Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

dincolo de politică, dincoace de iubirea de țară

de Roman Anamaria

Luptele de pe scena politicii românești par a fi devenit năucitoare. Au început să atragă în acest malaxor tot ce se află - întâmplător sau nu - în calea lor. Și fiecărui ”combatant” în parte, propria cămașă pare a-i fi mai aproape decât interesul general al societății, al țării.
Alexandru Paleologu spune, în „Interlocuțiuni”: „Există oameni cărora le este cu neputință să recunoască faptul că au greșit. Mârlanul nu cere scuze. Mârlanul nu cere iertare. Mârlanul nu recunoaște nimic. Un domn, un om onest, o face foarte ușor, chiar dacă gestul său implică o modificare de raporturi sau o umilință.”
Îmi vine în minte bunica.
Își știa întotdeauna rostul prin curtea de lângă casă, unde treburile nu se terminau niciodată. Uneori, vorbea despre ploile ce nu cădeau ori erau prea multe, după cum voia Dumnezeu. Ori despre pădurea unde pleca bunicul pentru a aduce un car de lemne și căreia îi cunoștea fiecare frunză. Alteori, îmi spunea povești ale căror întâmplări mă asigura că s-au petrecut aievea, ori recita poezii pe care le știa din copilărie. Seara își așeza pe nas ochelarii prinși cu sârmă și deschidea singura carte pe care și-o mai îngăduia. Biblia. Cu foi subțiri și foșnitoare, aproape transparente și cu margini roșii.
Cam la atât se pricepea bunica. Ăsta era rostul ei.
Ei, dar timpurile se schimbă.
Noi, cei de azi, ne pricepem la toate. Un fel de mici dumnezei aflați într-o nesfârșită luptă în care fiecare urmărește să devină el, Acela.
De la dreptul intangibil la opinie s-a ajuns la convingeri absurde ale deținerii adevărului absolut. Fiecare dintre noi se crede atât de competent în orice problemă încât e gata să jignească pe oricine îndrăznește că gândească altceva. Și nimeni nu cere iertare. Prea înjositor, nu-i așa?
Eliade spunea că omul modern trebuie să aleagă între disperare și credință. Emil Cioran a ales cartea: „Am citit ca un fel de dezertare.” Iar Steinhardt spunea în „Jurnalul fericirii”: „Zi de zi sunt mai dispus să cred că însușirea de căpetenie a ființei umane nu este atât iubirea de sine cât ura și invidia față de altul.”
A ajuns lumea aceasta locul de unde cel care are o fărâmă de bun-simț dorește să evadeze în credință, în cărți, în disperare?
Nu ne mai știm locul în societate iar coatele au devenit obiecte de cățărare. Scopul: cât mai sus. Deasupra celorlalți pe care îi disprețuim, deasupra florilor pe care le ignorăm, deasupra lui Dumnezeu, dacă se poate... Cât mai sus!
Aș propune celor din conducerea acestei țări, dar și nouă, tuturor, un exercițiu de umilință. Să ne întrebăm cât de necesari suntem fiecare dintre noi, ca individ, acestei țări. Acestei lumi. Câtă tristețe și câtă bucurie aducem.
Să facem asta până nu va fi prea târziu. Atât de târziu, încât nici tristețea nici bucuria nu vor fi de ajuns. Pentru că totul va fi prea mic față de stropul acela de eternitate.

Roman Anamaria (Mariamaria) | Scriitori Români

motto: "if you want to make God laugh, tell him about your plans" (woody allen)

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro