proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Capitolul 54.


Ziua 26. În acea diminea??, cei doi se treziser? ceva mai târziu. Ajungând pe puntea principal?, se salutar?, începând ziua, ca de obicei în ultima vreme, în mod pl?cut, cu o îmbr??i?are tandr? ?i un s?rut. Privind în afar?, o observar? pe Tyranna. Sperau s? nu-i a?tepte de prea mult timp, dar înainte de a ie?i la ea, Syrinx le servi micul dejun, bogat ?i hr?nitor, pe care ei nu-l refuzar?. Încercar? totu?i s? se gr?beasc? ni?elu?, apoi ie?ir?, f?r? a fi uitat la bord sistemul de comunicare. L?sau din nou, cu cea mai mare încredere, întreaga nav? în grija robotului, ?tiind c? Syrinx se va descurca admirabil.
Afar?, dup? ce-?i salutar? prietena comun?, î?i cerur? scuze pentru întârziere, justificând-o prin faptul c?, fiind cam obosi?i, se treziser? destul de târziu, f?r? a fi premeditat acest lucru. Tyranna, amabil?, se dovedi în?eleg?toare, apoi stabilir? ca în aceast? zi s?-i viziteze ad?postul, Als pentru întâia oar?. Curios s?-l vad?, acesta accept?, el cunoscându-l doar din descrierile colegei sale.
Pentru a ajunge, repede ?i în siguran??, nu aveau nevoie de o navet?, utilizând acela?i „mijloc de transport”, foarte eficient, ca ?i în ziua precedent?, evident, pe Tyranna, în spatele c?reia se urcar?, f?r? a protesta. Aceasta travers? degrab? spa?iul dintre „Hope” ?i ad?postul ei, printre ferigile înalte ?i erbivorele care o consumau. Pentru c? nu se mai aventurau prin p?dure sau prin alte locuri, Tyranna nu mai recurse la modalitatea de a deveni invizibil?, traversând spa?iul dintre nav? ?i ad?postul ei printre erbivore, ba chiar prin apropierea lor, acestea r?mânând nep?s?toare; nu fugeau îngrozite ?i nici nu se fereau din calea Tyrannei, ci î?i vedeau lini?tite de activitatea lor favorit?, aceea de a beneficia de ferigile hr?nitoare pentru ele, care se g?seau din abunden??, neconsumându-se deloc, oricât s-ar fi str?duit ele s-o consume totu?i.
Se apropiaser? de marginea p?durii. Als era atent la toate detaliile, dar nu z?rea nimic deosebit, care s? semene cu ad?postul modern al Tyrannei; desigur, nici n-avea cum s?-l z?reasc?, iar el în?elesese acest lucru din descrierile colegei sale, a?a c? nici nu se mai str?dui s?-l vad?. Trebuia doar s? aib? r?bdare pân? vor ajunge în ad?postul respectiv. Era îns? cam greu s?-?i controleze curiozitatea, ce-i punea la grea încercare r?bdarea. Dar în curând p?trunser? în tab?ra dinozaurului, de la marginea p?durii, iar restul disp?ru brusc, ca ?i cum nici n-ar fi fost vreodat? acolo.
Rena nu recuno?tea nici una dintre cl?dirile pe care le vedea acum; erau altele. Als nici atât; el n-avea cum s? le recunoasc?, era prima oar? când le vedea. El privea totul plin de curiozitate, încercând s? în?eleag? sau s? re?in? ceva din ceea ce vedea. Locul îl impresion?; îi aducea aminte de lumea civilizat? pe care o p?r?siser?, de?i era altfel, iar lini?tea ce domnea aici contrasta mult cu g?l?gia din exterior. Tyranna îi conduse în interiorul uneia dintre acele cl?diri, unde, luându-?i în serios rolul de gazd?, le servi celor doi prânzul, apoi le ar?t? imagini din viitor, din lumea ei, cu dinozaurii contemporani cu ea; chiar ?i Als îi consider? dr?gu?i, în plus, normal, foarte civiliza?i ?i nu regret? decizia luat?, de a le acorda o nou? ?ans?, în aceast? lume în care se aflau.
- Deci, asta-i lumea ta, din care ai venit? întreb? Als.
„Da, aceasta este.” r?spunsese Tyranna.
- ?i tot la acest rezultat se va ajunge ?i-n cazul acestei lumi, în care ne afl?m acum, având în considera?ie decizia pe care am luat-o? se interes? el.
„Presupun c? da, dac? nu vor interveni al?i factori neprev?zu?i, necunoscu?i mie sau vou?, tot la acest rezultat se va ajunge.”
- V?zând lumea din care provii, nu regret decizia luat?, rosti Als.
„M? bucur.”
- Dar în lumea ta nu pot p?trunde oamenii din viitorul nostru sau din alte dimensiuni? întreb? Als.
„Lumea mea este protejat? împotriva oric?ror p?trunderi din exterior. Iar dac? pân? acum nu a p?truns nimeni, presupun ?i sper c? nici de acum încolo nu se va petrece acest lucru.”
- ?i spui c? dac? am fi luat o decizie nefavorabil? dinozaurilor, nu doar meteoritul care va c?dea ?i al?i factori naturali vor conduce la extinc?ia acestor creaturi? îi ceru Als o confirmare.
„În nici un caz... Impactul cu meteoritul va avea efecte devastatoare, pe termen lung, atât asupra vegeta?iei din Mezozoic, cât ?i asupra dinozaurilor; va determina schimb?ri dramatice, dar nu va conduce la dispari?ia total? a dinozaurilor de pe suprafa?a P?mântului. Aceste creaturi î?i vor continua existen?a ?i vor evolua, adaptându-se noilor condi?ii de trai. ?i nu va dura foarte mult pân? ce totul va reveni, cât de cât, la normal, dar î?i vor reveni, încetul cu încetul.”
- Ce implica?ie ar avea oamenii, semenii mei, la dispari?ia acestor creaturi de pe suprafa?a Terrei? întreb? tot Als.
„Enorm?, catastrofal?. Nu numai c? vor exploata la maxim resursele existente din abunden?? aici, dar vor efectua ?i o serie de experimente devastatoare, interzise în lumea voastr?, cu arme chimice, biologice ?i de alt? natur?, care, combinate cu efectul c?derii meteoritului, nu vor l?sa nici o ?ans? dinozaurilor, de pe sol, din aer sau ape... Vor sc?pa cu greu foarte pu?ine vie?uitoare mici, adaptate condi?iilor vitrege de trai, pe termen lung, aceste fiin?e fiind mici mamifere, insecte, ?estoase, crocodilieni, unele specii acvatice (dar nu saurieni), în plus, unii raptori mici, care vor deveni cu timpul p?s?rile cunoscute vou?.”
- Ar fi p?cat s? se întâmple astfel. Îns? mai r?u ar fi s? ?tim c? din cauza noastr? ar avea loc acele schimb?ri dramatice, care ar conduce la dispari?ia dinozaurilor. Poate e bine c? am luat aceast? decizie.
- Sigur e mai bine astfel, Als, rosti Rena, care pân? atunci doar ascultase ce vorbise colegul ei ?i citise r?spunsurile prietenei sale.
- Dar noi vom uita totul, dup? trecerea prin „golul negru”... spuse Als.
- Poate-i mai bine c? vom uita, doar n-ai vrea s?-?i aminte?ti... replic? Rena.
- Mda, probabil... accept? par?ial Als, apoi schimb? subiectul, interesându-se de soarta Corythosaurului: ?i cu Chance cum r?mâne?
„El este deja invulnerabil, deci va supravie?ui, chiar ?i dup? impactul cu meteoritul. Nu va avea niciodat? probleme.”
- P?i ?i ce va mânca în aceast? perioad?? întreb? Als.
„E adev?rat c? vegeta?ia va avea mult de suferit ?i din aceast? cauz?, o mare parte dintre dinozaurii erbivori care vor supravie?ui dup? impact, vor muri de foame, neavând ce mânca, fiindc? resursele de hran? se vor diminua, dar nu va fi cazul lui Chance. El va avea ce mânca. Voi avea grij? ca aceste ferigi din aceast? zon? s?-?i men?in? propriet??ile în continuare, dup? plecarea noastr?, deci s? nu se consume, m?car pân? se va reface vegeta?ia, dup? impact, ceea ce va dura destul de mult. Iar aceste ferigi vor fi o surs? de hran? pentru mul?i al?i dinozauri erbivori.”
- Aha, pricep... Deci, ai ?i tu contribu?ia ta în continuarea supravie?uirii semenilor t?i, constat? Als.
„Nu foarte mare. Oricum n-ar muri to?i; ar supravie?ui destui. Iar Chance, fiind invulnerabil, va tr?i oricum, chiar dac? ar suferi de foame o perioad?.”
- Ah, nu... se împotrivi Rena. De ce s? sufere de foame, dac? se poate aranja s? aib? în continuare o surs? de hran? sigur??
„A?a m? gândeam ?i eu...” citir? cei doi colegi r?spunsul Tyrannei.
- ?i spui c? Rena va descoperi scheletul lui Chance? se mir? Als.
„Da, sigur îl va descoperi. Datorit? substan?ei ce i-a fost administrat?, oasele lui se vor p?stra intacte în timp ?i va fi un schelet întreg, complet, foarte bine conservat. Va stârni mare vâlv?, nu doar datorit? acestui fapt, ci ?i pentru c? va fi descoperit deasupra stratului de iridiu din grani?a KT, ce delimiteaz? Mezozoicul de urm?toarea er? geologic?, Neozoicul, iar Cretacicul de Ter?iar.”
- Deci va fi deasupra acelui strat? se mir? Rena.
„Normal, doar va tr?i mult timp dup? c?derea meteoritului. Iar descoperirea lui va ridica multe semne de întrebare în rândul paleontologilor.”
- Ah... murmur? Rena admirativ.
- Iar tu? întreb? Als.
„Eu m? voi întoarce în lumea mea, dup? plecarea voastr?, deci probabil tot poimâine.”
- În?eleg... rosti Als îngândurat.
Iar cei doi colegi hot?râr? s? doarm? acolo, în ad?postul Tyrannei, în acea noapte, nu f?r? a-i comunica robotului acest lucru. Syrinx nu se împotrivi; îi asigur? doar c? va avea grij? ca totul s? fie bine la bordul navei „Hope”. Ca o bun? gazd?, Tyranna se ocup? cu aten?ie de cei doi oaspe?i ai ei. Le servi cina, iar când cei doi dorir? s? se odihneasc?, îi conduse în cl?direa în care se aflau cele dou? paturi potrivite lor.