proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Capitolul 56.



Ajuns pe puntea principal?, Als îl trimise pe Syrinx afar?, în perimetrul de siguran??, ca intermediar al convorbirii dintre Rena ?i Tyranna, el r?mânând la bordul navei, pentru a verifica preg?tirile de plecare f?cute de robot. Syrinx porni spre trap?, pentru a trece dincolo de ea. În a?teptarea robotului, Rena t?cu, încercând s? nici nu se gândeasc? la ceva anume, con?tient? de faptul c? nu putea comunica deloc cu Tyranna, doar cu micu?ul aparat, f?r? lap top. Iat?-l îns? pe Syrinx, care putea prelua rolul lap topului. Rena îi ata?? robotului micu?ul dispozitiv de comunicare ?i zise:
- În sfâr?it! Acum putem vorbi...
- Într-adev?r; putem... accept? Tyranna. Ce ai s?-mi comunici atât de important, încât ai apelat la robotul vostru?
- De spus ar fi multe, dar mai e atât de pu?in timp... În curând vom pleca.
- Trebuie; n-ave?i de ales... transmise Syrinx replica Tyrannei.
- Ba am avea ?i de ales, dar variantele nu sunt prea convenabile. ?i dac? am fi luat o altfel de decizie; nici în favoarea voastr?, a dinozaurilor, nici în favoarea noastr?, a oamenilor?
- Cum adic?? Nu exist? cale de mijloc...
- Ba da, exist?... replic? Rena.
- Care ar fi aceea?
- P?i, evident, eu ?i Als am fi putut hot?rî s? r?mânem aici, printre dinozauri, pentru tot restul vie?ii. Ce-ai fi f?cut tu în acest caz?
- A? fi r?mas aici, cu voi, pân? la cap?t, încercând s?-mi îndeplinesc misiunea.
- Aceea de a ne proteja ?i de a ne convinge s? acord?m dinozaurilor înc? o ?ans??
- Întocmai, aceea.
- P?i, dac? am fi r?mas aici, misiunea ta ar fi e?uat, presupuse Rena.
- Nu conteaz?... fu r?spunsul Tyrannei, transmis de Syrinx.
- Spuneai c? lumea ta e protejat? de p?trunderea oric?ror intru?i din afar?, din alte dimensiuni. Dar lumea asta, de aici, din aceast? dimensiune?
- Nu în?eleg ce vrei s? spui... La ce te referi?
- P?i, oamenii din lumea mea, probabil, totu?i, din viitor, au aflat de posibilitatea c?l?toriilor interdimensionale. Deci ce i-ar împiedica s? vin? aici ?i s? pun? din nou cap?t domina?iei dinozaurilor, indiferent care ar fi decizia noastr?? ?i atunci, oare, nu ne zbatem degeaba?
- Într-un fel, ai dreptate, dar nu în totalitate.
- Explic?-mi, te rog, mai pe în?elesul meu.
- Au posibilitatea c?l?toriilor interdimensionale, dar asta nu înseamn? c?-?i pot face de cap pe oriunde doresc ei, când ?i cum vor; nu-i chiar atât de simplu! Nu pot face ei legea peste tot, în toate lumile existente. Orice ar încerca, nu vor reu?i s? se întoarc? decât în trecutul vostru, unde domina?ia dinozaurilor a încetat de mult. Aici ar putea sosi ?i interveni numai dac? voi doi le-a?i oferi informa?iile necesare ajungerii aici, rosti Syrinx, transmi?ând r?spunsul dinozaurului.
- P?i, noi doi am sosit întâmpl?tor, nu inten?ionat. N-ar putea sosi ?i al?ii, tot a?a, întâmpl?tor?
- N-ar fi imposibil, de?i n-avem cuno?tin?? de vreo alt? sosire întâmpl?toare aici, cu excep?ia voastr?. Dar n-ar fi exclus...
- ?i ce m?suri a?i lua în acest caz?
- Nu ?tiu; nu-mi imaginez.
- M? tem c? nu reu?esc s? în?eleg toate aceste lucruri a?a cum a? dori. Cum bine zice Als, m? dep??esc...
- Atunci nu te mai str?dui s? le în?elegi. Accept?-le a?a cum sunt; nu le mai r?st?lm?ci.
- S? le accept?! E greu s? accep?i ceea ce nu în?elegi, dar s? zicem... Totu?i, câte lumi exist?? Câte sunt în total?
- Oho... Chestia asta n-o ?tiu nici eu; m? dep??e?te ?i pe mine. A? putea presupune, dar asta cred c? po?i s-o faci ?i tu.
- Desigur. De presupus, poate oricine; nu-i mare greutate. Dar presupunerile nu exprim? întotdeauna adev?rul. Sunt inexacte.
- Atunci s? ne ab?inem de la a face presupuneri, de orice fel.
- Uneori, în lips? de altceva concret, sunt bune ?i acelea la ceva... Totu?i, s? abandon?m aceste încerc?ri inutile de a în?elege ceea ce dep??e?te capacitatea noastr? de cunoa?tere; n-avem timp suficient pentru a?a ceva.
- Întocmai; n-avem... Decât vreo 65 de milioane de ani...
- Ah... Nu te lega de acest am?nunt! Eu ?i Als vom pleca azi; tu la fel... 65 de milioane de ani... Noi le-am trecut doar în 10 secunde, traversând acel „black hole”. Tot a?a se va întâmpla când vom trece înapoi... Incredibil! Dar tu, cum vei ajunge înapoi, în lumea ta?
- Asta-i o informa?ie pe care n-o pot dezv?lui; ?i-am mai spus doar, nu-mi este permis s? ofer asemenea detalii.
- Nu în?eleg de ce, doar vom uita, datorit? deciziei luate.
- Ve?i uita sau nu, nu m? intereseaz? acest aspect! Eu doar respect instruc?iunile primite ?i încerc s? nu m? abat de la regulile stabilite de cei ce m-au trimis aici. Vreau doar, pe cât posibil, s?-mi îndeplinesc misiunea; atâta tot! Nimic altceva.
- Încerc s? în?eleg... rosti ?optit Rena; ad?ug?: ?tii, îmi va fi greu s? las în urm? toate astea. M? obi?nuisem, nu doar cu tine, ci ?i cu restul.
- Cred c? totu?i te vei sim?i mult mai bine în lumea ta, printre semenii t?i, decât aici, cu mine ?i str?mo?ii mei.
- Tot ce se poate... Mi-a pl?cut îns? s? constat c? paleontologia, de?i o ?tiin?? inexact?, ce se bazeaz? doar pe teorii, presupuneri ?i deduc?ii logice, dup? studierea fosilelor g?site ?i acelea incomplete în mai toate cazurile, n-a gre?it în totalitate; majoritatea presupunerilor s-au adeverit, s-au dovedit corecte. ?i dac? am reu?it s? recunosc fiin?ele întâlnite aici, asta dovede?te c? totu?i paleontologia nu-i o ?tiin?? chiar atât de inexact? precum pare, iar acei oameni, paleontologii, merit? tot respectul pentru munca, deloc u?oar?, depus? de ei, pentru cercet?rile lor ?i rezultatele investiga?iilor f?cute de ei. ?i regret c? va trebui s? renun? la tot ce reu?isem s? aflu în cursul acestei luni, cât am stat aici. Adunasem o sumedenie de informa?ii utile paleontologiei ?i o gr?mad? de dovezi gr?itoare asupra existen?ei dinozaurilor ?i a modului lor de trai; acestea ar fi rezolvat multe dintre marile mistere cu care se confrunt? paleontologia în timpul meu. P?cat...
- Regre?i deci, decizia luat?? concluzion? Tyranna.
- Doar din acest punct de vedere, al pierderii acestor informa?ii foarte valoroase; altfel, n-am ce regreta! Dar n-ai motive de îngrijorare; nici eu, nici Als nu vom schimba hot?rârea luat?. Deci po?i fi lini?tit?! Din acest punct de vedere, dac? ?sta a fost obiectivul, cred c? ?i-ai îndeplinit cu succes misiunea încredin?at?.
- A?a-i; ?i-?i mul?umesc! N-a? fi reu?it f?r? sprijinul vostru; în special al t?u.
- Nu trebuie s?-mi mul?ume?ti. M? bucur c? te-am întâlnit ?i te-am cunoscut. M?car atât s? facem ?i noi pentru tine; sper c? ne-am revan?at fa?? de tine, prin aceast? decizie, dup? p?rerea mea, corect?. Mi-ai dovedit c? dinozaurii chiar merit? aceast? ?ans?... Regret c? în unele cazuri am luat cealalt? decizie.
- Nu trebuie s? regre?i nimic; datorit? acelei decizii am avut ocazia s? ne întâlnim acum. ?i mie-mi pare bine c? te-am cunoscut. În acest sens, regret doar c? nu ne putem îmbr??i?a înainte de a ne desp?r?i.
- A?a-i; asta-i chiar nepl?cut! Sigur nu s-ar putea?
- Nu. N-am avea cum...
- Ai dreptate... Totu?i, apleac?-te spre mine, îi ceru Rena.
F?r? a-i mai oferi un r?spuns prin intermediul robotului, Tyranna îi îndeplini cerin?a. Î?i coborî deci capul imens pân? în dreptul ei, iar dac? se a?tepta ca Rena doar s?-i ating? cre?tetul cu palma, se în?el?! Nu-i ghici inten?ia, iar Rena o surprinse prin gestul ei nea?teptat, pentru c? nu se rezum? la o simpl? atingere ?i mângâiere; îi oferi chiar ?i un s?rut, în urma c?ruia se alese cu o micu?? pat? ro?iatic?, aromat?, având conturul buzelor Renei...