f?cu pe autor s? tresar? puternic. Începea marea aventur? a „prieteniei” cu cei din lumea de dincolo. Premisele erau deja puse. La data ?i ora fizat? are loc întâlnirea ?i prima ?edin??, iar naratorul are pl?cuta surpriz? de a o cunoa?te pe Damaris Iacobescu, nepoata inginerului ?i cel mai vestit medium care putea materializa orice spirit. Tân?ra, de o frumuse?e stranie, are o putere fascinatorie ?i Codrin Elizescu, se simte cople?it. Ceea ce avea s? urmeze este de domeniul paranormalului. ?i de prisos de precizat c? aceast? întâlnire, ca ?i altele care vor urma, trebuia p?strat? ca pe o mare tain?, chiar din categoria marilor secrete confiden?iale. Preliminariile fiind terminate, cei trei încep ritualul. Somn hipnotic, r?cirea corpului mediumului, ezoterism, invocarea c?tre Dumnezeu pentru a-i permite spiritului s? vin? la întâlnirea cu p?mântenii. Printre be?i?oare de santal, fumigene ?i candel?...somn cataleptic, mesajele de scriere automat?, toate ingredientele unei întâlniri paranormale. Un arsenal întreg. Experien?e psihice, capacit??i extrasenzoriale, transe cataleptice, cuceriri para?tiin?ifice destul de periculoase. În plus, materializarea spiritelor în form? tridimensional? sau bidimensional?. Este invocat spiritul poetului Mihai Eminescu. O carte cu portretul poetului este a?ezat? pe m?su??. Experimentul a fost o total? nereu?it?, drept care au abandonat pentru a doua zi la aceea?i or?, având în inten?ie chemarea spiritului lui Wolfgang Amadeus Mozart. Relatând, autorul ?tie s? creeze suspansul, s? creasc? emo?ia ?i misterul. Dup? o a?teptare lung?, halucina?ii vizuale ?i auditive se fac sim?ite în înc?perea destinat? pentru astfel de experimente. O muzic? dulce, suav?, interpretat? de o orchestr? simfonic? invizibil?, se strecura tiptil pân? la urechile lor. Era Micu?a Serenad?, Eine kleine Nacht Music. ?i ca într-o fotografie de polaroid, apare o imagine treptat, ai întâi capul, apoi se deruleaz? imaginea chiar a compozitorului, din pictura arhicunoscut?. O materializare extraordinar?, un Mozart recreat prin for?e ezoterice. ?i culmea, compozitorul se mi?c?, face pa?i u?ori, pluti?i, face o reveren?? adânc? ?i se adreseaz? celor trei, în cea mai curat? limb? româneasc?! În relatare, autorul folose?te expresii de basm: ”?i numai ce v?d c?...”, ”cumnecum”; ?.a. Este ciudat c?, atât invita?ii din lumea cealalt?, cât ?i provocatorii acestor experien?e mistice, fac toate acestea, cu îng?duin?a lui Dumnezeu, sau cel pu?in, a?a vrea s? se în?eleag? autorul. Se rostesc formule tipice, se fac cruci, se aprind lumân?ri ?i se cere îng?duin?a lui Dumnezeu pentru ca spiritul s? se materializeze ori s? transmit? mesaje, oarecum încifrate, printr-un sistem complicat, direct pe hârtia de pe m?su?a rotund?. Spiritelor li s-au transmis un set de întreb?ri, la care sunt invita?i s? r?spund? cu sinceritate. ?i aici, intervine scriitorul Codrin, cu date informa?ionale despre biografia marelui compozitor. Într-o limb? aleas?, genialul compozitor le vorbe?te celor trei despre tat?l, Leopold Mozart, c?ruia i-a datorat totul; înv??area mai multor instrumente. Al?turi de tat?l s?u, micu?ul Amadeus exersa câte 7 ore pe zi, la pian ?i clavecin. Au dat concerte prin toat? Europa. Între spiritele invitate ?i cei care experimentau acest gen de întâlniri, se închega, de la început, un soi ciudat de rela?ii, aproape de prietenie, pentru c?, spiritele se adresau acestora cu ”prietenii mei”, ”scumpii mei”, ”dragii mei”, ”dragii mei prieteni”, dau dovad? de familiaritate ?i sunt foarte politicoase, folosind pronumele de reveren??. Frazele sunt foarte alese. Mozart ofer? am?nunte despre copil?ria lui, despre opera prodigioas?, fiind cotat, de-a lungul veacurilor, cel mai prolific compozitor. Dar afl?m ?i informa?ii despre activitatea lui de organist la catedrala din Salzburg, ?i chiar despre concertele sus?inute în fa?a regilor Ludovic al XV-lea la Versailles, a lui George al III-lea al Angliei ?i a Împ?ratului Joseph al II-lea, la Viena. El ”m?rturise?te” c? a f?cut parte din masonerie, ca ?i tat?l s?u, Leopold, ca ?i Goethe, Haydn ?i împ?ratul Frederick cel Mare ?i mul?i al?ii. Se poate presupune c? spiritele sunt foarte sincere ?i folosesc unele reguli de polite?e, cu oamenii de rând, gen: ”ierta?i-m? dac? v? deranjez”, ”V? rog s? accepta?i”; ”îmi cer scuze”, ”V? mul?umesc c? accepta?i”, ”Dumnezeu s? v? binecuvânteze”. De asemenea, spiritul lui Mozart se înclin? adânc în fa?a celor trei, înainte de a pleca. Se pare c? ei împrumut? stilul de vorbire de la interlocutori, care, de asemenea, sunt foarte amabili cu spiritele. E destul de straniu cum, aceste spirite, scoase de la locul lor de veci de unii curio?i, se supun f?r? crâcnire ?i-?i golesc sacul istorisiri din vremea lor, sco?ând la iveal? ?i unele sl?biciuni omene?ti, pe care, în alte circumstan?e nu le-ar m?rturisi. De asemenea, spiritelor nu le lipse?te umorul. Ele numesc locul de unde vin ”spa?iul de Aici”. În timp ce via?a în lume, este rezumat? astfel: ”când tr?iam acolo, cu voi”. Uimitor ?i trist totodat?, spiritul vorbe?te despre propria lui moarte ?i propria-i îngrop?ciune, la un cimitir din marginea ora?ului, într-o groap? comun?, vârât într-un sac alb. Cioclul a ?i uitat imediat locul unde l-a a?ezat pe genialul compozitor, ale c?rui lucr?ri încânt? omenirea de peste dou? veacuri ?i jum?tate. ”Homer, B?lcescu, Petöfy ?i al?ii, au avut aceea?i soart?. Dar asta nu mai conteaz? acum... Cu mândrie, pot spune c? mormântul meu este cerul întreg, iar trupul meu este dispersat în toat? muzica mea!”O poveste cât se poate de emo?ionant?, din care ar trebui s? înv???m. Încheindu-se timpul vizitei, spiritul se înclin? adânc, dar cu gra?ie ?i se voalatizeaz?, în acordurile unei melodii suave, la fel ca la venire. Cu un limbaj pe m?sura acestor fenomene spiritiste, (materializare, dematerializare, trans?, entitate spiritual?, vederea cu ochii spirituali, somnul magnetic, hipnoz? regresiv?, pase magnetice, donator de particule materiale), cu detalii care apar?in de aceste fenomene, din categoria etericului, impalpabilului, autorul c?r?ii ne introduce în lumea supranatural?, prin intermediul invita?ilor b?trânului inginer, pasionat de lumea de dincolo. Pe de alt? parte, este incredibil? puterea colosal? a fetei de a atrage orice entitate spiritual? solicitat?, ?i de a o materializa aproape în totalitate, reconstituind-o la una din formele avute în timpul vie?ii. Mecanisul acestor for?e misterioase, scap? min?ii umane. Interesant este ?i faptul c? autorul îi ia pe cititori drept interlocutori ?i le cere p?rerea, îi consult?, astfel încât, relatarea devine interactiv?, cu fraze de genul: ”Trebuie s? în?elege?i c?...”, ”Ceea ce ?i facem...”. Cei trei din echipa ocult?, se puteau numi, pe drept cuvânt, ”spiritonau?i”. Pentru aceasta î?i trebuia curaj, dexteritate, experien??. Experien?ele au continuat vreme de un an de zile, în care s-a perindat o pleiad? str?lucit? din celebrit??ile omenirii, din diferite perioade istorice. To?i s-au dovedit povestitori talenta?i, binevoitori, poposi?i la vechii prieteni, stând la taifas cu oameni din tipurile moderne, dezv?luindu-le secven?e interesante din via?a lor p?mântean?. Autorul spune c?, puteau discuta cu ei, ”de la egal la egal”. ?edin?a a III-a îl are drept interlocutor pe Shakespeare. Apari?ia ?i materializarea lui, au decurs la fel ca ?i cea a lui Mozart. Impresionanta frunte, senin? ?i str?lucitoare, ochii expresivi, c?prui, tr?dau o fire blajin?. Este descris în detaliu ?i ca sus?inere, sunt aduse unele fragmente de portrete ?i autoportrete f?cute marelui sonetist, actor ?i dramaturg. Printre acestea este ?i un autoportret, din poemul ”Jeluirea îndr?gostitului”, tradus de Dan Grigorescu: ”Zulufii de m?tase castanie / C?deau în volburi dese pe-a lui gur?, / Mi?ca?i u?or de boarea ce adie. / Frumuse?ea o-ntrupa a lui f?ptur?; / Vr?ji?i sunt to?i ce-aievea îl v?zur?: / Fusese scris peobrazul lui b?lai / Tot ce gândim c? s-ar afla ?i-n rai”. Oaspetele le-a vorbit în versuri, scurte fragmente din drama ”Julius Cezar”, din poemul ”Venus ?i Adonis” ?i ”Visul unei nop?i de var?”. De asemenea, cele trei reveren?e elegante, în fa?a fiec?rui interlocutor ?i adresarea cu o perfect? dic?iune româneasc?: ”Iubi?i ?i buni prieteni, bun g?sit!” – reprezint? punerea în scen? a acestei stranii întâlniri. Totodat?, le spune, tot în vers, de unde vine: ”Oricum, din alt? lume vin – din ?ara / În care înflore?te ve?nic prim?vara...” O întâlnire extrem de pl?cut? ?i onorant?, pentru c?, marele Will îi considera pe cei trei spiritonau?i, ”iubi?i ?i buni prieteni”. Ceea ce nu e pu?in, dimpotriv?. Shakespeare nume?te chemarea lui în camera albastr? a inginerului: ”o nobil? tr?snaie de-a voastr?”, f?r? nici un ton de repro? sau mali?iozitate, pentru c? ”a cunoa?te bine pe cineva e ca ?i cum te-ai cunoa?te pe tine însu?i”, spune dramaturgul. M?rturisirea pe care le-o face înc? de la început, are darul s?-i ?ocheze pe cei trei: ”Chiar dac? secolele care au urmat m-au numit geniu, nici o clip?, în tipul vie?ii mele, nu m-am sim?it a?a. Nu cred c-am fost vreodat? un supraom, ci un copil ascult?tor, apoi un adolescent ?i, mai târziu, un b?rbat matur, enorm de însetat de frumos, de ?tiin??, de cultur? ?i de adev?r. De mult adev?r!” Marele Will le vorbe?te în pilde ?i în fraze aforistice: ”Gloria nu-i decât o cinstire exterioar? ce r?spl?te?te o interioar? trud?”. Relatându-?i momentele esen?iale din via??, acesta spune c?, a mo?tenit de la p?rin?ii s?i, cinstea: ”Nu exist? mo?tenire mai pre?ioas? decât cinstea”. ?i acest invitat de onoare îi nume?te cu apelativul: ”dragii mei”;”prietenii mei”,”iubi?ii mei”. Iar Damaris îi spune, dup? ce maestrul i-a dedicat Sonetul 55: ”Mul?umesc, iubite maestre!...(...) ?i v? s?rut...” Un element de noutate e faptul c? Marele Will s-a întâlnit cu Eminescu în Elizeu, pe care-l nume?te ”fratele meu mai tân?r cu...286 de ani decât mine”. Apoi le citeaz? din poemul lui Eminescu, dedicat lui William Shakespeare. O alt? ?edin?? de felul acesta este dedicat? lui Napoleon, c?ci, ambi?iile b?trânului inginer parapsiholog crescuser?. Împ?ratul a venit mai greu, comunicându-i mediului c? are unele probleme cu materializarea, nu se poate materializa suficient. De notat c?, pe tot parcursul acestor ?edin?e, ?i scriitorul Codrin ?i Damaris, nepoata b?trânului, se simt vl?gui?i, lipsi?i de putere ?i la sfâr?itul ?edin?ei, sunt parc? ridica?i dintr-o boal?. De data aceasta, vestitul împ?rat le-a vorbit în francez?, salutându-i cu o lozinc?: ”-Bonsoir, mon amis. Vive la France et vive la Roumanie!” ?i, curios pentru o asemenea personalitate politic?, el le spuse c? dore?te s? renun?e, în convorbirea lor, la titluri ?i alte ceremoniale: ”Aici Împ?rat este Unul singur – Împ?rat al cerurilor, al întregului univers, al tuturor planetelor”. Un procedeu inedit pentru dezv?luirea am?nuntelor legate de vie?ile ?i operele l?sate de marile personalit??i ale lumii, nu culese din c?r?i memorialistice ori jurnale, ci din propriile m?rturisiri date în fa?a a trei oameni, la zeci ?i sute de ani de când ace?tia au murit. A?adar, convorbirea între omul viu ?i spiritul unui defunct. Ce-i face pe cei invita?i, s? fie extrem de binevoitori, îndatoritori chiar, amabili ?i dispu?i s? se confeseze, astfel încât lumea s? afle am?nunte inedite din via?a acestor spirite? Într-aceasta const? ineditul lucr?rii. Povestea unor spirite celebre, istorisit? de ei în?i?i. Pe cine nu ar atrage o asemenea abordare inedit?? O alt? tr?s?tur? comun? a spiritelor este aceea c? ele sunt fericite, mul?umite cu starea în care se afl? de la moartea lor. Niciunul nu se plânge ?i nu regret? via?a pe p?mânt. Acolo î?i des?vâr?esc operele pe care le-au l?sat neterminate. Cartea ar trebui s? ne dea speran?e în lumea de dincolo ?i s? nu ne mai nelini?tim, la apropierea mor?ii. De data aceasta, invitatul declar? c? locul de unde vine e trist ?i, o dat? ajuns în acea camer? albastr?, mi?c?rile lui au devenit mai greoaie fa?? de spiritele care locuiesc în cer, unde au o rapiditate fulger?toare ?i se deplaseaz? instantaneu. El m?rturise?te c? locul unde se afl?, e ”un loc de recluziune destul de nepl?cut în care trebuie s? mai zac un timp nedefinit, drept peniten?? pentru sutele de mii de vie?i pe care, cu sau f?r? voia mea, le-am spulberat prin ac?iunile mele r?zboinice”. A?adar, spiritele vin din locuri diferite, primind învoirea Autorit??ii divine. Spiritul subliniaz? faptul c? rug?ciunile multor oameni ?i biserici pot reduce din pedeaps? celor care p?timesc acolo. Napoleon declar? c? a fost un liber cuget?tor, aproape un ateu în timpul vie?ii p?mânte?ti ?i din acest motiv, nu a putut ajuta societatea s? progreseze din punct de vedere moral ?i religios, ci doar politic, economic, cultural, juridic, ?tiin?ific ?i militar. Despre via?a ?i activitatea acestui personaj s-au exprimat scriitori ?i istorici în 200.000 de lucr?ri.”Societatea în care am tr?it, în primul rând Fran?a, încâlcit? în paralizante tradi?ii feudale, am împins-o, cred, destul de mult timp înainte, trecând cu carul r?zboiului peste râuri de sânge spre a o urca pe culmi ale unui început de societate modern?, f?când, în acest scop, sute de mii de jertfe nevinovate, ?i tocmai de aceea dac? ar fi s? m? nasc din nou, v? jur c? a? alege o cu totul alt? cale...” ?i personajul aflat în fa?a lor, î?i relateaz? pe scurt, momentele principale ale vie?ii, începând cu descrierea frumoasei insule Corsica, la nord de Sardinia, unde v?zuse lumina vie?ii, în ora?ul Ajaccio. Procedând în felul acesta, autorul acestei c?r?i, Cristian Petru B?lan a realizat o sintez? de valoare asupra vie?ii ?i activit??ii unor mari oameni din trecut, aducându-i, prin aceste modalit??i oculte, în actualitate. Faptul c?-i pune pe ei s?-?i istoriseasc? via?a ?i peripe?iile, este cu atât mai interesant, pentru c? interpret?rile istoricilor pot fi ?i subiective. Ei adaug? sau elimin? unele elemente pe care, la aceste ”?edin?e de spiritism”, personalit??ile nu le pot ocoli. A?adar, colocviile cu spiritele adaug? elemente de noutate, iar cei interesa?i nu mai sunt nevoi?i s? caute prin zeci ?i sute de lucr?ri biografice ?i memorialistice. ?i geografie ?i istorie ?i arta r?zboiului ?i literatur?, po?i înv??a u?or din rezumatele vie?ilor acestor oameni care au fost ?i care veneau pe rând s? se confeseze, unui grup restrâns de muritori, într-un or??el prahovean de care, aceste spirite nici nu auziser? pân? atunci. Napoleon relateaz? cum, la 24 de ani a fost avansat general, l?udat fiind de ?eful iacobinilor, Maximilien Robespierre, supranuit Incoruptibilul. Este un moment cheie în via?a corsicanului. Napoleon este primul împ?rat care a condus o Republic?, ceea ce era cu totul neobi?nuit ca form? de guvernare. Fran?a a devenit astfel, o monarhie aleas? de popor, nicidecum venit? prin drept divin, ca restul monarhiilor istorice. La 2 decembrie 1804 a fost încoronat ca împ?rat de c?tre Papa Pius al VII-lea, în catedrala Notre Dame de Paris, într-un impresionant ceremonial. Un gest insolit: acela de a-i smulge coroana imperial? din mâinile papei ?i a ?i-o a?eza singur pe cap, dup? care, i-a a?ezat, tot singur, coroana pe cap Josefinei. Dând dovad? de o memorie prodigioas?, Napoleon relateaz? în detaliu, toate b?t?liile avute, exilul pe Insula Elba, reîntoarcerea în Paris, înfrângerile ?i tr?d?rile ?i din nou exilul, de data aceasta pe Insula britanic? Elena. Aici este primit cu entuziasm, localnicii fluturându-?i p?l?riile ?i batistele în semn de salut. S?vâr?indu-?i via?a la doar 52 de ani, Napoleon avea s? aib? parte de onoruri militare în Fran?a, abia în 14 decembrie 1840 când trupul i-a fost reînhumat în capitala Fran?ei. O alt? ?edin?? ocult? l-a avut ca invitat pe Albert Einstein, spiritul c?ruia s-a prezentat imediat dup? invocare, materializându-se aproape instantaneu. El nu a mai avut nevoie s? împrumute p?r?i materiale din trupurile celor prezen?i în camera albastr?. Einstein le spune celor trei: ”La opt ani dup? moartea mea, mi-am experientat capacit??ile mele extraordinare trecând ilegal, prin zid, într-o camer? de hotel din Ulm, ora?ul meu natal”. ?i relateaz? întâmpl?ri picante legate de aceast? experien??. Un om care a tr?it cu dorin?a de a în?elege natura prin cercetare nemijlocit?. El le expune o biografie in nuce, adic? foarte condensat?. Se na?te la Ulm în 1879, într-o familie de evrei. Absolvirea unui Institut Politehnic la Zürich l-a îndrept??it s? cear? cet??enia elve?ian? ?i a început s?-?i publice primele lucr?ri ?tiin?ifice. Acest savant de renume mondial a uimit lumea ?tiin?ific?, revocând radical ?tiin?a universal?, cu acea faimoas? ”Teorie a relativit??ii restrânse”, apoi ”Teoria asupra gravit??ii generale”, sau cum se mai nume?te ”Teoria gravita?iei”. Multe, multe alte teorii care au fost formulate, verificate ?i aplicate, sunt ?i ast?zi valabile ?i puse în practic?. Nu e deloc de neglijat faptul c? Albert Einstein a primit în anul 1921 Premiul Nobel pentru Fizic?, ”pentru ansamblul serviciilor mele în fizica teoretic? ?i pentru descoperirea legii efectului fotoelectric”. Când în 1933, fizicianul emigreaz? cu so?ia lui Elsa definitiv în SUA, fasci?tii i-au confiscat toate bunurile materiale r?mase în Germania ?i i-au ars pe rug c?r?ile publicate. Moartea savantului la vârsta de 76 de ani a fost marcat? în întreaga lume. El adaug? faptul c? ?i acolo unde este, î?i continu? cercet?rile, descoperind c?, de fapt, culorile cânt?: ”Am descoperit c?, prin vibra?ii, luminile curcubeului pot scoate o frumoas? melodie, c? iarba verde î?i cânt? ?i ea melodia ei, pe diferite nuan?e, c? cerul albastru are melodia lui, uluitor de frumoas?, c?, soarele, luna, stelele cânt? ?i ele, cum se credea înc? din vechime – c? exist? o ”muzic? a sferelor”. Aceast? muzic? este, deci, absolut real?, nespus de armonioas?, dar voi înc? nu pute?i s-o auzi?i...Când ve?i fi aici lâng? mine, v? asigur c? o ve?i auzi ?i voi”. Cea de a 6-a ?edin?? este uluitoare, nea?teptat?. Ea îl are ca invitat, pe nimeni altul decât pe Hitler. Un om (care se credea supraom) ?i care, în perioada celui de al doilea r?zboi mondial, a hot?rât soarta geopolitic? a planetei. Ex-conduc?torul Germaniei, Adolf Hitler. De data aceasta, materializarea lui a fost bidimensional?. El a ap?rut într-o imagine oblic?, proiectat? ca pe un ecran fâlfâind. Avea un aer arogant, dictatorial, excesiv de înfumurat. Salutul lui ?i primele fraze, au fost f?r? echivoc: ”Heil Hitler! Onora?i-l pe Hitler” Onora?i-l pe Hitler! Ich bin erfreut Sie zu sehen! Da, sunt bucuros s? v? v?d ?i bucuros c? m-a?i scos, fie ?i temporar, dintr-un loc de chinuri cumplite!” Imaginea lui îns?, dup? câteva minute, sufer? o mic?orare pân? al dispari?ie. B?trânul inginer repet? experimentul ?i chemarea, stinge lumina ?i, de data aceasta Hitler apare în alt costum civil, cu cravat?. Avea un aer de suferin?? ?i triste?e iremediabil?. Apelativul folosit, de data aceasta a fost: ”Stimatele mele gazde”, precizând c? i s-a îng?duit s? vin? din nou, dac? renun?? la reminiscen?ele emfatice ale personajului istoric. A mai ad?ugat c? îi este ru?ine de acest nume cu care a însângerat istoria omenirii. El relateaz? povestea vie?ii, înc? de la na?tere, a?a cum a descris-o ?i în cartea lui de c?p?tâi, ”Mein Kampf”. Faptul c? a fost respins la Academia de Arte din cauza unei comisii de profesori evrei, sim?indu-se nedrept??it, de?i avea un talent neobi?nuit la desenat, în sufletul lui de adolescent a declan?at o ur? de moarte contra tuturor evreilor. Murindu-i ambii p?rin?i, tân?rul de 18 ani e nevoit s? vând? mici tablouri pictate de el ca s? poat? supravie?ui, împreun? cu cei doi fra?i. Ascensiunea f?r? precedent a tân?rului Adolf a uimit lumea, dar a ?i marcat-o pentru totdeauna. Se ?tie din istorie, ce a f?cut dictatorul dup? ce a ajuns cancelar, apoi fürer. A intrat în istorie ca personajul cel mai negativ care a existat vreodat?. În setea lui de ”spa?iu vital” a încercat s?-l imite pe Napoleon I, în privin?a extinderii teritoriului german ?i a domina?iei rasei a?a-zis superioare. ?i a reu?it în are m?sur?. Când Damaris îl întreab? pe fostul dictator despre femeile din via?a lui, acesta face unele dest?inuiri intime. El recunoa?te c? a fugit cu un avion, împreun? cu Eva von Braun pân? în Spania, la Barcelona, iar sosia lui, Friederich Hittorff împreun? cu so?ia au fost sacrifica?i, devenind mari eroi ai Germaniei. El le mai vorbe?te despre holocaust, despre lag?rele de concentrare, considerate ”cele mai mari pete de sânge pe harta omenirii”. ?ase milioane de victime, cei mai mul?i evrei, ?i-au pierdut via?a în aceste lag?re de exterminare, despre care s-au scris tone de c?r?i. B?trânul Iacobescu îi aminte?te de Diktatul de la Viena din 30 august 1940, în care, de comun acord cu Mussolini, i-a fost r?pit României, nordul Transilvaniei, cu peste 2.667.000 de locuitori, în majoritate români ?i l-au cedat Ungariei, de?i era un teritoriu pur românesc. ?i inginerul îi face un adev?rat rechizitoriu fostului dictator. În cele din urm?, Hitler î?i cere iertare ?i-i declar? c? el a fost o victim?, o unealt? în mâna lui Dumnezeu, care l-a predestinat s? pedepseasc? poporul evreu, prin mâna lui. Ultimele cuvinte ale fantomei lui Hitler au fost: ”Ierta?i-m?, oameni buni! Ruga?i-v? pentru sufletul meu! Mil? ?i iertare, oameni buni! Mil? ?i iertare...Mil? ?i iertare...” Fantoma lui s-a împr??tiat ca o cea?? ori ca un fum de pucioas?. Acesta a fost teribilul om de fier al planetei, ”de a c?rui umbr? amenin??toare se ascundea chiar ?i soarele”. Seria spiritelor inferioare continu? cu un nou invitat: Iosif Visarionovici Stalin, fostul dictator sovietic. Din cauza înc?rc?turii negative, el s-a materializat foarte încet. ?i el venea dintr-un loc de peniten?? ?i spera ca prin m?rturisirile sincere în fa?a celor trei, s? i se mai reduc? pedeapsa la care era supus. Se ?tie c? în perioade de criz? istoric?, apar oameni ca Stalin, ca Hitler. Calea i-a fost u?urat? de predecesorul lui, Lenin. Provenea dintr-o familie s?rac? din Gruzia, ?inutul Transcaucaziei, tat?l lui, cizmar, murind, pe când Iosif avea 11 ani. Mama lui era fiica analfabet? a unui iobag. A r?mas v?duv? cu patru copii mici de crescut, muncind ca sp?l?toreas?. Ceilal?i fra?i au murit de mici din pricina bolilor ?i a mizeriei în care se zb?teau. La 15 ani s-a înscris la Seminarul teologic din Tiflis (Tbilisi), unde s-a remarcat ca un elev studios, un cititor însetat de cultur?. Ca student teolog s-a înscris într-o organiza?ie georgian? de sociali?ti patriotici, numit? ”Mesami Dasi”, devenind un marxist convins. Înainte de a-?i termina studiile teologice, el este exmatriculat din seminar, pentru propaganda lui marxist?. De atunci s-a al?turat grupurilor socialdemocratice, reprezentate de Plehanov ?i Lenin. A fost ales chiar ?i membru al conducerii Comitetului (clandestin) Social Democrat din Tiflis. Descoperit de poli?ie este arestat în aprilie 1902, stând la închisoare pân? în decembrie 1903. A fost chiar deportat în Siberia, de unde a fugit ?i s-a reîntors la Tiflis, unde s-a înscris în ramura bol?evic? (majoritar?), a citit toate lucr?rile lui Lenin. Dup? înfrângerea primei revolu?ii din Rusia, din 1905 a devenit principalui lider bol?evic al regiunii Baku. Din 1912 gruparea bol?evic? î?i ia numele de partidul comunist bol?evic, fiind ales ca membru în comitetul s?u central, luându-?i numele de ”tovar??ul Stalin”. Este numit director al primului ziar comunist ”Pravda” (Adev?rul). În 1922 Lenin fiind bolnav, Stalin devine secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist (bol?evic), fiind al doilea, ca putere, dup? Lenin. Dup? moartea lui Lenin, cei din grupul bol?evic de dreapta, din care f?cea parte ?i Stalin, au câ?tigat lupta pentru putere, i-au arestat pe oponen?i ?i pe miile lor de sus?in?tori, i-au decimat ?i i-au trimis în Siberia, dup? metoda marii purga?ii politice. Dup? încheierea r?zboiului ?i victoria armatelor sovietice, în 1947, au reu?it s? fabrice bomba atomic?, inten?ionând s? o foloseasc? pentru a contribui la r?spândirea ?i victoria socialismului ?i comunismului în întreaga lume. Era adulat, de la copiii de gr?dini?? pân? la b?trânii din colhozurile cele mai îndep?rtate. Un cult al personalit??ii exacerbat. La moartea lui au plâns popoare întregi ?i au ?inut doliu mare. ?i acestuia, b?trânul Iacobescu îi aplic? un rechizitoriu aspru, numindu-l ”paranoic, bolnav de orgolii ?i un criminal feroce”. ?i astfel, din practican?i ai experimentelor paranormale, se transform? în judec?tori aspri, reamintindu-le spiritelor, unele lucruri pe care acestea le voiau date uit?rii. A?a de exemplu, au fost crimele s?vâr?ite de Stalin în timpul colectiviz?rii, când grânele erau duse la export, iar mujicii s?raci au ajuns s? m?nânce câini ?i ?obolani, ba chiar s? se m?nânce între ei. ”Au murit atunci de foame – scrie autorul -, peste dou?zeci de milioane de ??rani ?i sute de mii de mujici nevinova?i au fost du?i în lag?rele de concentrare din Siberia”. Alt am?nunt demn de remarcat este faptul c? Stalin este singurul care se r?zvr?te?te împotrivia celor trei, cerându-le socoteal?, de ce-l chestioneaz? ?i-l judec? pentru ce a f?cut în via?? ?i chiar refuz? s? mai r?spund? ?i s? le dea explica?ii: ”Am f?cut absolut tot ce trebuia f?cut, tot ce-am vrut s? fac, fiindc? eram puternic ?i fiindc? am fost o mare personalitate a lumii, pe când voi cine sunte?i? Sunte?i cumva vreo nou? instan?? de judecat? trimis? a m? rejudeca dup? ce am mai fost deja judecat o dat? de cel mai înalt Tribunal existent în univers? Uoi, uoi, uoi! Ce v-a? mai fi înv??at eu minte dac? a? fi acum ca atunci! Iar din clipa aceasta îmi rezerv dreptul s? nu mai r?spund la nici o întrebare de-a voastr? sau s? plec. Sunte?i oare a doua justi?ie divin?, judec?torii vreunui asemenea tribunal cosmic de face?i pe grozavii?” A opta ?edin?? de spiritism i-a fost dedicat? lui Winston Churchill, premierul britanic. Un am?nunt amuzant: la invocarea numelui, a sosit un alt spirit, un scriitor purtând acela?i nume cu vestitul Churchill ?i, când confuzia s-a l?murit, acesta a plecat, promi?ându-i-se multe rug?ciuni pentru sufletul lui. Abia dup? aceea a ap?rut adev?ratul Churchill. El le dezv?luie, dup? un lung salut în engleze?te, despre unele am?nunte inedite din via?a ?i activitatea lui. A început cu na?terea lui insolit?, la ?apte luni, într-un WC public, când mama lui ”l-a sc?pat” în materii fecale, de unde a sc?pat, acum f?când haz de necaz de originalitatea na?terii sale. Urmând studii militare, a avut o carier? str?lucit?. S-a distins în lupte, fiind înaintat la gradul de locotenent colonel. Apoi a devenit corespondent de r?zboi pentru ziarul ”Morning Post”. Luat prizonier de un bur, evadeaz? din închisoarea Pretoria ?i dup? multe peripe?ii ?i c?l?torii cu trenul, a ajuns în Portugalia. La Consulatul Britanic a primit protec?ie, haine noi ?i cele necesare. C?l?torind apoi cu vaporul spre Durban, a fost primit cu flori ?i stegule?e britanice fluturând, primit ca un erou, cu muzic? militar?. În anul 1900 ia startul în politica britanic?, ales în Parlament ca membru al Partidului Conservator, apoi, din 1904, în Partidul Liberal. În anul 1911 este numit lord-amiral pentru a preg?ti for?ele navale britanice pentru o eventual? stare de r?zboi. Dup? mai multe avans?ri, este numit între 1918-1921 ministru de r?zboi ?i al for?elor militare aeriene, apoi, ministru al coloniilor. În 1922, p?r?se?te Parlamentul, revenind la Cammer? ?i peste doi ani, este numit ministru de finan?e al Angliei pân? în 1929. În 1939 accept? func?ia de lord-amiral al flotei britanice, dând ordin de atac împotriva submarinelor germane care amenin?au flota civil? ?i militar? britanic?. Din 10 mai 1940 guvernul l-a numit în cea mai mare func?ie dup? monarhul britanic, aceea de prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii. Se dovede?te a fi cel mai mare orator pe care l-a avut vreodat? Anglia, prin discursurile sale încurajându-i pe englezi ?i insuflându-le un puternic optimism. Între 1848-1854 scrie o lucrare monumental? în ?ase volume, ”Istoria celui de al doilea R?zboi Mondial”, pentru care prime?te Premiul Nobel pentru literatur?. Dup? ce în 1953 sufer? un atac cerebral, este silit s? demisioneze din func?ia de prim-ministru, dedicându-se scrisului ?i terminând o lucrare foarte important?: ”O istorie a popoarelor anglofone”, bine primit? de speciali?tii din lumea întreag?. În 1965, atacul cerebral se repet? ?i în 24 ianuarie se stinge din via??, una din cele mai glorioase personalit??i universale. El le poveste?te despre întâlnirea cu Stalin la Ialta, pentru împ?r?irea sferelor de influen??, printre care ?i România. Soarta a milioane de oameni a fost hot?rât? pe un simplu petec de hârtie! El precizeaz? c? acele ??ri din sferele de influen?? au fost împ?r?ite, nu la Ialta, ci la Moscova. La Ialta au fost doar parafate, bifate. La sfâr?itul convorbirilor, ?i Churchill, ca ?i Stalin îi întreab?, cu ce drept îl condamn? atât de aspru, încât se simte ca un inculpat în fa?a Tribunalului Interna?ional de la Nürenberg. ”Nu cumva v? crede?i ?i voi ni?te mici judec?tori sau un nou fel de tribunal politic?” Câteva caracteristici generale ale spiritelor invitate în ”cabinetul” inginerului Petru Iacobescu: -Spiritele se materializeaz?, preluând particule energetice de la ceilal?i, de la scriitorul Codrin Elizescu ?i micu?a nepoat? a gazdei, Damaris, unele se materializeaz? par?ial, bidimensional, altele, instantaneu, tridimensional; -Ele nu au venit chiar de bun?voie, ci cu aprobarea acelui Tribunal al Universului. -Când ajung aici, trimise de Autoritatea Divin?, salut? larg asisten?a, fie în limba matern?, fie în limba român?; -To?i î?i cer iertare ?i cer rug?ciuni pentru sufletul lor; -Î?i relateaz? cu minu?iozitate biografia, cu am?nunte chiar picante; - Când dispar, salut? ceremonios, prietene?te; unii f?când chiar plec?ciuni; -Ascult? întreb?rile celor trei ?i chiar r?spund la ele ?i primesc admonest?rile celor trei, pentru faptele s?vâr?ite, pe care le recunosc în cele din urm?. -Toate personajele sunt de notorietate public?. -Timpul lor de ?edere în camera albastr? este foarte limitat. -Cei trei spiriti?ti se instituie în fiecare caz în parte, întro ultim? instan?? judiciar?, una de natur? transcedentar?. O justi?ie imanent?, simbolic?, necesar? ?i terapeutic?, pentru r?nile ??rii. Cei trei reprezint?, din acest punct de vedere, emblematic, poporul român. Ei se documenteaz? minu?ios înainte de chemarea unui spirit, despre via?a ?i activitatea lui. S? nu uit?m, cartea este din categoria fantasy, literatur? fantastic?, între?esut? cu elemente reale dintr-un trecut care se poate verifica biografic ?i bibliografic. A noua ?edin?? este rezervat? pentru Roosevelt, al 32-lea pre?edinte al Statelor Unite, unicul pre?edinte american ales de patru ori la rând în aceast? func?ie, de?i era infirm, în c?rucior de invalid. Ascensiunea politic? a fost fulminant?, pân? la prima func?ie din stat. A devenit pre?edinte, în anul 1933, într-o perioad? dificil?, în cea mai mare criz? economic?, Great Depresion, cu ?omeri, deficit financiar, bursa pr?bu?it?, companiile falimentau dup? principiul dominoului. El a realizat o reform? radical? (Noua Orientare), care a scos ?ara din criz?. Dup? ce afost ales a patra oar? pre?edinte, Roosevelt, în 1944, a mai tr?it un an, s?vâr?indu-se din via?? la 63 de ani. Imediat l-a urmat la pre?edin?ie, vicepre?edintele Harry S. Truman. Spiritul lui Beethoven a întrecut orice a?teptare. Genialul compozitor s-a întrupat în mijlocul lor, într-o foarte bun? dispozi?ie, ar?tându-se nespus de amabil cu ei. Apari?ia lui a avut loc pe fondul muzical al muzicii sale, iar compozitorul a ap?rut înso?it de un pian cu coad?, care, fiind prea mare, ie?ea prin peretele camerei albastre. El a ap?rut cântând la pian, stând cu spatele la asisten??, pe un taburet. Un pian mai mult imaterial, ca într-o hologram?. Piesa cântat? a fost, ”Sonata Lunii”. Dup? terminarea piesei, compozitorul s-a întors cu fa?a la audien??, salutându-i: ”-Bun? seara, iubitele mele gazde-oaspe?i ai scurtului meu concert....” El venea, dup? propria-i spus?, dintrun loc unde era foarte fericit, spre deosebire de via?a pe p?mânt, care a fost pentru el, foarte trist?. A?a relateaz? autorul, apari?ia ”minunatului Ludwig, împ?ratul universal al muzicii simfonice”. El î?i prezint? succint biografia, cu am?nunte inedite. În timpul vie?ii sale s-a n?scut un mit despre el: ajunsese s? se spun? c? e cel mai mare compozitor care a existat vreodat?. El î?i relateaz? ?i drama pe care a tr?it-o, pe când compunea Simfonia a IX-a, când nu mai auzea nici un sunet. Între el ?i lumea sonor? se ridicase un zid, o barier? definitiv? ?i de netrecut. Nu mai putea nici dirija, nici sus?ine concerte în public. În aceast? dramatic? situa?ie, Ludwig s-a retras din lume ?i a tr?it singuratic. El descrie în cuvinte patetice, suferin?a lui ?i felul cum a compus ultimele lui lucr?ri geniale: ”Memoria sufetelor din afar?, ucise de nervii mor?i ai urechilor mele, se r?zbuna, parc?, cu o for?? necunoscut?, încercând ea, de acuma, s? fabrice, în interiorul capului meu m?re?e cascade sonore ?i explozii de sunete noi, de armonii cople?itoare, neauzite de nimeni înaintea mea, care cereau s? expandeze în fiecare clip? ?i s? se reverse pe ?timele de hârtie. Atunci elaboram milioane de note armonioase în gând, iar ele, ca ni?te liane melodice, se brodau ?i se aranjau arhitectonic în simfonii, sonate, cantate, oratorii etc. Exploram cu durere numai spa?iul interior, izvorât din mine, c?ci nu puteam altfel. Aceste melodii imaginare prindeau via?? cu linii noi de for?? armonic? ?i-mi înlocuiau cu succes lumea sonor? din afar?, disp?rut? pentru totdeauna. În felul acesta am putut recrea eu sunetele naturii în Simfonia a VI-a (Pastorala), sunete izvorâte din vechi amintiri sonore ?i idilice, ajutate de o imagina?ie transfigurativ? u?or de descifrat”. Când ochii i s-au închis pentru totdeauna, dup? o via?? dedicat? muzicii, un cor de îngeri, când a trecut barierele cerului, l-au întâmpinat interpretând cu ni?te voci superbe, un fragment din Missa Solemnis, compus? de el. O primire elogioas? ?i un fel de omagiu cu care îl r?spl?tea Divinitatea. Peste 50.000 de oameni au participat la înmormântarea lui, una din cele mai glorioase din acele timpuri. Leonardo da Vinci este urm?torul vizitator al camerei albastre. Acesta a venit cu greu, dup? patru zile de încerc?ri ?i nu s-a materializat complet. Personalitate central? a Rena?terii, cel mai mare geniu ce l-a produs vreodat? omenirea. El s-a prezentat sub forma unui bust vorbitor. Însu?i Leonardo m?rturise?te despre sine: ”Gândurile mele scrise sau concretizate prin lucr?ri de art? plastic? cred c? au fost mult mai importante decât persoana mea modest? ridicat? din lumea de mijloc a Italiei secolului al XVI-lea...” Intr? ucenic la pictorul Antonio Verrocchio, la atelierul lui din Floren?a, ucenicie care dura pe atunci ?ase ani. Muncind din greu, cu meticulozitate, dar ?i prin ambi?ie ?i practic?, a devenit foarte experimentat. Î?i consacra o mare oarte din timp copierii unor lucr?ri ale unor mae?tri. În 1472, la vârsta de 20 de ani, devine pictor oficial, membru ?i salariat al breslei pictorilor afilia?i la Bazilica Sf. Lucca. Avea dreptul s?-?i deschid?, cu aceast? ocazie, propriul atelier-?coal?, unde putea angaja profesorimae?tri ca la ?coala lui Verrocchio. Un lucru inedit s-a întâmplat, pe când Da Vinci le expunea în am?nunt istoria picturilor sale celebre: Gioconda, Adora?ia Magilor, Fecioara Maria cu Copilul ?i Sfânta Ana cu Mielul. Pe m?sur? ce maestrul vorbea, în dreptul draperiilor din camera albastr?, au ap?rut în m?rimea originalelor, acele tablouri splendide, care au ?i disp?rut, în câteva secunde. Pictor, inginer, muzician, arhitect ?ef, inginer, consilier personal al regelui, sculptor, poet, geologist, optician, anatomist, botanist, psiholog, astronom ?i filozof, la cur?ile cele ai înalte, acest spirit enciclopedic a str?lucit în vremea lui, elaborând lucr?ri în fiecare din acest domeniu. A lucrat la construc?ia unor aparate de zbor, a proiectat numeroase ma?ini (de s?pat, ma?ini de r?zboi, catapulte militare, un fel de tanc, ma?ini tipografice, cuptoare metalurgice). ?tia s? cânte la vioar? ?i la lir?, a construit o lir? ?i o vioar? numai din piese de argint, dup? cum me?ioneaz? Vasari în cartea sa. Autor a circa 1000 de inven?ii, amplu desenate ?i descrise mai mult teoretic, cu posibilit??i de a fi create, dup? schi?ele lui. Chiar în zilele noastre sunt folosite unele din inven?iile sale: aerul condi?ionat din locuin?e, ceasul de?tept?tor, rulmen?ii, automobilul, aparatul de fotografiat, submarinul, arunc?torul de fl?c?ri, elicopterul, para?uta, tunul, ?rapnelul, telescopul, podurile suspendate ?.a. Ultimele inven?ii: lan?ul de biciclet? ?I WC-ul cu ap?. Spre b?trâne?e, regele Francisc I îi ofer? o pensie viager? ?i titlul de ”Pictor, inginer ?i arhitect de onoare al regelui Fran?ei, tehnicianul ?ef al statului”. Dar ?i un castel în localitatea Cloux, aproape de Amboise ?i de râul Loire. La moartea lui, a l?sat prin testament s?racilor o mare sum? de bani, parohiei Saint Lazarre 70 de soldi, studentului s?u Francesco Melzi – c?r?ile, restul pensiei ?i instrumentele, servitorului s?u Batista ?i lui Salai – viile din Milano. În 1519 în 2 mai a suferit un atac cerebral. În aceea?i zi a murit în bra?ele regelui. Avea 75 de ani. Ilustrul om a l?sat posterit??ii o mo?tenire colosal? de care ?i ast?zi se folosesc oamenii de ?tiin??. Ultimele sale cuvinte scrise au fost: ”De vreme ce am crezut c? ?tiu s? tr?iesc, trebuie acum s? înv?? ?i cum s? mor”. El îi gratuleaz? pe cei prezen?i în camera albastr?, cu apelativul ”copiii mei”. O nou? încercare de a-l aduce pe Eminescu – singurul spirit român, face obiectul celei de a 12-a ?edin?e. O ?edin?? scurt? ?i plin? de simboluri, dar ?i cea mai emo?ionant?. Viziunea nu avea nimic în comun cu ?edin?ele precedente. Întrun cadru insolit, apare un stîlp, tineri l??o?i iubitori de muzic? rap cânt? în jurul stâlpului, iar un b?rbat mai în vârst? a ap?rut în mân? cu o carte pe care scris: ”UN POET PERIMAT: EMINESCU. Apoi apar al?i tineri, adep?i ai muzicii metalice, care împing un tân?r frumos, cu pantaloni negri ?i c?ma?? alb?, pe care-l leag? de stâlpul infamiei, dup? care îi pun o coroan? de spini. To?i încep s?-l scuipe ?i s? cânte muzic? satanist? b?tând ritmic din palme. Viziunea nu s-a terminat în acest mod scandalos. Din în?l?ime au ap?rut dou? fiin?e str?lucitoare, doi îngeri care îi lovesc pe cei patru intru?i. Ace?tia se mic?oreaz? pân? la dimensiunile unor ?obolani ?i sunt arunca?i în focul ap?rut ca din p?mânt. Îngerii îl dezleag? pe tân?r, stâlpul dispare ?i în locul lui apare un lujer gigant de crin. Coroana este pref?cut? într-o cunun? de laur. Aceste fiin?e supranaturale erau: ÎNGERUL OCROTITOR AL ROMÂNIEI ?i ÎNGERUL POEZIEI. Materializat mai întâi în tân?rul de 20 de ani pe care-l cunoa?tem din fotografii, Eminescu se maturizeaz? treptat, pân? la înf??i?area de la 33 de ani. El le spune celor de fa??, cu voce sonor? ?i melancolic?, întrebându-i de au f?cut cu Tara lui, mândr?, ”de-i plâng de mil? mun?ii ?i colinele, apele, gr?dinile?” Dup? ce le-a recitat un fragment edificator din poezia sa, l?sându-le ca mesaj s? nu tac?, ci s? elibereze ?ara de incompeten?i, a binecuvântat România, rostind o rug?ciune pentru ea ?i în acest timp, o raz? proiectat? parc? din Luceaf?r, care l-a cuprins ?i l-a purtat ca un vehicol diafan spre punctul îndep?rtat ?i misterios de unde a fost proiectat?. Apoi a început s? se înal?e încet, ca ni?te aburi de lumin? orbitoare care emanau un puternic parfum de flori de tei. Seria ?edin?elor se încheie brusc, iar autorul, ofer? în Epilog explica?ia acestor experien?e. Dar, nu în context obi?nuit, ci la sediul Securit??ii, unde, scriitorul Codrin Elizeanu cite?te declara?ia b?trânului Petru Iacobescu. Toate aceste ?edin?e de spiritism nu sunt altceva decât ?edin?e de hipnoz? regresiv? prin care, cei doi, Codrin ?i Damaris, î?i închipuie c? v?d ?i aud spiritele unor oameni mari, materializându-se ?i vorbindu-le în dulcea limb? româneasc?. Deci, totul nu a fost decât hipnoz?! În toat? cartea se remarc? acurate?ea stilului, un dar al relat?rii care este, nu al celor invita?i s?-?i relateze via?a, ci al autorului însu?i, prin elemente comune, preferin?a pentru detaliu, elocin?a, alegerea cu grij? a cuvintelor, a frazelor, semnul unei distinc?ii ?i a unei arte des?vâr?ite a scrisului. Relat?rile sunt antrenante, spumoase, nu sunt deloc sumbre, înfrico??toare, cum ar trebui s? fie o discu?ie între dou? lumi, colocvii între vii ?i mor?i. Câte spirite, atâtea pove?ti extraordinare de via??. Lumea este însetat? de experien?e supranaturale, de inedit. Pentru iubitorii de adev?r istoric, cartea este un ideal ghid, l?sând la o parte colocviile cu spiritele. Este o carte de informare ?i documentare istorico-?tiin?ific?, scris? cu toate ingredientele unui best-seller. Cartea este rodul cercet?rilor multor ani, în care studiul, referin?ele biografice, împletite cu fantezia autorului, au dat na?tere la o lucrare memorabil?. Aceast? modalitate literar? de a introduce personaje istorice cu biografiile lor, într-un context actual, este foarte interesant? Finalul este pe cât de nea?teptat, pe atât de insolit. Deloc nevinovate, cercet?rile ofi?erilor de Securitate vor avea ca rezultat, uciderea fetei pe trecerea de pietoni, apoi, fuga scriitorului în U.S.A. iar la revenirea în ?ar?, ?tirea c? inginerul Petru Iacobescu fusese internat într-o clinic? de neuropsihiatrie ?i nu s-a mai ?tiut nimic despre el. Din toate, r?mân informa?iile, deosebit de interesante, privitoare la marile personalit??i ale lumii, pe care autorul, le ofer? sintetic, sub aceast? form? literar? a scrierilor fantasy. Dar ?i o und? de nelini?tire care ofer? prilej de meditare, privitor la libertatea de gândire ?i libertatea de spirit, a oamenilor în regimul trecut.

Cezarina Adamescu
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romnia
Istoric ;i critic literar




Cristian Petru Balan (Bibliofilul) | Scriitori Români

motto: In Deo Veritas

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro