proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

În urm? cu 65 de milioane de ani, odat? cu sfâr?itul Cretacicului, s-a încheiat ?i domina?ia celor mai mari creaturi care au tr?it vreodat? pe suprafa?a albastr? a Terrei, dinozaurii.
Nici pân? în prezent nu s-a deslu?it misterul extinc?iei dinozaurilor. Se fac în continuare numeroase presupuneri referitoare la dispari?ia total? a acestora. Teoria cea mai des acceptat? este cea în care un asteroid uria?, de 10 km diametru, ar fi lovit P?mântul, provocând schimb?ri majore în clima ?i relieful planetei noastre, ceea ce ar fi condus la extinc?ia gigan?ilor din acele vremuri îndep?rtate, dinozaurii, care au dominat Terra timp de aproximativ 140-150 de milioane de ani, adic? o întreag? er? geologic?, Mezozoicul, împ?r?it? în trei mari perioade reprezentative: Triasic, Jurassic ?i Cretacic.
Îns? cine ?i-ar imagina oare vreodat? c? motivul dispari?iei acelor creaturi fioroase, dinozaurii, ar putea fi… prezen?a omului în timpul lor ?i interven?ia uman??!




Capitolul 1.

***

Rena ?i Als se întorceau acas?, spre Terra, dup? o c?l?torie spa?ial? de ?apte ani. O c?l?torie care se dovedise, din nefericire pentru ei, inutil?.
Parcuseser? o distan?? enorm?, cu nava lor, „Hope” („Speran?a”), spre o alt? galaxie, pentru a ajunge pe o planet? pe care ei o denumiser? simbolic „Epsilon M”, a c?rei prezen?? o semnalaser? în recentele lor observa?ii astronomice efectuate pe când înc? se aflau pe Terra. Ce c?utau? Evident, via??; via?? în afara Terrei, a sistemului solar, a galaxiei noastre, via?? pe o alt? planet?.
?i o c?utau pe Epsilon M, pentru c?, în observa?iile lor, aceast? planet? le atr?sese în mod deosebit aten?ia, p?rând „suspect?” de a fi populat?. Se în?elaser? îns? amarnic! Dup? ce ajunseser? la destina?ie, în zona respectiv?, nu numai c? nu g?siser? via??, dar nici urm? de planeta Epsilon M sau m?car o alta asem?n?toare ei. Nici planet?, nici stea, ori vreun alt corp ceresc, ci doar spa?iu, vid… Deci cum s? fi g?sit via?? acolo, când nici m?car planeta pe care o c?utau nu era… Ce s? se fi întâmplat? Nu-?i d?deau seama! Era îns? evident c? pe undeva se strecurase o gre?eal?, dar pe unde, habar n-aveau… ?i atunci? Întreb?rile lor r?mâneau din nou f?r? r?spuns? S? fi fost oare Terra într-adev?r unic? în felul ei, în tot acest Univers infinit, plin de stele ?i planete, miliarde ?i miliarde, singura locuit?? Greu de crezut, greu de acceptat… Îns? dovada c?utat? r?mânea neg?sit?. Dezam?gi?i de rezultatul nefavorabil al expedi?iei lor spa?iale, f?r? a fi ajuns nic?ieri, sau doar într-un loc gol, Rena ?i Als se deciser? s? se întoarc? spre Terra; drum greu, lung, anevoios… Înc? ?apte ani de acum încolo, str?b?tu?i degeaba. Contrar denumirii navei lor, „Hope”, „Speran?a”, care p?rea s? le sugereze ca, indiferent ce s-ar întâmpla, s? nu-?i piard? speran?a, cei doi erau ab?tu?i, iar în acel moment, foarte pesimi?ti. La ce bun pierduser? oare atâ?ia ani? Degeaba?! Deloc interesant! Amândoi erau tineri. Plecaser? la vârsta adolescen?ei de pe Terra; atunci Als avusese aproape 18 ani, Rena aproape 17. Acum Als avea aproape 25, Rena aproape 24. St?tuser? atâta timp singuri, doar în interiorul navei lor, încât practic uitaser? complet cum e într-o colectivitate, cum e când te afli în mijlocul unei mul?imi, cum s? comunici cu ace?tia, iar între ei doi se înfiripase o stranie rela?ie de respingere, dar în acela?i timp de atrac?ie reciproc?. Nici nu se iubeau, nici nu se urau unul pe altul. Pur ?i simplu, doar se suportau, î?i acceptau prezen?a. Se tachinau destul de des, chiar ?i înainte de a fi ajuns în apropierea acestui loc gol unde ar fi trebuit s? se afle splendida planet? Epsilon M, dar mai ales dup? constatarea inexisten?ei acesteia.
Rena, ?aten?, cu p?rul lung, buclat (nici drept, nici cre?), cu ochii alba?tri spre verzui, cu tenul catifelat, creol, se maturizase ni?elu?, c?p?tând tr?s?turi mai ferme, de?i înc? delicate. Putea fi considerat? foarte frumoas?, de?i Als nu avea cu cine sau cu ce s-o compare. Trupul ei, zvelt ?i suplu, cu forme feminine bine conturate, era pl?cut privirii. Purta un soi de salopet? mulat? pe corp, confec?ionat? dintr-un material elastic, comod. Cât despre Als, evident, trecerea timpului adusese câteva mici modific?ri ?i-n fizionomia lui. Avea un aspect mult mai masculin, nu mai p?rea doar un b?ie?andru inocent, necopt. El era brunet, cu ochii c?prui spre negru ?i ar?ta bine, de?i nici Rena nu avea un model cu care s?-l asemuiasc?. Dar dup? cum î?i aminteau ei despre oamenii de pe Terra, totul era foarte normal în înf??i?area lor actual?, micile schimb?ri survenite în cursul celor ?apte ani nefiind deloc alarmante. Amândoi erau astronomi ?i evident, astronau?i. Pe lâng? asta, Rena era un medic excelent, în plus psiholog ?i paleontolog, de?i în privin?a paleontologiei, se oprise undeva, doar în stadiul amatorismului. Nu era deci profesionist? ?i-n acest domeniu, doar din cauza plec?rii cu „Hope”. Als era matematician ?i fizician, iar „Hope” ie?ise din mâinile lui, era deci capodopera lui. Iat?-se îns? nevoi?i, contrar dorin?ei lor, s? se întoarc? spre Terra. N-aveau încotro! Nu puteau întârzia într-o zon? pustie, pentru c? „Hope” nu dispunea de mai mult combustibil decât i-ar fi fost necesar c?l?toriei dus-întors, deci nu puteau c?uta planeta Epsilon M prin zon?, dac? aceasta nu era acolo unde trebuia s? fie.
Als ?i Rena d?deau vina unul pe altul pentru e?ecul misiunii lor, de?i poate nu era vina nici unuia. Un alt motiv pentru care nu puteau r?mâne în c?utarea presupusei planete era acela c? stocul de alimente, gândit exact pentru aceast? c?l?torie, s-ar fi epuizat dac? nu respectau programul ini?ial. La bordul navei „Hope”, pentru a-i ajuta pe cei doi, se afla un singur robot, denumit Syrinx, o alt? crea?ie a lui Als. „Hope” f?cuse cale întoars?, spre Terra.


Capitolul 2.

***

Dac? pentru câteva clipe trecuser? nava pe comand? manual?, dup? ce se asiguraser? c? totul era în ordine, Als ?i Rena l?saser? din nou putere deplin? pilotului automat, pentru a-i conduce acas?. ?i iat? începând astfel c?l?toria pe drumul de întoarcere… Drum parcurs f?r? probleme, timp de al?i trei ani. Rena avea acum 27 de ani, Als - 28. Iat? îns?, c? dup? zece ani, situa?ia începea s? se schimbe; ?i nu în bine…
Als ?i Rena dormeau sau încercau s? se odihneasc?, fiecare în cabina sa, când sunetul strident al alarmei îi trezi brusc. Ce anume provocase declan?area alarmei? Nici unul nu avea habar; nu înc?! În stare de alert?, se echipar? rapid în salopetele lor mulate pe corp ?i pornir? grabnic, în fug?, spre puntea principal?, la panoul de comand?.
- Ce s-a întâmplat, Als?
- Nu ?tiu. Dormeam… M-a trezit alarma! De abia am sosit. Acum verific sistemul.
- Vreun incendiu cumva, vreo defec?iune a motoarelor, sau stric?ciuni cauzate înveli?ului extern al navei de c?tre radia?iile cosmice? presupuse Rena, enumerând eventualele posibilit??i.
- Înc? n-am reu?it s? aflu… Dar n-avem nici un incendiu. Nici probleme cu motoarele navei. Nici înveli?ul extern nu e afectat, spuse Als, verificând informa?iile derulate de computerul principal de bord. Se pare îns? c? am deviat serios de la traseul pe care trebuia s?-l urm?m.
- Cum adic? am deviat? tres?ri Rena. S-a stricat pilotul automat? Nu ne mai îndrept?m spre Terra?
- Nu cred c? mai mergem spre Terra… Cel pu?in a?a pare, conform indica?iilor aparaturii.
- Ce-ar fi putut provoca o asemenea deviere? întreb? Rena.
- Nava a fost pe pilot automat, deci e posibil s? se fi strecurat vreo eroare în sistem, sau vreun virus, presupuse Als.
- Vai! exclam? Rena. ?i de cât timp ne deplas?m astfel? ?i-n ce direc?ie?
- Înc? nu ?tiu nimic sigur.
- Încearc? s? corectezi traiectoria!
- Va fi foarte dificil…
- Dificil sau nu, încearc?! repet? Rena, rotindu-?i în jur privirea. ?i Syrinx ?sta, pe unde naiba o umbla?
- Ar fi bine s?-l g?se?ti!
- Ha… pufni Rena. Nici n-am de gând s?-l caut; nava e imens?, poate fi oriunde.
- Atunci ar fi indicat s? apar? cât mai curând. ?i-ar putea da seama c? avem nevoie de el, zise Als, apoi privi spre colega lui: Dar pân? s? vin? robotul, ai face bine s? opre?ti motoarele! Nu putem continua s? ne deplas?m în direc?ie gre?it?. Ne-am r?t?ci definitiv. ?i-n plus, consum?m combustibilul degeaba…
F?r? a-l aproba sau dezaproba, Rena se conform? totu?i. Opri deci motoarele navei. Ciudat lucru îns?: În loc s? se opreasc?, „Hope” continua s? înainteze; ce-i drept, lent, dar nu sta?iona.
- Rena, am spus s? opre?ti motoarele! îi aminti Als.
- Nu-mi spune de dou? ori acela?i lucru, zevzecule! se sup?r? Rena. Le-am oprit deja!
- Le-ai oprit?! se mir? Als, întrerupându-?i pentru câteva clipe activitatea pe care ?i-o desf??ura, pentru a privi spre Rena.
- Evident, înt?ri ea. Ai de gând s? m? ?i verifici?
- Nu… renun?? Als, reluându-?i activitatea. Nu te sup?ra a?a de u?or; n-ai motive s? te sim?i ofensat?. Nu pricep deloc de ce nu se opre?te „Hope”, de moment ce motoarele nu mai func?ioneaz?…
- E nava ta. Tu ar trebui s? ?tii ce se petrece, îi arunc? Rena în cârc? întreaga responsabilitate.
- Nu le pot ?ti pe toate, protest? Als.
- ?tii atât de pu?ine… bomb?ni Rena.
- Poftim? nu auzi el ultimele cuvinte ale Renei.
- Nimic. Vezi-?i de treab?! rosti Rena.
În timp ce Als calcula de zor, str?duindu-se s? afle cu exactitate de când ?i cu cât deviase nava de la traseu, pentru a corecta traiectoria, iat? c? ap?ru ?i robotul pe puntea principal?. Între timp opriser? ?i alarma.
- Syrinx… îl v?zu Rena. Pe unde naiba tot umbli? Nu vezi c? e nevoie de tine aici?
- M? aflam în sala motoarelor, r?spunse robotul.
- De ce acolo ?i nu aici? Trebuia s? supraveghezi zborul… îi repro?? Als, dar imediat renun?? la a da vina pe robot, întrebându-l: Ai idee ce se petrece aici?
- Da… replic?, surprinz?tor, robotul.
Rena ?i Als î?i îndreptar?, ambii deodat?, aten?ia spre Syrinx.
- Spune odat?! îl îndemn? Als.
- „Hope” se afl? sub influen?a unui „black hole”, afirm? robotul.
- Cum?! se holb? la el Als, sc?pând pixul din mân?.
- Ce tot vorbe?ti?! ad?ug? Rena, alb? ca varul, înlemnind de groaz? doar la gândul c? ar putea fi posibil ca robotul s? aib? dreptate.
Evident, Als ?i Rena cuno?teau amândoi semnifica?ia acestui cuvânt, „black hole”…
- Am zis c? „Hope” trece prin apropierea unui „black hole”, repet? robotul. ?i a intrat deja, de câtva timp, sub influen?a astrului.
- Imposibil! murmur? ?optit Als, abia reu?ind s?-?i mi?te buzele, paralizate parc?, bineîn?eles, tot de team?.
- ?i dac? Syrinx are dreptate? reu?i Rena s? pun? aceast? întrebare.
- Nici nu vreau s?-mi închipui ce-ar fi dac? ar avea dreptate… rosti Als îngândurat.


Capitolul 3.

***

„Black hole”… În român?, „gol negru” sau „gaur? neagr?”… Ni?te a?tri a c?ror existen?? putea fi mai curând doar presupus?. Ni?te mon?tri întuneca?i printre corpurile cere?ti, r?m??i?e ale unor fo?ti a?tri gigantici, redu?i prin colaps gravita?ional la dimensiuni nu foarte mari, dar care dezvoltau o for?? de atrac?ie gravita?ional? imens?. O cantitate mare de materie, de energie, compresat? într-un spa?iu restrâns… Dac? „Hope” se afla într-adev?r în apropierea unui asemenea corp ceresc, n-avea nici o ?ans? de sc?pare, era o cauz? pierdut?. „Golurile negre” atr?geau spre ele al?i a?tri afla?i în apropiere, înghi?indu-i cu l?comie, f?r? a-?i m?ri forma sau dimensiunile în urma acestor ac?iuni. Iar motivul pentru care se denumeau astfel era acela c? ap?reau ca ni?te pete negre, deoarece î?i înghi?eau pân? ?i radia?ia propriei lumini, neputând sc?pa nici aceasta, nici m?car cu impresionanta sa vitez? de 300000 km/s.
- Syrinx… Vorbe?ti serios? Chiar ne afl?m în apropierea unui „black hole”? îndr?zni Rena, cu mare dificultate, s? întrebe.
- Bineîn?eles, continu? s? sus?in? robotul c? ar avea dreptate. N-a? glumi cu a?a ceva; nu e cazul…
- Nici n-ai putea glumi! îl corect? Als.
- A?a-i, îl aprob? robotul. Nici n-a? putea, de fapt.
- ?i dac? ar fi a?a cum spui, unde-i a?a zisul „black hole”? se îndoi Als de veridicitatea spuselor robotului.
- Nu poate fi v?zut, zise robotul, explicând, inutil: Fotonii de lumin? nu pot p?r?si suprafa?a lui, nici chiar cu viteza de 300000 km/s. Cu alte cuvinte, î?i înghite propria lumin?…
- Nu ne spune ceea ce ?tim deja, îl întrerupse Als, iritat de cuvintele robotului. Suntem astronomi. Nu ne intereseaz? acum defini?ia „golului negru”, nici explica?ia fenomenului, de?i totul e înc? foarte incert… Spune-ne altceva, ce nu ?tim, dar care s? ne ?i intereseze în acest moment!
- P?i… Nu ?tiu ce nu ?ti?i, se încurc? robotul.
- De ce nu ne indic? nimic aparatura de bord? suger? Rena. De ce nu ne semnaleaz? prezen?a unui asemenea astru ?
- Aparatura de bord?! replic? robotul. În momentul de fa??, nu v? mai pute?i baza pe indica?iile primite de la aparatura de bord. E complet dereglat?.
- Cum?! tres?ri Als, întrerupându-?i activitatea.
- Toate indica?iile sunt gre?ite, eronate, incorecte, sus?inu robotul.
- ?i atunci devierea de la traiectorie… începu Als o idee pe care nu o continu?.
- Aceea este real?, îl complet? Syrinx. Dar nu a?a cum indic? acum computerul. Totu?i, logic, „Hope” a deviat de la traseu, în direc?ia „golului negru”.
- Deci calculele mele… Adic?, le-am f?cut degeaba! se tângui Als, dându-?i seama de acest lucru.
- ?i nici m?car nu ?tim care-i devierea real?, zise Rena.
- Nu, de?i, pân? am s? m? dereglez ?i eu din cauza apropierii de „gaura neagr?”, pentru c? sunt tot o ma?in?rie ?i nu pot sc?pa, v-a? putea ar?ta cum se prezint? situa?ia în momentul de fa??.
- De unde putem ?ti c? nu e?ti deja dereglat? p?ru Als suspicios.
- Când voi fi cu adev?rat dereglat, v? ve?i da imediat seama, cu siguran??. Deocamdat?, nu înc?, zise Syrinx.
Als ?i Rena nu aveau încotro. Erau nevoi?i s?-i dea crezare robotului, mai ales c? în curând toat? apartura de bord începu s? deruleze cu o vitez? uimitoare tot felul de informa?ii eronate pe care nimeni nu le solicitase, în timp ce luminile se stingeau ?i se aprindeau într-una, clipind des, u?ile automate se închideau ?i se deschideau… totul o luase razna.
- Asta ne lipsea! aprecie, a pagub?, Als.
- Nu mai e mult. În curând voi fi ?i eu afectat, îi în?tiin?? robotul pe cei doi.
Înainte ca Syrinx s? fie dereglat, Als ?i Rena citir? informa?iile stocate în memoria lui ?i le notar? grabnic pe foi; erau mai în siguran?? decât pe computer.
- Ce se va întâmpla cu „Hope”, cu noi? întreb? Rena.
- Teoreric, nu exist? sc?pare, rosti robotul. „Hope” va fi dezintegrat?, ca ?i tot ceea ce se afl? în interiorul ei, totul va fi dematerializat, descompus instantaneu în particule elementare ?i re?inut în interiorul „golului negru”, intrând în componen?a acestuia. Vom fi asimila?i! spuse robotul ultimele sale cuvinte, înainte de a începe s? spun? ?i s? fac? lucruri f?r? sens.
Syrinx se dereglase… Als ?i Rena se privir? ului?i. R?m?seser? singuri.
- Ce facem? A?tept?m inevitabilul? întreb? Rena, cu glas tem?tor.
- Nu! tun? Als. Orice ar fi, nu trebuie s? ne d?m b?tu?i. De ce s? ne consider?m din start învin?i, f?r? a încerca nimic? Nu trebuie s? ced?m! Nu f?r? lupt?!
- Als, ne confrunt?m cu un „black hole”. Inamicul nostru e mult prea puternic. ?i invizibil.
- ?tiu, rosti el. E o for?? înc? necunoscut?, imprevizibil?, dar asta nu înseamn? c?… „Hope”, speran??, încredere… Am putea sc?pa totu?i…
- Cum? E imposibil s? ne întoarcem, s? opunem rezisten?? for?ei astrului!
- Cine a zis s? ne întoarcem, s? ne opunem? Dar nici s?-i facem jocul. Putem trece dincolo.
- S?… tre - tre - tre… trecem? Dincolo? se bâlbâi Rena. Cum?
- Prin „black hole”, rosti Als.
- Ai înnebunit?
- Poate; dar e unica noastr? ?ans?. În fond ce avem de pierdut? Ce altceva?
- Nu! se împotrivi Rena. Cum s? trecem?
- Cu vitez? maxim?, drept prin mijloc.
- Dar…
- Ai alt? p?rere mai bun?? S? a?tept?m s? ne „înghit?”? zise Als. S? ne asimileze?
- Nu. Îns? nimeni ?i nimic n-a mai trecut pân? acum. Nici lumina nu scap?.
- Lumina, cu viteza ei de 300000 km/s, nu scap?, n-are nici o ?ans?, monstrul o re?ine. Dar „Hope” e o nav? puternic?, prinde viteze superluminice; asta-i ?ansa noastr?.
- N-a mai încercat nimeni a?a ceva, spuse Rena.
- Nu, n-a încercat. Vom fi primii, deci deschiz?tori de drumuri… Î?i dai seama ce-ar însemna dac? am reu?i?
- Dac? am reu?i… sublinie Rena cuvântul „dac?”.
- N-am g?sit Epsilon M, nici via?? pe acolo, dar am trecut printr-un „black hole”… Asta ar compensa în totalitate e?ecul misiunii de pân? acum… î?i continu? Als îngândurat ideea, f?r? a lua în seam? pesimismul Renei.
- E cunoscut faptul c? „golurile negre” produc distorsiuni ?i deform?ri spa?io-temporale. De unde ?tii c? dac? vom trece, vom ie?i chiar de partea cealalt?, sau c? ne vom mai afla în aceea?i dimensiune, în acela?i spa?iu, în acela?i timp? Sau poate într-o lume paralel??
- Nu pot ?ti asta, dar m?car vom ie?i. Vom vedea dup? aceea unde, cum, când, dac? vom mai fi teferi. Spune, Rena, ce altceva am putea face?
- Nimic… zise ea, resim?ind mi?carea circular? descris? de „Hope” în ritm ame?itor. Nimic altceva…
Nava se îndrepta rapid spre „gaura neagr?”, de parc? s-ar fi aflat într-o imens? pâlnie invizibil?, iar for?a vârtejului creat ar atrage-o spre scurgere, inevitabil.
- De unde o fi ap?rut „golul” ?sta? se întreb? Als ca pentru sine.
- N-am idee… murmur? Rena îngândurat?. Mai întâi lipsa planetei Epsilon M, acum „golul” ?sta… Oare ce ne mai a?teapt?? Ce alte surprize?
- Vom vedea, dac? vom apuca… Acum, cât înc? mai avem posibilitatea, hai s? pornim motoarele navei, s? ne îndrept?m cu vitez? maxim? spre „black hole”, spre centrul lui!
- Hai! îl aprob? Rena în ultim? instan??, neavând alt? alternativ?.
- La drum! Monstrule, venim! P?zea! amenin?? Als, râzând boln?vicios.

Capitolul 4.

***

Sincronizându-?i în ultima clip? mi?c?rile, Als ?i Rena pornir? motoarele navei, îndreptând „Hope” spre ceea ce trebuia s? fie miezul „golului negru”. Înainte ca nava s? fi r?spuns comenzilor manuale date, cei doi avur? impresia cert? c? totul în jur se deforma inexplicabil; se ondula, se alungea, se l??ea, se mic?ora sau se l?rgea alternativ, succesiv ori concomitent, dup? nici o regul? sau lege cunoscut? a fizicii moderne sau a oric?rei alte ?tiin?e. Apoi „Hope” porni cu toat? viteza spre monstrul nev?zut. Als ?i Rena sim?eau c? toat? greutatea ba li se las? în vârful picioarelor, ba li se ridic? în cre?tetul capului, ba li se mut? în alte p?r?i ale corpului, pân? când î?i pierdur? cuno?tin?a…
Se trezir? dup? un timp, f?r? a-?i da seama dac? trecuse o infinitate sau doar o frac?iune de secund?, dac? mai erau înc? în via??, dac? trecuser? sau nu prin presupusul „gol negru”, de partea cealalt? a acestuia sau se aflau în interiorul lui, dac? mai erau întregi sau dematerializa?i, descompu?i în particule elementare… Î?i deschiser? ochii, iar senza?ia c? totul din jur se deforma persista. Îns? senza?ia trecu dintr-o dat?, ca prin farmec, iar încet-încet, lucrurile începur? s? revin? la normal, s?-?i recapete forma cunoscut?. Chiar ?i robotul, aparatura de bord, restul… „Hope” zbura lin, cu vitez? maxim?, într-o direc?ie necunoscut?. Nedumerit, Als se ridic?, întrebându-se ce c?uta pe jos. Privi în jur; se afla pe puntea principal? a unei nave spa?iale… Încet, î?i aminti de „Hope”, de Epsilon M, de „black hole”, de Syrinx, de Rena… Speriat, privi în jos; î?i reg?si colega, întins? pe podea. Se îndrept? îngrijorat spre ea, oprindu-se în dreptul ei, tocmai când ea d?dea semne de revenire.
- Ce s-a întâmplat? întreb? Rena. A fost cumva un vis urât sau ce ?
- Nu, n-a fost deloc un vis; am trecut printr-un „black hole”, zise Als.
- Cum? se dezmetici de-a binelea Rena, deschizându-?i larg ochii. Am sc?pat?
- Înc? nu-mi dau seama. Trebuie s? analiz?m totul cu calm. Tu e?ti teaf?r??
- Cred c? da. Cel pu?in întreag?, zise ea, privindu-?i mâinile, trupul…
Se ridic?.
- Iar eu cred c? am reu?it! zise Als, observând c? aparatura de bord î?i încheia derularea rapid? a informa?iilor, luminile nu mai clipeau necontenit, u?ile nu se mai închideau ?i deschideau într-una, iar robotul î?i st?pânea mi?c?rile necoordonate ?i frânturile de cuvinte lipsite de sens pe care le în?irase pân? în acel moment.
Ochii lui Als str?luceau de bucurie la gândul ca „Hope” s? fi reu?it imposibilul, trecerea printr-un „gol negru”.
- ?i ?sta ce tot îndrug?? se referi Rena la robot.
- Baliverne… se amuz? Als.
- Nu. Baliverne, nu, î?i reveni brusc Syrinx.
- Syrinx! exclam? Rena, îmbr??i?ând robotul, exprimându-?i astfel sentimentele.
Syrinx, fiind doar un robot, nu putu avea aceea?i reac?ie de bucurie sau de alt gen.
- E totul în ordine cu tine? întreb? Als robotul, f?r? a se manifesta ca Rena, de?i era ?i el fericit c? Syrinx nu p??ise nimic.
- Circuitele mele sunt intacte; totul func?ioneaz? la parametrii normali, zise robotul, dup? ce-?i f?cuse o verificare rapid? a întregului sistem cibernetic ce-l punea în func?iune.
- Dar memoria ?i-a fost cumva afectat?? continu? Als cu întreb?rile.
- Nu, fu r?spunsul robotului. Memoria mea nu a avut de suferit.
- Foarte bine, aprecie Rena. Atunci l?mure?te-ne, te rog! Ce s-a petrecut de fapt?
- Tocmai am trecut cu „Hope” printr-un „black hole”, spuse robotul.
- Deci e adev?rat… tres?ri Als.
- Nu ni s-a p?rut, ad?ug? Rena.
- ?i unde suntem acum? întreb? Als.
- Am ie?it cu bine? Suntem de partea cealalt? a monstrului? zise ?i Rena.
- Dup? toate aparen?ele, a?a ar trebui s? fie, spuse robotul.
- Aparen?e… murmur? Als. Nu-mi place cuvântul ?sta. Deloc!
- Cât timp a trecut de când te-ai dereglat, Syrinx? i se adres? Rena.
- 10 secunde, afirm? robotul, care cronometrase totul, iar acum func?iona corect.
- 10 secunde?! se mir? Rena. Doar atât? Mie mi s-a p?rut o eternitate!
- ?i eu am avut aceea?i stranie senza?ie, ad?ug? Als. De ve?nicie…
- 10 secunde, repet? Syrinx cu fermitate. Acum totul este în ordine. Nu mai exist? nici un pericol. A trecut… Pute?i opri motoarele, calcula traiectoria, devierea, totul, pentru a redirec?iona nava, din nou, spre Terra. Aparatura de bord func?ioneaz? perfect!
- Vai, am reu?it! Am reu?it! s?ri Als în sus de bucurie. Am trecut! Am sc?pat! Am învins! Suntem pionierii c?l?toriilor spa?iale prin „golurile negre”!
- Nu te ambala prea tare! îl domoli Rena. Mai bine apuc?-te de calcule!
- Nu m? felici?i? o privi Als cu un aer superior.
- Dovede?te-mi mai întâi c? meri?i felicit?rile mele, replic? Rena, f?r? a-l l?uda. Hai, la treab?!
- Ce tot faci pe ?efa cea dur??
- Als, calculele! Ne a?teapt? Terra!
- E?ti o mic? tiran?. ?tiai? îi trânti Als, ad?ugând: Dar „Hope” e nava mea.
- ?tiu, zise ea, încruntându-se a nemul?umire. Asta nu m? împiedic? s? fiu tot eu comandantul misiunii.
- Halal misiune; pân? acum, e?ec total, coment? el.
- Nu m? provoca! amenin?? ea.
- Tirano! îi arunc? el cu un aer zeflrmitor.
Robotul îi privi f?r? a-i în?elege; reîncepuser? ostilit??ile, tachin?rile…


Capitolul 5.

***

Totu?i, nici Als, nici Rena nu-?i neglijar? îndatoririle. Verficar? aparatura navei, redevenit? eficient?, iar Als efectu? toate calculele necesare, cu o precizie de net?g?duit.
Stabilir? pozi?ia navei, care indica faptul c?, într-adev?r, „Hope” se afla în acel moment, în deplin? siguran??, undeva, departe, de partea cealalt? a „golului negru”. Stabilir? apoi traiectoria pe care trebuiau s-o urmeze pentru a ajunge pe Terra ?i l?sar? din nou totul pe seama pilotului automat, a aparaturii de bord ?i sub supravegherea atent? a neobositului Syrinx, unicul lor robot.
„Hope” î?i continua nestingherit? zborul printre a?tri, în direc?ia galaxiei Calea Lactee, a sistemului solar, a Terrei. Als ?i Rena evitau inten?ionat s? aminteasc? despre e?ecul misiunii lor, despre lipsa planetei Epsilon M, despre „black hole”, despre tot ce se petrecuse în ultimul timp ?i era inexplicabil. Trecuser? astfel înc? trei ani ?i jum?tate de la incidentul cu „golul negru”. Aproape c? uitaser? deja totul, mai ales c? intraser? de ceva timp în galaxia Calea Lactee, iar acum se apropiau de norul Oort, periferia sistemului solar, locul de provenien?? al cometelor. Deja începeau, tare emo?iona?i, s? se simt? ca acas?. Als avea deja 31 de ani, Rena – 30… Nu mai erau adolescen?i, de?i înc? mai p?reau a se purta copil?re?te. Rela?iile dintre ei erau acelea?i, la fel de tensionante: nici nu se iubeau, nici nu se urau; se suportau doar… Numai Syrinx, robotul, neobosit, era la fel de eficient ca la începutul c?l?toriei.
Dup? ce „Hope” trecu de banda lui Kuiper, format? din multe corpuri cere?ti micu?e, înghe?ate ?i pr?fuite, Pluto fu prima planet? a sistemului solar care-i întâmpin?, împreun? cu satelitul ei natural, Charon, ambii pr?fui?i ?i înghe?a?i. „Hope” se opri câteva clipe pe orbita micu?ului Pluto, pentru a-i saluta pe cei doi a?tri de la marginea sistemului solar. Als ?i Rena mic?orar? sim?itor viteza navei; în câteva ore, spre sfâr?itul acelei zile, aveau s? ajung?, în sfâr?it, acas?. Fiindc? se aflau în apropierea lui Pluto, iar viteza navei era atât de mic?, Rena încerc? s? stabileasc? leg?tura audio-video cu orice baz? de pe Terra. În mod normal, aceast? leg?tur? ar fi trebuit s? fie posibil?, deci s? nu întâmpine greut??i în stabilirea ei. Totu?i, t?cere deplin?, absolut?…
- Ce faci? o întreb? Als.
- Mai bine zis, ce încerc s? fac, îl corect? Rena.
- Bine, cum vrei tu. Deci… Ce încerci s? faci?
- Vreau s? ob?in leg?tura cu cei de acas?, dar, în mod inexplicabil, nu primesc nici un r?spuns, zise Rena.
- Poate ne afl?m înc? prea departe de Terra, presupuse Als.
- Ce departe? tres?ri Rena. Nu vezi bine? E Pluto!
- Pluto, da, am v?zut… ?i ce, Pluto e aproape?
- Destul de aproape pentru a se stabili leg?tura, replic? Rena. Am intrat deja în sistemul solar.
- ?tiu. Încearc? s? le trimi?i un mesaj; au trecut atâ?ia ani… Poate nu se a?teapt? s? ne întoarcem. Poate au uitat.
- Nu conteaz? câ?i ani au trecut, se împotrivi Rena. Noi n-am întârziat deloc; la atât era preconizat? misiunea noastr?, ba chiar a? putea afirma c? am sosit mai devreme, deci ar trebui s? fie preg?ti?i de întoarcerea noastr?, s? ne a?tepte…
- Rena, n-are rost s? ne facem iluzii… Vom vedea când ne vom apropia mai mult de Terra. Nu mai dureaz?. Ai pu?in? r?bdare! De ce te chinui degeaba?
- ?tii ce m? îngrijoreaz? cel mai mult? replic? ea, de parc? nici nu l-ar fi auzit.
- Nu. Ce? se interes? el.
- Lini?tea asta absurd?… Lipsa oric?rui semnal. De ce nu reu?esc s? recep?ionez nimic, absolut nimic?
- Rena, ai r?bdare! Prea vrei totul dintr-o dat?… îi repro?? Als.
- Nu vreau totul dintr-o dat?, dar nici nimic, replic? ea nervoas?. Ce-i cu t?cerea asta?
- N-ai decât s? te obose?ti degeaba, dac? te înc?p??ânezi cu semnalele alea… Eu m? duc în cabina mea, s? dorm vreo câteva ore.
- S? dormi? se mir? Rena. Cum po?i dormi în asemenea momente?
- Crezi c? a? avea altceva mai bun de f?cut? o privi el fix, întreb?tor, parc? chiar batjocoritor, tachinând-o: Dac? nu, prefer s? încerc s? m? odihnesc, s?-mi refac for?ele. Spune, comandante! Sunt la ordinele tale. Porunce?te!
- Pleac? unde vrei! ?i a?a prezen?a ta e inutil?, zise ea în zeflemea.
- Inutil?? repet? el. Cum vrei… mai zise ?i se retrase în direc?ia cabinei sale, ridicând nep?s?tor din umeri.
- Ah, ce enervant! morm?i Rena, f?r? a abandona încercarea de a stabili, f?r? nici un rezultat, leg?tura cu P?mântul.