Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Închisoare

de Daniela Luminita Teleoaca

Atinseser? foarte probabil punctul acela paroxistic al suportabilit??ii durerii în ordine uman?. De aceea poate î?i permiteau (sau nu avuseser? încotro?!) s? existe firesc, ba chiar cu urmele unei fericiri tâmpe incrustate în col?urile gurii, în felul de a a?eza o gutuie în fereastr?, o s?mân?? la încol?it, rufele pe culme, undeva într-un înalt necuprins cu privirea, doar ghicit prin obi?nuin?ele de o via?? ale atâtor genera?ii. Acela?i lup sta la pând?. Aceea?i pas?re î?i reprima datul din cap, simulând ?i ea marea normalitate. V?zut din afar?, tabloul era banal, f?r? urmele niciunui spectaculos pozitiv / negativ (sau ne imunizaser?m noi, fiecare în parte... cu to?ii laolalt??!). A?a c? era distribuit în rândul produselor în serie pe aceea?i tem?, cu acelea?i lamentabile modalit??i ontologico-umane de (de)realizare. Se prognoza fenomenul globaliz?rii, acea uniformizare plictisitoare de moarte, concuren?? f?cându-i acesteia din urm?, chiar sfidând-o. Noul era greu de primit în limitele mereu restrângându-se ale unei civiliza?ii epuizate afectiv-temporal.

B?trâni! B?trâni ?i atât de goi pe dinafar?!

Uite, numai bluza asta mâncat? de molii a r?mas, ce-i drept cu floricele minuscule care, a?a impregnate în textil?, pot aduce, la o adic?, mireasma unui câmp întregindu-se de crizanteme! Câmpul pe care, sine die copil fiind, ai alergat descul?ându-te la nesfâr?it, f?r? complexe, f?r? nicio team? de ierburi t?ioase sau cuvinte grele. Ici o c?pi?? cu fân, colo gustul inconfundabil al pilafului cu orez ?i coco? de curte... Ziua de duminic? – posibil? op?iune pentru eternitate! C?p?uni uria?e ?i col?cei sco?i miraculos din cuptoare cu foc continuu pentru drume?ii cu acela?i sânge ostoit! Bucurieeeee!

B?trâni ?i goi! Pe din?untru mai ales!

C? ia de ici, ia de colo... Derizoriu cu derizoriu se pune de-o arc? în felul ei salutar?, m?car în stadiu de provizorat, m?car în stadiu de autoam?gire. A?adar, cartofii înfloriser? ?i anul acesta/acela, aveau aceia?i gândaci insisten?i de Colorado, poate numai ochii le cam crescuser? suspect de mult, în ultim? instan??, aproximativ firesc: ei, cine ?tie?! O pârdalnic? de iluzie optic?! Parc? a?a se zice, nu?! Pâine era suficient?: saco?e întregi, mese ticsite cu pâine-de-Bucure?ti... din aia care se termin? deodat? ?i-?i cade greu la burt?. ?i mai greu de adus de la magazinul alt?dat? a?a de aproape – d?deai un pas ?i gata! Acum drumul s-a f?cut c?pc?un ursuz! Nu ?tii cum se petrec lucrurile, dar, în loc s? mergi drept înainte ?i, cât ai zice pe?te, s? ajungi la destina?ie, ceva te împinge ?i-o iei înapoi... tot a?a o ?ii... ?i de-ar fi c?rarea cât de cât dreapt?! Dar labirintul î?i proclam? autarhic constitu?iile! R?t?cit de drum, r?t?cit mai ales din tine însu?i, ?i-e fric? de lume mai mult instinctual (cine ?tie ce animal s-o fi mutat în l?untrul t?u?!), pentru c? în ruptul capului nu ai putea s?-?i argumentezi spaima dac? cineva te-ar lua la bani m?run?i: Care este, CONCRET, „acel ceva” care te scoate din sine? Interlocutorul nu are îns? de unde ?ti c? acea scoatere din sine s-a produs deja de mai mult? vreme, c? niciun stimul concret, identificabil în realitatea imediat?, nu va mai putea s?-?i aroge titlul de „dislocator de realitate”.

B?trâna îl a?teapt?: un fel de masochism sau de iubire o face s? regizeze scenarii stranii, de o duritate inimaginabil?. B?trânul care duce în cârc? mai bine de 8 decenii, mai ales batjocura unei amnezii f?r? de scrupule, este omul ei! Cel cu care a petrecut ?i bune ?i rele. Cel care de o vreme – de nu cumva a?a va fi fost dintotdeauna?! – nu-?i aminte?te nici m?car cum îl cheam?, ce e ?la un cu?it/m?r/chibrit/rumegu?/?oarece/cal/m?gar/arpagic... trezitul constant în miez de noapte, când ies iele la împreunat ?i atunci spintec? orice stavil? li se pune în calea iute! N-are carte, nu ?tie ce boal? are cel?lalt – dac? de vreo boal? o fi vorba?! Poate nu e decât surzenia lui pe care, da, ?tie bine, o are din tinere?e! Asta trebuie s? fie, un b?trân atât de gol... tare de urechi! ?i totu?i! Omul ei ?i-a l?sat barb? de patriarh, se încinge cu o sfoar? soioas? în loc de curea, poart? conversa?ii – într-un delir verbal dr?cesc – cu un pui de m?r r?s?rit din senin într-o poieni??... F?r? îndoial?, acum-pomi?orul se va face curând ditamai-copacul-cosmic. Ca pe un vrej fermecat, î?i va g?si ?i el Calea spre Doru! Nimeni nu-i va mai desp?r?i! Nu ?tie b?trâna, dar aici este unicul refugiu al b?trânului ei! Nu ?tie nici blestemata de uitare c? el, a?a de prigonit, înc? poate fi fericit-cu-lacrimi ?i cu salat?-de-vorbe în imagina?ia-i îngereasc?... Nu dureaz? mult ?i o p?dure întreag? se r?stoarn?! O lume! O via??! Dezasamblat, universul reclam? promptitudinea inspirat? a specialistului pentru a-l redenumi adecvat..., în convingerile sale – condi?ia sine qua non pentru a-?i reveni la sine (pueril? iluzie ?tiin?ific? a voluntarilor orbi, dornici s? fie!). Sfoara putred? se desprinde ?i b?trânul este în v?zul unei lumi, oricum oarbe... Important este c? a adus o alt? saco?? cu pâine-de-Bucure?ti acas?. Chiar dac? e a?a de nes??ioas? ?i cade ca plumbul la stomac! Pâinea noastr? cea de toate zilele... cea întru fiin??... cea s??ioas?... El este înc? stâlpul casei! De bun? seam? c? asta vrea s? transmit? privirea femeii lui! O tentativ? de orgoliu b?rb?tesc sfâr?e?te într-o bolboroseal? neomeneasc?... B?trânei i se umezesc ochii. Îi îng?duie neîn?elepciunea, cum ?i propria-i neputin?? învechit?, mai ales în miezurile sufocante de noapte când b?trânul neîn?elept, copil neajutorat, î?i strig?, într-o dâr? de memorie, copilul plecat înaintea lui f?r? de întoarcere. Grotesc?, durerea îl priveaz? pe experimentator de dreptul elementar la credibilitate. O sfâ?iere în pustie (Doru-Doru-Doruuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!) care, v?zut? din exterior, nu trece testul verosimilit??ii. Dar asta este, pur ?i simplu, realitatea!

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro