Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea întâi: „O misiune special?”

de Cornelia Georgescu

*50. Declara?ia lui Mihai.

Pân? la 13.30 fuseser? interoga?i to?i cei ?ase colegi (f?r? Mihai), domnul director, profesorul Manea, p?rin?ii lui Lucian ?i cei ai Liei; so?ii Stancu de abia în acel moment ie?ind din marea sal? în care-?i desf??ura activitatea Comisia Disciplinar?. Î?i z?rir? fiica nu în locul unde o l?saser?, ci în mijlocul colegilor ei, laolalt? cu directorul Simionescu ?i instructorul Manea. Domnul ?i doamna Stancu se apropiar? de ei.
- Gata; se pare c? am sc?pat ?i noi, spuse domnul Stancu. Am dat declara?ii, le-am semnat... Tinere, po?i fi lini?tit, nu te-am vorbit deloc de r?u, i se adres? lui Lucian tat?l Liei, apoi privi spre Traian Simionescu: Domnule director, regret nespus cele petrecute din cauza fiicei mele.
- Nu v? face?i griji, domnule Stancu; to?i încerc?m s? fim cât se poate de în?eleg?tori. Cât despre fiica dumneavoastr?, v? asigur c? n-are nimeni nimic împotriva ei, spuse directorul.
- Bine; ne-a?i mai lini?tit... Cred c? putem pleca acas? acum. Fiica mea trebuie s? mai r?mân? sau... rosti întreb?tor domnul Virgil Stancu.
- Mai r?mâne, bineîn?eles, cu colegii ei; vor merge în nav?, cu Eugen, rosti Traian Simionescu.
- Bine; de acord, r?mâne, cu colegii ei. Noi îns?, plec?m... Înc? o dat?, ne cerem scuze pentru nepl?cerile cauzate. La revedere tuturor, le zâmbi domnul Virgil Stancu colegilor fiicei sale, apoi întinse mâna, mai întâi c?tre Traian Simionescu: Domnule director... Domnule profesor... strânse dânsul ?i mâna profesorului Manea, apoi privi spre Lucian: Comandante... i se adres? respectuos ?i-i strânse mâna, dup? care î?i îmbr??i?? fiica, înainte de a se retrage ?i-i ?opti la ureche: Scumpo, nu trebuia s? faci asta!
- ?tiu, tati, îi r?spunse ea la fel de ?optit.
Domnul ?i doamna Stancu se retraser?; plecau acas?. Hora?iu nu mai ie?ise, pentru a-i anun?a ce mai aveau de f?cut.
- ?i noi, dom’ director? se interes? Nistor.
- S? mai a?tept?m pu?in aici, s? afl?m dac? cei din Comisie mai au treab? cu noi; dac? nu, v? înapoia?i în nav? ?i v? relua?i activitatea obi?nuit?, ca ?i cum nu s-ar fi petrecut nimic. Instruc?ia continu?, atâta timp cât misiunea n-a fost anulat?. Ne-am în?eles, Eugen?
- Desigur, am s? stau cu ei pân? disear? ?i m? voi ocupa serios de instruc?ia lor, promise profesorul Manea.
U?a se deschise ?i din nou ap?ru Hora?iu, un tân?r sl?bu?, înalt, cu ochelari, cu p?rul tuns scurt, foarte scurt. Se apropie de ei ?i zise:
- Va trebui s? vin? ?i tân?rul informatician, Mihai Ristea; trebuie s? dea ?i el o declara?ie; probabil pân? la ora asta a terminat deja cu proba de concurs pe care a sus?inut-o ast?zi. ?i trebuie s? v? mai spun s? v? anun?a?i p?rin?ii, s? vin? ?i ei mâine, în acela?i scop, pentru a da declara?ii; este vorba de to?i ceilal?i, cu excep?ia so?ilor Enka ?i Stancu, care deja au dat declara?ii ast?zi. ?i acum sunte?i liberi, v? pute?i retrage.
- Bine, Hora?iu... Dac? mai ai nevoie de ei, îi g?se?ti la bordul navei lor, „Pacifis”, sper c? ?tii unde; vor fi acolo pân? seara, spuse directorul. ?i se va da voie s? urci la bord.
- Desigur. Îl a?tept?m pe Mihai Ristea, ad?ug? Hora?iu, dup? care reintr? în sal?.
- Gata! V? pute?i duce în nav?, iar eu, în sfâr?it, m? pot ocupa ?i de altele. Iat?: e 13.45; am stat destul de mult cu voi ast?zi... La revedere! li se adres? directorul, dar înainte de a pleca, mai privi spre preferatul s?u: Calm, Luci! Nu-?i pierde speran?a! Va fi bine, vei vedea... Gata, Eugen! Du-te cu ei!
- Haide?i! îi îndemn? profesorul Manea. „Pacifis” ne a?teapt?!
Cei ?ase tineri, împreun? cu instructorul lor de zbor, domnul profesor Eugen Manea, p?r?sir? cl?direa principal? a Institutului, îndreptându-se spre rachetodrom. Afar? înc? ploua. Mai rar, mai m?runt, dar tot ploua. Fulgerele ?i tunetele încetaser?; nu ?i ploaia. Nu mai sem?na deloc a ploaie de var?, rapid?, repezit?, îns? tot ploaie era. Gr?bir? ritmul pa?ilor, pentru a nu se uda prea r?u. Lia îi urm? t?cut?, f?r? entuziasm; ar fi preferat s? fi plecat acas?, cu p?rin?ii ei. Cât despre Lucian, el p??ea mândru; î?i rec?p?tase încrederea în sine. Dac? n-ar fi fost nec?jit datorit? atitudinii blondului, ar fi avut motive s? fie chiar ?i vesel. A?a îns?...
Când ajunser? pe puntea principal?, îl g?sir? pe Mihai acolo; proba la matematic? se încheiase, iar între timp, de când venise în nav?, î?i f?cuse de lucru pe computer, intrând în sistem. Tân?rul p?rea foarte lini?tit, dar uimit de prezen?a Liei.
- Vai, de abia acum v-a?i întors?! se mir? fostul campion mondial.
- Da, m?i, pu?tiulic?... replic? Alex. De abia acum.
- Domnule profesor... îl observ? Mihai pe Eugen Manea.
- Ia spune: Cum a fost la mate? Te-ai descurcat? se interes? profesorul Manea.
- Da... A fost atât de simplu; ?i eu, care m? a?teptam s? fie foarte dificil... Dar n-am întâmpinat greut??i.
- Deci la mate sigur treci, concluzion? domnul Manea.
- Eu a?a cred, surâse Mihai, privind spre Lucian.
- Da, ?tim c? matematicianul nostru te-a ajutat, de?i, din spusele lui, nu aveai deloc nevoie, spuse domnul Eugen Manea. ?i acum, hai, trebuie s? mergi s? dai ?i tu o declara?ie la Comisia Disciplinar? a Institutului.
- Unde? p?ru nedumerit Mihai.
- La Comisia Disciplinar?; ce, n-auzi bine?! zise Alex.
- Ba da, dar nu ?tiu unde trebuie s? merg, replic? Mihai.
- I-auzi la el, nu ?tie... M?i, pu?tiulic?... Tu de când înve?i aici; de ieri? întreb? Alex.
- Nu de ieri, dar nu ?tiu unde vine asta, n-am avut ocazia s? ajung pe acolo pân? acum, justific? Mihai.
- Eh, ce s? spunem, ai fost mereu foarte cuminte, de n-ai ajuns pe acolo, coment? Alex.
- Adic? asta înseamn? c? ?efu’ n-a fost cuminte de-a ajuns acolo? întreb? Nistor.
- Nu, m?, tontule! Luci a avut doar o... ne?ans?, explic? Alex, privind sugestiv spre Lia când pronun?ase cuvântul „ne?ans?”; se referea la ea, bineîn?eles.
- Haide?i, l?sa?i taina! îi întrerupse profesorul Manea. Cine merge cu Mihai, s?-i arate unde trebuie s? ajung??
- M? duc eu, dom’ profesor, se oferi Alex. Hai, m?i... pu?tiulic?, i se adres? lui Mihai.
Acesta nu protest?, de?i nu-i pl?cea termenul „pu?tiulic?”, utilizat în repetate rânduri de Alex; porni al?turi de genetician spre trapa navei ?i în curând ie?ir? amândoi afar?. Ploaia îi întâmpin? de cum puser? piciorul afar?. Alex zise:
- Ce vreme! Nu se mai opre?te odat? ploaia asta?! Hai, m?i, pu?tiulic?, altfel ne ud? r?u de tot!
- Nu-mi mai tot zice „pu?tiulic?”, nu rezist? Mihai s? nu-i adreseze aceast? rug?minte, fiind doar ei doi, singuri.
- Bine, o s? încerc. Oricum, hai odat?! îl îndemn? Alex.
Se gr?bir? pu?in, pân? intrar? în cl?direa principal? a Institutului. Aici o luar? mult mai lent.
- Vezi; aici e, la etaj, rosti geneticianul. S? mergem sus.
- Dar tu de ce nu m? suferi? întreb? pe nea?teptate Mihai.
- Ce-ai zis, m?i?! se mir? Alex. Cine ?i-a dat asemenea idei?
- Nimeni; a?a am constatat eu.
- Se vede treaba c? ai o imagina?ie foarte proast?.
- Nu cred; e clar c? nu m? simpatizezi, insist? Mihai.
- A?a ?i se pare?! Gre?e?ti, m?i... începu Alex, dar se opri, c?ci tocmai era s? spun? iar??i „pu?tiulic?”. Da, ?tiu, e?ti fost campion mondial, la lupte, n-am uitat; arte mar?iale. ?i-ar pl?cea s?-mi altoie?ti m?car un pumn zdrav?n, nu-i a?a? Ce te opre?te?
- Nimic, dar nu sunt b?t?u?, iar tu-mi e?ti totu?i coleg.
- Aha, faci pe dr?gu?ul cu mine... Stai; cum te cheam??
- Mihai.
- A?a, da: Mihai... S? nu uit; nu-i greu de re?inut. Uite ce e... Bine, recunosc, nu prea te-am simpatizat de la început, dar ?tiu ?i eu? S-ar putea s? m? în?el. D?-mi m?car un motiv prin care s? justifici c? ar fi a?a...
- P?i, suntem sau poate vom fi colegi; mi se pare suficient. Ar trebui s? ne în?elegem; cred...
- Nu z?u; s? ne în?elegem?! Ah, deci n-ai aere de mare vedet?, de fost campion mondial, nu te dai mare ?i tare?
- Nu; a? vrea s? fim prieteni, replic? Mihai.
- Prieteni?! repet? Alex întreb?tor, apoi surâse: Bine, s-ar putea; m?car s? încerc?m... Scuz?-m?, te rog, dac? pân? acum te-am tratat mai cu... ?tiu eu cum ?i s-o fi p?rut ?ie?! Adev?rul e c?, de fapt, m-a deranjat c? Luci te-a considerat a?a, deodat?, brusc, prieten... Eu îl cunosc de mic ?i drept s?-?i spun, ne-a luat ceva timp pân? s? ne împrietenim mai bine, dar a?a-i, n-ar fi trebuit s? m? deranjeze c? pe tine te-a acceptat mai u?or, doar nu-i interzis s?-?i fac? ?i al?i prieteni; la fel ?i eu... Care ar fi problema?
- Nici una. ?i atunci, suntem sau nu prieteni? insist? Mihai.
- Prieteni, îi zâmbi Alex ?i b?tur? palma amândoi; Mihai p?rea mul?umit de faptul c? reu?ise s?-l câ?tige pe genetician de partea lui.
- ?i tipul cel?lalt; cel înalt? Geograful... se interes? Mihai.
- Nis... Ce-i cu el?! se mir? Alex.
- ?i el se las? mai greu? Cu prietenia, vreau s? spun...
- A?, neg? Alex. N?rodul ?la?! Nu cred; cedeaz? imediat. Da’, i-ai propus m?car?
- Înc? nu, recunoscu Mihai.
- Atunci încearc?; ai toate ?ansele cu el. De?i... Mai bine te-ai l?sa p?guba?; uneori e a?a de enervant...
- Nu conteaz?; mai bine s?-mi fie prieten, presupuse Mihai.
- Ai dreptate; mai bine, aprob? Alex.
Urcar? la etaj ?i se oprir? în dreptul u?ii Comisiei.
- Uite, aici e... Ai grij? ce spui despre Luci! îl avertiz? Alex.
- Despre el, nimic r?u, desigur, spuse Mihai.
- A?a-i; el a fost primul care te-a b?gat în seam?, ba chiar te-a sus?inut de la început, î?i d?du Alex seama, apoi tot el b?tu la u??; ie?i un tân?r sl?bu?, cu ochelari. Salut, Hora?iu. L-am adus pe colegul meu, Mihai...
- Mihai Ristea, citi Hora?iu de pe foi ?i-l îndemn?: Intr?! zise, mai apoi privind spre genetician: Mersi, Alex...
- Pentru nimic, zâmbi Alex, dup? care i se adres? informaticianului: Mihai, te a?tept aici. Vezi ce faci!
Campionul trecu dincolo de u?a Comisiei, împreun? cu Hora?iu. Privi emo?ionat imensa sal?, iar Hora?iu îi indic? locul din primul rând pe care trebuia s?-l ocupe. Din nefericire pentru el, fiind ultimul dintre cei ?apte colegi, era singur; ceilal?i intraser? câte doi. Vicepre?edintele Comisiei se prezent?. Mihai nu-l cuno?tea pe domnul Sever For?an, nu f?cuse cu dânsul cultura civic?. Bineîn?eles, Mihai nu avea de gând s? declare nimic împotriva colegului s?u, Lucian, pe care-l admirase de la început. Domnul Sever For?an privi spre tân?rul informatician; mai întâi, dânsul lu? cuvântul, punându-l în tem? cu cele petrecute, de?i Mihai ?tia despre ce era vorba; aflase chiar de la Lucian. Acum profesorul For?an, urmând programa stabilit?, îl prezent? pe scurt pe „cadet Ristea”, cum i se adres? lui Mihai.
- Cadet Ristea, în vârst? de aproape 18 ani, n?scut la data de 30 iulie 2067, în Craiova; p?rin?ii Marilena ?i Emilian Ristea, ambii angaja?i ai Institutului. Ai înv??at mereu aici, în Institut, de?i nu ?i-ai terminat înc? studiile; vei absolvi de abia vineri, dup? sus?inerea examenului de licen??; am în?eles chiar c? azi ai venit de la proba la mate... Î?i ur?m mult succes!
- Mul?umesc, domnule, rosti timid Mihai.
- În fi?a ta mai figureaz? faptul c? ai fost campion mondial la lupte, de genul artelor mar?iale, pân? anul trecut inclusiv, la juniori, dar ai renun?at la cariera sportiv? începând din acest an, când trebuia s? treci la seniori. Proiectul de diplom? îl vei prezenta vineri, iar dac? vei promova, vei deveni informatician ?i fizician; în plus, dac? vei pleca în aceast? misiune, astronom ?i astronaut. Ai ob?inut dreptul de a deveni membru al echipajului în aceast? misiune, în urma promov?rii concursului organizat în acest scop, concurs la care ai ob?inut rezultatul final maxim. Examinatorul t?u n-a fost acuzatul de acum?
- Nu, r?spunse Mihai. A fost geograful cel înalt...
- Nistor Harris, îl complet? domnul For?an.
- Întocmai, el, aprob? Mihai.
- Deci, el te-a asistat... S? mai ad?ug?m c? la data oficializ?rii misiunii ai fost numit ?eful securit??ii. Cam atât. ?tii de ce te afli acum aici?
- Da, ?tiu. A fost depus? o reclama?ie împotriva comandantului misiunii, Lucian Enka.
- A?a-i. ?i va trebui s? ne r?spunzi la câteva întreb?ri. Prima ar fi dac?-l cuno?ti pe acuzat? spuse vicepre?edintele.
- Desigur, îl cunosc, de?i nu foarte bine, pentru c? nu-l ?tiu de prea mult timp.
- Ce p?rere ai despre el?
- Pân? acum, o p?rere foarte bun?; îl admir, îmi place de el. Cred c? e un b?iat bun.
- ?i s-a p?rut cumva c? ar fi încrezut, arogant?
- Nu, deloc; dimpotriv?, are o fire foarte prietenoas?.
- Crezi c? este impulsiv, nervos?
- În nici un caz.
- Dar agresiv, violent?
- Nu.
- În general, cum se poart? cu colegii lui, mai ales de când a fost numit în func?ia de comandant; s-a schimbat ceva în atitudinea lui, a devenit mai autoritar, îi trateaz? pe ceilal?i cu un aer de superioritate? E sever, exigent? Sau nesuferit?
- Din câte am remarcat eu, nu, deloc. E la fel de dr?gu? cu to?i ca ?i înainte de a fi devenit comandant.
- Ce p?rere ai despre activitatea lui pe plan profesional?
- Activitatea lui profesional? nu poate fi clasificat? decât drept una de excep?ie, judecând dup? cea mai mare realizare a lui, nava spa?ial? „Pacifis”, proiectul lui de diplom?. Cât despre matematic?, nu ?tiu ce-a? putea ad?uga; cred c? se ?tie c? este expert.
- Are cumva un caracter dificil?
- Nu, deloc.
- ?i se pare c? ar fi indisciplinat?
- Mie, nu...
- L-ai auzit vreodat? înjurând, vorbind urât, vulgar sau indecent?
- Nu, niciodat?.
- Iar despre reclamant?, domni?oara consilier Stancu, ce ne po?i spune?
- Pe ea chiar n-o cunosc prea bine, dar n-a? putea spune c? a? avea o impresie proast?. Pare a fi o fat? bun?, dar nu ?tiu prea multe despre ea, deci prefer s? m? ab?in de la comentarii pe seama ei.
- Domni?oara sus?ine c? acuzatul, cadetul Enka, ar avea, în general, un comportament necorespunz?tor f??? de domni?oare.
- Cine, el?! Nu, deloc; dimpotriv?, e tocmai invers, adic? tinerele domni?oare au un comportament necorespunz?tor fa?? de el, atunci când îl z?resc.
- În ce const? acest comportament necorespunz?tor?
- P?i, pur ?i simplu, se n?pustesc asupra lui, de?i nu chiar toate, dar majoritatea procedeaz? astfel. Bineîn?eles, nu ?i colegele noastre de echipaj; altele îns?, da. Foarte multe.
- E adev?rat, se ?tie c? fetele îl plac; am v?zut ?i eu la televizor ceva de genul acesta, avându-l pe el ca protagonist, zilele astea; de altfel, prin Institut e recunoscut drept un mare Don Juan, mai ales în rândul fetelor. De asemenea, nu-i o noutate nici faptul c? directorul îl consider? favoritul dânsului, îns? nu cred c? aceste am?nunte deranjeaz? cu ceva.
- Pe mine – nu, în nici un caz, spuse Mihai.
- Tu, tinere, crezi c? ar trebui destituit din func?ia de comandant ?i exclus definitiv din echipaj? întreb? domnul Sever For?an.
- Nu. Dup? p?rerea mea, dac? s-ar lua asemenea m?suri împotriva lui, s-ar face o foarte mare gre?eal?.
- Mai ai ceva de ad?ugat? rosti domnul For?an.
- Nu; poate decât faptul c? mi-ar pl?cea s? r?mân? totu?i comandantul misiunii, s?-mi fie coleg ?i s? plec?m în aceast? misiune spa?ial?, la data stabilit?. În rest... Totul pare a fi în ordine.
- Bine, aprecie îngândurat domnul profesor Sever For?an. Te rug?m s?-?i semnezi depozi?ia.
Mihai nu protest?; î?i semn? declara?ia dat?, convins c? nu gre?ise deloc, cu nimic, apoi se preg?ti de plecare.
- Tinere, s? nu ui?i pentru mâine, s?-?i anun?i p?rin?ii s? vin? ?i dân?ii, îl anun?? vicepre?edintele Comisiei.
- Desigur, domnule, aprob? Mihai, apoi ie?i, condus de Hora?iu.
Alex era la u??; îl a?tepta... Cu declara?ia lui Mihai, se încheia cercetarea actualilor colegi ai lui Lucian, dar Comisia nu-?i rezuma ancheta la doar atât. Cazul „Enka Lucian” continua...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro