Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cea?a

de Constantin Iliescu

Cea?a era dens?, l?ptoas?. Femeia cu un copil în burt? tr?ia senza?ia c? s-a r?t?cit, de?i drumul asfaltat avea desenat? pe mijloc o linie alb?. Se c???ra în patru labe pe linia alb? adulmecând-o de aproape, purtând în suflet team? c? o va pierde din ochi. Important era s? se îndep?rteze cât mai mult. Din dreapta se auzeau ni?te voci ?i râsete b?rb?te?ti. Se rosteau cuvinte scurte f?r? niciun în?eles pentru ea. Dar, fie ce-o fi! S-a apropiat de locul dinspre care veneau acele cuvinte. De mare ajutor în orientare i-a fost ?i lic?ritul luminilor ro?ii ?i albastre, care alternau neîntrerupt. Cea?a persista în continuare. Speran?a aproape c? îi disp?ruse când a dat peste ceva ce p?rea a fi un fel de recipient pe ro?i.

În zadar echipajul ma?inii de poli?ie a?tepta vreun vitezoman pe care s?-l amendeze. Din cauza ce?ii niciun vehicul nu mai f?cea impruden?a s? circule. Dar datoria-i datorie ?i programul de lucru trebuia respectat pân? în ultimul minut. Cu ochiul lui multifunc?ional lipit de ecranul radarului, ofi?erul cel gras nu a luat-o în seam?. Observase deja esen?ialul prin oglinda retrovizoare.
Femeia cu un copil în burt? le-a spus c? la câ?iva kilometri mai încolo s-a creat un ambuteiaj, dar ofi?erul ca ?i cum nu ar fi auzit nimic, a întrebat-o:
- Ce vrei s? fie b?iat, sau fat??
Ofi?erul continua s?-?i ling? degetele de gr?simea care se scurgea din sandwich-ul pe care i l-a dat la pachet de diminea?? nevast?-sa cea durdulie.
- Mi-e indiferent. A r?spuns femeia.
- În acest? situa?ie promit s? ?i-l botez eu.
- Eh! s? fim s?n?to?i pân? atunci.
- A?a-i! Cine ?tie cât va mai dura cea?a aceasta.
- Eu, oricum, mi-am g?sit menirea, de?i eram extrem de derutat? de amploarea pe care o luase evenimentele din subsolul vilei de pe strada Libert??ii.
- Cum? Mai este locuit?? Întreb? ajutorul de poli?ist din dreapta ofi?erului. Un tip cam stupid care devia mereu de la subiect.
- Nu, dar permanent ?i ziua, ?i noaptea zgomotele misterioase nu încetau, de?i nimeni nu mai locuie?te acolo de aproape o sut? de ani.
- Trebuie s? fi fost ni?te zgomote remanente, care se acumuleaz? de obicei în pere?ii umezi. Spuse în continuare ajutorul de poli?ist. Ofi?erul cel gras se apleac? la urechea ei ?i o întreab? numai lapte ?i miere:
- Nici b?trânul savant nu mai locuie?te la adresa aceea?
- Nu. Nici chiar el. R?spunse femeia ?i dup? câteva momente continu? foarte serioas?:
- Inven?ia lui înc? func?ioneaz?, s? ?ti?i!
Intrigat ofi?erul de poli?ie cu gura plin? cu ultima îmbuc?tur? o întreab?:
- Cum e posibil a?a ceva dup? o sut? de ani?
- Uite-a?a! replic? femeia ?i gândurile ei ?i-au luat zborul spre locul ?i timpul unde ?i când era fericit? ?i savantul, pe atunci un tân?r promi??tor, i-a spus c? este muza lui, care îl inspir? ?i datorit? ei a reu?it s? inventeze ma?ina timpului. Ultima experien?? cu ma?ina timpului a f?cut-o chiar pe ea. Nu ?tia c? este îns?rcinat?. Savantul a reglat poten?iometrul ?i acul indicator de pe cadran s-a pozi?ionat fix peste o sut? de ani. A s?rutat-o pe gur? ?i a ap?sat pe buton. Cubul de sticl? s-a umplut imediat de o cea?? dens? ?i chiar atunci în apropiere s-au auzit zgomotele ambuteiajului. Pe rând toate vehiculele s-au transformat într-un morman de fiare contorsionate, care cre?tea mereu, deoarece ma?inile continuau s? vin? cu vitez? din urm?. Pe moment nu a în?eles nimic din ce se întâmpla. Vedea ca prin cea??, dar nu în?elegea. Doar bufniturile acelor recipiente pe ro?i (a?a î?i explica ea no?iunea contemporan? de autovehicul) a f?cut-o s? presupun? c? nu este deloc bine ce se întâmpl?. Linia alb? de pe mijlocul drumului, spre norocul ei, a ghidat-o mai departe. Sim?ea c? trebuie s? salveze via?a care îi prinsese contur în pântec, de?i în jur se auzeau strig?tele disperate ale celor strivi?i, agonizând în ghiarele mor?ii. Poli?istul asculta sincer impresionat povestea ei mai ales c? acum era s?tul ?i sco?ând dopul de la termosul cu cafea fierbinte a întrebat-o:
- ?i cum are s?-l cheme pe copil?
Femeia p?rea c? ignor? întrebarea ?i se l?s? pe vine sim?ind c? îi vine sorocul.
-V? rog domnule ofi?er, c? nu v? ?tiu gradul, v? rog, simt c? trebuie s? nasc acum. Fie-v? mil?, ajuta?i-m?! Dac? nu de mine m?car fie-v? mil? de memoria b?trânului savant, tat?l copilului meu, inventatorul ma?inii timpului.
Ofi?erul era gata-gata s? dea alerta prin radio, dar era con?tient c? nici ma?inile salv?rii nu pot veni pe o cea?? atât de dens? ?i nici vreun elicopter nu poate s? decoleze. A f?cut-o totu?i mai mult pentru lini?tea femeii. Auzind vorbele ofi?erului femeia î?i aminti c? poten?iometrul ma?inii timpului fusese reglat în dreptul cifrei ”100” în viitor, deci este logic s? nu priceap? unele no?iuni cum ar fi ma?ina salv?rii sau elicopter, dar nu intr? în panic?. Faptul c? vorbe?te cu un om, cu un ofi?er de poli?ie ?i cu ajutorul acestuia demonstreaz? evident faptul c? între timp s-au mai n?scut oameni. Deci, cum-necum, va trebui s? nasc? ?i ea. În timp ce o încercau durerile facerii v?zuse pe pieptul uniformei ofi?erului numele acestuia scris pe o t?bli?? de alam?. Ofi?erul a mo?it-o pe bancheta din spate ?i femeia d?du na?tere unui b?ie?el de toat? frumuse?ea.
- Am s? ?i-l botez eu a?a cum ?i-am promis. Cum ai zis c? vrei s?-i pui numele?
- Constantin. A r?spuns femeia citind pe t?bli?a de alam? numele ofi?erului. Un nume la mod?, acum dou? mii de ani, dar nemaiîntâlnit pe meleagurile acestea.
Deodat? cea?a s-a risipit ca prin minune. Ofi?erul ?i-a potrivit chipiul ?i a decretat:
-Gata cu distrac?ia. Acum la treab?.
A întors ma?ina de poli?ie ?i a plecat spre locul accidentului cu luminile colorate aprinse ?i cu sirena pornit?. Deja sosise ?i cei de la descarcer?ri, care au degajat carosabilul. În mijlocul drumului r?m?sese doar un cub din sticl? pe care cu toate instrumentele lor nu au putut s?-l dezmembreze. Atunci femeia s-a apropiat de cub ?i a intrat în?untru pe o porti?? mic?, rotund?. Imediat cubul s-a umplut de o cea?? dens? încât femeia nu se mai vedea deloc. Cubul, din transparent ?i plin de cea?? devenise treptat invizibil ?i în locul lui r?m?sese pe asfalt un p?trat de doi pe doi metri care fumega. Asfaltul topit emana un miros greu ca atunci când te afli în apropiere de Ploie?ti. Ofi?erul se agita luând unele m?suri specifice pentru împrejmuirea zonei. De pe bancheta din spate, Constantin, zbiera din toate puterile imitând sunetele sirenei ma?inii de poli?ie. Erau primele sunete auzite în via?a lui.

Constantin Iliescu (icon) | Scriitori Români

motto: incearca si vei afla

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro