proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Sonia observase ceva straniu la DanaT mai ales începând cu semestrul II al anului I de facultate. Parc? erau dou?. DanaT1 era tras? prin inel, cu un mijlocel atât de sub?ire c? automat te gândeai c?-n secunda imediat urm?toare avea – Doamne fere?te! – s? se frâng?... Atunci î?i farda intens pleoapele cu cenu?iu închis. Punea o diadem? în calea n?valei p?rului auriu, mult prea bogat. Purta pantofi cu toc cui, fuste mini ?i br???ri multicolore. Era de o feminitate r?scolitoare. De o ingenuitate pe m?sur?. Apoi urmau s?pt?mâni întregi, poate luni, în care devenea rotund? ca un pepene: DanaT2 în persoan?. Tot frumoas? era, dar parc?... Atunci purta, era mai exact nevoit? s? poarte alte haine (foarte probabil cu 2, chiar 3-4 numere mai mari), alt? voce, alt zâmbet, alt mers... Greoaie ?i nesigur? de ea, str?b?tea timpul într-o continu? interogare asupra propriei feminit??i. Andi o a?tepta asemenea unui câine credincios, indiferent de oscila?iile corporale sau/?i temperamentale. P?rea a nici nu b?ga de seam? c? era vorba de 2 Dane. Se treziser? vecini de bloc: 2 blocuri paralele: atât de aparte paralele! Se cuno?teau de copii. Andi era brunet, cu nas puternic acvilin ?i voce cald?. De mai bine de 3 ani erau împreun?, dar Sonia nu ?i-o putuse imagina niciodat? pe DanaT altfel decât virgin?. Ce-i drept, se întâlneau. Se îmbr??i?au. Se s?rutau. Nimic mai mult! Ba da! Vorbeau despre Divina Commedia. Despre cum poate fi un critic impar?ial ?i cum poate ajunge acesta la performan?a de a emite judec??i cu adev?rat de valoare. Sau, pur ?i simplu, cât de firesc este s? mergi cu trenul ?i s? m?nânci semin?e de floarea-soarelui, cât de nefiresc s? întârzii la o întâlnire din prima... Sau poate c? ea îi povestea peripe?iile din copil?ria unei feti?e str?lucitor de inteligente pentru vârsta ei, de o frumuse?e pe m?sur?. Unicul copil al p?rin?ilor s?i. El o asculta cuminte de tot. Din când în când îi mângâia p?rul ?i îi spunea cât de verzi îi erau ochii: la-un-timp-perfect-continuu. O asigura c? o va a?tepta în fiecare mâine. Chiar de ar fi ca ea s? întârzie, el va fi acolo încrez?tor ?i fericit. În toat? aceast? frumoas? ?i incredibil? înl?n?uire, gestul Danei de a-?i dezbr?ca pijamaua, temuta armur?, înveli?ul-minune al virginit??ii, r?mânea constant undeva la jum?tatea drumului, de?i ea visa, la fel de constant, la momentul acela în care avea s?-?i lase intimitatea feciorelnic? (prejudec??ile?!) acas?, s? îmbrace hainele de strad? ?i s? fie... s? fie, în sfâr?it, Femeie! „?tii – i se confesase Soniei cândva – îmi place senza?ia aia, cum s?-?i spun, senza?ia aia de... de... pijama... ?i acas?, dimine?ile, prelungesc cât mai mult ‘momentul pijamalei’, asta ca s? am tihn? s? savurez pe îndelete punctul culminant... ?tii atunci când î?i dezbraci pijamaua s?-?i pui hainele... hainele celelalte. E greu de descris în cuvinte...” [„Nu, Dana, e doar percep?ia ta! – o corectase Sonia în gând – în realitate, pijamaua aia nu cade niciodat?: nu are cum s? cad?!”]
?i, da, mai era ceva! Detaliul acela cu merele, care o pusese pe Sonia pe gânduri, dar niciodat? nu o iscodise pe cealalt?. Observa de ceva vreme o anume complicitate între DanaT ?i Simona. Erau amândou? Capricorn ?i Sonia crezuse la început c? aceast? complicitate era, pur ?i simplu, semnul unor afinit??i puternice, afirmate în virtutea apartenen?ei la un semn zodiacal comun. Dar nu, nu! Era mai mult de atât! Simona se comporta ca o sor? mai mare [desigur, Simona absolvise cândva liceul sanitar... ?i totu?i...!], una deosebit de prev?z?toare, chiar tem?toare. De pild?, avea grij? s? se asigure c? cealalt? consumase „por?ia zilnic? de mere”. A?a c? purta cu ea, pentru orice eventualitate, câteva fructe în plus. Le vedeai în fiecare pauz? ron??ind cu îndârjire maxim?, ca ?i cum trebuiau s? se achite de o datorie. De „datoria aceea”.
– Tu, Sonia, ai a?a... – cum s?-?i spun? – ... o fric? de a exista! – sparge t?cerea din aburii geamului fata cu p?rul galben. În realitate îns?, e?ti una dintre cele mai curajoase f?pturi pe care... Nu, nu e un simplu paradox! Eu ?tiu, sunt convins?, de fapt, c? tu vei face lucruri deosebite, poate mai deosebite decât vom reu?i noi, colegii t?i! Asta pentru c? te cunosc! Eu chiar te cunosc! Mai cred ?i c?, m?car uneori, ai a?a un exces de zel... Prea le iei în serios pe toate! Prea mult? con?tiinciozitate, prea mult? luciditate! Hai, mai las?-te ?i tu în voia sor?ii! Mai ia ?i câte o pauz?, menajeaz?-te! Uite, de pild?, joi am putea merge la teatru! Se joac? Cehov, Cerere în c?s?torie. La Odeon. De fapt, tot Cehov, Unchiul Vanea cu M?l?ele – ?tiu c?-?i place mult M?l?ele, nu am uitat... – la Na?ional! Cum te hot?r??ti...
Vorbise ca pe band? rulant?. Un debit continuu care – de data aceasta – nu-i permisese Soniei s? articuleze replici nici m?car imaginare. ?i apoi Sonia r?m?sese încremenit? în fa?a unei asemenea lec?ii de generozitate! Câ?i dintre noi ?i-ar uita, m?car pentru o clip?, propriile probleme atât de importante, de fapt de via?? ?i de moarte în cazul de fa??, pentru a se preocupa de cele ale aproapelui?! ?i nu oricum, ci cu toat? inima, cu toat? convingerea, cu toat? d?ruirea!

Cofet?ria se înv?luie în fum. Doamnele în uniforme impecabil apretate, ro?u-cu-alb, se lipesc de perete, se lipesc, se lipesc... Nu se mai v?d. ?i când au plecat cu to?ii?! Doar 10 minute pân? la testul ce le va pune la încercare cuno?tin?ele, emo?iile, o parte din maturitate. Intr?-n mul?ime. Obsesiile se desprind de eu, se disipeaz? într-o mas? care habar nu are ce trebuie s? duc? în cârc?, dar care musai va trebui s?-?i asume p?rticica de vin? colectiv?.