Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Crępe Suzette, pl?cint? cu varz? ?i fluturi. Altfel (I)

de Daniela Luminita Teleoaca

O alt? toamn?. Alt? repeti?ie pentru. ?i pentru... Flori ruginii în cântec de copaci dezgoli?i. P?mântul e darnic. A?a de darnic. S-a deschis tot în a?teptare. O s? le amortizeze – cât îi va sta în putin?? – ?ocul desprinderii, vertijul c?derii, angoasa trecerii... [... ?i n-a?i v?zut, voi copacilor, c? niciodat? nu vine sfâr?itul?! E doar un episod plastic, scena exacerbând Emo?ia pentru însu?irea lec?iei de supravie?uire! Nu,... nu crede?i? A?a de sceptici sunte?i?! Sau eu r?spund în locul vostru?!... În locul vostru...vostru...stru...ruuu...uuuu? Vorbi?i-mi odat?!] O mân? le adun?, o talp? le strive?te. Abis ?i cer. Blestem ?i binecuvântare. Într-un cuvânt, Via??!! Mai ales acel dincolo de ea... Oamenii sunt cenu?ii. R?t?ci?i?i în ve?minte ca-n eprubete gigantice – cobaii prefera?i ai destinului chel. Î?i îngroap? mimicile în cort ponosit de umbrele perforate. ?i merg... tot merg: încotro se îndreapt?? Poate c? într-un început de noiembrie. În miezul frigorific al burni?ei ce, sigur, n-a avut vreodat? mam?. Inimile se ascund ?i nu prea. Bat în ?oapte albe-de?irate. E?ti tu cu tine. Într-o intimitate cumva debusolant?. Descoperi c? nu e?ti tocmai preg?tit? s? te vezi goal?-golu??, s? sim?i cum propriul ochi-s?geat? p?trunde în câte o ran?. ?i sunt destule. Asta de n-oi fi tu marea amatoare de pr?p?stii! Atunci, între tine ?i tine, pui o pânz? sub?ire, un roz pal – silab? semideschis?. A?a t?i?ul privirii va fi mai pu?in neblând. ?i ce dac? e?ti singur?, mult prea singur??! ?i ce dac? e?ti pu?in trist??! ?i ce dac? ?i-e dor, a?a de dor?! [– De cine? De ce? / – Da’ de nu ?tiu câte!!!] ?i ce dac? e?ti ?int??! Pieptul îl ?ii mereu dezgolit: hai, apas?! Va cre?te Mâine.

De la Universitate la cofet?ria de la Roman? cu rafinatele Crępe Suzette ?i Mille Feuille se ajunge relativ u?or pe jos. Când ai o fereastr? de 2 ore, un test solicitant dup?, o coleg? plin? de gra?ie ?i disponibilitate, o apeten?? cel pu?in remarcabil? pentru cofet?ria fran?uzeasc? ?i, mai ales, când ri?ti s? te adânce?ti, s? te adânce?ti, s? te... în golul din tine. A?a c? o zbughe?ti... Ai 19 ani ?i câteva luni. Înc? adori s? te îmbraci sport. Nu te dai în l?turi s? frecventezi cursurile în jean?i slim cu franjuri, în bocanci negri cu talp? groas? ?i rucsac ŕ l’alpiniste. Optezi, totu?i, cel mai adesea, pentru p?rul strâns în coad?. Strâns ca la carte, nu tu ?uvi?e, nu tu cârlion?i, nu tu „o idee de...” P?i de ce? Pur ?i simplu a?a te sim?i – cel pu?in deocamdat? – dans ton assiette. Asta î?i d? o alur? de feti?? oarecum neajutorat? [un fel de ?col?ri?? sine die], contrastând, cel pu?in în ochii unora, cu echipamentul hard enduro. Cum e?ti, de fapt, tu,... tu ÎN REALITATE?! Nu, nuuu..., nu cum pari în ochii celorlal?i, m? rog ai unora, ci tu, tu cea adev?rat??! Aaa...! Nu te-ai decis înc?? În regul?, mai a?tept?m. Va veni îns? momentul în care chiar va trebui s? optezi! Oare, DanaT a f?cut-o? Cu doi ani mai în vârst? decât tine, ?i ea tasteaz? adesea Ctrl & S; achizi?ioneaz?, f?r? s? stea prea mult pe gânduri, ?inute sport care mai de care: blugi- jachete-geci-shorturi cu ?iret fosforescent-bocanci cu sau f?r? talp? groas?-adida?i-teni?i, mai ales teni?i. Numai c? ea prefer? gen?ile XXL ?i p?rul cât mai liber. Posibil s? fie mai aproape de definirea coerent? ?i, implicit, acceptarea propriei personalit??i. ?i, totu?i, sunt zile, s?pt?mâni în ?ir în care îns??i DanaT se schimb? la 180 de grade...

Intr?. G?sesc, pe partea opus? u?ii, o mas? liber?. Comand? pr?jituri ?i cl?tite: 2 Mille Feuille ?i 2 Crępe Suzette. Plus un ceai verde cu l?mâie – DanaT, un ceai de iasomie cu l?mâie ?i scor?i?oar? – tu... DanaT: f?r? zah?r. Sonia-cu-accent-grav-?i-hiat: +2 cuburi dulci. În a?teptare, Dana fumeaz?. ?igar? dup? ?igar?. ?igarete sub?iri ?i aromate – chipurile – mai pu?in nocive decât restul! Înfrigurat? ?i preocupat?, privindu-?i constant ceasul, de parc? ar avea o norm? drastic? de îndeplinit. De parc?, la finalul acesteia, ar urma s? afle un verdict. Verdictul. Tremur?. Mult prea vizibil...
– ... foarte posibil de la ?ig?ri mi se trage – articuleaz? ea un fel de explica?ie. Mai ales de când am dublat cantitatea... ?i nu... nu m? pot l?sa, efectiv sunt dependent?. Am crezut c? astea – ?i arat? cu dispre? din vârful buzelor spre sulul mic sprijinit între ar?t?tor ?i degetul mare – m? vor ajuta s? renun?, dar, spre disperarea mea, am sim?it nevoia de a fuma din ce în ce mai mult...
– Sincer nu ?tiu cum e! Eu nu fumez. N-am fumat niciodat?... – îi vine Sonia în întâmpinare. Când eram mici, eu, Sora ?i Veri?oara ne-am terorizat de-a dreptul P?rin?ii ?i Bunicii mai multe zile la rând... când, g?sind ni?te mucuri de ?igar? în gr?din?, i-am l?sat s? cread? c? noi eram responsabile de... chi?toacele respective. Într-o zi, cuprinse de febra spovedaniei m?re?e, am în?irat pe masa de la buc?t?rie corpurile delicte pe care le transportaser?m cu sfin?enie în buzun?ra?ele noastre de omule?i pu?i pe ?otii... N-am uitat nici azi ce fe?e f?cuser? cu to?ii! ?i ne-au pus s? sufl?m... Fire?te, n-aveau ce s? identifice suspect... Dar noi am perseverat în nevinovatul joc: i-am asigurat c? avuseser?m grij? s? ne sp?l?m pe din?i... A?a am ?inut-o vreo 2 s?pt?mâni..., pân? când a fost mai mult decât evident pentru oricine c? erau doar actele teribiliste ale unor copii încurcându-se în preaplinul timpului avut la dispozi?ie...
– Aaa...! Ce dr?gu?! Tare mult trebuie s? v? fi amuzat!
– ... în schimb beau cam mult? cafea – revine Sonia la adev?ratul subiect al discu?iei – ... de fapt, beau foarte mult? cafea! S? ?tii c? ?i mie îmi tremur? mâinile. Chiar r?u. Medicul spune c? am un fel de spasmofilie..., o deficien??, se pare, înn?scut? de calciu... ?i totul, din cauza tiroidei! M-a întrebat ?i de cafea. I-am spus c?, da, beau, dar nu i-am spus cât...
– Îmi pare r?u! ?i eu am probleme... – se îneac? DanatT. Nu..., nu de la fumul ?ig?rii sub?iri ?i aromate... Privirea, mult prea adâncit? spre a rezista gravita?iei, cedeaz?, se amestec? în p?tr??elele generoase ale gresiei, în t?cerea lor sepulcral?. Cu gesturi febrile, stinge aceast?, foarte probabil, ultim? ?igar? la desertul lor fran?uzesc. Apas? nevrotic în scrumier?. Buricele degetelor se umplu de scrum. O arde. Nu zice nimic. E, pesemne, un soi de ritual de autoflagelare...
– Crępe Suzette-ul ?i Mille Feuille-ul! – reinstituie firescul o doamn? între 2 vârste cu ?or? ro?u ?i zâmbet de înger gras. Acum s?-mi spune?i: cine este cu iasomia, cine cu ceaiul verde?
Heeiiii, dar ce mai conteaz? asta când ?i iasomia, ?i ceaiul verde sunt doar ni?te refugii iluzorii?! Când, iat?, se vede ?i pe geamul ?sta aburit, timpul zace în hainele cer?etorului care n-a mai mâncat de nu ?tiu câte zile ceva de Doamne-ajut?. Care nu s-a mai sp?lat – habar n-are trec?torul orb! – de cine ?tie câte s?pt?mâni, luni,... C?ruia nimeni nu i-a mai spus noapte-bun?! Oare, de când... de când nu i s-a mai spus?! Imaginile astea dau frisoane ?i transpira?ii reci. Frisoane ?i fiori pân? la sânge. ?i-e sil?. ?i-e mil?. De toate ?i-e. Pentru c? te transpui în cel?lalt. Aproape c? nu mai e?ti tu... ?i, totu?i [...], dac? sunt ni?te refugii de moment, atunci, hai s? tr?im odat? „clipa asta”! Îi fac semn discret îngerului buc?lat s? a?eze iasomia în dreptul..., ceaiul verde – în fa?a... Fac rost ?i de un zâmbet: în felul lor de acum, articuleaz? un „mul?umesc”, mai mult sau mai pu?in receptat de androginul cu ?or? ro?u... Vecinii din dreapta se preg?tesc de plecare. Ea are p?rul acaju. Poart? fust? mini verde-cameleon. Miroase strident a Vanderbilt, altfel un parfum remarcabil. El e deosebit de atent. Reveren?ios, trage scaunul. O ajut? s?-?i pun? pardesiul. Face ce face ?i-i tot atinge mâinile. Ea scap?, cu generozitate, surâsuri ?i nuan?e. Grija lor cea mare este iubirea. Iubirea asta palpabil?, de aici ?i de acum, dar care, obraznic?, f?r? vrerea lor, arunc? pun?i spre infinit... Ies ferici?i. ?i puternici. Dincolo, crępe-ul ?i foietajul trec în artificial. Un vârf rupt de creion colorat alunec? pe o foaie imaginar?. Ceaiul prinde acreal? ?i se pojghi?e?te. Iasomie neagr?. Ceai verde... Negru cu verde. Negru în toat? puterea cuvântului...

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro