proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Capitolul 51.


Rena mai r?m?sese afar?, în compania prietenei sale, Tyranna, dar nu prea mult. Reveni pe puntea principal?, unde Syrinx preg?tise deja micul-dejun, care era a?ezat pe mas?. Als nu începuse s? m?nânce, î?i a?teptase colega.
Cât despre Tyranna, aceasta plecase spre ad?postul ei, când se întrerupsese scutul protector al navei „Hope”.
Rena se a?ezase la mas?; la fel ?i colegul ei, Als. Amândoi servir? t?cu?i micul-dejun. Se s?turar?, iar Syrinx începu s? strâng? masa. Rena î?i întreb? colegul:
- Cum ?i s-a p?rut întâlnirea cu Tyranna? Interesant? sau nu?
- Nu comentez, r?spunse Als. Scuz?-m?, te rog, prefer s? m? retrag în cabina mea.
- De ce? Ce ai? Te sim?i bine? tres?ri Rena.
- N-am nimic. M? simt bine. Vorbim mai târziu... zise el ?i porni gr?bit spre cabina lui, unde se închise în curând, întinzându-se în pat.
Rena nu-l opri, în?elegându-l. Dar ea ce putea s? fac?? Tyranna se retr?sese, afar? înc? ploua, Als era indispus, Syrinx ocupat, somn nu-i era, nici foame...
Neg?sind alt? ocupa?ie, porni computerul, pentru a juca un joc cu... dinozauri! Iar pentru c? jocul se dovedi a fi antrenant, captivant, nici nu-?i d?du seama ce repede trecu timpul. Juca neîntrerupt cel pu?in de vreo câteva ore ?i nici nu se plictisea, deloc. Întâlnise în joc aproape to?i dinozaurii mai cunoscu?i paleontologilor (nu chiar to?i, ci doar cei mai reprezentativi): Stegosaurus, Brontosaurus, Brachiosaurus, Diplodocus, Iguanodon, Triceratops, Protoceratops, Hypsilophodon, Maiasaurus, Hadrosaurus, Corythosaurus, Parasaurolophus, Pachycephalosaurus, Ankylosaurus, Ichtyosaurus, Elasmosaurus, Mososaurus, Plesiosaurus, Tyrannosaurus Rex, Tarbosaurus, Allosaurus, Megalodon, Megalosaurus, Deinonychus, Velociraptor, Oviraptor, Dilophosaurus, Coelurosaurus, Pteranodon, Dimorphodon, Quetzalcoatlus, Rhamphorhynchus, Pterodactylus, Archaeopterix etc. Pe mul?i dintre ace?tia îi întâlnise chiar ?i în afara navei ?i aflase o sumedenie de lucruri noi, foarte interesante despre ei (nu din jocul computerizat, ci de afar?). Întrerupse jocul, salvând set?rile, de abia când Als reveni pe puntea principal?. Era deja sear?. Colegul ei era t?cut, îngândurat.
- Ai dormit bine? încerc? ea s? lege o conversa?ie.
- Nu, de fapt n-am dormit deloc, rosti Als, moroc?nos.
- P?i, ce-ai f?cut în tot timpul ?sta? se mir? Rena.
- Am stat... M-am gândit... Mânc?m?
- Iar??i?!
- E deja sear?, justific? Als.
- Ah, bine. În cazul ?sta, Syrinx ne va preg?ti rapid cina.
Als se a?ez? la mas?, a?teptând ca robotul s? aduc? toate cele necesare. Nu era dornic de o conversa?ie cu colega lui, a?a c? Rena îl l?s? în pace; nu-l cic?li cu întreb?rile, de?i era curioas?, s? afle dac? luase o decizie între timp. Probabil asta f?cuse cât timp st?tuse în cabina lui; se gândise mult, la cum ar fi mai bine s? procedeze. Mâncar? în lini?te, f?r? a se gr?bi. Nu le era foame, dar totul era foarte gustos, a?a c? nu renun?ar? la nimic. Syrinx strânse masa. V?zându-?i colegul înc? îngândurat, nehot?rât, Rena se îndrept? din nou spre computer, pentru a relua jocul de unde îl întrerupsese. Tocmai se a?ezase, inten?ionând s? reporneasc? jocul, când glasul colegului ei o întrerupse:
- ?i dac? am decide în favoarea acestor creaturi de afar?, ce-ar trebui s? facem?
- Multe... replic? Rena, întorcându-?i privirea spre el, abandonând încercarea de a reporni jocul.
- Mai exact, îi ceru Als detalii.
- P?i, ar trebui s? distrugem toate dovezile referitoare la trecerea noastr? pe aici.
- Care ar fi aceste dovezi?
- Destule... Orice înregistrare video sau audio, ori fotografii de afar?, aparatul realizat de mine la sugestia Tyrannei, lap topul cu înregistr?rile „convorbirilor” avute cu ea, cipul de memorie al lui Syrinx...
- Cipul lui Syrinx? o întrerupse el întreb?tor.
- I-ai putea realiza altul, la fel de performant, sau chiar îmbun?t??it, îns? f?r? informa?iile din aceast? lume, ori despre trecerea prin „black hole”.
- I-a? putea ?terge aceste informa?ii.
- Da, ai putea, dar ar fi mult mai sigur astfel; Syrinx ar putea reg?si fi?ierele ?terse ?i le-ar putea reactiva. În plus, trebuie s? renun??m la toate calculele tale.
- Poftim?! tres?ri el. Calculele mele?
- Bineîn?eles, trebuie distruse, doar sunt o dovad? clar? a trecerii prin acel „black hole”, a faptului c? am ajuns aici ?i c? sunt posibile c?l?toriile interdimensionale, în acest fel. Normal, le-am distruge doar dup? ce am trece înapoi, prin acel „black hole”, spre lumea noastr?, civilizat?.
- Dar am lucrat atât de mult la ele; nu prea sunt dispus s? renun? cu atâta u?urin??.
- Nu exist? alternativ?. Totul depinde de tine, de decizia ta, zise Rena cu seriozitate.
Als t?cu pre? de câteva clipe bune, apoi rosti:
- Bine. Fie... Hai s? le acord?m o ?ans? acestor creaturi de afar?; poate o merit?... Cine ?tie?! Sper s? nu gre?esc...
- Cum?! tres?ri Rena, neîncrez?toare.
- Tocmai ai aflat decizia mea; nu m? determina s-o regret sau s-o modific...
- Ah, Als... surâse Rena ?i se repezi spre el, îmbr??i?ându-l.
Parc? f?r? a-?i da seama, urm? un s?rut, primul de când se aflau în aceast? misiune, singuri. Jenat? de gestul ei, sfioas?, se îndep?rt? u?or de el. Als o privi contrariat, nesigur înc? de sentimentele pe care le avea fa?? de ea. Zise ?optit:
- Conteaz? chiar atât de mult pentru tine aceast? decizie?
- Bineîn?eles... rosti ea la fel de ?optit, f?r? a-?i ridica privirea spre el.
- În cazul ?sta, m? bucur c? am luat aceast? decizie, iar acum e foarte clar, n-am s-o mai modific, surâse el ?i se apropie de ea, propunându-i: Dar ai putea repeta gestul anterior?
- Nu ?tiu... Nu cred... Nu se cuvine... murmur? ea, cu timiditate.
- A?a-i; ai dreptate... De data asta, eu ar trebui s? iau ini?iativa... zise el ?i pe nea?teptate, o cuprinse în bra?e; o s?rut?, de data asta nu involuntar.
Ea percepu în mod pl?cut acest nou s?rut. Î?i ridic? privirea spre el, apoi se desprinse u?or de lâng? el. Ceva se întâmplase, se schimbase... Erau tot ei doi, dar... Auzi glasul lui, din apropiere:
- Rena, nu ?tiu, dar... Cred c?... Eu... Ba da, sigur, asta trebuie s? fie: Te iubesc!
- Ah, Als... murmur? ea, f?r? a-l privi ?i f?r? a-i r?spunde în mod asem?m?tor, dar nici altfel; nu ?tia cum s? se comporte fa?? de el în aceast? nou? situa?ie.
Probabil c? ?i lui îi era la fel de greu; nu mai puteau continua s? se tachineze reciproc...
- Î?i dai seama c? o asemenea decizie ar presupune faptul c? misiunea noastr? ar fi fost doar un e?ec total ?i c? asta va trebui s? le spunem celorlal?i, la întoarcere...
- Conteaz??! replic? ea întreb?tor.
- Probabil c? nu foarte mult, rosti Als.
- Oricum, doar asta ne vom aminti, nu altceva, zise Rena.
- ?i nu ne vom aminti nici c?... De fapt... Am putea uita chiar ?i c?... rosti el încurcat, f?r? a termina de formulat nici una dintre idei, de?i sensul lor era acela?i; le încheie f?r? cuvinte, apropiindu-se din nou de colega lui, pe care o îmbr??i?? ?i o s?rut? înc? o dat?.
- Ah, Als... Cred c?... ?i eu te iubesc, îi declar? ea în ?oapt?.
- ?i oare am putea uita ?i asta? murmur? el întrebarea.
- Nu ?tiu. Nu-mi dau seama...
- Ar fi p?cat. Parc? n-a? vrea s? se întâmple astfel. Probabil e singurul motiv pentru care mi-a? schimba totu?i decizia luat?.
- Nu, nu trebuie s? ?i-o schimbi! tres?ri ea. Probabil c? astfel sim?eam amândoi, de mult, dar nu ne d?deam seama, pentru c? eram prea ocupa?i s? ne tachin?m într-una unul pe altul... Deci, oricum, poate acela?i lucru s-ar întâmpla din nou, peste un timp...
- Probabil, ?efa... zise el îngândurat. A? vrea s? fie sigur, nu doar probabil... În orice caz, cred c? mâine îi putem comunica prietenei tale decizia noastr?.
- Desigur. Îi vom comunica. Se va bucura, zise Rena.
- Ar fi ?i cazul... murmur? Als, apoi se retrase spre cabina lui, de data asta, chiar pentru a se odihni.
Rena îl urm?ri câtva timp cu privirea, apoi se îndrept? ?i ea spre cabina ei; nu putea relua jocul... A dou?zeci ?i treia noapte îi g?si adormi?i, în cabinele lor, în compania muzicii... Luaser? o decizie, pe care ziua urm?toare aveau s? i-o transmit? Tyrannei.