proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

?oferul o prive?te f?r? ochi. O asigur? c? locul este cât se poate de curat. Doar câteva scame... de la... sp?lat [o fi ea prea simandicoas??!]. Sonia se a?az? zgomotos. Reproduce mecanic un „Calea 13 Septembrie num?rul 13”... ?i – dac? se poate – s? fie la sc?ri în urm?toarele 20 de minute... –La dreapta sau înainte? –Pe linia lui 16! – se treze?te ea îng?imând, de?i, cel mai adesea, 16 se pune în fa?a la toate, slab? speran?? s? mai treci! –Ce mi-o fi venit cu 16?! – gânde?te ea cu glas tare –Chiar, ce v-o fi venit?! – repet? el mitoc?ne?te ?i la prima o ia la stânga, sc?pând de 16 ?i înjurându-i de mama focului pe „handicapa?ii ??tia de români, tot unu’ ?’unu’...”.
– Da’ la Academia-asta s? mai face, doamn?, ceva?
– [????!!!!!......]
– [Fixând-o în oglind?].... adic? mai e lume care vine... lucreaz??
– Ce întrebare e asta, domnule?! P?i cum altfel?! Cine face dic?ionarele, tratatele, gramaticile etc. etc. etc.?!
– [B?tând câmpii sau doar etalându-?i cuno?tin?ele redutabile în materie de] ... ?i... corecta?i?!
– [Prompt] Ce s? corectez, domnule?
– [„Domnul” are musta?a aproximativ în furculi??, cca 60 de ani, tricou îng?zit cu mânec? scurt? ?i blugi presp?la?i. Se scarpin? imaginar]... p????iii...
– Nu corectez, domnule, eu m? ocup cu scrisul! [Rectificând cu deplina con?tiin?? a inutilit??ii. Punând un punct cât se poate de hot?rât] Cu cititul ?i scrisul.
– Aaaaaaaaa.................!!!
– [Se uit? pe geam. Î?i reprim? orice tentativ? de replic? l?sându-l pe cel?lalt s? pluteasc? într-o ambiguitate pe deplin meritat?].
– Ai dracului cer?etori, doamn?! – schimb? brusc tema cel cu mânec? scurt?.
– [Nu pare a-l auzi]
– [O fixeaz? din nou în oglind?. Claxoneaz? isteric ?i ofteaz? bolnav. Gesticuleaz?] Uite, p? aia o v?d mereu în zona asta [id est Bucur Obor, sta?ia lui 21, unde e flor?ria pe dreapta ?i magazinul de electrice... pu?in mai în fa??]...
– [Întoarce 1 pe 8 din jum?tatea stâng? a obrazului. ?oferul are fruntea de maximum 3 cm acoperit? de broboane b??icoase, nu prea frumoase la vedere. P?rul c?runt cade vâlvoi. Picioarele atârn? scheletic în presp?la?i] Habar n-ave?i ce bani face ??tia cu cer?itu’ lor!
– [St?pânindu-se profund. Cu punct hot?rât] N-a? crede asta.
– Asculta?i la mine, doamn?, c? eu cunosc „marfa”!
– [Total indiferent?] A?a o fi.
– [Reluând temele „academice”] Domn’e, da’ despre Ceau?escu a scris cineva la Academia-asta?
– [Sonia face ochii mari-mari]
– Nu m? refer la via?a lui privat?, c? despre asta ?tie toat? lumea!
– [????!!!?????!!!]
– Despre el, ca om politic...
– [Într-o tentativ? imperativ? de temperare a elanului „politic” al interlocutorului] Nu ?tiu, domnule, eu nu lucrez la un institut de ?tiin?e politice!
– [Necioplit sau insistent în arie dâmbovi?ean-olteneasc?] Da’ la ce institut lucra?i?!
– Nu conteaz?... nu la un institut de...
– Acu’ nu mi-o lua?i în nume de r?u!
– Nu era vorba de asta! [Ba da, chiar despre asta era vorba!]
– [?i mai necioplit] N-are, domn’e, curaj s? scrie nimeni, c? le face d? petrecanie!
– [???!!!????.....???!!...]
– P?i, ce, îndr?zne?te freunu’ s? spuie adev?ru’?! Mai ales azi?!
– [Uitându-se la ceas. Punct.] A?a o fi.
– [Verdele dureaz? câteodat? o eternitate; este eternitatea taximetri?tilor obi?nui?i, în goana nebun?, s?-?i piard? oglinzile retrovizoare ?i permisele..., asta în cel mai bun caz. Casc? interminabil. Culmea! Fredoneaz?. Iar se scarpin?. Brusc] Crede?i, doamn?, în Dumnezeu?
– [Agresând bancheta într-o r?sucire. Intrigat? la maximum] Dar v?d c? m? supune?i la un adev?rat interogatoriu!
– [Proste?te] Nu mi-o lua?i în nume d? r?u..., da’ eu am dus o gr?mad? d? lume cu taxiu’ ?sta ?i cunosc muuulte... [Verdictiv-paranoic. ??ran. Nu pe câmp] Crede?i sau nu crede?i?
– [Categoric?, ie?ind din monolog] ?i, domnule, dac? eu v-a? spune da, atunci m? ve?i lua drept credincioasa absolut?, iar dac? voi spune nu...
– [Triplându-?i mitoc?nia agresiv?] Doamn?, da sau nu?
– [Cumva axiomatic] Domnule, credin?a nu se probeaz? prin afirma?ie sau nega?ie!
– [Absolut insolent. Crezându-se irezistibil] Da sau nu?
– [R?bufnind] Ar fi absurd s? nu cred, domnule!! Doar nu sunt de capul meu în universul ?sta!
– [În sfâr?it, având und? verde la divaga?ie] Doamn?, eu... nu e vina mea c? m-am n?scut a?a mai d?schis spre cunoa?tere... E mult? lume proast?, doamn?... proast?..., adic? vreau s? spun naiv?, u?or d? manipulat!
– [????!!!!... Câteodat?, vezi triunghiuri cu vârful în jos ?i sunt pline, dar pline cu întuneric!]
– Asculta?i la mine ce v? spun c? am ?coala vie?ii! [Redundant] Doar am dus atâ?ia cu taxiu’ ?sta, d? la avoca?i, la oameni politici, pân? la vânz?tori în pia??, târfe ?i droga?i! Numai pro?tii ?i ?ia slabi d? îngeri crede... d? fric?, probabil..., doamn? sau mai e o categorie, a ?lora care li s-a întâmplat ceva r?u, a sc?pat ?i, mai p? urm?, s-a c?it... chipurile...
– [???????....]
– Doamn?, cum s? crezi, doamn?, în ceva ce n-ai v?zut niciodat??!
– [Nervoas?, dar categoric?. Suficient de aerian?, nerealizând sau refuzând s? con?tientizeze inadecvarea de interlocutor] „Ferici?i cei ce n-au v?zut ?i au crezut”!
– D? ce, doamn?, nu s-arat? [pronun?ând cu minuscul?] dumnezeu-?sta?? [Filosofând (pseudo)existen?ialist] Omu’ are nevoie s?-l vad?, s? aib? în ce crede... a?a...
– [Sarcastic?] ... ?i-acum, domnule, Dumnezeu chiar c? nu are alt? treab? decât s? se arate a?a la fitecine, la orice or? din zi ?i din noapte! Iaca ce serviciu de... Divinitate!
– [Cu sim? realist-materialist, perfect marxist-dialectic; inferen?ial] Doamn?, eu nu pot s? cred în ceva ce n-am v?zut, deci care practic NU EXIST?! [Certându-se cu cine se nimere?te] D? ce nu s-arat?, doamn?, d? ce?!
– [Care va s? zic?, tot ce exist? se vede/ Dumnezeu nu se vede... Deci, Dumnezeu nu exist?! Halal inferen??!] Divinitatea se simte..., eu cel pu?in sunt convins? de asta... Nu ?tiu..., [din nou, inadecvare la interlocutor] v-a?i gândit vreodat? ce s-ar întâmpla cu omul dac? nu ar mai avea la dispozi?ie niciun... necunoscut?! Adic? le-ar ?ti pe toate! Ce bucurie, ce sens ar mai g?si el în a fi? Trebuie s? existe un Centru! Taina, cred, este o condi?ie a echilibrului! ?i-apoi Dumnezeu s-a întrupat, a suferit, a fost r?stignit pentru noi..., a înviat... tot pentru noi...
– Aaaaa, astea e pove?ti, doamn?,... pove?ti pentru pro?ti! Cine a scris, doamn?, Biblia, a scris-o Dumnezeu?! Nu, Doamn?, a scris-o tot oamenii! Pro?tii care nu ?tie s? vad? o a doua solu?ie, care s? victimizeaz? ?i moare ca n?tângii!
– N-a?i auzit de revela?ie? Au fost persoane alese de Dumnezeu, care au primit cuvântul Lui s?-l r?spândeasc?. A scris omul, dar sub... – de Duhul Sfânt... chiar n-a?i auzit?! –... sub insuflarea Duhului Sfânt! De curiozitate, ce face un om ca dvs. de Pa?ti?! Merge?i la biseric?? Vopsi?i ou?? V? e fric? de întuneric? Ce face?i când v? sim?i?i singur... singur ?i neajutorat? Ce le spune?i copiilor,... copiilor ?i nepo?ilor dvs.?
– [Imperturbabil, posedat] Face unu’ un accident, doamn?, ?î ca prostu’ intr? în panic?. Începe s? s? roage s?-l scape Dumnezeu... Merge ce merge ?i g?se?te o valiz? cu bani. D? banii unde trebuie ?i scap? ?i zice c? l-a ajutat Dumnezeu. Cel mai mare prost, doamn?! Totu’ e pur? întâmplare!! Norocu’ l-a ajutat, nu Dumnezeu, doamn?! S? fim serio?i! Cine crede în mo?neagu’ ?la în rob? alb? ?i cu barb? pân? la p?mânt?! C?-mi spunea o client? mai deun?zi: Domn’e, eu l-am v?zut pe Dumnezeu! ?i eu i-am zis: ?i cum era, doamn?? Purta cumva o rob? alb? ?i avea o barb? luung? pân? la p?mânt? Iar ia, fraiera, mai s?-i dea lacrimile: –Da, domnule, exact a?a! Iar eu: –Da, doamn?, s? ?ti?i c? chiar Dumnezeu ierea! A coborât proasta f?r? s?-?i dea seama c? eu o persiflasem la greu... [Luându-i respira?ia] Da’ în extratere?tri crede?i, doamn??
– Da, domnule, eu sunt mai... credul? de felul meu. Dumnezeu este unul dintre extratere?tri, dar numai în sensul originar al termenului.
– Da’ în teorii...
– [????!!!......]
– ... în teoria lu’ Darwin, d??i asta e cam învechit?... c? d? ce nu s? mai continu? procesu’ d? transformare a maimu?elor în om dac?...?!
– [Provocat? evolu?ionist]... p?i n-are cum... c? nici m?car Darwin nu spuse c? omul se trage din maimu??, ci doar c? omul ?i maimu?a este posibil s? fi avut un str?mo? comun!
– [încurcat pe propriul fief]... da’ n-o?i crede atunci în povestea aia cu Adam ?i Eva?!
– Ei, cum ziceam, eu îs mai credul? ?i, oricum ar fi, gr?untele de via?? a fost aruncat de un Dumnezeu minunat în d?rnicia Lui!