proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*1. Anun?ul.

Nava spa?ial? era amplasat? pe principala baz? a spa?ioportului, rachetodromul. În interiorul ei se aflau trei tineri mari astronomi ai acelor vremuri: Lucian Enka – astronom ?ef, Alexandru ?tefan ?i Nistor Harris, care erau proprietarii ?i în acela?i timp constructorii uria?ei nave ce sta?iona pe pista rachetodromului. În acea zi frumoas? de mai se ocupau cu punerea la punct a ultimelor detalii legate de capodopera vie?ii lor: nava în care se aflau, a c?rei construc?ie putea fi considerat? definitiv încheiat?. Cei trei tineri aveau motive s? s?rb?toreasc?, dar, deocamdat?, nu aceasta era ocupa?ia lor, de?i erau bucuro?i c? în ultimii trei ani nu munciser? degeaba; iat? munca lor des?vâr?it? ?i încununat? de succes. Deodat?, emo?ionat, Alexandru îi anun?? pe ceilal?i colegi ai s?i:
- Avem leg?tura cu sediul Institutului pe monitor, pare-se, cu dom’ director.
- Ascult?m! D?-i drumul, îl îndemn? Lucian.
Pe monitor ap?ru imaginea directorului Institutului de Astronomie ?i Cercet?ri ?tiin?ifice Spa?iale, a c?rui voce puternic? ?i impun?toare r?sun? pe întreaga punte principal? a navei:
- Aten?ie... N-am s? v? spun decât câteva cuvinte, cât mai pe scurt cu putin??. Prezenta?i-v? cât mai urgent la mine în birou. Trebuie s? v? dau o noutate. B?ie?i, am preg?tit o surpriz? pentru voi. O veste bun?, sper. A?a c?, gr?bi?i-v?! V? a?tept cu mult? ner?bdare.
Cei trei plecar? în grab? de îndat? ce directorul terminase de transmis mesajul. Rachetodromul era pustiu la acea or? a dimine?ii, dar ?i la alte ore, accesul în acea zon? fiind interzis cu stricte?e, permis doar personalului autorizat, nu foarte numeros. Era o zi frumoas?, c?lduroas?, numai potrivit? sfâr?itului de prim?var?, ce anun?a zilele toride care urmau, ale anotimpului cald. Normal pentru acea perioad? a anului, soarele, foarte generos, nu se zgârcea în a-?i arunca razele-i luminoase peste tot în jur, înc?lzind cl?dirile Institutului, cât ?i nava de curând finisat?. Cei trei tineri str?b?teau gr?bi?i drumul spre biroul directorului; ie?i?i din incinta navei lor, lumina soarelui li se p?ru orbitoare, dar aveau ochelari de soare, pe care-i utilizar?. Un vânticel pl?cut abia adia, mângâindu-le parc? frun?ile. Voio?i, se apropiar? de sediul principal al Institutului, în care ?i intrar? în curând, apoi se îndreptar? spre cabinetul directorului. Aici nu mai aveau nevoie de ochelari care s? le protejeze vederea, a?a c? ace?tia î?i reocupar? locurile lor, în buzunare. Domnul director îi întâmpin? din prag ?i-i pofti în?untru. Cei trei luar? loc, directorul de asemenea, pe fotoliul dânsului. Se a?ternu o lini?te deplin?. Spre surprinderea celor trei, directorul deschise convorbirea, cu toate c? nu era pe placul s?u s? o fac?; tocmai de aceea pe chipul s?u se observa o v?dit? nepl?cere:
- Nu-i genul meu s? pornesc o discu?ie, dar se pare c? sunt nevoit de împrejur?ri s? procedez astfel. Este cazul de fa??. V-am spus c? am o surpriz? rezervat? pentru voi.
- Suntem ner?bd?tori s? afl?m, recunoscu sincer Nistor, care, tare neastâmp?rat, nu st?tea o secund? locului, potolit.
Prezen?a directorului nu-l intimida deloc; p?rea obi?nuit cu acesta.
- Dac? vre?i s? afla?i, am s? v? rog s? fi?i foarte aten?i, relu? calm directorul, specificând: În?elege?i deci c? e nevoie de maxim? seriozitate.
- Desigur, în?elegem, dom’ director, rosti Lucian, f?r? a-?i da seama c? nu prea avea dreptate; dou? degete de la mâna colegului s?u, Nistor, fluturând insistent deasupra capului s?u.
- Hai, m?i, b?ie?i, v-a? ruga, m?car pu?in? seriozitate! Nu v? mai juca?i, rosti blând directorul.
- Dar... Cine se joac??! p?ru nedumerit Lucian, întorcându-se mai apoi în a?a fel încât observ? mâna colegului s?u, pus pe ?otii. M?i, Nis, tu nu-?i vezi de treab??
- Hopa... Uite, ?efu’, ?i-au crescut dou? corni?e, recunoscu Nistor, prins asupra faptului.
- Vezi s? nu-?i creasc? ?ie altele, amenin?? Lucian.
- V-am spus eu c? nu da?i dovad? de seriozitate, le aminti directorul, întrerupându-le „joaca”.
- Gata, dom’ director; ne-am cumin?it! ?i v? ascult?m, îl asigur? Lucian, cel pu?in el potolindu-se, într-adev?r; ceilal?i doi înc? foindu-se pe scaunele lor, ceva mai aten?i totu?i.
- Având în vedere c? a?i terminat cu lucr?rile navei voastre, ve?i avea ocazia s? verifica?i ?i de ce este ea în stare, pentru c? vi s-a dat o misiune special?, dezv?lui directorul motivul pentru care îi chemase, observând c? astfel le captase aten?ia celor trei. Va trebui s? v? preg?ti?i. Ave?i de parcurs un drum lung ?i anevoios, nu peste mult timp.
Afirma?ia directorului stârni câteva murmure în rândul celor trei. Era o veste binevenit?, pe care tinerii o a?teptau de mult; totu?i, p?reau surprin?i. Dup? câteva clipe, Lucian îl asalt? cu întreb?rile pe directorul Institutului:
- Unde? Cum? Când...? Ce fel de misiune?
- Unde?! Departe. Ce fel de misiune?! O misiune spa?ial? de o importan?? major?, preg?tit? anume pentru cei mai buni astronomi ?i astronau?i ai vremii, adic? voi. Când?! Cam peste aproximativ o lun? va avea loc lansarea. Cum?! Chestia asta o ?ti?i ?i voi foarte bine, nu e o noutate, r?spunse metodic directorul, cât mai pe scurt, a?a cum îi pl?cea dânsului, încercând totu?i s?-i fac? pe cei trei s? în?eleag? anumite lucruri ?i într-adev?r, reu?ise s?-i l?mureasc? asupra câtorva aspecte, dar nu întocmai de ajuns, c?ci cei trei îl priveau cu o curiozitate gr?itoare.
Oare ce le-a preg?tit directorul? Despre ce fel de misiune spa?ial? s? fi fost vorba? Ce fel de surpriz? s? fie aceasta?
- Totu?i, dom’ director, a?i omis r?spunsul la una dintre întreb?rile esen?iale. ?i anume, unde va trebui s? mergem? îndr?zni Nistor, devenit între timp ceva mai serios, s?-l întrebe pe director problema care-i preocupa cel mai mult în acel moment pe cei trei prieteni.
- Obiectivul urm?rit este planeta Proxima, din sistemul planetar Alfa, încerc? directorul s? le dea o explica?ie cât mai clar? cu putin??, continuând: Iar voi, ca ni?te buni astronomi ce v? dori?i a fi, ?ti?i foarte bine c? nu poate fi vorba despre steaua Proxima Centauri, aflat? în galaxia noastr?, Calea Lactee, care este cea mai apropiat? stea fa?? de Sistemul Solar, la numai 4,6 ani-lumin?, planeta Proxima fiind foarte, foarte departe, într-o alt? galaxie, c?reia nici m?car nu i-a fost atribuit? o denumire proprie pân? la ora actual?, deci între cei doi a?trii nu exist? absolut nici o leg?tur?. Voi v? ve?i îndrepta spre îndep?rtata planet? Proxima.
- Proxima?! A?a de departe?! Dar asta ne-ar lua o gr?mad? de timp, tres?ri indignat Alexandru, atacând o alt? problem? principal?.
- Dac? nava voastr? se va afla în stare bun? de func?iune ?i ar prinde viteza ei maxim?, atunci, n-a?i pierde atâta timp. Într-adev?r, galaxia din care face parte Proxima e înfior?tor de departe, dar cu viteza maxim? a navei voastre, pute?i ajunge acolo în cinci ani, dup? calculele noastre estimative. Având în vedere eventualele opriri, în cazul în care nava ar avea vreun defect sau cine ?tie din cauza c?ror alte probleme nedorite survenite pe parcursul c?l?toriei, s? presupunem c? pân? la Proxima a?i ajunge în maxim ?ase ani, iar acolo ve?i poposi timp de un an terestru.
- Nu v? în?eleg, domnule director! De ce oare aceast? misiune spa?ial??! Necesit? 13 ani pentru a o putea duce pân? la cap?t. ?ase ani dus, ?ase întors, unul, cât vom poposi pe planet?... În total, fac exact 13 ani, remarc? Nistor, nu prea încântat de ideea unei asemenea c?l?torii, ochii s?i de un albastru-verzui c?p?tând o nuan?? ?i mai bizar?.
- Într-adev?r, Nistore, îl aprob? calm directorul. Misiunea asta nenorocit? v? va lua 13 ani... Dar oare nu voi v? dorea?i cu ardoare o misiune spa?ial? pentru nava voastr?, a c?rei construc?ie a?i încheiat-o de curând; de fapt chiar ast?zi?! ?i trebuie s? duce?i aceast? misiune pân? la cap?t! În?elege?i voi? Trebuie... Nu ve?i pierde acest timp de poman?. Nu degeaba v? trimitem noi spre Proxima. S? ?ti?i c? ne-am orientat bine când am f?cut aceast? alegere, le r?spunse prompt directorul Institutului de Astronomie ?i de Cercet?ri ?tiin?ifice Spa?iale (IACSS) din Craiova.
- Dar, de ce Proxima? Putea?i alege o planet? apropiat?. Una din galaxia noastr?, sau din Sistemul nostru Solar. Spre exemplu, Marte. Ori poate o planet? din galaxiile vecine, spuse Lucian.
- Nu ?ine, Luci... Despre Marte ?i celelalte planete ale Sistemului Solar ?tim destule, doar au fost intens explorate, ca ?i orice alt? planet? din galaxia noastr?. Cam acela?i lucru se poate afirma ?i despre planetele din galaxiile vecine. Dar... Spune-mi ceva despre Proxima sau despre sistemul planetar din care face parte. Spune-mi, Lucian; s? te aud! Ce ?tii relativ referitor la aceast? planet?? Oare ?tii ceva? Ce anume? ?tii multe despre Proxima?
- Nu, dom’ director. Într-adev?r nu, r?spunse sincer Lucian.
- P?i vezi... Nu merge. În sfâr?it... Se presupune c? pe Proxima ar exista via??, ba mai mult; fiin?e ra?ionale, dotate cu gândire ?i inteligen?? natural?, ca noi, dac? v? pute?i închipui, mergând mai departe cu aceste presupuneri. Imagina?i-v?: Via?? pe o alt? planet?, atât de îndep?rtat?, visul de milenii al omenirii, care acum ar putea deveni realitate. De milenii omenirea caut? via?? în alte p?r?i ale imensului Univers, f?r? succes pân? acum, de?i ?tiin?a a înaintat atât de mult, s-au f?cut multe progrese în cercet?rile spa?iale, multe planete au fost explorate am?nun?it, pân? la cel mai mic detaliu, multe au fost transformate în adev?rate baze terestre, care s-au dovedit a fi atât de necesare, dar via?? nu a fost g?sit? pe nic?ieri pân? în prezent, nici m?car în stadiul cel mai primitiv, microbian sau unicelular; în acest sens nu am avut nici un rezultat pân? acum. Rezultatul trebuie s?-l afla?i voi, c?ci voi trebuie s? verifica?i aceast? afirma?ie ?i s? face?i din aceast? simpl? presupunere un lucru mai mult ca sigur. Voi va trebui s? confirma?i visul de milenii al omenirii, s? g?si?i ceea ce oamenii întotdeauna au c?utat, o alt? civiliza?ie, sau m?car o alt? form? de via??, pe o alt? planet?. Omul nu s-a obi?nuit ?i nu s-a mul?umit niciodat? cu ideea c? noi am fi singura civiliza?ie din întregul ?i imensul Univers, dintotdeauna a crezut în existen?a celorlal?i, pe care nu a încetat s?-i caute în permanen??, necontenit, pân? acum f?r? succes. Îns? omul a sim?it întotdeauna într-un fel sau altul existen?a unor alte f?pturi ra?ionale, dar nu a reu?it s? g?seasc? r?spunsul mult a?teptat. Acum vi se ofer? vou? posibilitatea de a afla adev?rul în aceast? atât de controversat? problem?. Imagina?i-v? numai: O civiliza?ie atât de îndep?rtat? ?i cred eu, complet, total diferit? de a noastr?. Voi a?i fost ale?i pentru aceast? important? misiune de c?tre Comisia pentru Zboruri Spa?iale a Institutului nostru, Comisie care este foarte exigent? în deciziile sale, pentru c? sunte?i cunoscu?i drept ni?te astronau?i foarte bine preg?ti?i ?i instrui?i. V? pute?i considera nu numai noroco?i, ci mult mai mult decât doar atât. Personal nu cred c? ar trebui s? refuza?i aceast? unic? ocazie ce vi se ofer?. ?i v? spun toate acestea, pentru c? am fost desemnat de c?tre Comisie s? v? transmit decizia luat?. Deci... Ce spune?i, b?ie?i, accepta?i sau nu s? pleca?i în misiune pe aceast? îndep?rtat? planet? Proxima?! î?i încheie directorul pledoaria.
Urm? un moment de t?cere, în a?teptarea unui r?spuns. Cum r?spunsul întârzia s? vin? ?i se l?sa în continuare a?teptat, se a?ternu o lini?te deplin?. Cei trei b?ie?i r?maser?-n suspans. Erau du?i pe gânduri. Nu ?tiau ce s? r?spund?. Fiecare se str?duia s?-?i dea seama cum era mai corect s? procedeze. Schimbar? între ei câteva priviri spre a se în?elege. Fulger?ri nev?zute sc?p?rau din ochii lor ?i erau ca ni?te semnale. Un alfabet Morse al privirilor, pe care numai ei îl puteau descifra. Privirile se izbeau una de alta ?i totu?i fiecare încerca s?-?i ascund? inten?iile proprii ?i s? nu lase de b?nuit asupra celor ce mediteaz?. Totu?i, în cele din urm? se în?eleser? tacit asupra faptului, iar Lucian rosti cu demnitate în glas:
- Accept?m... ?i ochii lui c?prui lucir? ca dou? stele maronii.
- Bun! Bravo! V? ?tiam b?ie?i de treab?. A?a v? vreau... Ast?zi este luni, 28 mai. Pân? mâine vom stabili toate datele ?i detaliile cu privire la îndep?rtata voastr? c?l?torie, pe care le va înregistra instructorul vostru ?ef. Tot el vi le va comunica. Îl voi chema aici de îndat? dup? plecarea voastr?, pentru a putea stabili împreun? cu el strictul necesar. V? atrag îns? aten?ia ca mâine, la ora 12.00 fix, f?r? pic de întârziere, s? v? prezenta?i aici, în biroul meu, unde va fi ?i instructorul vostru. Pân? atunci s? nu-mi sta?i degeaba. Pune?i-v? nava la punct! Hai, fugi?i! La treab? cu voi, îi îndemn? directorul ?i în acela?i timp îl invit? pe instructorul ?ef al celor trei în biroul s?u.
Cei trei se retraser?, dup? ce, în prealabil, strânser? mâna directorului, care le mai aminti înc? o dat? înainte de plecare ca mâine la ora 12.00 fix...