Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Vocea babei ?i vocea mo?neagului

de Alexandra Alb T?tar

Î?i ascult? vocile ?i pricepu clar: vocea lui Teo se îndep?rtase, un îngera? ce ar fi vrut s?-ncap? în sp?rturi de suflet, iar vocea Dorei tremura, precum un corb cronc?nind înainte de furtun?, pe-ncovoiatele crengi ale ulmilor scorburo?i. Trebuia, deci, s?-?i caute o geant? în care s?-?i pun? tot tremurul ?sta ?i, mai cu seam?, î?i dorea o traist? c?reia s?-i plac? iarba ?i florile de câmp, în care s?-?i pun? merinde pentru un drum lung ?i plin de rou?.


Deschise dulapul ticsit de gen?i. Deasupra, în toat? splendoarea, geanta cea nou? Louis Vuitton. Un col? de zâmbet se ivi, v?zând-o cum trona, cu pielea ei, ah, în care nu se putea sim?i decât inconfortabil de impecabil?, nevoit? fiind s? stea cu nasul pe sus la orice privire... Teodora scrâ?ni din din?i, mârâind ca o felin? s?tul?, privindu-?i prada - ce-i drept, s-a luptat mult s-o prind?-n gheare, dar Louis Vuitton, alergic? la polen, detesta florile de câmp... ?i-n plus, ce ?tia geanta aceea autosuficient? despre s?lb?ticia celor smeri?i? ?tia doar s? fie purtat? în pas de vals, cu elegan?? regal?, s?-?i potriveasc? un zâmbet studiat, deloc alergic la bli?, dar nu ?tia s? se t?v?leasc? ziua prin lanul înalt, când macii s?lbatici ar mânji-o de ro?ea?a lor, nici s? se aga?e de crengi de salcâm, când razele de soare i-ar leza pielea de crocodil, nici s? fie ciupit? noaptea de greieri, când serenadele lor i s-ar strecura pe lâng? fermoar, pân?-n adâncuri.

Era nou-nou??, nu avea nevoie de mo?neagul acela, sprijinindu-se de bolta cereasc?, cu ochiu-i imens de luceaf?r, ce putea s-o eclipseze.

Dar iat?, o privire admirativ? se preg?tea s-o studieze minu?ios, pe sub ni?te gene false perfect arcuite... Teodora se întoarse ?i î?i privi ispita drept în ochi. Destul de mare, î?i zise. În?elegea prea bine c? n-avea cum s?-i încap? decât în geanta cea mare ?i nou?. Baba era îmbr?cat? la patru ace, a?a c? fu a?ezat? în?untru, cu tremur cu tot, f?r? s?-i fie ?ifonat perfectul tiv sau s?-i fie deranja?i clopo?eii Pandorei de la încheietura mâinii; noroc c? Louis Vuitton se închise aproape ermetic.


Apoi, ne?tiind ce gentu?? s? aleag? pentru drume?ie, se puse pe cotrob?it... gen?ile mai preten?ioase ?i sofisticate s?reau în l?turi, ca arse; cele f?r? nicio preten?ie prea nu aveau niciun cuvânt de spus, iar c-un tovar?? cam ignorant nu-i venea s? porneasc? la drum; de undeva, din fundul dulapului, p?rea a se auzi o voce, fredonând o melodie din alte vremuri... mâinile Teodorei începur? s? tremure anticipativ, scotocind tot mai adânc ?i mai adânc printre gen?i, pân?-n fundul dulapului, în ner?bdarea de a-?i reg?si, parc?, propria voce, da, vocea aceea care ?tia s? fredoneze, cu o verv? aidoma lui Pitti?, "Vinova?ii f?r? vin?" sau "Ploaia care va veni"... Întrez?ri, cu ochi ro?iatici, sc?p?rând de uimire, vechea desag?; o scoase ?i o apropie de ureche. Î?i auzea b?t?ile inimii, tot mai puternice. Desaga aceasta vorb?rea??, împins? tot mai jos de celelalte gen?i, acuzat? c-ar fi fost expirat?, cu sloganurile ei despre pericole morale, cânta acum "inima, mu?chiul cel mai cucernic,/ chiar de-i ascuns, e cel mai puternic".

Sim?i pe loc un miros aromat de iubire. Î?i vârî mâinile în traist? ?i, ca dintr-un cuptor, scoase ni?te buc??i aburinde ?i rumene de iubire, cu miez moale ?i cald...

Alerg? apoi în livad? ?i-?i culese din pomi visele ce se pârguiau; le adun? sub aripi, a?a cum î?i adun? clo?ca puii, ?i f?cu o dulcea?? de-?i l?s? gura ap?. Unse câteva buc??i de iubire cu dulcea?a trandafirie; vârî apoi sandviciurile în desag?. G?si un buzun?rel, cât s?-i încap? în el îngera?ul lui Teo; îl a?ez? cu grij? ?i porni în pelerinaj.


Dar traista, s?ltând voioas? în spinare, ?tia - Mo?neagul Acela sprijinea întreg cerul, cu ochiul S?u.


Alexandra Alb T?tar (AG) | Scriitori Români

motto: Cu fiecare pas spre Înalt, orizontul se l?rge?te.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro