Acest site este un atelier literar deschis oricćrui scriitor, amator sau profesionist. Reveniži īn cāteva zile pentru mai multe informažii.

Conžinut disponibil īn format RSS/XML ŗi varianta wap

Drumul cćtre literaturć

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si īn continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinānd cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim īmpreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, īnsa cele īntālnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. Īn functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. Īn definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o īntreprind. Noi speram sa fiti īn numar cāt mai mare.

?paga

de Grig Salvan


Trenul īn care m? aflu ca vechi navetist, ticsit de lume, opre?te cu scrī?net de frīne īn mica gar? a urbei. Abia respirīnd īn atmosfera īnc?rcat? de tot soiul de mirosuri amestecate, cobor strecurīndu-m? cu greutate prin viermuiala de ??rani ?i muncitori, elevi ?i negustori care-?i aduc paporni?ele cu marf? la tīrgul s?pt?mānal din micul ora? de provincie. Sar īnc? de pe prima treapt?, parc? sc?pat dintr-o carcer? ?i m? īndep?rtez pe peronul spa?ios, respirīnd cu nesa? aerul prim?v?ratic, īnmiresmat de florile lui april ?i īnc?lzit de soarele dimine?ii.
E doar prima etap? a drumului meu zilnic spre ?coala īn care-mi desf??or de ani buni activitatea. Dup? o pauz? de vreo dou?zeci ?i ceva de minute, un alt tren m? va prelua ?i m? va duce spre valea pitoreasc? unde m? afund īn fiecare zi pentru a-mi face datoria fa?? de societate. Cei mai mul?i naveti?ti petrec minutele de īntrerupere dintre trenuri stīnd pe b?ncile īn?irate de-a lungul pere?ilor ori stīnd īn picioare ?i sporov?ind, īn grupuri, de-a lungul peronului, la o ?igar?. Eu, fiind un īnsingurat c?ruia nu-i plac discu?iile, am obiceiul de a trece dincolo de linii ?i de a-mi fuma ?igara obi?nuit? plimbīnd-m? de-a lungul rīului, pe drumeagul str?juit de o parte ?i de alta de plopi seculari ?i de s?lcii plīng?toare, īnso?it doar de ciripitul p?s?relelor ?i de clipocitul valurilor.
De mai multe zile īns? z?voiul mirific ?i lini?tit a fost invadat de o mic? armat? de muncitori dota?i cu buldozere ?i excavatoare care deja au spart o parte din locul acesta paradisiac, au excavat gropi adīnci ?i negre, deja pe jum?tate pline de ap? māloas?, au scos din r?d?cini plopi ?i s?lcii deja īnfrunzite, acum vestejite sub soarele necru??tor. R?d?cinile hidoase īntoarse spre cer ?i coroanele verzi, acum īn?molite, īmi dau un sentiment de triste?e ?i nostalgie dup? natura verde ?i vesel? de alt?dat? dar.... īmi zic c? asta-i via?a, lumea se schimb?, natura e modificat? de om dup? interesele lui ?i n-are rost s? plīngem dup? un petic de iarb? verde ori dup? ni?te pīlcuri de copaci, fie ei seculari ori mai tineri. De?i acest loc a fost cīndva emblematic pentru ora?, un fel de refugiu al oamenilor din zgomotul ?i agita?ia urbei, loc pentru serb?ri cīmpene?ti ocazionate de s?rb?tori ori pentru īntīlniri de dragoste...
Curios s? v?d mai bine ce se īntīmpl?, m? īndrept direct spre locul cu pricina. Īmp?cat de-acum cu gīndul c? via?a e un perpetuu ?antier, e bine c? oamenii construiesc, fac lucruri noi, moderne, acolo unde īnainte era doar natur? s?lbatic?. Ba ma mult, īntotdeauna am iubit oamenii care muncesc din greu, se iau de piept cu p?mīntul, apele, stīncile ?i greut??ile, care nasc miracole f?cīnd s? r?sar? ”ca din p?mānt” lucruri admirabile. Rezemat de un trunchi scorburos urm?resc cu drag munca oamenilor, agita?ia muncitorilor īnarma?i cu drujbe, securi ?i lope?i, mi?unīnd īn jurul utilajelor puternice care se joac? parc? smugīnd din r?d?cini copaci uria?i cum ar smulge o mān? ni?te buruieni. Observ c? ?i oamenii se uit? mereu spre mine, le fac semne prietene?ti cu māna de?i ei nu par prea veseli ?i privile lor nu par a fi prea binevoitoare. La un moment dat unul, ce p?rea a fi ?eful pentru c? to?i se uitau spre el, porne?te voinice?te spre mine. Ajuns la doi pa?i īmi īntinde o mān?, neagr? de smoal? ?i p?mānt, nu īnainte de a-?i ?terge māna de turul pantalonilor de salopet?. Eu arunc ?igara care era oricum pe teminate ?i dau bucuros māna cu ?eful de echip?.
- Pe cine c?uta?i, domnu, pe-aici? m? ia īn primire ?eful de echip? cu un glas gutural ?i o privire īntunecat? ?i neprimitoare.
- Nu caut pe nimeni! r?spund eu, zīmbind īn continuare īn speran?a de a-l īmbuna pe ?ef. Am trecut doar pe-aici s? v?d ce face?i.
- Dar ce te intereseaz? pe dumneata ce facem noi aici? Cam mul?i curio?i care nu las? lumea s? munceasc? īn pace.
- Dar eu nu v? īncurc cu nimic, īmi place doar s? m? uit...
Simt c? ceva e īn neregul? acolo cu oameni aceia ?i cu mine īn preajma lor.
- Da, las? c? ?tim noi! Te ui?i... ?i apoi scrii! Scrii la gazete despre ce facem noi aici ?i ne pui toate organele īn cap! Iar patronii lua?i la īntreb?ri or s? opreasc? lucr?rile ?i noi ??tia, p?lma?ii, r?mānem f?r? pīine la copii!
- Care gazete? Care organe? Despre ce-mi vorbe?ti dumneata aici c? eu habar n-am?!
- Mai faci ?i pe niznaiul! Scrii, a?a cum a scris ?i un alt coleg de-al dumitale despre ce nereguli ar fi, cic?, pe-aici, cu terenurile astea ?i cu firma patronului, cum c? ar fi īn cīrd??ie cu primaru ?i cu al?ii de pe la jude?! Mai bine vezi-?i dumneata de drum, ia asta ?i te du īn treaba dumitale, cīt vezi cu ochii!
?i-mi īntinde un ?omoiog gros de bani īnveli?i la repezeal? īntr-o foaie de revist? murdar? de gr?sime. Eu fac un pas īn spate īngrozit de īntors?tura nea?teptat?, omul vine spre mine īmi apuc? un col? al hainei ?i-mi īndeas? purcoiul de bani īn buzunar. Eu īl scot cu greu din buzunar, banii nu erau deloc pu?ini ?i cuprins de sil? ?i de panic? īi arunc pe jos.
-Aha, nu vrei s?-i iei! Īnseman? c? asta vrei, s? scrii la gazet?! Tu-?i scrisu m?-ti! url? el o īnjur?tur? cīt īl ?in bojocii ?i ridic? spre mine palma uria??, t?b?cit? de munc?. Eu m? feresc īntr-o parte ?i o rup la fug? spre gar? f?r? a mai ocoli b?l?ile de pe drumeagul noroios, pantalonii mei negri se umplu de pete g?lbui de noroi dar asta nu mai conteaz?, fug māncānd p?mīntul urm?rit de vocea gutural? ?i īnjur?turile omului furios la culme. De la o vreme nu-l mai aud īn spatele meu, aud doar scrī?netul de frīne al trenului care opre?te īn gar?. M? ag?? de scara primului vagon din fa?a mea, caut un loc cīt mai izolat ?i m? arunc r?suflīnd din greu pe banchet?. Īnc? nu pot s? m? dezmeticesc, treptat īns? parc? mi se lumineaz? mintea ?i-mi amintesc totu?i c? am citit īn pres? o poveste īncurcat? legat? de locul cu pricina , o dezv?luire cu cāntec despre afaceri mai mult sau mai pu?in murdare cu aprob?ri ilegale ?i documente m?sluite, implica?i fiind func?ionari de la ora? ?i de la jude?, poveste atīt de obi?nuit? īn zilele noastre īncīt nu i-am dat vreo importan?? deosebit?...
Un fluierat prelung ?i trenul se pune īn mi?care. Īncerc s? uit episodul de co?mar abia tr?it ?i īncerc s? m? gīndesc la orarul zilei de azi, la lec?ii ?i alte īndatoriri de serviciu. ?i la salariul pe care-l voi lua māine ?i care e deja mai mult de jum?tate al altora, dup? ce-mi voi pl?ti toate facturile, ratele ?i datoriile poate m? va ?ine vreo s?pt?mīn?, poate dou?, dup? care alte datorii, īn contul altui salariu ?i tot a?a... Īmi sun? ca un leitmotiv īn minte vorba unui coleg de serviciu: ”Via?a noastr? e doar o a?teptare īntre dou? salarii”...

Grig Salvan (Benedictus) | Scriitori Romāni

motto: inca nu-i prea tirziu

Despre noi

Ne puteži contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu gražie de etp.ro