Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Camera de hotel

de Manolescu Gorun

Ne întâlneam în supermarket ea avea ochi gri-aurii ?i avea…vorbele nu m-ajut?. Eu aveam în mân? o pung? cu Royal pentru pisici sensibile. Apoi n-a mai venit. Dar am v?zut-o într-o livad? de vi?ini din buze curgându-i puroi de rubine ?i atunci m-am îndr?gostit crâncen r?zbun?tor pentru crima ei de a? fi p?strat puritatea în pârg.

Într-un târziu când nu mai a?teptam nimic marea s-a albit de atâta dorin?? patul – nedesf?cut. E?ti sarea mi-ai spus. Dizolv?-te-n mine. Vorbele-au putrezit în cânt fo?nind m?t?sos…

Niciodat? nu voi p?r?si golul absen?ei unei femei. Copiii nen?scu?i peste ani vor întreba Unde e Mama ? Aici! Nu sim?i?i parfumul ei inconfundabil care persist? ?

Camera de hotel: curat?, confortabil?. Plin? de fapte petrecute, prezente, viitoare. Toate prezente.
Aceia?i a?teptare. Ca înaintea unei mari bucurii sau…?igara, cafeaua timpul: la dispozi?ia ta, sau tu la dispozi?ia lui. Te tr?ie?te el, îl tr?ie?ti tu? O anumit? "plaje-marje" exist?. O anumit? "plaje-marje" de timp ?i spa?iu în care te mi?ti. Aceia?i a?teptare a unor fapte petrecute, care se petrec, care se vor petrece ?i care, toate, devin aceast? a?teptare. Într-un prezent continuu…

În semiobscuritatea holului din hotelul în care a?tern aceste rânduri - o siluet? zvelt?. P?r piept?nat gen "Emanuelle Riva". Rochie în dungi: bej cu gris. Se aproprie lifturile. Sunt dou?. Amândou? vin la parter. A?tept în fa?a unuia dintre ele. Ea, în fa?a celuilalt. Al meu vine primul. O scurt? ezitare, apoi urc?m împreun?. O v?d acum bine. În lumina necru??toare de neon: pudr? groas? peste tenul fanat. O epav? care reintr?, dup? lungi c?l?torii, în port.

În camera de hotel în care scriu. Pe malul M?rii. Adorm târziu în noaptea de sticl? lichid? cum numai unele nop?i întârziate din var? în toamn? pot exista ?i în care luna î?i face de cap. Adorm târziu ?i m? aflu în acea stare "între". Între vis ?i realitate. Care Realitate? Între o Realitate ?i Alta. La fel de real? ca ?i Prima. În starea de "între" în care lucrurile cap?t? o pregnan?? deosebit? a altui Real, la fel de real ca ?i celelalte dou?. M? trezesc în lumina magnetic?, de mercur, a lunii ce taie o cale precis delimitat? în apa calm?, vag v?lurit? … Calea - drum f?r? sfâr?it - v?zut în perspectiv? în apa M?rii început din fereastra camerei de hotel ?i care se pierde undeva, în orizont…Este totul atât de ireal cum numai o realitate foarte puternic? poate fi…?i - deodat? - o v?d: este ea, moarta tân?r?, frumoas?, cu p?rul despletit, ud, plin de alge, care îmi bate, acum, în fereastr? s? îi deschid… ajung la fereastr? acolo n-a mai r?mas decât semnul nostru pe care-l ?tiam îl ?tim amândoi atât de bine...când unul dintre noi pleac? pe nea?teptate pe negândite las? semnul ca z?log c? se va întoarce peste o clip? sau peste un timp mai lung sau mai scurt, orice s-ar întâmpla…

J, dac? vei citi vreodat? acest text de?i nu vei putea dup? accidentul acela stupid dar ?tiu c?-l vei sim?i: este vorba de o vibra?ie care nu se pierde nu poate s? se piard?, atunci vei afla c? pe aici se na?te ?i se moare în continuare tot timpul. Tu, ce mai faci, iubito? Eu, bine mul?umesc…

Manolescu Gorun (Sextus Empiricus) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro