Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Poetu'

de Dumitru Sava

B?, b?iete, îmi pl?cu mult cum vorbi?i. ?i ce auzi, sunt om b?trân acu’, am v?zut multe, da’ m? puse?i p? gânduri. M?, s? v? povestesc io o întâmplare adev?rat?. Îl ?ti?i pe ?sta al lu’ Nae al lu’ mo? Dobre, pe Mitic? m?. M?to îl polocriser?m noi când eram mici! Nu îi zicea lu’ m?-sa, ca to?i copii, mam?. O striga m?to! M?-sa avea dou? surori mai mici care, cum e la noi la ?ar?, aveau grij? de el. ?i când se plictiseau, feti?cane ?i ele cu ochii dup? b?ie?i, s? scape de el, îl îndemnau: „du-te, m?, la m?-ta!” ?i azi, du-te la m?-ta, mâine du-te la m?-ta ?i poimâine la fel, copilul a înv??at s?-i zic? lui mum?-sa m?to. ?i de aici polocra! Ehe, era frumos când îl întreba lumea cu cine se culc?. ?i el r?spundea: „cu m?-ta!”.
Ce v? uita?i, m?, a?a la mine? Nu ?ti?i despre cine e vorba? Ăsta, m?, tac-su lu’ Lavinius, de-i zice lumea acuma colonelu’. Da’, cic? ar fi general. Nimeni nu ?tie, c? de la el nu sco?i o vorb?! A lucrat, v? spun io sigur, direct cu Ceau?escu. Vezi, ce încredere avea în el, c? îl trimitea pe afar? în misiuni secrete. Era mare, când venea la ??tia la Boteni în inspec?ie b?ga dracii în ei. Mie mi-a povestit al lu’ Opinc?, era ?ofer la para?uti?ti ?i auzea ce vorbeau ofi?erii. Da’ era om bun. N-a f?cut r?u la nimeni. Pe comandantul de la para?uti?ti, cu ce l-o fi prins, zicea c? trebuia s?-l destituie, s?-l bage în pu?c?rie. ?i pe ?sta al lu’ ?uteu, de pe Linia Nou?, de era ?ef la avia?ie l-a sc?pat. Divor?ase, fusese pedepsit pe linie de partid, ?i voia unu cu pile s?-i ia locul. Ehee, p? câ?i copii d?-?tia ca voi nu i-a ajutat! I-a scos din min?, i-a adus mai aproape de cas?… Pe al lu’ Gâtlej l-a sc?pat d? batalionu disciplinar. Îl prinsese comandantu’ dormind în post la drapel ?i i-a luat pu?ca. Ăsta micu al lu’ B?rzoi, Florin, dezertase… A f?cut el ce a f?cut ?i i-a sc?pat. Al lu’ Nae Croitoru, de e mare acu’, el l-a f?cut ofi?er! Recunosc, ?i pe mine m-a ajutat cu prost?nacii ??tia! M-am dus la tac-su, ziceam s?-i dau un purcel drept recuno?tin??, da’ nici n-a vrut s? auz?. M-a b?gat în curte, aproape cu for?a, ?i n-am sc?pat de el pân? nu am b?ut, amândoi, aproape o g?leat? de ?uic?… De la el! Luase ad?lma?u’ pentru o lucrare, c? era zidar! M?, de aia tare, c? m-am f?cut pulbere ?i nici pân? azi nu ?tiu cum am ajuns acas?. Vezi, mai erau ?i oameni de-??tia pe atunci! Da’ tot se mai g?sea câte un t?mpit… Ca Marin al lu’ Câl?ea, care s? tot agita pe aici pe la pr?valie, nu bea nimic da’ s? b?ga ?i el în seam?, zicea c? face politic?. Se d?dea mare liberal ?i urla cât îl ?ineau bojogii c? ar trebui împu?cat fiindc? era ceau?ist. Tocmai el vorbea, care dezertase de pe front! Am vrut s?-l bat, da’ m-a oprit fi-miu ?l mic ?i doar l-am scuipat între ochi! N-a mai apucat s? se supere pe mine… La nici vreo lun? s-a îndurat ?l de sus ?i l-a luat.
Da’, s? reviu la problem?. Dup? ce s-a pensionat, cu mâna lui ?i-a f?cut casa aia mare. ?i pe aia de la R?icule?ti tot el a zidit-o! M?, l-am v?zut io cum c?ra câte zece c?r?mizi odat? ?i apoi le zidea. Zicea c? vrea s? r?mân? ?i dup? el ceva, o urm?. Are apartament în Bucure?ti, da’ ?ade mai mult pe aici. ?i, dac? i-a murit nevasta, s-a apucat s? scrie poezii, romane. Are o gr?mad? de c?r?i, le mai d? pe la ?ia pe uli?? la el, da a donat ?i pe la mai toate bibliotecile din zon?. Cu Atomu, ?sta de a fost directorul ?colii, ?i cu al lu’ Englezu au f?cut un grup. Vin pe la ei scriitori din Titu, de pe la Potlogi, ba chiar din Bucure?ti ?i din Târgovi?te. Dracu ?tie ce pun ei la cale acolo! F?cea parte din adunarea asta a lor ?i ?i?ile. Ce m? l-a?i ?i uitat? Vasile al lu’ Marin al lu’ Mu?uroiu, Dumnezeu s?-i ierte pe amândoi! Ăla, m?, de l-au îngropat cu fanfar? militar?!
M?i, b?ie?i, ?i când vine ?sta al lu’ mo? Dobre, dup? vreo s?pt?mân?, de pe unde fusese el plecat, îi iese în cale Ricu?a lu’ Matei Ciungu, vecin? cu el. În loc s? o ia ?i ea mai pe ocolite, ca femeia proast?, îi spune a?a pe ?leau c? a murit „Poetu”, c? a f?cut infarct. Lu’ al lu’ Englezu îi zice lumea a?a! Când aude r?mâne perplex, se întâlnise cu el în târg cu o duminic? înainte ?i era bine, s?n?tos, b?user? ?i câte o bere… Chiar trebuiau s? se duc? la o lansare de carte… Asta e, ce s? faci!
V? da?i seama ce noapte a petrecut bietu’ om. Mi-a zis al lu’ Mielache c? s-a îmb?tat cri??, poate o fi ?i plâns. Ce, m?, nu e ?i el tot om ca noi? Da’ a doua zi, a?a mai spre amurgite, ia ni?te lumân?ri ?i, pentru c? nu fusese la înmormântare, se duce la cimitir s?-i aprind? ?i el lumin?. B?, b?ie?i, ?i începe s? caute a?a la rând pe fiecare alee, umbl? cât umbl? dintr-o margine în alta, da’ nu g?se?te mormântu’ ?i nici vreo cruce pe care s? scrie Vasile Onea??. C? a?a îl cheam? la catalog! Ce s? fac? cu lumân?rile? Tocmai î?i construise o capel? unde sunt mor?ii lor ?i s-a dus s? pun? lumân?rile acolo. C?, cic?, nu e bine s? te întorci cu ele acas?. De felul lui om milos, a îngenuncheat, s-a rugat cu capu’ plecat, a stat d? vorb? cu mor?ii… În fine, s? fi trecut o vreme, începuse s? se cam întunece ?i când se ridic? în picioare, pe cine vede în spatele lui? Pe Vasile, „Poetu”! O stafie care îl privea ?i nu zicea nimic.
V? da?i seama ce a urmat… S-a îng?lbenit tot, n-a mai putut s? respire, a dat ochii peste cap, bâstâcâia speriat din mâini, n-a reu?it s? scoat? o vorb? c? a le?inat. Noroc c? „mortu’” avea telefonu’ la el! A sunat ?i au venit ?ia de la R?cari, c? erau mai aproape. Au venit repede, i-au f?cut ce ?tiau ei c? ?i-a revenit. Da’, era alb tot, m?. ?i îl ?ti?i ce p?r negru ?i frumos avea! Spun ?ia care l-au d?zbr?cat c? ?i la floci albise! Nu scotea o vorb?, privea fix ?i a?a de colonel sau general, m?, era bleasc?! S? c?case pe el.
Dup? aia a aflat, dup? ce l-au adus acas?, care era t?t??enia. Peste asfalt, care cunoa?te?i, lu’ al lu’ Pom?d?u de are magazinul ?la mare, dracu ?tie de ce, îi zicea lumea „Poetu”. Probabil era el mai ciudat! ?i ?la o mierlise. Fire sensibil? a f?cut un ?oc de la o glum?. I-a zis unu c? o v?zuse pe nevast?-sa în porumb cu tinerelul care le slug?rea prin curte. Nimic, nimic adev?rat! Da’ l-au îngropat nu aici la noi, ci în cimitir la Pantazi.
Vezi, domnule, ce înseamn? confuzia! Cum po?i s? omori un om, oricât de mare ?i de c?lit. Cât despre bani, degeaba îi întorci cu lopata… Asculta?i-m? pe mine, c? sunt ca tat?l vostru, ?i lua?i aminte! Noi ??tia de pe-aici suntem cam iu?i. Le spun ?i alor mei, s? fie aten?i cu vorba. M?, ?i mai e o treab?. Chiar dac? vezi pe unu d?spuiat peste nevast?-ta… M?, nu b?ga cu?itu’ în el! Dac? n-a nimerit gaura… Nu omori omu’ d?geaba?

Dumitru Sava (Dafinul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro