Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Bizan? Boutique - 6

de marin badea

Te gânde?ti c? totdeauna b?rba?ii iubesc mult mai profund decât femeile, iubesc pân? la crim?, iubesc pân? la urlet, numai c?, de cele mai multe ori, nu ?tiu s?-?i exprime complexitatea sentimentelor decât printr-o form? absolut primitiv?, brutal?, laconic?, extrem de simpl? ?i de cinic?: te omor, f?! Î?i spui astea în timp ce rememorezi c? ?i tu ai trecut printr-o astfel de form? de manifestare a sentimentelor, gândul crimei s-a insinuat treptat, iar ea a ghicit c? ?i se întâmpl? asta, ?i-a citit toat? aceast? r?t?cire în ochi, toat? aceast? pornire, din ce în ce mai pregnant?, asta a f?cut-o s? fug? de tine, ?tiindu-te nu neap?rat un om violent, ci unul teribil de îndr?gostit. ?i i s-a f?cut fric?. Tare fric?. De tot ceea ce reprezenta dragostea pe care i-o purtai: niciodat? nu a fost educat? s? fie iubit? astfel, într-un fel organic, aproape mistic. Acest fapt l-a realizat, din ce în ce mai mult, pe parcursul derul?rii rela?iei, asta a speriat-o teribil, ?tiind c? nu e demn? de o astfel de form? de dragoste. O astfel de form? dement? de dragoste. ?i-a ?i spus-o, de altfel, în felul ei simplu de a percepe ceea ce ?i se întâmpl?: Ursule, îmi e fric? de tine! Tare fric?! Desigur, acum îi cau?i scuze imaginare pentru felul în care a în?eles s? se lepede de tine ?i de tot ceea ce reprezentai în via?a ei, de tot ceea ce o bulversa atât de profund ?i pân? aproape de mistuire, f?cea?i dragoste, prin hoteluri de mâna a doua, închiriate cu ora, iar mi?c?rile voastre sem?nau cu cele ale tulbura?ilor obsesiv-compulsivi, ale epilepticilor, nu erau neap?rat acte sexuale în sine, repetate aproape la nesfâr?it ?i în moduri dintre cele mai diverse, ci mai mult o form? infinit de intim? de contopire, de amestecare, de aglutinare. ?i a sim?it asta, într-un mod instinctiv, a?a cum simt femeile, într-un fel pe care b?rba?ii nu-l vor putea în?elege vreodat?. Nu erai b?rbatul care ar putea deveni tat?, un b?rbat uzual, cu serviciu de la 8:00 la 17:00, cel care, dup? ce m?nânc? ?i felul doi, de regul? ostropel de pui, se a?az?, mul?umit, într-un col? de pat, privind, în gol, ecranul televizorului, plimbând un eventual c??el de apartament, ducând gunoiul sau f?când restul treburilor casnice, cele care cople?esc ?i ucid, prin ritmicitate ?i obi?nuin??, prin aplatizare, prin rutin?, orice form? de dragoste. A sim?it c? poate suporta un astfel de om, dar c? e extrem de neproductiv s?-?i petreci o via?? al?turi de o astfel de fiin?? care nu ?tie s? iubeasc? decât într-un mod extrem de egoist. Extrem de crud ?i extrem de egoist. Într-un mod criminal.

Toate femeile care te-au iubit, într-un fel sau altul, ?i-au spus acela?i lucru ?i e ciudat cum au ajuns, într-o form? sau alta, analizându-te în situa?ii dintre cele mai diverse, de la cele obi?nuite la cele limit?, c? ai astfel de caracteristici. În schimb, tu le negi cu vehemen??! Le negi cu obstina?ie! Le negi pur ?i simplu ?i, când spui asta, faci gesturi ca ?i când ai bate aerul cu pumnii, îl mu?ti, î?i tremur? mu?chii fe?ei, ?i se insinueaz? pe chip un rictus care exprim? o infinit? ur?, o ur? visceral?, l-ai împunge cu un cu?it ?i i-ai sec?iona aorta. Min?i! Toate min?i?i, asta î?i spui, toate sunt ni?te mincinoase, ni?te pref?cute, ni?te la?e, ni?te femei de nimic, care nu visa?i decât confortul unui apartament de 76 de metri p?tra?i, zilele de leaf? ?i indivizi dresa?i s? duc? plozii la gr?dini??, diminea?a, indivizi gata s? se prefac? extrem de respectuo?i cu coana mare, soacra, viitoarea bunic?, aia care atât de multe a v?zut prin via?? încât are impresia c? le ?tie pe toate, doar c? v? este team? c? dragostea poate îmbr?ca astfel de forme de exprimare nu neap?rat rafinate, ci primitive, organice, misterioase, tulbur?tor de tumultuoase, c?ci aici a?i ghicit, asta a?i realizat, cu modul vostru perfid de a în?elege lucrurile ?i de a v? conserva, nu sunt omul care devine un robot care poate fi setat în func?ie de necesit??ile voastre, uzuale sau biologice. Iube?ti sau nu iube?ti, nu exist? cale de mijloc, nu exist? nici o form? de compromis atunci când e vorba de dragoste. Iube?ti ?i î?i imaginezi c? po?i decupa forma spa?iului în care anterior a fost ea, c? po?i decupa o alee pe care a p??it ea ?i o po?i duce cu tine, cât mai departe, în cortex, acolo de unde amintirile nu pot fi ?terse în veci. Nici m?car dincolo de moarte. ?i-?i spui toate astea în timp ce e?ti într-o stare de veghe, dormi cu toate sim?urile ascu?ite la maxim, dar parc? nu te po?i mi?ca, nu î?i po?i coordona mu?chii ?i impulsurile neurologice, îl auzi cum strig? ?i sari, efectiv, din pat pân? în tavan, în cele din urm?, plânge, în vreme ce se târ??te cu l?bu?ele din spate paralizate, tati, ce mi se întâmpl?, ce m? doare ?i de ce m? doare? Dar tu nu e?ti un astfel de om, care s? aib? astfel de preocup?ri extrem de comune, de placide, e?ti un m?nunchi de nervi ?i de ur?, încerci s?-l ridici ?i-?i dai seama, dup? felul în care chel?l?ie, c?-l doare ?i mai tare, nu este primul c??el care-?i moare în bra?e, doi c??ei mor?i înseamn? un b?iat trecut de adolescen??, cam a?a m?sori tu vremurile, timpul, ?tii c? asta e momentul, c? exact asta urmeaz? s? se întâmple, e pu?in trecut de miezul nop?ii ?i el plânge u?or, inima ta de b?rbat, care nu este altceva decât extrem de crud ?i extrem de egoist, aproape c? nu mai bate, crezi c? vei le?ina din cauza st?rii de total? confuzie în care te g?se?ti, Doamne, nu din nou, nu iar, te rog, el te prive?te cu ni?te ochi rotunzi ?i umezi, tati, ce mi se întâmpl?, dar nu e?ti tu omul ?la care s? fie un tip atât de comun încât s? se poat? ata?a de un biet c??el, imperialul t?u g?l?gios ?i limbist, care pufne?te când nu-l bagi în seam?, nu e?ti tu omul care s?-?i petreac? timpul cu astfel de bazaconii, cu astfel de platitudini specifice oamenilor mici, tu e?ti crud ?i egoist, a?a au spus toate care au c?utat un pretext pentru a fugi, pentru a te uita, pentru a te da dracului, cu felul t?u complex de a nu avea habar s?-?i exprimi sentimentele, cu felul t?u întortocheat de a î?i ar?ta dragostea, de a o m?rturisi, nu altfel decât prin gesturi, în situa?ii toate capitale, în situa?ii limit?, da, e?ti omul care ?tie s? iubeasc? pân? la final ?i pe care te po?i baza oricând, în orice stare, taci cu tata, rezolv?m asta imediat, suni la to?i medicii veterinari din zon?, îi înjuri, îi treze?ti din somnul rem, din somnul de veci, te înjur?, la rândul lor, du-te-n pizda m?-tii, cu c??elul t?u cu tot, care moare, pentru atâta lucru m? deranjezi? ?i nu ai habar ce trebuie s? faci, în vreme ce c??elul t?u, care are toate semnele specifice unui atac vascular cerebral masiv, te întreab? ce i se întâmpl?, ac?ionezi instinctiv, ac?ionezi cu infinit? afec?iune, a?a cum numai tu ai habar s? iube?ti, într-o form? pe care to?i ceilal?i nu vor avea habar s? o în?eleag?, cine, dracului, s? vin?, la ora 3:00 din noapte, pentru o banal? eutanasie, pentru câ?iva leu?i, în vreme ce el plânge ?i te tot întreab? de ce nu mai poate l?tra, de ce nu-?i mai simte l?bu?ele din spate, de ce e?ti un t?tic r?u ?i nu faci o minune cât s?-l vindeci, pui dopul la cad? ?i la?i apa s? curg?, s? curg?, o, da, e?ti crud ?i egoist ?i nu ai habar decât s? iube?ti într-un mod criminal, îl scufunzi în ap?, îl ?ii acolo, cu capul la fund, pân? când via?a i se scurge din trupul micu?, pân? când nu mai plânge, pân? când dispare orice urm? de durere, pân? când te vezi în oglinda de deasupra chiuvetei nu altfel decât livid, e?ti un rictus enorm, nu te vezi altfel decât cum te-au descris ele, de?teptele, bestiile, comodele, gospodinele, coafatele, aranjatele, îngrijitele, extrem de lapidar ?i parc? punându-?i o ?tampil? etern?: crud ?i egoist!

marin badea (grupex_2007srl) | Scriitori Români

motto: -

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro