Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Singularitatea Tehnologic?

de Marin Mihalache

Singularitatea tehnologic? nu mai este numai o simpl? ipotez?, fantezie, fic?iune Sci-Fi, ori utopie apocaliptic?, dystopian?, este deja proiect în faza de construc?ie, proces inevitabil, revolu?ie ?tiin?ific? ?i intelectual? cu efecte ?i consecin?e radicale ?i imprevizibile pentru viitorul speciei umane, homo sapiens. S?mân?a inteligen?ei artificiale, algoritmele singularit??ii, sunt deja sem?nate în ogorul fertilizat pân? la satura?ie al realit??ii virtuale, au încol?it deja mai ales în mintea ?i în codul genetic ?i epigenetic al genera?iei milenariste fascinate de perspectivele supraomene?ti ale cunoa?terii, ale hiper-inteligen?ei cognitive ?i ale viziunii multidimensionale, care ar putea duce la apari?ia în lume, printre oameni, a cyborgilor transumani cu minte electronic?, suprainteligen?? artificial? ?i cutie cranian? de silicon, conectate ?i integrate la circuitele invizibile ale unui singur creier electronic autonom cu putere de organizare ?i conducere a unui sistem planetar totalitar, a unei civiliza?ii care la un moment dat practic s-ar putea s? nu mai aib? prea mult? nevoie de om ca fiin?? biologic?, nici de diversitatea relativismului fluid ?i contingent al culturii postmoderne. Deocamdat? îns? suntem în perioada de tranzi?ie, de entuziasm planetar, de joac? a ucenicului vr?jitor cu ma?ina pe care a pornit-o ?i nu mai ?tie cum s? o mai opreasc?.

Omul contemporan este deja ancorat în circuitul ?i matricea virtual? ?i modelat subtil, sublimat ?i subliminal prin intermediul sistemului electronic integrat în ubicitatea de sub tentacolele de p?ianjen ale web-ului global. Prin cultivarea ?i idealizarea imaginii ?i a imagina?iei hiper-reale virtuale spiritul paradigmei noului eon substituie nevoia de a crede în existen?a lumii de dincolo, omul tr?ind deja cu senza?ia de plutire printre valurile nesfâr?itului ocean electronic cu sentimentul c? a ajuns deja în raiul viselor feerice ale paradisului virtual. Noua viziune a singularit??ii tehnologice este în ultim? instan?? o form? de misticism, de viziune gnostic?, de inteligen?? programat?, simulat?, ?i proiectat? la nivelul energiilor cuantice în miezul creierului calculatorului singular în noaptea ra?iunii ?i a inteligen?ei emo?ionale omene?ti pe ecranele de dincolo de retina consumatorilor obseda?i ?i hipnotiza?i de puterea fascinant?, iconodul? ?i fermec?toare a icoanei magice.

Hiper-realitatea cibernetic? este precum o cea?? dens? într-o diminea?? de var?. Pe cât se ridic? mai sus soarele pe cer pe atât densitatea ce?ii se r?re?te, cea?a se evapor?, devine inconsistent?. Unii îns? din adic?ie, anxietate ori din teama singur?t??ii transcedentale pe care o provoac? singularitatea tehnologic? prefer? s? r?mân? în cea?a imaginilor virtuale produse sau procesate de calculator, a iluziei care este, sau apare de multe ori a fi mai real? decât îns??i realitatea subiectiv? ?i cea obiectiv?. ?i cine mai are acum autoritatea s? spun? cuiva c? viseaz?, când to?i de fapt plutim acum tot într-o stare de vis, fiecare pe lungimile sale preferate de und? electronic??

De-materializarea realit??ii obiective ?i reconfigurarea acesteia prin simula?ie cibernetic? duce în ultim? instan?? la apari?ia hyper-realit??ii, a simulacrului ?i a halucina?iilor multisenzoriale, a cyberculturii, cybertopiei, tehnofiliei, a eco-fundamentalismului mediascape, la lumea ca voin?? ?i reprezentare perceput?, conceput? ?i experiat? din ce în ce mai mult doar prin spectrul realit??ii virtuale, al extensiilor electronice ale sistemului nervos, a func?iilor intelectuale ?i emo?ionale ale acestuia, conectate prin fibre optice invizibil dep?nate în ?es?tura quantic? de dincolo de hotarele alchimiei psihice ?i ale viziunilor extrasenzoriale.

Drept consecin??, circuitele electronice sfâr?esc prin a modifica ?i remodela astfel circuitele nervoase organice, naturale, pân? când sinapsele, axonii ?i dendronii încordate la maximum cedeaz?. Numai c? organele ?i func?iile naturale vor putea fi lesne înlocuite sau extinse prin proteze artificiale, prin vene, artere ?i capilare, prin matricea prin care circul? argintul topit al luminii electronice. Informa?ia despre lumea exterioar? nu mai este suplinit? prin sim?uri ci desc?rcat? în matrice, direct de la sursa virtual? tehno-cultural?. Existen?a într-o astfel de realitate virtual?, a teleprezen?ei non-materiale f?r? interior ?i exterior, a tehnofanteziei în care omul viitorului va sem?na tot mai mult cu îngerii bionici, cyborgi, extratere?ti, creaz? iluzia c? am ?i ajuns pe alte c?i decât cele spirituale la apocastaz?, la armonia raiului electronic unde se asigur? la to?i visata ?i utopica împ?care cu sinele, cu lumea ?i creatorul.

Spectacolele cinematografice ale visului ?i imagina?iei proiectate continuu, f?r? repaos, pe ecranul panoramic al min?ii omene?ti, colaje ?i avalan?e de imagini, idei ?i reprezent?ri produse de fabrica de iluzii a min?ii care au sau nu vreo baz? real? ori vreun fundament statornic, care reflect? sau nu rosturile definitorii ale fiin?ei, precum valurile urc? ?i coboar? la suprafa?a psihicului ca dup? scurt? vreme s? se sting? f?r? s? lase urme inteligibile ?i vizibile în baza de date a memoriei precum umbrele care apar sub nori dar î?i pierd încet ?i gradual conturul în amurg. Ideile viabile, mântuitoare, inspirate, care se întrupeaz? în realitate ?i care schimb? realitatea sunt rare ?i de intensit??i diferite, vin de obicei spontan ca revela?ii care lumineaz? fulger?tor mintea ?i sufletul. Dar acestea nu mai sunt prinse u?or în n?voadele gândirii, scap? de sub observa?ie, se pierd în neant. Mintea omului de ast?zi este concentrat? s? vad? ceea ce îi place ori dore?te s? vad?, ?i nu mai are r?bdarea de pescar atent ?i cump?tat care ?tie sau înva?? s? a?tepte ideea fecund?, salvatoare, ideea de care are nevoie pentru a schimba lumea ?i pe el însu?i în spiritul adev?rului, binelui ?i al frumosului.

Program?m astfel simulacrele electronice ale unei lumi virtuale, tehnice, artificiale, dup? chipul ?i asem?nare omului, lume care fiindc? nu mai este natural?, fireasc? nu mai trebuie neap?rat s? fie nici real?, nici frumoas?, nici adev?rat?. Într-o astfel de lume se presupune c? r?ul de fapt nu ar mai exista, nu ar mai fi nici m?car absen?a binelui, ci doar doar binele ar exista, dar binele a?a cum este în?eles de cei care programeaz? lumea cea nou? în care urzeala ultim? a realit??ii nu mai este cea real? în sensul natural, ci aceea a visului, a viziunilor virtuale ?i a prefigura?iilor magice. Filtrul realit??ii ?i al gândirii critice ne separ? înc? de acel inefabil pe care omul l-a intuit dintotdeauna chiar ?i dinainte de a deveni con?tient de sine, dar n-a ajuns înc? s?-l defineasc? ra?ional ori conceptual. ?i fiindc? nu avem acces la tainele divine, la misterul esen?ei ?i existen?ei dumnezeie?ti, la lumea de dincolo de aparent ?i contingent, încerc?m s? cream noi o lume dup? chipul ?i asem?narea noastr?, imita?ie ?i substitut a icoanei divine. ?i astfel o avalan?? de imagini ?i idei str?ine de ordinea ?i menirea fireasc? ne-au indundat viziunea pân? dincolo de orizonturile cunoa?terii ?i ale realit??ii obiective, ale con?tientului, incon?tientului ?i supracon?tientului individual ?i colectiv omenesc.

Cât îns? suntem sub penumbra eclipsei, a iluziei, nu mai putem vedea lucrurile a?a cum sunt ci doar conturul acestora, orizontul indefinit care se apropie ?i se dep?rteaz? dup? pozi?ia sursei de lumin?. Cine mai ?tie unde este punctul, linia de demarcare unde începe realitatea obiectiv? ?i cea subiectiv?, realul materializat ?i cel virtual, când îns??i existen?a ?i non-existen?a au fost scoase din preocup?rile cunoa?terii spirituale, au devenit doar subiecte ale cunoa?terii filozofice abstracte, atomizate, ale deconstruc?iei ?tiin?ifice ?i tehnologice?

Un om care î?i deconstruie?te îns? casa f?r? s? aib? nici m?car vreun plan ori vreo idee cum are s? construiasc? alta în loc, când experimenteaz? cu piatra de la temelie, cu apa, focul ?i argila c?r?mizilor de construc?ie, care demonteaz? structurile ?i substructurile atomice, nu înseamn? c? va mai ?ti totdeauna s? pun? totul la loc. F?r? stâlpii verticali transcedentali de rezisten?? Turnul Babel al civiliza?iei se poate pr?bu?i atunci când nimeni nu se a?teapt?. Un bolovan urnit din vârful muntelui se poate pr?v?li ?i amesteca din nou aurul cenu?iu ?i argila din om. Tot astfel dac? stârnim din loc piatra din capul unghiului de la temelie, tot ceea ce nu este cl?dit în adâncuri pe funda?ie solid?, atunci când vine cutremurul se preface în nisip mi?c?tor care se risipe?te în vânt.

Dup? excesele revolu?iilor seculare prin care a fost nevoit s? treac? în ultimile dou? secole, a culturilor ?i a civiliza?iilor desacralizante pe care le-a creat, a unei istorii plin? de b?t?lii istovitoare ?i f?r? nici un sens, omul este acum în c?utare de noi experien?e ?i experiment?ri utile sau inutile, de crea?ii esoterice ?i exoterice, non-tradi?ionale. Omul contemporan vrea în?l?are la ceruri dar f?r? chenoz?, reînviere spritual? dar f?r? ascez?, f?r? smerenie ?i f?r? de cruce. Nu mai a?teapt? ploaia harului divin ci î?i prepar? singur în laboratoarele alchimiei psihice elixirurile pentru extazul ?i exaltarea sa faustic?, narcisistic? ?i egolatr?, în spiritul noului eon de dincolo de postmodernism.

Marin Mihalache (marin.mihalache) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro