proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

“Voi a?terne aici gândurile mele f?r? ordine, de?i poate nu într-o confuzie f?r? rost. Aceasta-i ?i ordinea adev?rat? care va marca totdeauna scopul urm?rit prin dezordinea îns??i. “ ( Pascal). Volumul de poezii „Ferestrele nop?ii” , autor Llelu Nicolae V?l?reanu (Sârbu), a ap?rut la editura Blumenthal, Bucure?ti, în 2010. Autorul este prezent cu poezii pe diferite site-uri literare ?i în numeroase antologii ( antologia Florilegiu a revistei literare online „Visul”, Antologie de poezie – 55 de poe?i contemporani ( pagini alese), coordonator Valentina Becart, antologia cenaclului Junimea Digital? „Captivi în sfera de minuni”, în volumul colectiv de poezie al Asocia?iei Scriitorilor Pentru Promovarea Realiz?rilor Artistice – ASTRA( Gala?i), Antologia revistei SINGUR etc. „Pasionat de literatur?, filosofie ?i în general de art?, cite?te ?i scrie despre tot ceea ce îi înal?? sufletul ori mângâie privirea.”. ( Petre Dinu Marcel ). “Coborât pe trepte” în propriul sine ( ca pe treptele infernului), poetul Llelu Nicolae V?l?reanu ( Sârbu) caut? în adâncurile sale
secretul vie?ii eterne, secret care nu se dezv?luie cu u?urin?? - r?mânând pân? la urm? un mister, o necunoscut?… Esen?ializate, semnificative sunt versurile ce descriu z?d?rnicia c?ut?rii: “Am coborât pe trepte // s? p?trund în interior // trecând dincolo de eul meu, // pe u?a z?vorât? a subcon?tientului // ca s?-mi a?ez ordonat // tainele, sentimentele, frustr?rile, împlinirile, // toate tr?irile // într-o bibliotec? nev?zut? //pe rafturi numerotate. Apoi s? ies pe u?a gândului // mul?umit de izbând? // s? intru de fiecare dat? // normal omene?te, // s? retr?iesc totul cum a fost // f?r? de?arte c?ut?ri // ?i n-am reu?it.” ( Numai iubindu-te ).
Cine a coborât odat? în adâncul sinelui ( infernului) risc? s? nu mai g?seasc? calea spre lumin?. Încrez?tor în for?a liberatoare a artei, poetul , st?pân pe mijloacele de expresie, se afl? într-o continu? ardere, într-o continu? c?utare a adev?ratei sale personalit??i, a esen?ei “dintâi” neexpus? eroziunii timpului.Suspendat între cer ?i p?mânt, între realitate ?i iluzie, poetul nu-?i mai g?se?te „locul” ?i nici lini?tea în efemeritatea existen?ei cotidiene. „Nu m-ai locuiesc nic?ieri // sunt aruncat în groapa comun? // pe care o scurm? corbii de foame”...Nu lipsesc din fondul structural - orientat spre solitudine ?i medita?ie – accentele întunecate, dureroase ale sfâr?itului de drum. „Nu vreau s? m? despart de trup // pân? nu-i sfârtecat de înfrângeri”
Totul pare lipsit de sens când ajungi s? con?tientizezi c? nu po?i face nimic pentru a opri aceast? rostogolire a timpului. „Zilele ?i nop?ile trec pe drum // obediente ?i posomorâte // plou? cu cenu??, // buc??i din trup se prefac în p?mânt, // oasele se pietrific?. // ?i tu înc? m? mai cau?i // cu ochi de sticl? în lacrimi, // cumin?enie a p?mântului.” (?i tu înc? m? mai cau?i). Poetul nu se abandoneaz? în totalitate tumultului interior. Prin mijloace stilistice elevate, sensibilitatea poetic?, trecut? prin filtrul ra?iunii –, contureaz? o realitate obsedant? – supus? degrad?rii, ruin?rii... „Dac?-mi surpa?i convingerile cu care am plecat // în zilele de cristal verde, m? voi pr?bu?i, // ca un c?l?tor obosit înainte de cap?tul drumului // ?i-mi r?mân înl?untru
visele spânzurate.” ( De boarea vântului alungat cu petale).
Între spaim? ?i speran??, sufletul poetului, - „ve?nic tân?r” ?i vis?tor, caut? „semne” între lucruri care ar putea întârzia apropierea nop?ii ve?nice.
„Nimeni nu-mi umbl? prin gânduri nevinovat // nelini?ti vechi urc? prin trunchiul copacului // în care m? înal? cu ramurile înflorite // dup? înd?r?tnice prim?veri.” ( De boarea vântului alungat cu petale).Tr?irea poetic? este mereu în c?utare de adev?r ?i absolut. Metaforele, prin for?a lor sugestiv?, deschid noi profunzimi ?i aduc în lumin? sensul cuvântului – nedeslu?it pe de-antregul. Polarizate în jurul valorii estetice ?i a marilor profunzimi, sunt versurile ce urmeaz?: „ Albul roz devine culoarea str?lucitoare pentru fluturi //ca o rochie de mireas? distins? // în care trupul deseneaz? o clepsidr? ascuns? // prin care nisipul curge deasupra de ?olduri.” ( acela?i poem). „La marginile zilei” întreb?rile ?i nelini?tile umbresc sufletul poetului care m-ai recheam? „gândurile-n t?cere”, amintindu-?i de „o noapte de iubire parfumat?”...
Amintirile frumoase nu fac decât s? amplifice sentimentul de angoas? ?i de sfâr?it de drum. “Sentimentele încep s? m? p?r?seasc? // ?i-mi voi petrece timpul pe ??rmuri // respinse de furtuni, // lâng? care nimeni n-a v?zut o barc?.” (De boarea vântului alungat cu petale). De multe ori, destinul, ca o „linie gravat? pe cer „– tulbur? apele limpezi ale amiezilor însorite ?i, oamenii „ blaza?i de chinga neîmplinirilor „ // „alung? timpul din orologii”. R?nile devin vizibile atunci când „clipele se înghesuie // pe muchii de cu?it s?-?i taie prin noapte ferestre, // tu stai la geam ?i prive?ti // cum se împarte nefericirea.” ( Medita?ie).
Îmbr??i?at cu umbra, aceast? umbr? bolnav? de iubire ?i via??, – poetul mai crede în „fream?tul
urm?toarelor nop?i” ?i este „gata s? pun? pe masa dragostei // sufletul, lumini?ul gândurilor, ziua de mâine”...plin? de promisiuni. ( Nu ?tiu cum va fi mai departe ). „Degeaba te a?tept la masa t?cerii / faci por?i s?rutului, // gura mea umbrit? de infinit // î?i rupe buc??i din carne, // le zide?te în cuvinte // ?i nu se satur?.” ( Medita?ie). Versurile scot în eviden?? infinitatea tr?irilor interioare, imagina?ia debordant?,complexitatea ?i libertatea de crea?ie a spiritului. Estetica poetului Nicolae V?l?reanu ( Sârbu) este partea valoroas? a gândirii sale, cea care d? frâu liber spontaneit??ii ?i fanteziei creatoare. Astfel, g?sim în „miezul cuvintelor” „sfârtecate de erori // dou? dedubl?ri ale aceluia?i eu”... „dedubl?ri” ce nu-?i g?sesc lini?tea ?i matca ?i parc? „ se r?zvr?te?te voin?a nedumerit? // se simte tr?dat? prin sânge.”... ( Dezacord). Prin poezie, ( cuvânt), autorul încearc? s? sustrag? eroziunii timpului o parte din clipele ce „se scald?-n
promisiuni „, o parte din fragilitatea fiin?ei sale muritoare. Privindu-se în oglinda timpului, poetul intr? în „dezacord” cu ceea ce i se înf??i?eaz? ?i ceea ce simte cu adev?rat. „ (cred c? defri??rile mele interioare // le port ca un blestem // al dezacordului dintre imaginea // de sub aripile tinere?ii // ?i realitatea întoars? pe dos // din ceasul vremii.” (Dezacord). Poetul confer? versurilor lejeritate, alunecare molatic?, fiind mereu în c?utare de noi forme de expresie „ în limpedele ochi al izvoarelor”... ( A sosit timpul c?ut?rilor). „A sosittimpul c?ut?rilor. S? începem. // Cerbii nelini?ti?i în somn înva?? singuri // Fream?tul discret al tufi?urilor //Începe vân?toarea mor?ii.”…/ Via?a pulseaz? în fiecare fibr? a timpului ?â?nind „miraculos spre în?l?imi” în
c?utarea „lumilor cu taine nescrise ?i nedezlegate”...//„S? ne avânt?m pe drumuri prin locuri noi // S? auzim cum se desfac în zori florile”... „ Prin câte nenum?rate clipe am fost împreun? // Unul lâng? altul, pas cu pas, // Cu aceste sublime daruri de iubire.” ( A sosit anotimpul c?ut?rilor). Cu ajutorul Cuvântului poetul poate crea o lume nou?, o lume mai bun?, poate realiza trecerea de la real la ideal ( spa?iul supremei locuiri).„seara adun? umilin?ele ?i desf?t?rile”...
În intimitatea od?ii, unde „arde duhul focului”…, totul este permis: s? strigi împotriva umilin?elor ce-au ?tirbit frumuse?ea unei zile sau s? te abandonezi în bra?ele iubitei pe care „ o las s?-mi umble divin cu degete calde // prin sim?urile venite de la marginea lumii”... Versurile ce urmeaz? sunt bogate în semnifica?ii,triste?ea poetului disp?rând ca prin farmec la vederea femeii „venind printre flori”... G?sirea jum?t??ii reprezint? formula magic?, „formula întregirii supreme”.// „Ochii se bucur? de fereastra luminoas? // pe unde v?d femeia venind printre flori // s? împart? cu mine cuvintele auzite,// surâsul ei învinge teama din palme // fuge urâtul t?cerii ?i-mi aduce din nou // pofta s?-mi reg?sesc gândurile împreun? // scrise pe hârtia alb? ca un pustiu de ninsori. ( Ca o stea cu durere de lumin?).Poetul, nelini?tit ?i tenace, d? form? ?i valoare estetic? fiec?rui gând ,– cu fiecare experien?? spiritual? tr?it? -, ?i iat? cum: „prin cântecele târzii ale serii, // l-au izgonit în noaptea f?g?duit? somnului // la fetele dintre ape ?i p?duri”... ca mai apoi „ mângâindu-le a ?optit fiec?reia în vis // via?a ?i sufletul lui furtunos”... Dar nimic nu va r?mâne din farmecul nop?ii în „inima de nisip a poe?ilor „... c?ci odat? cu ivirea zorilor când
„muzele ies din letargie // î?i vor scrie poemele // pe palma dreapt? a soarelui // într-un alt anotimp.” ( Într-un alt anotimp ). Iubirea este sentimentul care aduce un plus de bucurie ?i lumin? în via?a poetului Nicolae V?l?reanu ( Sârbu), care nu contene?te s? caute dragostea visat? ( calea de acces în misterele lumii ),dragoste ce-l poate salva din bra?ele singur?t??ii. Versurile urm?toare se apropie de sublimul tr?irilor poetice:
„S? cobor înapoi // la femeia clepsidr? // cu ochii ei a?inti?i direct // încât s? r?mân gol // într-o iubire, de iubire ascuns? // f?r? s? fie nevoie de cuvinte.”... „ S? sim?im // un gând ca o s?mân?? // care prinde contur în mâinile noastre, // nimeni s? nu b?nuiasc? nimic // ?i nici m?car noi // s? nu spunem ceva, cuiva // pân? nu se vor în?l?a în iubire // mugurii certitudinii.” ( Un gând ca o s?mân??). Femeia r?mâne misterul lumii,leg?tura dintre via?? ?i moarte, „clepsidra” ce m?soar? efemeritatea clipelor terestre. Venirea iernii declan?eaz? în sufletu-i sensibil st?ri complexe, de nostalgie ?i triste?e... acesta con?tientizând c? „ toate-s plecate, au luat timpul cu ele // spa?iul e gol, florile ofilite, pustiul întins.” ( Nostalgie ). Deschiderea poetului c?tre esen?a lucrurilor, c?tre semnificativ ?i elevat este evident? în întreaga scriere, aceasta reprezentând caracteristica unei structuri rafinate, a unei tr?iri intens vibratoare. Poemele sunt expresia jocului abil al inteligen?ei, fanteziei creatoare. Folosind semnifica?ii ?i nuan?e cât mai variate, acesta ne ofer? noi viziuni asupra existen?ei, g?sind modalit??i de expresie care pun în valoare autenticitatea stilului. „E?ti
fata cu sufletul plin de de semin?e // ?i trupul ml?diu ca spicul de grâu,// prin sângele t?u trec recolte de fluturi”...// Toate drumurile vie?ii duc într-o bun? zi la „r?scrucea de stele”, acolo unde „ înfiorate ierburile a?teapt? coasa, // ciocârlia î?i încearc? glasul în zbor”. Fascinat de tainele ce i se a?tern în cale poetul se las? sedus de „glasul” chem?rii ?i împlinirii. F?r? aceast? împlinire ar r?mâne un simplu drume? ce-?i va pierde urma...// „Eu sunt drume?ul cu ochii de praf //la fântâna cu ciutura-n cump?n?,”... Însetat de via?? „ noaptea o petrece c?lare pe mânji „ în c?utarea jum?t??ii, în c?utarea femeii – f?r? de care – via?a ar r?mâne ca o câmpie ars?... ( Eu sunt drume?ul cu ochii de praf).„ te adun din bra?ele astrului de var?”... În felul s?u particular, poetul este un romantic, un vis?tor sensibil.
Dorin?a de contopire, nest?vilita iubire ce se vrea d?ruit?... fac sufletul s? vibreze la unison cu natura. Aceast? tr?ire inefabil?, magic?, este reliefat? de metafore cu conota?ii revelatorii: „ m? retrag cu tine în inima lemnului”... ?i cum po?i s? r?mâi nep?s?tor când a?tep?i „ s? treac? femeia despletit? de gânduri “…
În lini?tea încordat? a a?tept?rii ai putea s? auzi cum circul? “seva” prin arbori ?i cum sângele aprins… circul? prin artere. “Copacul din inim? se înal?? falnic // tu te-ai a?ezat la umbr? // printre ramuri, pe ascuns // apoi la vedere // am început s? te absorb în r?d?cini.” ( Copacul din inim?). Alte exemple de bijuterii stilistice: „ca într-o cochilie-n somnul alb // înf??urat de ape”...„pr?v?lit? printre flori // în toamna mea rumenit? // de fructe”.... ( Nu mai semeni cu tine). “aud b?t?ile inimii în tâmple – un ceasornic // care se apropie de undeva // cu tic?it tot mai puternic”… ( Nedumerire).
Performan?a poetic? const? în aceea de a da form? realit??ilor invizibile, de a surprinde transform?rile ascunse în lucruri. Într-un limbaj silen?ios, purtând ve?mântul modernit??ii, poetul se dezv?luie a fi un peregrin prin propriul destin, prin labirinturile tr?irilor interioare. Aparent deta?at, ascuns înd?r?tul cuvintelor, acesta ne las? o “fereastr?” deschis? spre singur?t??ile crespusulare ce-l înso?esc în orele târzii. În aceste momente întreb?rile vin s?-i cear? “socoteal?”, aruncându-l în nelini?ti abisale... „?i s?-?i sapi fântâna //dup? ap? vie // în propriul pustiu”. ( Nedumerire).
Expresii ca: „înainte s?-?i frâng? zborul” ; „nu b?nuiesc c? între coper?ile c?r?ii // se ascunde inefabilul „ ; „din care fur?m clipe lucide”, „?i viseaz? libertatea din stepele zilei”, „pe drumurile acestor ?inuturi pustii,// cu cine voi împ?r?i spaima”, „drumul e atât de lung. Abia mai simt // picioarele de piatr? ?i lut, // cui voi m?rturisi // iluzia unui han.” ( Iluzia unui han)... scot în eviden?? „oboseala” atâtor drumuri, modific?rile survenite la nivelul structurilor suflete?ti ?i ale gândirii, latura anxioas? a poetului, triste?ea ?i durerea de a se ?ti „captiv” într-o existen?? finit?. Palpând orizonturi necunoscute, reu?e?te s? recreeze – într-un limbaj transfigurat, stilizat, – un climat respirând ging??ie, culoare ?i frumuse?e. „dar te a?tept pe tine, am uitat cuvintele //prin care m? în?elegeam cu fluturii”... Sau: „împart cu p?s?rile bucuria // de a fi împreun? cu
tine // s? sim?im mirosul ierburilor crude”. ( Împart cu p?s?rile bucuria). „se face lumin?-n casa de vis” //…„vreau ceva s? musteasc? din miezul pietrei // s? cânte în inima lemnului // cu dragoste // singur?tatea s? fie pus? pe note // s-o cânte femeile singure // ?i s? m? caute”. ( De ce plopii erau f?r? so?). O lumin? tandr? ?i mângâietoate exist? în toate, chiar ?i în preajma singur?t??ii. Prin iubire sufletul se „îmbog??e?te de culoare” ?i orele cenu?ii, singuratice, nu se mai aud „venind prin întuneric”. Sunt ?i momente când t?cerea nop?ii devine sufocant?, de nesuportat, chiar sfid?toare... „trist, te a?teapt? o noapte lung? // noaptea
singur?t??ii tale // nu se mai poate // trebuie întreprins ceva”. ( Cum s?-?i umpli o zi obi?nuit?). Ce-i de f?cut în asemenea situa?ii? Poetul g?se?te pân? la urm? solu?ia: „?i nu mai vreau decât femei. // S? m? alunge dintr-un pat în altul,”...„apoi s? m? rostogoleasc? într-un cearceaf”... ( ?i m? întreb). Voluptatea ascuns? a p?catului nu este o caracteristic? a poetului, poate, mai degrab?, o fantasm? a nop?ii, o „fug?imaginar?”, o evadare din non-sensul nop?ilor lungi ce-i mistuie sufletul. Aflat la „marginea vie?ii”, bântuit de sfâr?it, de timpul ce „macin?” clipele senine, poetul se întoarce cu gândul la „miezul copil?riei” –, acolo unde totul era miracol, poveste, zburd?lnicie f?r? griji. „La poalele dealului, // cu urechea lipit? de calea ferat? // ?i pl?cerea trenurilor care vor veni. // Plantele se îmbog??eau de lumin?, // iar sufletul era uns cu
ierburi.” ( Sunt un copac). R?t?cirea pe drumuri necunoscute este un bun prilej de medita?ie ?i revenire la vechile r?d?cini. În decorul tuturor anotinpurilor, fiecare cu mirajul ?i tonalit??ile sale coloristice, reg?sim tr?irile poetului, revela?iile unei con?tiin?e superioare – aflat? într-o continu? pendulare, de la un pol la altul al existen?ei, ”peregrinare între plinuri ?i goluri”...(La por?ile t?cerii).
„M? zbat s? înfloresc în lemn de zad? // La por?ile t?cerii iubirea o strig”.// „Drumul alearg? prin gânduri ?i vise // Prin via?? str?bat un singur parcurs, // La por?ile t?cerii intr?rile-s deschise // M?-ntunec ?i timpul aproape s-a scurs.” Totul devine o „ran?” când con?tientizezi c? drumul are un singur sens: spre stingerea final?! Înfrângerile t?inuite, triste?ile, melancoliile sunt înv?luite într-un fel de senin?tate rafinat? – f?r? a fi captive unor sfâ?ieri nelume?ti. Inteligen?a creatoate interzice exaltarea tr?irilor ?i pune în locul lor reflec?ia,nostalgia blând?, frânturi de existen?? care se abandoneaz? în bra?ele cuvintelor armonioase, expresive –,mânuite cu migal? ?i rafinament de c?tre poetul Nicolae V?l?reanu ( Sârbu). Volumul de poezie „Ferestrele nop?ii” se impune prin varietatea ?i compexitatea temelor abordate, prin autenticitatea stilului ?i esen?ializarea tr?irilor. Cu ajutorul cuvintelor - poetul creeaz? ?i recreeaz? o lume, define?te un univers – traversat de nelini?ti fecunde, de sensibilitate, izvorâte din con?tiin?a estetic?,con?tiin?? ajuns? la deplina maturitate poetic?.
Noaptea – simbol al misterului, al necunoscutului, îngroap? luminile ce i-ar putea ?tirbi tainele. Cititorul este invitat s?-?i lase sufletul s? p?trund? pe „ferestrele nop?ii”- , acolo unde arde flac?ra crea?iei...

Valentina Becart / 1 martie 2011