proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Georgeta Dr?ghici: În colec?ia „Experimental” a editurii Fractalia a ap?rut un volum Fragmentarium: fic?ionale semnat Gorun Manolescu. Invitatul de ast?zi la „Drept de autor” este autorul acestei c?r?i. Domnule Gorun Manolescu, bun venit la Radio România Cultural.
Gorun Manolescu: Bine v-am g?sit.
G.D.: O carte inclus? într-o colec?ie intitulat? „Experimental”. Este cunoscut faptul c? aceast? editur? Fractalia promoveaz? literatur? experimental?. ?i, bineîn?eles, cine caut? aceast? colec?ie ?i caut? c?r?i ap?rute la editur? se a?teapt? ca scriitorii publica?i aici s? fie dintre cei foarte tineri ap?ru?i în valul de acum care experimenteaz? literatura, care experimenteaz? procedee literare. Ei, iat? c? în cazul Dumneavoastr? situa?ia este pu?in diferit?. Nu mai face?i parte din valul celor nou veni?i în literatur? ?i, cu toate acestea, ceea ce scrie?i s-a încadrat în literatura experimental?.
G.M.: Realitatea este c? eu tot timpul m? experimentez, nu e nicio problem?; a?a c?, din când în când, mai ?i scriu ceea ce experimentez.
G.D.: ?i aceast? literatur?, pe care a?i inclus-o în volum, este cea care dateaz? din perioada anilor ’90 – 2018 cu un mic amendament la piesa într-un act care e scris? mai demult, adic? înainte de ’89.
G.M.: A fost scris? în ’68. Am mai povestit ?i în alte p?r?i, ea a fost aprobat? s? fie jucat? la teatrul Nottara, la „Atelier”, era Horia Lovinescu parc? director, deci a fost predat? la teatru în ’68, înainte de „Evenimentele” din Cehoslovacia. În ’69 m-au anun?at c? a intrat în repeti?ie, cu ?tefan Iordache ?i asta s-a anun?at ?i în S?pt?mâna cultural? a capitalei. Dup? un timp am v?zut c? nu se mai întâmpl? nimic, m-am interesat ?i mi s-a spus c? a fost scoas? din repeti?ie, f?r? nici un fel de explica?ie. Explica?ia era, pe undeva, clar?. Avuseser? loc „Evenimentele” din Cehoslovacia, dup? asta s-au mai schimbat treburile, a intrat iar cenzura pe f?ga?ul normal ?i cred c? asta a fost; nici nu am mai întrebat.
G.D.: N-am spus un lucru foarte important: c? Dumneavoastr? sunte?i informatician, sunte?i profesor universitar, deci preocup?rile sunt pu?in mai îndep?rtate, ca s? zic a?a, de literatur? ?i, cu toate astea, nu v-a dat pace pasiunea pentru scris ?i a?i f?cut literatur? ?i înainte de ’89 (o s? revenim asupra subiectului) ?i, iat?, ?i acum chiar a?i publicat acest volum ?i ?tiu c? mai exist? o carte de „Dialoguri virtuale”, cred c? a?a le-a?i spus, Dincolo…
G.M.: Dincolo de ironie ?i ironism.
G.D.: Da, dialoguri virtuale cu celebrit??i. De ce literatur??
G.M.: P?i, s-o lu?m a?a, scurt. Înainte s? intru la facultate m? duceam pe vremea aceia la „Cenaclul Uniunii Tineretului Muncitor” la care veneau, printre al?ii, Breban, Florin Mugur, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, foarte scurt timp a fost ?i Labi? pentru c? apoi s-a întâmplat ce s-a întâmplat… ?i atunci, înainte s? intru la facultate, mi-am pus ?i eu problema ce s? fac, s? dau o facultate de profil literar – era pe atunci „?coala de literatur? Mihai Eminescu” - ? Ei, majoritatea celor aminti?i, au intrat acolo. Încercam ?i eu s?-l citesc pe Baudelaire, era numai în original. La bibliotec? nu puteam s? intru decât cu aprobare pentru c? era „poet decadent”. ?i am ajuns la concluzia c? dac? intru acolo, ies mai…era perioada proletcultist?, decât am intrat, ca s? nu vorbesc neacademic. A?a. Bun. Deci în condi?iile acelea îmi pl?ceau ?i fizica ?i matematica ?i am f?cut o facultate tehnic?, ajungând la concluzia c? dac? o s? am eu chef s? scriu, nu m? opre?te nimeni…Ca s? ajungem în perioada ’67 când eram asistent universitar ?i-mi preg?team teza de doctorat: am prins o perioad? bun? ?i lini?tit? ?i am zis s?-mi reiau ?i preocup?rile literare; astfel am debuta în Luceaf?rul,
G. D.: Care atunci era condus de …
G.M.: B?nulescu ?i m-a promovat, era atunci redactor ?ef adjunct, Cezar Baltag, care, din nefericire, nu mai e printre noi. Nici B?nulescu.
G.D.: Cu ce a?i debutat atunci? Ce a?i scris mai întâi?
G.M.: Am debutat cu un eseu despre Ion Barbu care era pasiunea mea atunci.
G.D.: A?i îmbinat ?tiin?a cu literatura.
G.M.: În total am publicat dou? eseuri ?i restul, poezie, pentru c?, tot în perioada respectiv?, îl cunoscusem ?i pe Leonid Dimov ?i, pe undeva, intrasem în cercul acela al „Onirismului estetic”. M-am întâlnit cu mai mul?i, era ?i Ţepeneag…, m? rog, au fost mai mul?i care ne-m întâlnit pe la Dimov pe-acas? ?i pe el Dumnezeu s?-l ierte! ?i atunci am debutat cu ni?te poezii care se înscriau pu?in pe curent ?i în afar? de asta, pentru c? de asta v? spuneam de Dimov, unul dintre eseurile pe care le-am publicat a fost o compara?ie între el ?i Nichita St?nescu, „Doi poe?i, dou? tendin?e”, iar apoi a venit, de fapt, eseul despre Barbu care, a mai fost ?i comentat pe la Europa Liber? cum c? l-a? fi interpretat ni?el cam în neregul?, au zis unii ?i al?ii ?i, în condi?iile astea, un timp nu am mai putut s? public; pe urm? s-au calmat lucrurile, eram prea pu?in important ?i am publicat numai poezii. Deci, pe scurt, asta a fost perioada ’70. Pân? în ’74 când nu se mai putea publica nimic mai ca lumea. Se întorsese Ceau?escu din Coreea de Nord ?i începuse ultima perioad? care a fost cum a fost.
G.D.: Bine, sigur, s-a întâmplat a?a, dar Dumneavoastr? a?i decis s? nu mai publica?i.
G.M.: Eu am decis s? nu mai public c? nu m? mai interesa. Treaba asta cu scrisul este o stare natural?. Am vorbit, la început, de experiment. Eu m? tot „experimentez” ?i atunci, din când în când, mai pun ?i pe hârtie. A mai fost o ceva interesant…Nu ?tiu cât ne putem întinde…
G.D.: Ne putem…
G.M.: Ceva interesant pentru c? în ’70 l-am cunoscut pe Sergiu AlGeorge care, din nefericire, la scurt timp, a ?i murit. Se întorsese din India ?i de la el am avut o serie de c?r?i despre filosofia extrem-oriental?, pe care le-am tras la xeros, unele dintre ele le mai am ?i acum, printre altele, Logica budist? a lui Theodor Scherbatsky; ?i am f?cut pasiune pentru filosofia Extremului Orient. O s? v? povestesc ceva interesant, din punctul meu de vedere: pe vremea respectiv? m? apucasem s? fac ?i yoga cu un instructor care, dup? nu ?tiu câte ?edin?e - el tr?ise foarte mult prin Asia - ne-a oprit pe câ?iva ?i ne-a spus: „Degeaba face?i posturi, degeaba face?i ce face?i, dac? nu con?tientiza?i. ?i dac? nu con?tientiza?i, o s? ajunge?i, eventual, la performan?e s? zic sportive ?i a?a mai departe dar nu o s? realiza?i nimic”. ?i ne-a mai spus ni?te lucruri foarte interesante pe care l-am b?gat imediat la cap. ?i anume c? „occidentalii conceptualizeaz?. Ei vorbesc despre moarte ca un concept ca ?i când se poate aplica altuia, dar nu ?ie. Noi nu facem asta, noi experiment?m. Voi, occidentalii vorbi?i de întoarcerea în timp ?i inventa?i o particul?, tahionul. Noi nu facem a?a ceva. Noi experiment?m.” În momentul acela m-am l?sat de yoga ?i am început s? „con?tientizez” ?i am ajuns la ni?te st?ri foarte frumoase ?i interesante. Punct!
G.D.: Experimentând!
G.M.: Da. Experimentând pe mine.
G.D.: Deci nu numai literatur?, mult mai mult de atât.
G.M.: Literatura, pe undeva, decurge din experiment. Experimente interioare, s? le zic, sau cum vre?i s-o lua?i.
G.D.: M? gândeam la numele de scriitori pe care le-a?i spus ceva mai devreme, scriitori pe care i-a?i întâlnit înainte de a v? decide la ce facultate ve?i merge ?i, dup? aceea, în 1970 la Luceaf?rul ?i îmi dau seama c? erau scriitori foarte importan?i din genera?ia ’60, începând cu Nicolaie Labi?…
G.M.: Foarte pu?in cu Labi?…Nu pot s? spun c? împreun? cu Labi? am avut discu?ii ?i a?a mai departe. El a fost o singur? dat? în cenaclu. Cu restul ne întâlneam ?i dup? cenaclu la un pahar de vin.
G.D.: Ne putem da seama c? Labi? a tr?it foarte pu?in dar e interesant c? este cineva care l-a cunoscut, care l-a v?zut ?i, dup? aceea, scriitorii din genera?ia ’60 ca tip de literatur?. Era întoarcerea acelor scriitori la literatura modern?, modernist? sau neomodernist?, cum s-a spus. Apoi, oniricii, care au debutat în anii ’70, erau de fapt în activitate în anii ’70 ?i care veneau cu alt? direc?ie cum ?i Dumneavoastr? a?i spus c? a?i scris ?i un eseu atunci despre Leonid Dimov, alt? direc?ie care a?i experimentat. Deci a?i cunoscut aceste direc?ii ale literaturii prin scriitorii pe care i-a?i întâlnit ?i, evident, i-a?i ?i citit. ?i atunci, b?nuiesc, c? luând contact cu feluri diferite de literatur?, nevoia Dumneavoastr? de a scrie a mers mai departe ?i v-a?i propus poate s? experimenta?i, ca s? ajungem la nou, a?a cum s-a întâmplat dup? ’90 încoace.
G.M.: De fiecare dat? când am scris câte ceva nu m-am înscris pe un curent anumit c? a?a am avut chef. De fiecare dat? când ajungeam într-o anumit? perioad?, dac? se potrivea cu un curent respectiv, era în regul?. Deci, practic, întotdeauna pe mine m-a interesat ce simt ?i ce gândesc ?i experimentez eu. Am scris pe o direc?ie sau pe alta, asta este alt? treab?. Trebuie s? v? m?rturisesc c? postmodernismul m-a enervat la culme, a fost o adev?rat? obsesie, una urât?. Ori ca s? scap de obsesia asta a trebuit s? scriu o carte. Pentru c? m? gândesc ?i asta simt, odat? ce ai intrat în epoca Postmodern?, curentul postmodernist este cu totul altceva decât ce s-a întâmplat ?i se întâmpl? în Postmodernitate. ?i atunci a trebuit s? scriu cartea. Acela?i lucru mi se întâmpl? în momentul de fa??. L-am avut, pot s?-l consider mentor, pe Mihai Dr?g?nescu, care a fost pre?edintele Academiei. L?sând la o parte pozi?iile politice pe care le-a ocupat, dânsul a scris o oper? filosofic? excep?ional?. Drept care, în ultimul timp,împreun? cu Doamna Nora Rebreanu, so?ia dânsului, am tot încercat s? readuc în lumin? ceea ce a scris el, cu atât mai mult cu cât înainte de ’89, c?r?ile lui se vindeau „pe sub mas?” la libr?rie. Dup? ’89 pân? prin 2000 ele au continuat s? se vând? bine ?i s? se citeasc?. Dup? 2000 îns? au intrat într-un con de umbr?. ?i interesul meu acum este legat de faptul c? el s-a ocupat de Con?tiin?? încercând s?-l integreze pe Kant ?i pe Husserl. Iar „Con?tiin?a” este acum - nu c? este la mod? - ea este foarte mult discutat? ast?zi în sensul de a fi posibil s? se transfere con?tiin?a omului pe calculator în cadrul „Inteligen?ei Artificiale”. Deci asta este obsesia mea acum ?i trebuie s-o termin pentru c? ea dureaz? de vreo zece ani ?i chiar trebuie s-o termin scriind o carte. Am încheiat aceast? parantez?. Îmi cer scuze.
G.D.: Nu, e foarte important ?i interesant, mai ales c? ?tiu c? sunte?i coordonatorul, redactorul ?ef al unei reviste de filozofie a ?tiin?ei?
G.M.: Da, este o revist? a Comitetului Român de Istorie ?i Filozofie a ?tiin?ei ?i Tehnicii al Academiei Române. Revista se nume?te Noema ?i am luat-o de la început, în anul 2002, ini?iativ? imediat însu?it? de Mihai Dr?g?nescu care a fost ?i primul director al publica?iei (pe vremea aceia, pe unde lucram, aveam ni?te posibilit??i de a asigura sponsorizarea ei). Din 2002 ?i pân? în prezent am tot dus-o, acum e foarte citit?, public? ?i în român? ?i în englez? sau francez?; public? nu numai autori din diaspor? (c? ?i asta am urm?rit) dar public? ?i pe al?ii care nu apar?in diasporei.
G.D.: De fapt observam c? a?i reu?it s? aduce?i în acela?i spa?iu al scrisului ?i experien?a Dumneavoastr? în domeniul ?tiin?ific ?i tehnic de care v-a?i ocupat ?i experien?a de literatur? pe care a?i tr?it-o ?i parcurs-o ?i se poate în?elege în acest fel cam în ce const? experimentul ?i experimentarea la Dumneavoastr?, domnule Gorun Manolescu. Dar cred c? ar fi interesant pentru cei care ne ascult? s? ne spune?i cum a?i ajuns s? fi?i îmbr??i?a?i de tinerii de la editura „Fractalia”.
G.M.: Tot publicând pe site-urile interactive, v? spun sincer, a fost o experien?? foarte interesant? pentru mine, experien?? ?i din alt punct de vedere pentru c? acolo e mai ceva decât la un cenaclu, textul respectiv este comentat, trebuie s? te a?tep?i, apar tot soiul de sarcasme; î?i asumi riscuri ?i intri în joc atâta timp cât nu se dep??e?te m?sura ?i dac? se dep??e?te, r?spunzi la fel de dur ?i termini. Deci în acest context, l-am cunoscut, printre al?ii - am cunoscut foarte mul?i, mai tineri sau mai în vârst?, pe site-urile astea interactive , am r?mas prieten cu unii dintre ei, am cunoscut cel pu?in trei poete foarte bune - l-am cunoscut ?i pe Felix Nicolau. Deci Felix Nicolau a publicat în Luceaf?rul o cronic? despre …
G.D.: Dincolo de ironie ?i ironism, a publicat-o ?i în volum, ulterior.
G.M.: ?i acum, pentru c? eram într-o pauz? în leg?tur? cu Dr?g?nescu pentru ca s? se mai a?eze ideile, am selectat ce scrisesem, texte care au fost inclus în cartea asta (Fragmentarium: fic?ionale) ?i care mi s-a p?rut…nu ?tiam dac? s-o public sau nu. ?i l-am rugat pe Felix, i-am trimis textele ?i l-am întrebat: merit? s? public cartea sau nu? M? rog, el a fost foarte entuziasmat ?i m-a recomandat la „Fractalia”; a?a am ajuns s? public cartea.
G.D.: Iulia Militaru, cu care am avut acum câteva s?pt?mâni un dialog, era ?i ea entuziasmat? ca ?i Felix Nicolau de ceea ce scrie?i.
G.M.: Acum, cu Dincolo de ironie ?i ironism, am început s? am experien?e cu unele edituri, experien?e avute ?i cu alte c?r?i pe care le-am mai publicat pe partea tehnic?, edituri care procedeaz? complet incorect fa?? de autori. În sensul c?, în afar? de cei foarte cunoscu?i, restul dac? e s? publice o carte, o public? în regie proprie. Deci î?i faci contractul, pl?te?ti cartea ?i ele nu respect? condi?iile din contract ca s? asigure o difuzare ca lumea. Nu mai vorbesc c? nu fac marketing, reclam?…nu fac nimic. Îmi permite?i o mic? glum?: când ?ineam cursuri de marketing la facultate, în deschidere le spuneam studen?ilor c? premiza de la care pleac? marketingul, este c? doritori (clien?i) se afl? pe toate drumurile iar marketingul este arta de a-i g?si. Le mai spuneam ?i c? marketingul, ca orice meserie, e o art?, ca ?i promotion-ul, care se bazeaz? pe tehnici ?i metode. Arta respectiv? nu pot s? v-o predau. Dar dac? nu înv??a?i tehnicile ?i metodele despre care o s? v? povestesc, ve?i pica la examen. Dar s? nu v? închipui?i cumva c? doar cu ele a?i f?cut marketing. Deci „Fractalia” este prima editur? cu care am intrat în contact care nu numai c? î?i respect? obliga?iile contractuale, dar le ?i dep??e?te.
G. D.: S? citim o mic? proz? din carte.
G.M.: Am s? citesc „Moneda”:

„Moneda

Am intrat într-o cârcium?. De fapt un bar. Undeva la subsol. Dup? o zi plictisitoare. O org? de lumini ame?itoare. Din cele care se rotesc constant. Cu diverse culori ?i nuan?e. Fle?uri care te aiuresc. M-am a?ezat chiar la bar. Am cerut ceva. O vodc? un whisky o tequila… Nu mai ?tiu ce. Vream s? m? ame?esc de-a binelea. S? v?d altfel lucrurile. ?i ele chiar au început, încet, încet, s? devin? „altfel”… Lâng? mine un oarecare. Cam anost. Oricum p?rea decrepit. ?i în vârst?. S? fi avut 70? Nu, mai mult b?tea spre 80. Haine mototolite. Ni?te ochelari cu lentile groase extrem de groase. Cum poart? unii care la urm?toarea schimbare de dioptrii (inutil?) de fapt n-o mai fac. Restul înf??i??rii n-o mai v?d acum decât ca prin cea??. Mi-a spus cu o voce obosit?, ?optit? ceva. Parc? un nume. S? fi fost al s?u? Eu nu întrebasem nimic. Un nume care începea cu… C. Ba nu cu A. În orice caz nu cu A… Sigur cu B. Ba... Bu… nu Bo… Când mi-a ?optit numele prin ochelarii cu dioptrii imense fixa hipnotic, al?turi de un pahar înalt cu o b?utur? r?coritoare probabil, o moned?. Într-un echilibru ciudat încremenit? pe cant. Fle?urile se reflectau la fel de ciudat ?i hipnotic în cele dou? fe?e ale monedei sub rotirea luminilor care nu înceta. M-am concentrat asupra monedei. Ceva ?i mai ciudat se întâmpla. Ei bine avea amândou? fe?ele identice. ?i totu?i… ?i totu?i una sclipea stins vetust ca argintul vechi care prinsese un strat de o anumit? cocleal? l?sând unele p?r?i intacte. Ca ?i când ar fi fost cur??ate recent. Cealalt? p?rea nou? puternic str?lucitoare atunci turnat?. Când ?i-a luat privirea de la ea s-a culcat cu un mic zorn?it pe una din fe?e. Mi-a întins-o f?r? nici un cuvânt.
Am b?gat-o în buzunar.
Acum m? uit la ea. Este o moned? obi?nuit? de cinzeci de bani (noi RON). Cu fa?a ?i reversul diferite. Nici vorb? s? fie de argint. Fac un efort. Încerc s?-mi amintesc numele. Era Boris nu Boian poate Borg… Ba nu, precis Borges. ?i parc? a mai zis ceva… despre Ianus ?i… via?? ?i moarte

Îi r?mân îndatorat Cameliei-Aura Barbu pentru aceast? traducere:

I walked into a tavern. Actually a bar. Somewhere underground. After a boring day. A symphony of lights. Of those that spin constantly. With different colours and shades. Flashes that make you dizzy. I sat down right at the bar. I ordered something. A glass of vodka, whiskey, tequila… I don’t remember what any more. I wanted to get really drunk, to see things differently. And very slowly they actually started to become “different”… Next to me there was some guy. Kind of dull. He seemed decrepit anyway. And old. He must’ve been 70? No, he seemed about 80. Crumpled clothes. Some glasses with thick lenses, extremely thick. The type of glasses that some people wear after they (uselessly) change their dioptres and they don’t actually wear them. Now I only have blurry memories of the rest of his appearance. He whispered something to me in a tired voice. A name I think. Could it have been yours? I hadn’t asked anything. A name that started with… C. No, with A. Definitely not with A… Certainly with B. Ba…Bu…no, Bo… When he whispered the name, he had a tall glass of soda, and he stared hypnotically through his thick lenses at a coin, probably. Stuck in an odd balance on the edge. The flashes were also weirdly and hypnotically reflected in both of the coin’s sides under the continuously spinning lights. I focused on the coin. Something weirder was going on. Well, both sides where identical. However… however, one of them was shining dimly, obsolete, like the old silver that has a layer of verdigris and some clean parts. As if it had been recently cleaned up. The other one seemed barely made, new, and shined brightly. When he turned his head away from the coin, it fell on one side, with a small rattle. He gave it to me without a
word. I put it in my pocket.

I’m looking at it now. It is a normal coin of fifty bani. With different heads and tails. No way it’s silver.
I make an effort. I try to remember the name. It was Boris… not Boian, maybe Borg… No, I’m sure it was Borges. And I think he said something… about Ianus and… life and death.”

G. D.: Acesta este un extras din Fragmentarium: fic?ionale, cartea ap?rut? la sfâr?itul lui 2017 la editura „Fractalia” ?i semnat? de Gorun Manolescu. Aici, în acest volum, sunt ?i poeme. Îns? spunea?i c? în anii ’70 când a?i debutat cu eseuri, a?i debutat ?i cu poezie ?i ca s? vedem diferen?a, evolu?ia poate, schimbarea în ceea ce scrie?i, ave?i vreun poem scris în acea perioad? ?i putem s?-l auzim?
G.M.: Dac? cineva o s? aib? curiozitatea s? se uite la ceea ce am scris atunci ?i s? compare cu ce scriu acum, va constata c? este vorba de doi autori diferi?i. Poezia se nume?te „Trandafirul coasei” ?i este urm?toarea.
„Trandafirul coasei

S? ne iubim - Prin?es? - sub stelele ce ard
Azi Prin?ul r?t?ce?te într-un cotlon pierdut
Cometele-n deriv? mai spun c? l-au v?zut
Jucând cu universuri posibil biliard

În lumi ce oglindite ?i paralele curg
Noi vom pieri - Prin?es? - sintagme de candoare
Ne-or h?itui-n desi?ul din nesfâr?itul rug
Cuvinte-n versuri stranii - lungi câini de vân?toare…

?i poate amintirea acelui Prin? nebun
Ne va ascunde - calm? - sub clipe moi de vis
Când îngerii la cazne sublime ne supun
C?tând infernuri tandre în stinsul paradis

Cât trandafirul coasei luce?te f?r? fard
S? ne iubim - Prin?es? - sub stelele ce ard”.
G.D.: Am în?eles c? postmodernismul nu v-a încântat peste m?sur?…
G.M.: Nu c? nu m-a încântat, m-a obsedat la modul urât. Dar postmodernismul a avut ?i el rolul lui. A bulversat lucrurile. Dar le-a bulversat urât. Pentru c? el în loc s? mearg? pe idea de a te adapta impredictibilit??ii, el merge pe un subiectivism exacerbat. Cei de la Iluminism încoace c?utau s? mearg? pe „ra?iune” ?i a?a mai departe, în schimb postmodernismul decreteaz? c? subiectivitatea poate s? ?in? lucrurile în mân? ?i s? creeze alte realit??i. Cam asta ar fi.
G.D.: ?i asta se poate vedea ?i în eseurile pe care le-a?i scris, m?car din unele dintre ele. Dar pentru c? trebuie s? încheiem, am ajuns la finalul discu?iei de ast?zi, întrebarea este dac?, dup? aceast? carte, mai urmeaz? ceva?
G.M.: Mai urmeaz?, dar mi-am propus ca anul acesta s? termin musai cartea cu Dr?g?nescu. Apoi, pentru c? deja am o serie întreag? de eseuri ap?rute tot a?a pe site-uri interactive, va urma Fragnentarium: Puterea T?cerii, pentru c? m? intereseaz? extraordinar de mult ce poate spune T?cerea. ?i, dac?-mi permite?i, voi încheia cu o poveste Zen. La un Maestru Zen tot veneau unii ?i al?ii ?i îl întrebau tot soiul de lucruri. El nu r?spundea. În schimb avea lâng? el un discipol care r?spundea perfect citând din scripturile lor de plecau vizitatorii nu numai l?muri?i, dar gata converti?i. La un moment dat vine unu ?i tot a?a întreab? ?i întreab?, discipolul îi tot r?spunde ?i acesta entuziasmat se adreseaz? Maestrului: „Magistre, discipolul acesta al t?u trebuie s? fie foarte aproape de Iluminare!” La care a deschis ?i Maestrul gura: „Fii serios! Cite?te prea mult!” Asta este Puterea T?cerii. Ea face apel la acea intui?ie care te înscrie pe fluxul schimb?rii. Asta fac cei cu Zen-ul. Nu-i intereseaz? religia, nu-i intereseaz? nimic. Îi intereseaz? doar s? fie pe fluxul naturii ?i al schimb?rii. Atât!