Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Nimic spectaculos. O alt? trecere doar

de Daniela Luminita Teleoaca

Î?i iei tolba de cuvinte a?a cum vân?torul s?ge?ile. Dai rugii la o parte. Omori cu blânde?e denota?iile. Cuvintele nu vor deveni nicicând resentimentare. Intuiesc u?or cât de necesar? este o astfel de moarte. Pentru reg?sirea sensurilor adev?rate, ultime. Pân? la Semnifica?ie.

***

18, 43. Aproximativ 23°. În birou. În sufragerie. Eventual, într-o mansard?. Cu vedere la un lac. Albastru. ?i la o roat?. Alb?, gigantesc?... Doar 10 în plin? strad?. Puiul de porumbel ?i-a luat în sfâr?it zborul. În timp util. Nu ezit? îns? – melancolic sau doar pragmatic-interesat, dornic de supravie?uire –, s? revin? în balconul ce i-a g?zduit cre?terea, când înc? era var?. Nu ai cum s? nu-l recuno?ti: e mult mai sub?irel decât restul ?i cere întruna de mâncare. Îi a?ezi în fa?? tot ce ai la îndemân?: biscui?i cu lapte Bucuria (române?ti 100%), 5 grame de pandi?pan cu vi?ine, 2 r?sucele f?râmi?ate, un sfert dintr-un sfert de suberec turcesc, ba ?i o pieli?? consistent? de pui fript. Nu omi?i s? te îngrijorezi: în curând ai putea fi vinovat? moral de pervertirea genetic? a bietei p?s?ri ?i, în loc de porumbei, la geam o s? ?i se zgâiasc? ni?te ulii niciodat? s?tui! Te consolezi când vezi c? niciunul nu se atinge de pieli?ele cu pricina: î?i adâncesc ciocurile în praful biscui?ilor f?râmi?a?i, se pare, prefera?ii lor, urmându-?i instinctul de p?s?ri nepr?d?toare, purt?toare ale frunzei de m?slin.
Altfel, te adaptezi destul de greu. Ca de obicei. ?i se pare pu?in straniu, pu?in ridicol, pu?in agresiv-angoasant felul în care se fac „trecerile”. Î?i st?pâne?ti îns? orice reac?ie în v?zul lumii. Oamenii vin. Unii se a?az?. Destul de aproape. Al?ii, mult prea departe. De fapt, important este ca niciunul s? nu simt? vreo „neregularitate”, în orice caz nu una dintre acelea care i-ar determina s? fac? popasuri ?i incursiuni interminabile în jurul persoanei tale. Le zâmbe?ti fiec?ruia în parte ?i tuturor deodat?. Alegi postura ciclamen cu iriza?ii galbene. Cu 3 vârfuri de deget î?i aranjezi magistral coafura. Sentimentul secundei acesteia. Câ?iva fotografi profesioni?ti se reped. Mimezi dezinteresul unei vedete. În mod cert te vor c?uta ?i data viitoare. Alergi. Respiri. E?ti! Ai trecut testul! Po?i s?-?i vezi de ale tale. În laboratorul propriu, î?i permi?i mai multe deful?ri. Ie?i în picioarele goale! Cu toate perechile de lumini laolalt?! Cân?i cerului cât te ?ine sufletul! Improvizezi o plaj?! O autentifici! Improvizezi un anotimp! Îl iei cât se poate de în serios: creme, lo?iuni, evantaie, r?coritoare, hard-rock, blitz-uri, reviste mondene, zmeie, sandale albe, rochie din vâscoz? pastelat?, p?l?rie florentin? din paille, br??ara de glezn? cu stele argintate, refreshing... Decretezi: „var? indian?” sui-generis, deloc limitat? la acel „Nord de l’Amérique”! Vara nu mai este un anotimp! Nu mai st? într-un calendar! Nici într-o prejudecat?! Vara este Anotimpul! Starea de spirit prin excelen??! Una care î?i este intrinsec? ?i de care, în consecin??, nu te po?i dezice! Nu te po?i... nu te... nu....?! Junghiul din glezna stâng? vine ca o electrocutare. Odat? cu el, ?i trezirea. Aerul rece î?i intr? în tine. Str?zi umede. Oameni chirci?i. Diplopie. Acest monolog al gugu?tiucilor încerc?na?i cobind pe la geamuri. U?ile se încuie pe din?untru. Ochii din ferestre devin a?teptare când luna secer?. Ploaie acr? întinde ?i stoarce lucid??ile. Ziua se m?soar? în frac?iuni de secund?. Însp?imântate, datele personale se împing înd?r?tul eului. Izbit de fum, ora?ul alunec? singur, bolnav de b?trân. Senza?ii zigzagate î?i dau târcoale. ?i-or face vreun ekg?! P?strezi ?i azi urme. Semne l?sate de cuvinte, de sufletul lor duhnitor ?i greu ca o carne. Dar amprentele de genul acesta nu intereseaz? organele legii. Cel mult, domnii de acolo ar putea arunca o privire. Total nedumeri?i, ar cere l?muriri. Nu te-ar în?elege. ?i atunci! Timpul o s? cad?. Zgomotos ?i ordinar. F?r? de tine! Parc? venise toamna? Sau a fost doar o (alt?) iluzie? Dar junghiul care aproape c? î?i zdrobise glezna? Venise! Îi zdrobise! ?i ea, aici, mic? ?i con?tient?, slujindu-?i r?nile, f?r? s? le mai mascheze în eufemisme. Nici în veri indiene. Subtil se strecoar? din interior în exterior, din exterior în interior! Nu bate la ochi! Acest gen de discre?ie, absolut necesar? pentru a supravie?ui! ?i iat-o din nou acaparat? de sentimentul orange! Timpul abdic?, se face ?arpe încol?cit ?i ea, obraznic?, îi intr? ?i-i iese prin bucle. Sonia nu are nici m?car 18 ani. Poart? un halat perfect portocaliu [dar de la Mama] ?i o br??ar? cu pietre din chihlimbar. Soarele de iunie înst?pâne?te absolut vara peste ora?ul G[i]. Tufe de zmeur? se desprind din imagina?ie ?i p?trund dezinvolt în gr?dinile fitecui. ?i c?r?ile î?i g?sesc aici s?la? mai dihai decât într-o bibliotec?. Pe b?ncu?a dintre tufe, spa?iul devine instantaneu generos, secunda se dilat?... Preocup?rile nu degenereaz? niciodat? în obsesii. Niciodat? în patimi. Ele se desf??oar? firesc ?i împrumut? chipului fericirea celulelor din l?untru. Tataa! Va veni în curând cu Moskwicz-ul ro?u!! Ea: 1) va îmbr?ca rochia alb? evazat? cu buline multicolore; 2) î?i va pune espadrile de balerin?; 3) va culege un pahar-dou? de zmeur?; 4) î?i va ascunde cât va putea emo?iile; 5) îi va ar?ta Tatei pachetul consistent de c?r?i: da, „Premiul I” ?i anul acesta, la finalul ultimei clase de liceu ?i 6) vor pleca... Acas??! Pe drum i se va face sete. Tata va opri la mân?stirea din comuna [O]. Acolo e lini?te, de fapt, pace. ?i iarba... iarba, oricât de mult ar cre?te, nu e niciodat? n?p?dit? de b?l?rii. Miracol! Apa e rece. Cr?i?e parfumate ?i garofi?e pl?pânde m?rginesc cumin?enia potecu?elor. O p?dure de mierle! ?i durerea aceea care te trece pe lâng? moarte ?i te aduce înapoi viu pe de-a-ntregul. Sfin?ii te privesc cu lumini mari ?i tainice. Vitraliile î?i coloreaz? gândurile în copil?rie. ?i e cum nu se poate mai bine! Vântul acordeaz? clopotele, iar tu, oricât de mare-oricât de mic ai fi, sim?i o nevoie vital? de a te ruga. În fapt, C?l?toria aceasta „c?tre Acas?” nu ar trebui s? sfâr?easc? niciodat?...






Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro