Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

P?zitor la albine (5)

de Viorel Darie


P?zitor la albine (5)
(scris de fratele meu Mihai Darie, de la Suceava)


P?durarul. Dar, a?a cum spuneam, toate lucrurile se compenseaz? în lume. Cele mai nepl?cute zile pentru mine erau acelea când ap?rea p?durarul prin preajm?. Era un om voinic, ro?u la fat?, r?ut?cios, spurcat la gur?. Ochii îi erau parc? tot timpul injecta?i ?i ro?ii, ?i aveam mereu impresia c? e nervos ?i sup?rat. Cum m? vedea m? ?i lua la rost s?-i spun pe cine am mai v?zut cu vitele în planta?ie ?i dac? a c?rat cineva lemne din p?dure. M? lua a?a de repede c? r?mâneam ca hipnotizat în fa?a lui ?i nu mai puteam r?spunde. Se ducea apoi printre stupi ?i descoperea câte un pui de molid c?lcat în picioare, din întâmplare, m? chema acolo ?i-mi arunca în fa?? ocara:
- M?i, eu, ca omul, v-am primit cu stupii aici ?i voi v? bate?i joc de mine? Dac? vine controlul de la Ocolul Silvic am s? pl?tesc eu amend? din cauza voastr?? Ia s? bate?i câte un ??ru? la fiecare molidu? din stupin? ?i s? nu-i mai c?lca?i!
Mi-a dat de lucru pentru ceva timp. Ziua preg?team ??ru?ii ?i îi b?team seara sau diminea?a devreme, pân? s? înceap? albinele s? zboare.
Alt?dat? a g?sit câinele dezlegat ?i a f?cut alt? panaram? cu mine. Cic? umbl? s? sperie vânatul.
Ajunsesem s?-i port pic?, pe sufletul meu se a?eza o mare povar? atunci când el „sfin?ea cu prezen?a” sa locurile. De cele mai multe ori se ivea de unde te a?teptai mai pu?in. R?s?rea dintre molizi sau din iarba verde, întocmai ca o l?cust? din cele mari, verzi ?i grase. Uneori îl descopeream când era deja în mijlocul stupinei, uitându-se în jos ?i c?utând puie?i c?lca?i.
Mare t?r?boi a f?cut când a v?zut copacul jupuit de mine pentru cobuz. A strigat a?a de tare la mine de-a f?cut spume la gur?. Bineîn?eles, d?deam vina pe al?ii, nu eu am f?cut isprava asta ci ni?te b?ie?i mai mari din Moldovi?a, care au fost la fragi. Pentru p?durar nu conta cine a f?cut-o, eu am primit ordin s? fac, cum ?tiu, s? nu se mai vad? jupuitura aceea când va mai trece el pe acolo. Chiar dup? plecarea lui m-am pus pe treab?. Am c?utat ni?te ??rân? mai neagr? ?i cu un pic de ap? am f?cut o past? groas? cu care am uns copacul. A doua zi, când m-am uitat, pasta s-a uscat, a cr?pat ?i o parte bun? a c?zut. Nu era metoda cea mai bun?. Mi-am adus îns? aminte cum f?cea mama când tencuia pere?ii în cas? înainte de Pa?ti. M-am dus de-a lungul drumului ?i am g?sit baleg? mai veche de cal. Apoi am coborât la pârâu, am luat hum? negricioas? ?i pu?in nisip cu pietricele m?runte. Am amestecat toate cu ap? cât trebuia ?i am uns sub?irel copacul. A doua zi totul ar?ta bine, doar mici cr?p?turi ici-colo. Am mai pus un rând de lut din acela, care s-a uscat dup? o zi, încât a treia zi am f?cut fa?ada definitiv?. Ar?ta bine, poate un ochi mai dibaci mai putea vedea diferen?a în scoar?a molidului. Nici chiar p?durarul nu s-a mai legat de treaba asta când a mai venit deoarece venise cu o treab? mai important?. Stuparii i-au promis între timp s?-i dea dou? roiuri bune, numai s?-?i aduc? un stup. A?a c?, foarte curând, a adus cu faetonul un stup nou, verde ?i lucios, proasp?t vopsit. Acolo stuparii au pus ni?te rame, au adus albine, ?i a doua zi acestea au ?i zburat dup? miere. Inima p?durarului s-a mai muiat, vorbea mai binevoitor, l-am v?zut ?i râzând pentru prima dat?, ceea ce era un lucru mare. Nu se mai uita atent pe jos dup? puie?i c?lca?i, ?i am sc?pat de multe alte întreb?ri nepl?cute. Când mai venea, întâi m? întreba ce fac albinele lui, ?i eu îi spuneam c? vin ?i pleac? un du-te-vino necurmat. Ca s? zic a?a, veniser? ?i zile mai bune pentru mine.
(va urma)

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro