Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

?i când vor trece Nivasi

de Draganoaia Alexandru

Profesorul ?trombel ne zise:
-O s? vede?i, via?a e ca dracu’... Tu Sincule o s? te spânzuri, ?i tu Piti?, ?i tu Daicule într-o zi o s?-?i pui la?ul de gât... ?i eu o s? mor de mâna fiului meu vitreg, mai adoug? el...
Ne-am oprit din râs, t?cerea a c?zut peste noi ca un tr?snet, am mers fiecare la banca lui. Profesorul e tot în picioare privind în gol. Deodat? se scutur? ca de un fior rece:
-Ce ave?i m??
Ne uit?m unii la al?i, începem s? ne foim...
-Tov profesor, era vorba dac? ne învoi?i pentru meciul de mâine cu „A”-ul, a îndr?znit unu’...
Întâmplarea a fost uitat? imediat. ?trombel ne-a fost profesor ?i prieten ?i avem multe amintiri pl?cute din liceu legate de el. Anii au trecut cu duiumul... S-a ales praful de visele ?i speran?ele noastre de tinere?e... Mai ieri vorbeam la telefon cu cineva:
-Ai auzit c? a murit ?trombel? Exact cum a presim?it el, s?racu’...
-Adic? cum? Cum a murit? întreb eu luat total pe nepreg?tite...
-P?i ?tii c? ?inea pe pictori?a aia... Ea avea un fiu dintr-o alt? c?s?torie, un nenorocit... Da b?, ?la l-a omorât, l-a înjunghiat de la o ceart? de ni?te bani...
Dintr-o dat? mi-a redevenit vie scena cu premoni?ia, momentul când profesorul c?zut parc? în trans? a rostit acele cuvinte... ?i c? zisese ceva ?i de cei trei colegi...
Pe Sincu mi l-am amintit, sucit ?i cam singuratic... L-am g?sit, locuie?te undeva la ?ar? într-o cas? mo?tenit? de la ni?te rude din partea mamei.
-Sincule ce mai faci m??
-Dr?gane, cu via?a asta nenorocit?, îmi r?spunse zâmbind acru.
-M?, da e?ti gospodar, zic uitându-m? din drum peste ulucile gardului... Ia uite ce gradin? de zarzavat frumoas? ai...?i irigi dup? ultima tehnologie, îmi place...
-Ce s? fac altceva acu’ c? m-au dat afar? de la serviciu... M? descurc greu, mai am ?i pensie alimentar? de pl?tit copilului c? m-am desp?r?it de femeie, cred c? ?tii...
- Nu ?tiu...
M? uit la el, vorbe?te cu obid?-n suflet: c? acum e vremea ho?ilor, c? oamenii cinsti?i ?i corec?i ca el sunt arunca?i la periferia societ??ii, c? pân? la urm? le d? dracu’ pe toate, etc, etc...
Ne desp?r?im promi?ându-ne s? ne revedem cât mai curând... L-am l?sat stând singur pe b?ncu?a de lâng? poart?...
De Piti? am fost mai apropiat. Era iste? ?i mai tot timpul vesel. L-am c?utat, ?tiam c? lucreaz? la uzina de autoturisme ?i c? locuie?te în Mioveni...
-Nu mai e... mi-a zis un tovar?? în timp ce ne beam berea într-un bar din ora?ul respectiv. A lucrat la „mecanicu’ ?ef”... Meseria? foarte bun dar se zice c? o cam luase razna. De-aia l-au ?i pensionat. S-a retras în satul natal, undeva pe Vla?ca. Nu mai ?tiu nimic de el, a încheiat omu’ cu triste?e în glas.

Dup? ce m-am desp?r?it de Daicu am ie?it s? fac autostopul...
-Bine m? Dr?gane e?ti în Deagu ?i nu dai pe la mine?!...
Am recunoscut vocea lui Sandu... M? întorc: Sandu ?iganu, fost coleg de clas? ?i prieten foarte bun, fra?i de cruce, cum ne pl?cea s? ne spunem pe vremea aia. Ne-am îmbr??i?at cu lacrimi în ochi...
-Ce e m? cu tine p-aci? Dar ce-am r?mas noi în drum, hai c? stau la doi pa?i, ?i-o fi foame, ?i bem ?i un rachiu, zice luându-m? de dup? umeri.
Sunt o familie vestit? de ?igani c?ld?rari. M? cunosc ?i îi cunosc demult, ospitalieri ?i foarte detreab?. Toat? familia m-a întâmpinat bucuroas?. Pirostriile în mijlocul cur?ii... Au aruncat puiul în ceaun ?i imediat a fost gata ?i m?m?liga, apoi în jurul m?su?ei cu trei picioare ne-am întins la pove?ti... Focul î?i arunc? în noapte limbile galben-ro?iatice.
-?i cu ce treaburi ziceai c? umbli? m? întreb? deodat? Sandu turnându-mi în p?h?rel ?uica crud? de zarz?r?.
-E o poveste... Îl mai ?tii pe ?trombel profesorul din liceu? A murit, adic? a fost omorât de fii-su...
-Ce vorbe?ti...
To?i devenir? aten?i.
-... Chestia e c? el ne spusese într-o discu?ie cu noi în clas? c? o s? moar? de mâna ?luia, poate i?i mai aduci aminte...
-Nu mai ?tiu...
-Sandule, fratele meu, trebuie c?-?i aminte?ti... A mai zis ?i de unii colegi de-ai no?tri c? î?i vor lua zilele, c? se vor spânzura: de Daicu, de Sincu ?i de Piti?... Cu aste treburi umblu... De câteva zile iau... încerc s? iau leg?tura cu cei trei...
-Pai ?i colegii sunt bine, înt?ri el, totu?i cu o umbr? de îndoial?...
Am ridicat bra?ele: „sunt cum sunt”, „sunt bine ?i nu sunt bine”... Sandu se întoarse c?tre mama sa:
-Ce zici mam??
Femeia, care toat? seara mai mult a t?cut, zise cl?tinând din cap ?i privind în întunericul nop?ii:
-Te Nivasa the jiánen ná dikh tu ádálen! Trin lánca bin mánge, me pçándáv tute: Yeká o devlá, ávri o Kristus, trite Maria!*

*?i când vor trece Nivasi tu s? nu-i vezi! Cu trei lan?uri te-nrobesc: Unu-i Dumnezeu, Unu’ e Christos ?i al treilea e Maria!

Draganoaia Alexandru (deagublues) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro