Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

IT-istul

de Constantin Iliescu

Trenul de noapte, Constan?a-Bucure?ti, str?b?tea câmpia f?r? grab?. Singur în compartiment, IT-istul, privea în gol. Din geamul ferestrei îl privea reflectat? o fa?? de fraier. Luminile întâmpl?toare, din exterior îi întrerupeau gândurile pe care nu putea s? le duc? pân? la cap?t. Aceste gânduri se reluau în bucl? pe aceea?i tem?. Î?i spunea sie?i cât de mult se detest? ?i în ce situa?ie penibil? ar urma s? se pun? în fa?a mamei, a prietenilor ?i colegilor, dac? le-ar povesti tot ce i s-a întâmplat. Spera s? se petreac? o minune, s? dea timpul înapoi, sau s? dispar? din peisaj pentru o vreme, s? uite motivul pentru care se întorcea din concediu cu ”coada între picioare”.
Dup? ce i se relevase adev?rul era incapabil s? se smulg? din transa în care intrase în ultima s?pt?mân?, când împotriva voin?ei lui a fost eroul principal dintr-un film prost, derulat cu încetinitorul. IT-istul refuza s? cread? c? cele tr?ite i s-ar fi întâmplat în realitate ?i obosise încercând s?-?i limpezeasc? gândurile. De pe la Lehliu îi veni în minte apartamentul de dou? camere din cartierul Pantelimon, patul de la Ikea cu saltea cu memorie ?i pern? ergonomic? alb?, moale, mirosind enervant a lev?n?ic?, prin grija mamei sale cu care locuia împreun?. Nu dorea decât s? doarm?, s? uite, s? dea totul ”la spate”, ca de mâine via?a lui s? intre în normalitate.

Trenul a avut întârzierea fireasc? de aproximativ o or?. IT-istul a ie?it în fa?a G?rii de Nord cu gândul s? se arunce într-un taxi pe bancheta din spate, având al?turi geanta de voiaj în care erau; o pereche de pantaloni scur?i, câteva tricouri, chilo?i, ?osete, toate murdare. Mai era acolo ?i ceva de pre?, anume un set ”Nivea Man”, care con?inea un deodorant, o lo?iune ?i un tub cu spum? de b?rbierit, primit cadou de ziua lui onomastic?, din partea fiin?ei iubite. Ziua lui onomastic? s-a întâmplat s? fie în ultima zi din prima s?pt?mân? de concediu la Vama Veche. Au serbat-o luând cina în restaurantul unui hotel ceva mai select. Au ocupat un separeu cu speteze înalte, care aparent îi izola de ceilal?i din restaurant. Nu avea la el, conform tradi?iei, un inel cu diamante pe care s? i-l pun? pe deget fiin?ei iubite, odat? cu cererea în c?s?torie. Spera s? o poat? convinge cu sinceritatea sentimentelor lui, care i-au înflorit pe nea?teptate în inim? f?r? s? mai poat? da înapoi. La fel ?i ea, fiin?a iubit?, nu a mai putut da înapoi când a auzit cuvintele, care veneau de undeva din spatele separeului lor, rostite imperativ de o voce groas?, t?b?cit? de tutun:
- Ana, dup? ce termini acolo, du-te la camera 202!
Fiin?a iubit? s-a mai uitat odat? în palma lui ?i stânjenit? s-a ridicat repede spunându-i:
- Asta a fost tot. Pa! Trebuie s? plec.
L-a s?rutat pe buze, s-a ridicat brusc ?i a disp?rut. Din clipa aceea un gol imens i s-a instalat în suflet ?i a intrat în acea trans? continu?, în care realitate înconjur?toare era un amestec de deziluzie total? ?i fragmente de speran??. A în?eles, cu ultimele lui rezerve de ra?iune, c? fiin?a iubit? nu va mai putea s?-l înso?easc? pe drumul de întoarcere la Bucure?ti, s? o prezinte mamei lui, a?a cum se cuvine, pentru c? ea, fiin?a iubit?, ar fi trebuit s? renun?e la serviciul ei, o ocupa?ie sezonier?, dar surs? sigur? de venit, care era cu totul fluctuant? ?i instabil?, ?i care depindea de loca?ie, de anotimp ?i mai ales de împrejur?ri.
Nici chiar ea, fiin?a iubit?, dup? ce s-au cunoscut în tren, în drum spre Mare, nu ar fi putut s? prevad? aceste întâmpl?ri atunci când mâinile lui, mâini obi?nuite de I.T.-ist, i-au atras aten?ia. Zâmbetul ei ”cool” a fost suficient încât s?-i sparg? codul gândurilor lui asupra mizeriei din compartiment.
- Îmi pute?i ar?ta palma dumneavoastr??
- Cum? Poftim?
- Palma dumneavoastr?, dac? nu v? deranjeaz?. Am v?zut ceva interesant. Z?u!
IT-istul a în?eles mai bine ce dorea domni?a brunet?, cu ochii verzi, de abia când aceasta, cu un gest dezinvolt, i-a luat mâna stâng? ?i i-a privit palma.
- Ave?i o palm? deosebit?. ?ti?i?
Ca s?-i poat? descifra mai bine tainele liniilor din palm?, fiin?a iubit?, i s-a lipit toat? de trup ?i ?i-a petrecut bra?ul drept pe sub antebra?ul lui stâng, pe care i la luat în poal?. A sim?it atingerea plin? de senzualitate a sânului ?i pulpelor ei ca pe un fior electric. Nu mai avea cum s? dea înapoi, s?-?i retrag? mâna pentru c? deja un virus informatic de tip troian, a început s? se instaleaz? singur, f?r? voie, în propriul sistemul de operare. În câteva secunde a fost infectat, dar s-a l?sat amuzat, cu bun? ?tiin?? în bra?ele aventurii ce avea s? urmeze. Nu mai era un novice în ale program?rii ?i putea s? evite orice software distructiv, cu toate componentele lui mali?ioase. Dar hackerii nu dorm niciodat?. Viru?ii cei mai periculo?i nu infectau sistemele de operare, doar prin elemente de tip software cum ar fi: compatibilit??i ideatice, identit??i comportamentale, subtilit??i empatice, sau pur ?i simplu prin iubiri la prima vedere, ci ?i prin noile modalit??i de tip hardware: intruziuni feromonice wireless, agrement?ri hairstylistice, upgrade-uri siliconice, contacte random, care f?ceau ca viru?ii intra?i în sistem s? perturbeze buna lui func?ionare pentru totdeauna.
Ini?ial, virusul contractat, i s-a p?rut cu totul inofensiv ?i credea c? nu îi va r?mâne în sistem mai mult de o lun? de concediu. Se baza pe faptul c? poseda cel mai puternic antivirus, anume, lipsa lui total? de succes la femei, gra?ie c?ruia a putut pân? acum s?-?i vad? lini?tit de vechea lui pasiune; informatica.

Odat? cu explicitarea tâlcurilor ascunse în palm?, primea prin pupilele ochilor ei verzi, priviri inocente, ?intite de aproape, pline de o sinceritate conving?toare, motiv pentru care în?elesul cuvintelor pronun?ate de buzele ei ro?ii, u?or siliconate, se evapora imediat în eter. Când au ajuns pe plaj? toate misterele trecutului, prezentului ?i viitorului lui erau descifrate. A urmat o s?pt?mân? de vis. Rezerva de bani strâns? pentru o lun? de concediu s-a consumat în câteva zile, dar ce importan?? mai avea, când vorba cântecului: ”Am plecat la Vama Veche/ ca s? îmi g?sesc pereche”.

IT-istul patrula de un sfert de or? prin fa?a porticului de la intrarea principal? a G?rii de Nord. Niciun taximetru. Era trecut de ora unu noaptea ?i toate taxiurile parc? au intrat în grev?. În timp ce întorcea capul în stânga ?i-n dreapta, pentru descoperirea unui taxi a sim?it c? geanta lui de voiaj devine mai grea. O umbr? din spatele unei coloane de piatr? s-a ag??at strâns de geant?, încercând s? i-o smulg? din mân?. A urmat o mic? lupt? în care toate lucrurile i s-au risipit pe trotuar. Geanta a r?mas în mâinile umbrei, care se îndep?rta destul de repede. A început urm?rirea. În cinci zeci de metri, dup? un sprint de care nu b?nuia s? fie în stare, a pus mâna pe individ. Pe întuneric a început o lupt? oarb?. În înv?lm??eal?, individul, a alunecat ?i a c?zut cu tâmpla de bordur?. Ultimele lui cuvinte au fost: ”M? omori pentru o geant? goal??”. ?i a dat ochii peste cap.
În clipa urm?toare l-a orbit lumina farurilor unui taxi, care s-a oprit chiar lâng? el ?i din care a coborât un tip tatuat pe bra? cu o bât? de baseball, bra? cu care l-a pus pe IT-ist la p?mânt ”în doi timpi ?i trei mi?c?ri”.

Ambulan?a la dus pe individ la spital, iar duba poli?iei la dus pe IT-ist, evident, la poli?ie. Doi poli?i?ti l-au condus ?i închis într-o camer? f?r? ferestre ?i l-au pus s? stea la o mas? de lemn, pe care erau un creion ?i câteva foi de hârtie A4. I s-a spus s? dea o declara?ie, respectiv s? scrie tot ce s-a întâmplat. Apoi a fost l?sat singur. Câteva zeci de minute a r?mas cu privirea în gol. O durere p?trunz?toare îi sfâ?ia creierul. Într-un târziu, a luat o foaie ?i a desenat conturul mâinii stângi. A desenat cu aten?ie liniile din palm?. La început, linia vie?ii, apoi pe rând; linia destinului, a succesului, a inimii, ?i a capului. St?tea cu b?rbia sprijinit? în pumni ?i se uita fix la desen. Privind desenul, din creierul lui confuz, virusat de ultimile întâmpl?ri ?i din resturile de memorie de tip ROM (read-only memory, doar era IT-ist) îi veneau în minte, cuvintele fiin?ei iubite, pline de sens, de data aceasta, cuvinte care, ini?ial, zburase pe lâng? urechile lui f?r? s? le dea vreo importan??:

”Fi?i atent, privi?i linia destinului cât este de adânc?. Ve?i avea un mare ghinion. Cineva v? va atrage într-o încurc?tur?. Privi?i ?i linia inimii. V? ve?i îndr?gosti de cineva, care nu v? merit? ?i care are s? v? p?r?seasc? imediat ce nu ve?i mai avea niciun ban. Linia vie?ii îmi spune c? ve?i tr?i cu gândul numai la ea ?i ve?i face orice s? o reîntâlni?i, ca s?-i spune?i cât o iubi?i ?i c? a?i iertat-o c? v-a p?r?sit, dar linia norocului îmi arat? c? acestea nu se vor întâmpla. În schimb, din punct de vedere profesional, privi?i linia succesului, v? ve?i remarca prin softul pe care îl ve?i creea ?i ve?i inventa o aplica?ie prin care oamenii î?i vor afla, trecutul, prezentul ?i viitorul, când vor atinge cu palma deschis? ecranul unui telefon mobil. Ve?i deveni putred de bogat, dup? cum îmi spune linia intui?iei...”

IT-istul se uit? în palm? ?i observa c? nu are a?a ceva, adic? linia intui?iei. Oare fiin?a iubit? s?-l fi min?it? S? fi inventat povestea cu softul doar ca s?-i aline lui suferin?a desp?r?irii? Ce suflet nobil, ce caracter frumos, ce inim? mare avea fiin?a iubit? spunându-i toate acestea. ?i totu?i, acest virus pervers, d?t?tor de iluzii. Ce p?cat! Poate dac? ar fi avut ?i el acea linie a intui?iei, acum, nu ar mai fi aici... Dar cine ?tie...

Unul dintre cei doi poli?i?ti, care au intrat în camera f?r? ferestre, lovi cu bulanul de cauciuc în masa de lemn, care scoase (de durere) un sunet ascu?it. IT-istul, treaz fiind, dar cu ochii închi?i, î?i ?inea în continuare capul culcat pe mas?, pe foaia de hârtie, f?r? s? schi?eze vreun gest.
- Alo! Domnu! Treze?te-te! Nu ai de gând s? dai declara?ia aia odat?? Toarn?-i, b?, o g?leat? de ap? în cap!
- Las?-l! Derbedeul ?la nu mai tr?ie?te. ?sta are s? primeasc? cel pu?in cin?pe ani.

În prima zi de deten?ie s-a trezit spre diminea?? ne?tiind unde se afl?. Tot corpul îl durea din cauza patului de fier, saltelei ?i pernei noduroase. Doar în gând îi persista un vag miros de lev?n?ic?. Î?i privi palma stâng? ?i în minte i-au ap?rut primele linii de program ale softului despre care vorbea fiin?a iubit?. A cerut s? i se dea un creion ?i hârtie.
Dup? zece ani softul creeat cu care se putea afla precis caracterul oamenilor, a fost materializat într-un device cu un nemaipomenit succes de vânz?ri, cele mai multe fiind achizi?ionate de Poli?ie. Pe un perete, dintr-un birou somptuos de la etajul 123 al unui centru financiar din New York City, trona înr?mat? diploma de ”De?inut model”

Constantin Iliescu (icon) | Scriitori Români

motto: incearca si vei afla

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro