Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Simina

de Daniela Luminita Teleoaca

De fapt, era o femeie înc? tân?r?. Suficient de frumoas?. Avea ?i o profesie decent?. Într-adev?r, nu una care s? o salveze de marile apocalipse. Nici m?car de o r?cire intempestiv? a vremii. Nici atât de deziluzii. Dar... Azi ?i-a cump?rat în sfâr?it accesoriul sexy la care visa de mult. Nu, nu ca s?-l tenteze pe el! Nici pe al?ii! A?a ca s? încerce înc? o dat? s? se simt? femeie, mai exact s?-?i aminteasc? propria condi?ie. De care – sincer? s? fie! – a cam uitat cu totul! ?i-apoi, o pereche de ciorapi negri tip plas? Laura Baldini nu e chiar a?a un cap?t de lume! O s?-i probeze mâine. Poate... De?i ar avea timp suficient chiar acum s-o fac?! Dar nu! Acum o s? se limiteze la a-i privi. La a-i mirosi. La a-i pune bine. S? adoarm? cu gândul c? mâine va fi un timp motivat, unul pentru care merit? ACUM s? existe. Deci, s? fie! S? fie îng?duitoare cu sine! Iar mâine experien?a se va dovedi deplin?. Ea, aproape-femeie! Emo?iile îi zguduie sternul: nu e de ici-de-colo s? resim?i sentimentul în toat? plenitudinea lui grandioas?! Sunt cazuri în care subiec?ii au cedat sub greutatea neomenescului... ?i atunci... Ea... ea o s? încerce pu?in... altfel... O s?... o s? fac? un soi de repeti?ie... una imaginar?... Încet de tot o s? se a?eze. Pe marginea patului. Ca pe marginea unui vis. Înc? r?v??it de noaptea abia trecut?. O noapte-de-una-singur? în care ?i-a permis chinul absolut, ca pe condi?ie sine qua non a unei fericiri sigure. Care, ce-i drept, se las? ea destul de a?teptat?; mizeaz?, probabil, pe masochismul constitu?ional omului. Dar timpul trece! ?i nu te apropie de origini... sau poate c?... da,... într-un anume sens?! O s? se a?eze exact în unghiul acela care îi permite s? se vad?. Într-o lumin? unic?. F?r? a risca s? se risipeasc? în anonimatul alteia. La urma urmei, via?a este despre perpetua c?utare de sine ?i trebuie s? fii preg?tit nu întotdeauna s? te (re)g?se?ti la superlativ absolut. O s?-?i ating? pielea. Pielea ei, cu cruste ?i litere. Îmb?ls?mat? în mireasm? de lev?n?ic? ?i de urzic?. Pe alocuri moart?. În cântecul de??n?at al ursitoarelor neprietene cu sufletul omului... Pielea ei... Cu denivel?ri ?i abdic?ri de pozi?ie. Cu poticniri ?i intr?ri-c?deri în tromb?. Cu negi, aluni?e, vini?oare ie?ite – ?erpi de-a mai mare râsul! – la împerecheat. În grandioasa neputin??! A pl?cerii! A procreatului! Penurie! Toate aceste pronosticuri! Toate aceste tremur?turi de?ucheate în frica lor, altfel hilar? de-a dreptul! Într-o resemnare benevol? în?eleapt?,... doar de form? (?!), o s?-?i treac? buricele degetelor peste fauna amu?it? intempestiv: tigri-siberieni-anorexici, leoaic?-lingându-?i-r?nile, vulturul-?sta-devenit-vegan, în imboldul ascetic de renegare a carnalului! O s? suspine la gândul fermit??ii de alt?dat?. O s? dea s? se opreasc?. O s? continue! Glezna sub?ire, gamba împachetat? în amintiri de-tot-frumoase ?i coapsa – poveste cu floricele de porumb sub clar de lun? fran?uzeasc?! Ochii lui dezvelindu-i farmecele. În aceast? indecen?? necesar?. Într-o lume nedeposedat? înc? de sine îns??i. Simina va scoate oftat-cu-sânge. Sânii ei 45 + vor tres?lta ca-ntr-o cândva-cântare-a-cânt?rilor. Piele semicatifelat? ?i neagr?... „Nu v? uita?i c? sunt negricioas? c? doar soarele m-a ars...” Tot sânii ei sunt, nu?! Ce dac??! ... ?i obrajii..., pietrele dezvelite de ape, ape n?stru?nice aruncând în ceruri potop de femeie... „Frumo?i se v?d obrajii t?i, a?eza?i între cercei ?i gâtul t?u împodobit cu ?ire de m?rg?ritare”... În sfâr?it, f?r? de mil?, neru?inat?, plasa Baldini îi va încercui abdomenul... „Cât de frumoas? e?ti tu, draga mea! Cât de frumoas? e?ti!”... Infinitezimal, celule ro?ii-alb?strii vor rezona în cosmos! Sângele va curge vertiginos, din genera?ie în genera?ie, pân? în punctul acela ocult din care prima femeie ?ip????... „Cedrii ne sunt acoperi? s?l??luirii ?i ad?post ne sunt chiparo?ii....” O oglind? ingrat?, doar pr?fuit? de vreme, ea îns??i bolnav?-în-dezn?dejde, îi va scoate în relief imperfec?iunile. Gheara cioburilor va lansa stigmate. Uite pome?ii ??tia! Uite fostul iris! Agenda de lucru îmbibat? cu migrene ?i dureri de oase. Femeia va da s? se piard?. S? se sustrag? realit??ii. Se va aservi fantomaticului... Era gras?. Gras? ?i netân?r?. Se l?b?r?a continuu! ?i el scuipase cuvintele. El, care, între timp, b?trân-de-tot se f?cuse. B?trân ?i urât! ?i nimeni nu trebuise s? bage de seam?. ?i-o fi g?sind pe alta?!

Totul începuse într-o dup?-amiaz? de sâmb?t?, a?a cum încep toate sfâr?iturile... Venise cu gol-sub-t?lpi ?i le?in-de-moarte. Incizând f?r? scrupule, specia necunoscut? traversase pe diagonal? gr?dina cu gardenii. Exact centrul echilibrului Siminei. Odat? decretat?, starea de asediu se permanentizase. Insectele îi tocau m?runtaiele. Maruntaiele ?i sufletul. O cândva-femeie amâna la nesfâr?it s?-?i pun? accesoriul acela sexy, nu ca s?-l ipsiteasc? pe el, nici pe al?ii... Doar s?-?i aminteasc? de ea... odinioar?... O b?trâne?e in nuce o tr?gea în jos... ?i atunci, el cum s-o mai iubeasc??! El, care între timp, se f?cuse b?trân-de-tot ?i nimeni-nimeni nu observase. Un pictor s-a apropiat de interior: oglinda p?stra urmele balerinei înecate.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro