Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Preot nou în micul ora? transilv?nean

de Maria Tirenescu

- Bun? ziua, doamn? Ana!
- Bun? ziua, Viorico!
- Vreau s? v? spun c? mâine pun parastas de un an dup? mama. V? rog, dac? pute?i s? participa?i la biseric? mâine, pe la ora zece! Este un preot nou. Înc? nu-i ?tim obiceiurile.
- Eu vin, dar so?ul meu are deja ceva planificat.
- Deci, ne vedem mâine!

Sâmb?t? diminea?a, Ana se preg?ti s? mearg? la biseric?. Preotul care se pensionase avea obiceiul s? ?in? slujba de sâmb?t? pân? la zece f?r? un sfert. Ana plec? la biseric? în a?a fel încât s? ajung? la timp.

Biserica era plin? de oameni. Erau patru parastase. Înainte de slujba special?, preotul face câteva preciz?ri:
- V? rog ca de acum înante s? aduce?i parastasele de vineri seara, ca în timpul nop?ii acestea s? se îmbibe cu Duhul Sfânt. ?tiu c? le aducea?i doar sâmb?ta diminea?a, dar sper c? v? ve?i conforma! Apoi, liste separate pentru pomenirea mor?ilor ?i viilor.

Câteva femei au început s? ?u?oteasc?. Li se p?rea firesc s? scrie separat mor?ii care s? fie pomeni?i.

În fa?a altarului au fost a?ezate mesele ?i, pe ele, parastasele, câteva sticle cu vin, câ?iva colaci, o coliv?, chiar dac? în Ardeal nu e obiceiul. Slujba a durat mult mai mult ca de obicei. Preotul a ?inut un discurs ?i la sfâr?it.

Ana b?nuia c?, nou fiind, preotul voia s? fie remarcat de enoria?i.

Dup? slujb?, mul?i dintre cei afla?i în biseric? au mers la mormintele pomeni?ilor ?i apoi la pomana de parastas. Acolo, într-un cadru neprotocolar, ?i-au spus p?rerile.

Se apropia Anul Nou, implicit Boboteaza. Vecinii ie?eau în strad?, unde dezb?teau problema botezului în noile reguli stabilite de preot.

- Sper c? nu vine înainte de Anul Nou, c? preotul b?trân a f?cut într-un an a?a. Spunea c? are un sector foarte mare.
- Mai e o problem?: cât d?m?
- Eu am dat întotdeauna o sut? de lei care însemna taxa bisericii ?i restul pentru botez.
- Noi a?a am dat.
- Eu sunt v?duv?, pensia mea e mic?. Nu pot s? dau atât.
- Tanti Ioana, dai cât po?i. Nu e concurs, nu poate s? pretind? nimeni mai mult decât ai.
- Cine a fost la biseric?? Pe când a anun?at c? vine pe strada noastr??
Nimeni nu ?tia nimic sigur. Cei în vârst? nu prea mai pleac? de acas?, ceilal?i nu prea mai trec pe la biseric?...
- Când vine preotul afl?m! Ne anun?? cei din cap?tul str?zii!
- ?i latr? to?i câinii.

Preotul a început s? mearg? cu botezul din a doua zi a anului. Cei care aveau sector mare au fost ajuta?i de cei cu sector mai mic.

Pu?in înainte de amiaz?, preotul sosi la familia Paraschivescu. Era a?teptat, a?a cum erau obi?nui?i de preotul care se pensionase. Pe masa din sufragerie era o farfurie cu pr?jituri, o tav? cu pahare pentru vin ?i o can? de un litru cu vin f?cut din strugurii din curte. Pe masa din coridor era o can? cu ap? în care puseser? o creang? de busuioc.

Preotul a intrat în pas vioi, a deschis u?a la o camer? din dreapta ?i apoi a intrat în sufragerie, unde era deschis? u?a. Imediat dup? el era persoana care cuno?tea sectorul, cel care venea întotdeauna cu un caiet în care nota câ?i bani d?deau cei vizita?i.

Profesorul observ? c?, de data asta, nu folosea nimeni caietul. A dat suta obi?nuit?.

Preotul i s-a adresat doamnei Ana:
- Domnul a spus c? de Boboteaz? ve?i fi la biseric?. Acolo primi?i agiazma.
- Regret c? nu sunt de acord cu dumneavoastr?, spuse Ana. Nu cred c? so?ul meu poate promite în locul meu. Dac? pot, merg.
- V? a?tept!

Preotul plec? împreun? cu suita. Vecinii se adunar? la o nou? ?edin??. Se în?elegeau foarte bine. La orice eveniment, participau aproape to?i. Veniser? pe rând în ora?, în special s? lucreze la fabric?, din toate p?r?ile ??rii. Înainte de a apela la rude, mergeau s? rezolve situa?iile nepl?cute cu ajutorul vecinilor. ?i la evenimentele vesele, erau tot împreun?.

- Îl cunosc din fabric? pe noul preot. Vrea s? schimbe toate regulile celuilalt.
- M-a deranjat pu?in modul în care a vorbit cu mine. Casierul ne cunoa?te de când era elev, ?tie ce obiceiuri avem. ?tie c? pe mine m? sup?r? neadev?rul. Chiar glum? s? fi vrut s? fie, nu se c?dea s? glumeasc? cu o persoan? de vârsta mamei lui. Oricum, nu merg la biseric?.
- Bine spui, casierul sau ce func?ie are, ?tie c? eu pl?team taxa bisericii atunci când venea preotul cu botezul. Restul banilor îi foloseau cum voiau. Eu nu mai pl?tesc alt? tax?!
- M?i, vecinilor, alt? treab? nu ave?i? Nu vi-i frig?
- Ai dreptate. S? mergem. Dac? mai afla?i ceva, s? ne spune?i ?i nou?!

A doua zi, pe la amiaz?, o vecin? anun?a c? noul preot a decis ca taxa bisericii s? fie de 80 de lei. Astfel ar putea s? monteze înc?lzire central? în biseric?. Nimeni nu era de acord s? pl?teasc? cu 45 de lei în plus. Taxa era mai mult decât dublul celei anterioare. To?i erau nemul?umi?i.

- Ai auzit vecine? Pe proasp?t pensionata Maria a delegat-o preotul s? mearg? pe la to?i de pe strad? s? le prezinte planurile bisericii?
- ?i ea a fost e acord?
- Se pare c? i-a fost jen?.
- Poate pledeaz? pentru noi. Ea îi va spune care e p?rerea noastr? în leg?tur? cu m?rirea taxei bisericii.
- S? sper?m!

Fiind vacan??, Maria i-a g?sit pe oameni acas?. Avea un caiet în care nota la fiecare cas? cine locuie?te ?i datele de na?tere ale fiec?ruia. Discutând cu oamenii ?i-a f?cut un plan pe care urma s? i-l prezinte preotului.

Dup? câteva zile, Maria urma s? vorbeasc? cu vecinii.

Maria Tirenescu (Miorița Alba) | Scriitori Români

motto: un om intre oameni

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro