proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

TURNUL FERMECAT

Tr?ia odat?, a?a cum numai pe vremuri se putea tr?i, într-un palat din cale-afar? de str?lucitor, un împ?rat putred de bogat. Cale de ?apte împ?r??ii nu mai întâlneai un împ?rat atât de bogat, motiv pentru care, la poarta palatului s?u se aflau mereu puzderie de cer?etori. Cei mai mul?i cereau bani, chiar dac? era bine ?tiut c? pe împ?ratul acesta nu îl d?dea afar? din palat d?rnicia. ?i totu?i, seara, resturile de la mesele împ?ratului erau aruncate cer?etorilor, care se luau la b?taie pe ele ca o hait? de câini fl?mânzi. Împ?ratul îi privea de pe zidurile înalte ale palatului ?i se amuza din cale-afar? de b?taia lor, ca de un spectacol.
Se nimeri într-o sear? s? treac? prin preajma palatului s?u un vraci s?rac. V?zând ce se petrecea în fa?a por?ilor închise, ceru str?jerilor s? fie dus la împ?rat. Auzind c? omul era vraci, amuzat de b?taia care tocmai se ducea jos ?i sim?indu-se generos, împ?ratul îl primi.
- St?pâne, v?d c? m?re?ia ta nu are asem?nare, zise vraciul, dar ar fi ?i mai mare dac? ai pune mâna pe diamantul din Turnul Fermecat.
- Cât e de mare acest diamant?
- Cât un cap de om, zise vraciul, dar trebuie s? îl iei tu însu?i, c?ci cel ce pune primul mâna pe el devine st?pânul lui pe via??.
Împ?ratul îl r?spl?ti cu ceva de-ale gurii pe vraci ?i îl l?s? s? plece, dar gândul îi fugea de-acum la acel diamant mare cât un cap de om, care i-ar fi sporit ?i m?re?ia ?i faima. Cum era înc? tân?r ?i în putere, socoti c? nu-i va lua mult timp s? ajung? la acel Turn Fermecat în care era diamantul. Porni de unul singur deci, c?lare pe cel mai de pre? cal al s?u, în direc?ia ar?tat? de vraci. Merse cale atât de lung? încât nici nu mai reu?ea s? ?in? socoteala zilelor ?i a nop?ilor. În cele din urm?, mort de oboseal?, calul se pr?bu?i la p?mânt ?i refuz? s? se mai ridice. Împ?ratul merse mai departe pe jos. Nu trecu mult ?i i se rupser? înc?l??rile. Le scoase ?i î?i continu? drumul descul?. Când t?lpile i se f?cur? numai ran?, ajunse la Turnul Fermecat. Înalt pân? la cer, acest turn nu avea nici o scar?. Îl înconjur? de câteva ori, încercând s? g?seasc? o intrare sau m?car ni?te locuri în zid pe care s? se sprijine pentru a urca, dar peretele turnului era atât de neted c? nici talp? de melc nu st?tea lipit? de el.
Când era gata s? î?i smulg? p?rul din cap de sup?rare, Împ?ratul se trezi cu trei fete venind pe o c?rare pân? la turn.
- Bun? ziua dumneavoastr?, le salut? Împ?ratul, ?ti?i cumva cum se ajunge în turn?
- Dac? o iei de nevast? pe una dintre noi, te vom duce în turn, zise cea mai frumoas? dintre fete.
Acum, împ?ratul nu venise pentru însur?toare, dar nu i se p?rea un pre? prea mare pentru un diamant cât un cap de om. Cel pu?in, fata care îi vorbise era nespus de frumoas? spre deosebire de a doua, mai pu?in frumoas?, c?ci, despre a treia nici c? putea fi vorba la cât de urât? era.
- A?a s? fie, se învoi împ?ratul.
- Pe care din noi trei o alegi?
- Pe tine, desigur!
Fata îl lu? de mân? ?i îl ridic? în aer, c?ci putea zbura întocmai cum zburau p?s?rile. P?trunser? în turn ?i împ?ratului îi fu dat s? vad? c? vraciul nu se în?elase cu privire la m?rimea diamantului care lumina cale de ?apte zile din vârful turnului. Bucuros, lu? în bra?e diamantul, gata s? plece cu el. Fata se d?du de trei ori peste cap ?i se transform? într-o bab? urât? ?i coco?at?.
- Unde te gr?be?ti, împ?rate? Avem o învoial?!
Ce jale pe împ?rat s? vad? c? frumoasa fat? nu era ceea ce p?rea!
- Nu pot s? fac asta! Nu ar?tai a?a mai înainte!
- Pot s? m? prefac la loc când vrei, dar nu pot r?mâne mai mult de un ceas tân?r? ?i frumoas?!
- Trebuia s? îmi spui asta înainte!
- Înainte s? te aduc în turn, înainte s? pui mâna pe diamant sau înainte s? promi?i c? m? iei de so?ie?
Înfuriat?, baba îi smulse împ?ratului diamantul din bra?e, îl transform? pe loc în papagal ?i îl închise într-o colivie plin? de papagali, atârnat? de tavanul turnului, dup? care î?i lu? zborul ?i dus? a fost.
Trecur? multe zile pân? când a doua fat?, cea mai pu?in frumoas?, ap?ru în turn.
- Dac? m-ai alege pe mine de so?ie, te-a? salva din Turnul Fermecat! Îi zise împ?ratului aceast? fat?.
- Dar tot a? r?mâne papagal?
Fata râse.
- ?i om, ?i diamant ?i sc?pat din turn! Merit? s? m? iei de so?ie!
- Bine, m? învoiesc! Zise împ?ratul.
Fata f?cu o vraj?, ?i împ?ratului îi reveni înf??i?area falnic?. Apuc? diamantul, dar, înainte de a coborî din turn, fata se d?du de trei ori peste cap ?i se transform? într-o pocitanie atât de urât? încât nici m?car bab? nu putea fi numit?. ?ip? de groaz? împ?ratul:
- Nu pot! Nu pot!
Pocitania îi trase o palm? ?i împ?ratul se transform? într-o statuie din care numai ochii îi erau vii.
- A?a s? r?mâi pân? vei înv??a s? te ?ii de învoiala pe care o faci! Strig? pocitania ?i se f?cu nev?zut?.
Acum, ce era s? mai fac? împ?ratul? În Turnul Fermecat erau mul?i papagali ?i multe statui. O dat? la trei zile, câte o fat? din cele dou? ap?rea ?i întreba dac? se mai învoie?te cineva s? le ia de so?ii. Veneau cu înf??i?area lor atr?g?toare, dup? care se d?deau de trei ori peste cap ?i se transformau în bab? ?i pocitanie ?ipând cât le ?ineau puterile. În restul zilelor, turnul era al fetei cele urâte. Deretica, hr?nea p?s?rile, ?tergea statuile ?i petrecea mult timp cu acul ?i a?a, brodând cuverturi pentru peretele gol al turnului. Uneori le vorbea p?s?rilor.
- P?cat de voi, zicea fata, c? nu a?i înv??at în via?? c? nu tot ceea ce ?i auzi ?i nu tot ceea ce vezi este adev?rat! Uneori st?tea ore în ?ir privind statuia care fusese împ?ratul ?i ?optea întristat?: Tocmai tu, cel mai falnic ?i mai mândru dintre to?i nu ai fi avut nevoie de nimic din acest turn pentru a fi fericit!
În?elegea împ?ratul, c?ci vedea ?i auzea întocmai ca ?i când n-ar fi fost împietrit. I se f?cea dor de palatul s?u ?i î?i amintea cum se purtase cu cer?etorii. I se f?cea apoi ru?ine. Peste ru?ine se a?ternea furia c? plecase în necunoscut dup? o ?i mai mare m?re?ie. Iar peste toate îl m?cina dezgustul c? fusese de acord s? fac? ceva ce nici m?car nu dorea, doar ca s? î?i ating? scopurile. La ce bun toate dac? el nu mai putea mi?ca un deget? La ce bun toate dac? nu se mai putea bucura de nimic? Dac? ar mai fi avut o ?ans? s? se întoarc?, ar fi f?cut altfel cu via?a lui! ?i atunci î?i d?du seama c? a treia fat? nu ceruse niciodat? s? fie luat? de nevast?. Poate c? ?i ea ar fi putut s? îl salveze ?i poate c? nu pentru un pre? atât de mare.
Cu prima ocazie în care fata se apropie de statuie, împ?ratul îi f?cu semn din ochi c? dore?te s? îi vorbeasc?. Fata rosti un descântec ?i buzele împ?ratului se dezmor?ir?.
- Ajut?-m?, se rug? el, ajut?-m? s? plec din Turnul Fermecat!
- Te-ai învoit de dou? ori pentru câte o so?ie ?i mai vrei s? faci o învoial??
- Ajut?-m? ?i î?i voi fi recunosc?tor. Cere-mi ce vrei tu!
- Te vei învoi ?i cu mine s? m? iei de nevast??
Împ?ratul recunoscu c? nu putea face un astfel de lucru.
- Nu pentru c? nu e?ti frumoas?, nu pentru c? celelalte fete nu erau nici ele, pentru c? nu vreau altceva în acest moment decât s? scap din Turnul Fermecat!
- F?r? diamant?
- F?r? diamant, recunoscu împ?ratul. Via?a e mai presus de orice diamant!
Fata rosti un descântec ?i împ?ratul se pref?cu la loc om. Îl scoase din turn, dar, pe când îl purta înc? în zbor, celelalte dou? fete ap?rur? din senin. Fata cea urât? îi d?du drumul în iarba de lâng? turn ?i porni s? le înfrunte. Disperat s? se îndep?rteze cât mai repede de turn ?i s? scape, împ?ratul o lu? la fug? f?r? s? mai priveasc? înapoi. O singur? dat? arunc? o privire în urm? ?i v?zu c? toate cele trei fete se d?duser? peste cap. Prima se transformase în bab?, a doua în pocitanie, iar a treia, cea care îl salvase, într-o zân? orbitor de frumoas?. Se luptau pe via?? ?i pe moarte, dou? împotriva uneia, a?a încât salvatoarea lui fu biruit? ?i transformat? pe loc în statuie de piatr?.
Împ?ratul a?tept? ascuns s? se lase întunericul ?i apoi lu? statuia fetei care îl salvase. O duse la palatul s?u ?i o puse în odaia în care dormea. O privea înainte de culcare, o privea când se trezea ?i p?rerile de r?u nu îi d?deau pace pentru nechibzuin?a cu care î?i tr?ise toat? via?a pân? o întâlnise pe aceast? fat?.
- Dac? a? putea da timpul înapoi, a? alege s? tr?iesc cu totul ?i cu totul în alt fel! Îi spunea statuii.
Ochii statuii p?reau s? îi vorbeasc?, sau a?a i se p?rea împ?ratului. P?reau s? îl îndemne s? înceap? deja s? tr?iasc? altfel, a?a c? împ?ratul primi cer?etorii în palat, le d?du bucate alese, haine bune ?i de lucru prin împ?r??ia lui. D?rui din podoabe oamenilor s? î?i cumpere p?mânturi, case ?i animale, iar via?a pe lâng? palat începu s? înfloreasc?. Cu toate acestea, împ?ratul era tot mai trist ?i mai trist. A?a îl g?si vraciul cel s?rac, care se nimeri s? mai treac? odat? pe la palat.
- Ei, m?rite, ultima dat?, chiar de n-ai fi avut motiv, erai vesel, cer?etorii î?i b?teau la po?i ?i oamenii te rugau de îndurare. Acum oamenii î?i sunt bine rândui?i, nu mai ai cer?etori pe lâng? palat, ai toate motivele s? fi fericit, dar pari s? ?i se fi înecat toate cor?biile!
- Tu! M-ai trimis la Turnul Fermecat dup? diamantul cât un cap de om!
- Da, dar te-ai întors viu ?i nev?t?mat, mai bogat chiar dac? nu cu un diamant.
- M-a? considera cel mai bogat ?i mai fericit om de pe p?mânt dac? a? ?tii cum s? rup blestemul care o ?ine în piatr? pe fata care m-a salvat.
- Dar ?tii cum s? rupi blestemul, zâmbi vraciul, dac? ai înv??at ceva în Turnul Fermecat, atunci nu va fi greu s? eliberezi fata din piatr?.
Se perpeli împ?ratul trei zile ?i trei nop?i în preajma statuii ?i tot nu reu?i s? î?i dea seama cum s? o elibereze pe fat?. În zorii celei de-a patra zi, îmbr??i?? statuia ?i, privind-o în ochi îi spuse:
- Dac? ai fi în fa?a mea, dac? m-ai vrea, m-a? cununa pe loc cu tine! Nu a? avea nevoie de diamante, nu a? avea nevoie de nimic decât de tine al?turi de mine!
?i, ce s? vezi? Piatra prinse a se înmuia, iar în bra?ele împ?ratului r?mase zâna cea orbitor de frumoas? care îl salvase din Turnul Fermecat. Îi zâmbi:
- M? învoiesc ?i eu!
Dragii mei, nunta lor nu a fost mare, nu a fost bogat?, dar a fost plin? de voie bun? ?i de oameni care le-au urat împ?ratului ?i zânei sale mul?i ani plini de în?elegere, c? de bog??ii nimeni nu mai voia s? aud?. M-am aflat ?i eu printre invita?i ?i mi s-a spus s? merg în toat? lumea s? spun tuturor c? acolo unde este lini?te, s?n?tate ?i în?elegere, este ?i bog??ie.