Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea întâi: „O misiune special?”

de Cornelia Georgescu



*57. Decizia Comisiei.

Lucian o privi ?i el revenind în sal?; era tare mândr?! Desigur, doar reu?ise s?-l aduc? în fa?a Comisiei Disciplinare... Iar el, el ce era oare?! Era doar neobr?zatul, indisciplinatul, din punctul ei de vedere?! În plus, negre?it, un mare Don Juan... Ea trecu la locul ei, în primul rând, unde se a?ez? t?cut?. „Oare ce i-a spus despre mine domnului profesor Dragoste?” se întreb? Lucian, dar nu încerc? s?-?i r?spund?. În curând, în sal?, lâng? domnul Sever For?an – vicepre?edintele, ap?ru ?i domnul Doru Dragoste – pre?edintele acestei Comisii. Lucian sim?i cum c?dea, involuntar, prad? încord?rii: urma, foarte probabil, decizia Comisiei Disciplinare în cazul lui. Fostul s?u profesor de istorie îl asigurase c? nu se vor lua m?suri foarte aspre împotriva lui; asta însemna c? totu?i, se vor lua unele... Care? Care vor fi acelea?! Domnul Dragoste spuse:
- Am stat personal de vorb?, între patru ochi, cu fiecare dintre cei direct implica?i în acest caz; nici unul dintre ei nu a vrut s? fie reprezentat de o persoan? intermediar?, care s?-i apere interesele... Cadet Enka, te informez cu aceast? ocazie c? reclamanta, cadet Stancu, ?i-a retras toate acuza?iile formulate la adresa ta, te consider? nevinovat ?i nu dore?te s? ?i se aplice sanc?iunile pe care le-a solicitat ini?ial...
Lucian se încrunt? ?i o privi nedumerit. Ea-?i retr?sese brusc, tocmai acum, în final, toate acuza?iile? Îl considera nevinovat ?i renun?ase la sanc?iunile solicitate? Oare ce-o determinase s? procedeze astfel, tocmai acum, în final?! Ce-o influen?ase? Cumva... domnul Dragoste?! Neîn?elegând ce se petrecuse, îl auzi din nou vorbind pe fostul s?u profesor de istorie:
- Totu?i, ancheta a ajuns deja într-un stadiu mult prea avansat pentru a putea fi oprit?; va exista, deci ?i o decizie, irevocabil?. Cu audierea p?r?ilor implicate, ancheta desf??urat? zilele acestea în cazul „Enka Lucian” se poate considera încheiat? definitiv. Membrii acestei Comisii se vor retrage pentru a delibera. Vom lua, deci, o scurt? pauz?, în care voi doi pute?i p?r?si aceast? sal?, li se adres? pre?edintele Comisiei acuzatului ?i reclamantei. Ve?i putea reveni, de fapt ve?i fi rechema?i, când se va pronun?a decizia în acest caz, iar atunci nu ve?i intra doar voi, ci ?i p?rin?ii vo?tri, domnul director, domnul profesor-instructor Manea, actualii vo?tri colegi, p?rin?ii acestora ?i cam atât... Iar acum v? pute?i retrage.
Atât Lucian, cât ?i Lia se ridicar? ?i se îndreptar? t?cu?i spre ie?ire. Lucian o privi întreb?tor în momentul în care ajunse lâng? ea, dar nu spuse nimic. Iar cum lui nu-i atr?sese nimeni aten?ia asupra urmelor de ruj de pe obraji, tot a?a ar?ta ?i acum, când era nevoit s? p?r?seasc? sala. Ie?i în urma ei. Ea se îndrept? spre p?rin?ii ei, care o întâmpinar? cu drag, îmbr??i?ând-o ocrotitor, cu afec?iune. Cât despre el, Lucian, el se trezi înconjurat de to?i: domnul ?i doamna Enka, dom’ director, dom’ profesor Eugen Manea, colegii s?i... Doar Mihai lipsea; probabil nu terminase înc? proba la bio-chimie, deci avea o scuz? solid?.
- Luci, po?i s?-mi explici ce-i cu obrajii t?i? observ? primul directorul.
- Ce-i cu ei, dom’ director? întreb? el nedumerit, ducându-?i mâna spre unul dintre obraji.
Se ?terse pu?in; când î?i z?ri degetele ro?ii, tres?ri uimit... Î?i amintea perfect c? nici una dintre fetele care-l opriser? nu-l s?rutase deloc. ?i atunci, de unde totu?i urmele acelea?! Brusc, în?elese c? asta dorea Lia s?-i arate prin semnele pe care i le f?cuse, nu c? ar fi fost el neobr?zat. Îi atr?gea aten?ia...
- S? nu-mi spui c? a?a te-ai prezentat în fa?a Comisiei ast?zi ?i a?a ai r?mas acolo tot timpul, la audierea final?, f?r? s? te ?tergi m?car?! îi repro?? directorul.
Diana Enka se apropie de el; î?i recunoscu rapid rujul ?i scoase o batist?, pentru a-?i ?terge fiul.
- Vai, dragul meu... Scuz?-m?, te rog, Luci, de la mine ?i-au r?mas urmele astea. ?i-aminte?ti; eu te-am s?rutat pe obraji chiar înainte ca tu s? intri în sal?...
- Cum a?a, mam??! replic? el dezn?d?jduit, dându-?i seama cum ar?tase tot timpul, în fa?a pre?edintelui ?i vicepre?edintelui Comisiei, a celorlal?i prezen?i acolo.
- Îmi pare r?u, nu mi-am dat seama, justific? Diana. Crede-m?, Luci, n-am vrut s? te pun într-o asemenea situa?ie nepl?cut?, în fa?a celor din Comisie...
- Mam?, ?tii ce poate însemna asta?! rosti el trist, nevenindu-i s? cread? c? într-adev?r, p??ise una ca asta; se sim?ea ru?inat, de?i, practic, nu avea de ce.
Lia auzi discu?ia ?i în?elese c? de fapt, de la mama lui erau urmele de ruj pe care le avusese el în tot timpul audierii finale ?i se bucur? c?-?i retr?sese toate acuza?iile pe care le formulase pe nedrept la adresa lui. Diana îl ?terse bine de toate urmele de ruj pe care ea i le l?sase pe obraji.
- Vai, Diana, cum ai putut s? faci una ca asta? îi repro?? domnul Enka so?iei sale.
- Regret, n-am vrut, repet? ea.
- Las?, Luci, va fi bine! Orice ar fi, zise domnul Iulian Enka, încercând s?-?i încurajeze fiul.
Directorul nu ad?ug? nimic, de?i privi cu jind cum blondul îl îmbr??i?a pe Lucian, nu el...
- ?efu’, cum e, mai plec?m sau nu? se interes? Nistor, dup? ce se mai calmaser? to?i.
- Nu ?tiu, Nis, nu ?tiu nimic, ?opti Lucian. Vom vedea, în curând.
Era aproape ora 12.00, a?a c? ap?ru ?i Mihai, semn c? terminase ?i proba din acea zi, la bio-chimie. Curios s? afle ce se întâmplase cu colegul s?u, nu mai trecuse prin nav?, ci venise direct la etajul întâi al sediului principal, închipuindu-?i c? to?i ceilal?i ar putea fi aici; îi reg?si chiar ?i pe p?rin?ii lui, sosiser? ?i dân?ii. Se apropie de Lucian.
- Gata? Am întârziat cumva? S-a dat deja decizia? Cum e?
- U?urel, tinere! îl „domoli” directorul. Înc? nu s-a pronun?at decizia; e doar o scurt? pauz?. Vom afla în curând soarta, nu doar a comandantului vostru, ci ?i a întregii misiuni.
- Ah... murmur? Mihai îngândurat. Deci, am sosit la timp.
- Dar tu; cum a fost azi, cu bio-chimia? g?si Lucian t?ria de a se interesa de examenul sus?inut de tân?rul cu ochii alba?tri.
- Cum s? fie?! Bini?or; destul de bine... Adic?, foarte bine, se corect? el rapid în momentul în care Stela ?i Maria, fetele care-l ajutaser? ziua trecut?, îl privir?, nu tocmai îng?duitor.
- Ai mai aflat vreun alt rezultat, cu excep?ia celui de la mate? întreb? domnul profesor Manea, ca pentru a umple timpul liber din acea pauz?.
- Da, la fizic?, r?spunse b?iatul.
- ?i cum e? deveni de ast? dat? curios domnul Manea, îns? nu doar dânsul; ?i ceilal?i priveau întreb?tor spre Mihai, a?teptând ner?bd?tori r?spunsul acestuia, mai ales p?rin?ii lui. Hai, spune-ne odat?, cât ai luat? îl zori profesorul.
- 10, ?opti el tem?tor, îns? zâmbind.
- Bravo! Felicit?ri, îi spuser? mai mul?i, nu doar profesorul Manea; printre ei num?rându-se ?i p?rin?ii lui, cât ?i directorul Institutului, al c?rui glas îl recunoscu.
Nu se limitar? doar la a-l felicita verbal, îi strânser? mâna sau îl îmbr??i?ar? prietene?te, dup? caz. Cum s? nu promoveze examenul de licen??? Nici nu se punea problema; n-ar fi posibil s? rateze...
- ?i mâine la ce mai ai? îl întrebase Alex.
- Mâine am proba la informatic? ?i astronomie ?i-mi prezint proiectul de diplom?. Cam atât. Dup? aia, scap.
- Deci, ziua de mâine nu ridic? probleme pentru tine, concluzion? profesorul Eugen Manea.
- Nu prea; mâine... E u?or, de?i o s? termin mai târziu de ora 12.00; cred c? pe la 02.00 dup?-amiaza, din cauz? c?, în afar? de informatic? ?i astronomie, trebuie s?-mi prezint ?i proiectul de diplom?; pân?-mi vine mie rândul...
- Ai terminat robo?ii? întreb? tot domnul Manea.
- Da, r?spunse Mihai. Dac? tot o s? mai plec?m în aceast? misiune, vor putea fi adu?i la bordul navei „Pacifis” chiar începând de mâine, dup? ultima prob?. Eu i-am pus la punct; sunt preg?ti?i pentru aceast? misiune, pentru a face parte din echipaj...
- Bine, tinere, surâse directorul. Îi vei putea aduce; mai întâi îns?, e nevoie s? afl?m decizia Comisiei Disciplinare. Oare mai dureaz? mult pân? s? stabileasc? decizia?
- Dom’ director...
- Ce-i, Luci?
- ?ti?i, ?i-a retras toate acuza?iile...
- Poftim?! Cine?! tres?ri nedumerit directorul.
- Colega noastr?, domni?oara consilier, reclamanta; Lia, în?ir? Lucian câteva cuvinte care se refereau la ea, domni?oara psiholog.
- Serios?! p?ru surprins directorul. Oare ce-a determinat-o s? procedeze astfel?
- Nu ?tiu; n-am idee, rosti Lucian încurcat. Dar presupun c?... De fapt, am impresia c? domnul profesor Dragoste.
- Chiar a?a, ?efu’; ?i-a retras toate acuza?iile? se mir? ?i lunganul.
- Da, încuviin?? din nou Lucian.
- Acum, când ancheta e la final; mai devreme nu putea?! spuse Alex.
- E bine ?i acum, aprecie blondul Iulian Enka. Era de a?teptat s?-?i retrag? acuza?iile în cele din urm?... Doar ?tia bine c? fiul meu nu-i un b?iat r?u.
- Vezi, Luci? Prin ac?iunea asta, chiar ?i domni?oara a trecut de partea ta, deci n-ai de ce s? te temi de decizia pe care o vom afla în curând; nu poate fi decât favorabil? ?ie, replic? profesorul Manea.
- Poate, dom’ profesor, spuse Lucian îngândurat.
- M? scuza?i numai pu?in, li se adres? directorul celor prezen?i, dânsul îndreptându-se spre familia reclamantei. Domnule Stancu, doamn?, v? rog, veni?i ?i dumneavoastr? lâng? ceilal?i; de ce sta?i aici, retra?i?
- Ah, domnule director, poate n-ar fi bine, presupuse domnul Virgil Stancu.
- Cum s? nu fie bine?! ripost? directorul. Haide?i, v? rog, insist? dânsul, privind mai apoi spre Lia: Domni?oar?, Luci tocmai mi-a spus c? v-a?i retras toate acuza?iile formulate împotriva lui.
- Da, domnule director, e adev?rat. Mi le-am retras, de?i, cam târziu... Ar fi trebuit s? le fi retras de la început, sau ?i mai bine, s? nu-l fi acuzat deloc, spuse Lia.
- Nici o problem?, domni?oar?; e bine ?i mai târziu, decât niciodat?, o asigur? directorul. Haide?i! repet? dânsul îndemnul de a li se al?tura celorlal?i.
Cei trei îl urmar? pe director pân? în dreptul celorlal?i. Tat?l Liei îi salut? pe cei prezen?i, în primul rând pe domnul ?i doamna Enka. Blondul nu avea nimic de împ?r?it cu p?rin?ii acestei domni?oare, deci îi salut? respectuos, iar acest am?nunt p?rea a fi pe placul fiului s?u. Lucian îl privi scurt, t?cut, dar cu admira?ie; în ultimul timp, blondul s?u tat? îl surprindea în mod pl?cut, destul de des. Pauza Comisiei se prelungi pân? pe la ora 13.30, de?i ner?bdarea ?i curiozitatea celor aduna?i în fa?a u?ii Comisiei Disciplinare sporea cu fiece clip? ce trecea. Iat? îns? c? la ora 13.30 u?a se deschise ?i ie?i Hora?iu, emo?iile tân?rului comandant intensificându-se în momentul în care-l auzi pe b?iatul cel sl?bu? anun?ându-i:
- Pute?i intra; to?i!
?i intrar? pe rând în sala cea mare, ultimul fiind Hora?iu, u?a închizându-se dup? el. Dur? câteva clipe bune pân? s?-?i g?seasc? fiecare un loc convenabil; Lucian ?i Lia le ?tiau îns? foarte bine pe ale lor, deci tot pe acelea le ocupar?. Încordarea acuzatului, în a?teptarea deciziei care îi putea schimba întreaga via?? cre?tea din ce în ce mai mult, dar ?i reclamantei i se întâmpla acela?i lucru. Inima ei b?tea tare, tare de tot. Pentru a se mai lini?ti, privi spre sal?, c?utându-i pe p?rin?ii ei, probabil unicii care o sus?ineau. Îi v?zu ?i încerc? s? le zâmbeasc?. Nu st?rui mult cu privirea asupra lor; reveni la pozi?ia pe care o ocupa. În scurtul timp în care privise spre sal?, mai întâlnise un chip amabil, binevoitor; pe cel al dr?g?la?ei blondine. Tare simpatic? i se p?rea aceast? fat? blond? cu ochii verzi, nu doar în sensul c? ar fi frumu?ic? foc; era, în plus ?i tare bun?, sufletist?, prietenoas?... În fa??, vicepre?edintele Sever For?an ?i pre?edintele Doru Dragoste a?teptau r?bd?tori ca to?i s?-?i ocupe locurile ?i s? se restabileasc? lini?tea, ordinea, de?i cei prezen?i nu erau deloc foarte g?l?gio?i. Când, în sfâr?it li se p?ru c? erau îndeplinite condi?iile necesare desf??ur?rii în bune condi?ii a acestei ultime înf??i??ri în cazul „Enka Lucian”, lu? cuvântul, pentru început, domnul Sever For?an:
- Doamnelor ?i domnilor, în primul rând, ?in s? v? mul?umesc pentru prezen??, de?i îmi dau seama c? pentru mul?i dintre dumneavoastr? era necesar s? v? afla?i aici. Desigur, ?ti?i de ce ne-am adunat în aceast? sal?, îns? conform protocolului, pe care-l vom respecta, situa?ia trebuie expus? pe scurt, dar am?nun?it. Deci, Comisia Disciplinar? a Institutului nostru s-a întrunit zilele acestea pentru a investiga cazul „Enka Lucian”, în urma unei reclama?ii care a fost depus? împotriva lui vineri, 08 iunie a.c., de domni?oara Laura Stancu. S-a solicitat destituirea acuzatului din func?ia de comandant al misiunii spre planeta Proxima ?i excluderea lui definitiv? din echipajul navei „Pacifis”, echipaj format special pentru participarea la misiunea amintit?. Ancheta s-a desf??urat într-un ritm alert, datorit? faptului c? lansarea navei a fost programat? pentru data de 27 iunie, iar pân? atunci situa?ia echipajului ?i a misiunii trebuie s? fie clarificat?. Tocmai de aceea am hot?rât s? prezent?m ast?zi decizia luat? în acest caz, pentru ca, dac? aceast? decizie nu va afecta cu nimic misiunea organizat? de Institut, celor ?apte tineri din echipaj s? le r?mân? suficient timp pentru a preg?ti tot ce este necesar plec?rii, pentru a pune la punct ultimele am?nunte. Deci, în urma studierii am?nun?ite a tuturor declara?iilor date ?i a anchetei desf??urate în cursul a trei zile, s-a ajuns la o concluzie final?, pe care v-o va prezenta pre?edintele Comisiei Disciplinare, domnul profesor Doru Dragoste.
- S? constat?m mai întâi prezen?a în sal? a celor dou? p?r?i implicate; acuzatul, cadet Enka, rosti domnul Dragoste.
- Prezent, spuse Lucian, f?r? a se ridica în picioare.
- Reclamanta, cadet Stancu, privi domnul Dragoste spre sal?.
- Prezent, rosti Lia nu foarte tare; suficient pentru a fi auzit?.
- Deci, domni?oar?, ini?ial, în declara?ia dumneavoastr?, sus?inea?i c? acuzatul ar avea un comportament necorespunz?tor, de?i nu ne-a?i putut explica deloc, concret, în ce anume ar consta acest comportament necorespunz?tor. Am putea încerca s? în?elegem acum acest am?nunt. Se ?tie foarte bine faptul c? acuzatul a fost ?i înc? este preferatul directorului Institutului, domnul Traian Simionescu; oare acest am?nunt v-a deranjat la el, domni?oar??
- Nu, neg? Lia ?optit, dar cu fermitate.
- De asemenea, un alt am?nunt foarte cunoscut în cazul acuzatului este faptul c? el este recunoscut în întregul Institut drept un mare Don Juan, favoritul domni?oarelor, iar cei care nu ?tiau acest lucru, au avut ocazia s? constate ast?zi c? într-adev?r, a?a este. Cadet Enka, se observ? c? te-ai ?ters acum, îns? pu?in mai înainte, la audierea final?, aveai urme evidente de ruj pe obraji, spuse domnul Dragoste.
- Da, domnule, aprob? Lucian, u?or jenat de cele spuse, ro?ea?a de acum din obrajii s?i neprovenind de la urme de ruj.
- M? scuza?i, v? rog, se ridic? din sal? Diana Enka.
- Da, doamn?, îi permise pre?edintele Comisiei s? ia cuvântul.
- În privin?a acelor urme de ruj; vreau s? precizez c? eu sunt responsabil?... Mi-am s?rutat fiul, ca s?-l încurajez, înainte ca el s? fi intrat în sal?, f?r? s?-mi dau seama de implica?iile acestui gest. Probabil c? nici el n-a sesizat...
- Bine, doamn?; în?elegem provenien?a acelor urme, rosti calm profesorul de istorie, iar Diana se rea?ez?. Îns? acest am?nunt nu schimb? cu nimic situa?ia; adic? fiului dumneavoastr? tot îi revine reputa?ia de mare Don Juan; avem o sumedenie de declara?ii care confirm? acest lucru. Nu este îns? ceva grav. Totu?i, domni?oar? consilier, asta v? deranja la el?
- Nu, neg? din nou Lia, nu cu aceea?i fermitate ca prima oar?, semn c?, de fapt, asta nu-i prea convenea ei...
Spusese totu?i „nu”, deci acest r?spuns era valabil pentru cei din Comisie ?i pe acesta îl consemnase Hora?iu. Domnul profesor Dragoste, pre?edintele Comisiei, relu?:
- În final îns?, domni?oar? consilier, v-a?i retras toate acuza?iile aduse colegului dumneavoastr?, sus?inând c? ar fi nevinovat. Am dori s? ?tim dac? sus?ine?i în continuare acela?i lucru.
- Da, afirm? ea cu t?rie. Este nevinovat; eu am gre?it când am depus acea reclama?ie împotriva lui.
- Bun, concluzion? domnul Dragoste, ad?ugând: Iat? acum ?i decizia Comisiei Disciplinare în acest caz... Rug?m s? se ridice în picioare cadetul Enka ?i cadetul Stancu.
Cei doi procedar? întocmai, iar pre?edintele continu?:
- Comisia Disciplinar? respinge solicitarea domni?oarei consilier Stancu Laura, prin care aceasta cere excluderea definitiv? a cadetului Enka Lucian din echipajul navei „Pacifis”, neg?sind motive întemeiate pentru a lua astfel de m?suri împotriva acuzatului. De asemenea, este respins? cererea reclamantei ca acuzatul s? fie destituit din func?ia de comandant al misiunii spre planeta Proxima.
La auzul acestei decizii, în sal? se auzi un murmur aprobator, de bucurie, iar încordarea disp?ru ca prin farmec de pe chipul lui Lucian, dar ?i de pe al Liei; se sim?ea ?i ea mult mai bine acum. Când lini?tea se restabili, domnul Dragoste relu?:
- Deci... Cadet Enka, vei putea participa la misiunea spre Proxima, în func?ia în care ai fost numit de c?tre colegii no?tri din Comisia pentru Zboruri Spa?iale. Felicit?ri, comandante!
- Mul?umesc, domnule, rosti el mândru, privirea lui ager? rec?p?tându-?i vioiciunea.
- Totu?i... spuse pre?edintele Comisiei Disciplinare. Pentru ca decizia luat? s? fie în totalitate corect?, s-a stabilit ca domni?oara consilier Stancu Laura s? urm?reasc? atent ?i s? evalueze activitatea comandantului misiunii pe toat? durata acestei misiuni, având datoria de a întocmi un raport detaliat, pe care-l va prezenta la întoarcere acestei Comisii Disciplinare. De asemenea, comandantul misiunii va întocmi un raport detaliat, în general, despre desf??urarea misiunii, pe baza jurnalului de bord al navei, raport pe care-l va prezenta la întoarcere colegilor no?tri din Comisia pentru Zboruri Spa?iale. Ave?i vreo obiec?ie? Comandante...
- Nu, domnule, r?spunse sigur Lucian, constatând c? deja fostul s?u profesor nu i se mai adresa cu cuvântul „cadet”; acum îi spunea „comandante”...
- Deci, e?ti de acord cu aceast? hot?râre?
- Da, domnule, rosti calm Lucian.
- Domni?oara consilier, vreo obiec?ie sau nel?murire? întreb? domnul Dragoste.
- Nu, domnule, spuse ea.
- În?elege?i, deci, ce ave?i de f?cut? se interes? dânsul.
- Da, domnule.
- ?i sunte?i de acord cu aceast? decizie? mai întreb? domnul Dragoste.
- Da, domnule.
- În acest caz, totul pare a fi foarte clar: Lansarea poate avea loc f?r? probleme la data stabilit?, conform programului, cu echipajul cunoscut. Nu-mi r?mâne decât s? v? urez mult, foarte mult succes! surâse profesorul de istorie.
Lucian p?rea foarte mul?umit. Aceasta era decizia Comisiei Disciplinare? P?i, îi convenea de minune, mai ales c? nu fusese deloc sanc?ionat. Fostul lui profesor de istorie îl asigurase c? nu se vor lua m?suri prea aspre împotriva lui, dar el constat? c?, de fapt, nu prea se luaser? deloc, nici un fel de m?suri... Ce bine! Se întoarse zâmbitor spre cei prezen?i în sal?, îns? înainte privi spre reclamant?, ba înc? nu oricum, ci plin de admira?ie. Î?i p?r?si locul ?i inevitabil, se întâlni cu ea, între rânduri. Se opri pu?in în dreptul ei.
- Mul?umesc... îi spuse el ?optit.
- Pentru ce?! se mir? ea, tare nedumerit?, f?r? a-?i ridica privirea spre el.
- Pentru c? ?i-ai retras acuza?iile ?i ai sus?inut c? a? fi nevinovat, explic? el.
- Ah... Chiar e?ti nevinovat. ?i... Îmi pare r?u. Scuz?-m?, te rog; nu ar fi trebuit s? te acuz de nimic, n-ar fi trebuit s? depun acea reclama?ie împotriva ta. Am gre?it... Regret. Sincer.
- Nu-i nimic; se mai întâmpl?... Nu-?i port deloc pic? pentru cele petrecute, o asigur? el. Poate totu?i meritam asta...
Mai mult nu-i putu spune, c?ci se v?zu înconjurat de ceilal?i, care veniser? s?-l felicite; p?rin?ii, colegii, directorul, instructorul Manea... To?i primiser? bucuro?i decizia Comisiei Disciplinare, considerând-o cu adev?rat corect?.
- Haide?i, s? ie?im, propuse directorul. Ne putem bucura ?i afar?. Aici deranj?m.
Cu to?ii acceptar?, doar Lucian spuse:
- M? scuza?i, v? rog, numai pu?in. Dar pute?i ie?i. Vin ?i eu imediat.
To?i se îndreptar? spre ie?ire, doar el porni în direc?ie opus?, pân? în dreptul fo?tilor s?i profesori, actualmente vicepre?edintele ?i pre?edintele Comisiei Disciplinare.
- Gata, Luci... Se pare c? ai sc?pat de noi, zâmbi domnul Sever For?an.
- N-a fost prea r?u, nu-i a?a? ad?ug? domnul Doru Dragoste.
- Într-adev?r, n-a fost deloc, surâse Lucian, ?tiindu-se în deplin? siguran??.
- Felicit?ri, comandante! i se adres? domnul Dragoste, întinzându-i sugestiv mâna.
- Mul?umesc, domnule, spuse Lucian, strângând u?or mâna profesorului de istorie, apoi pe cea a profesorului de cultur? civic?. Dom’ profesor, i se adres? domnului Dragoste, privind spre dânsul. S?-mi spune?i când dori?i s? veni?i în vizit? la bordul navei...
- Sigur, dar nu acum; e?ti ocupat cu colegii t?i, cu p?rin?ii, cu ceilal?i... Poate luni; mai vorbim noi, p?str?m leg?tura, dar s? nu ui?i, spuse domnul Dragoste.
- N-am s? uit, dom’ profesor, promise Lucian.
- Cum a?a?! tres?ri domnul For?an. De ce s?-l iei doar pe el în vizit? în nava ta? Pentru c? e pre?edintele Comisiei, pentru c? ?i-a fost profesor de istorie, sau pentru c?-l cheam? Dragoste? Eu ce cusur am, de nu pot veni? ?tiu c? numele meu presupune c? a? fi sever ?i for?os, dar nu-i adev?rat; e un nume mincinos! În plus, Luci, oare nu la cultur? civic? te-am înv??at s? nu ai un comportament necorespunz?tor?! C? doar nu-mi vei spune c? te-o fi înv??at Dragoste, la istorie...
- Pute?i veni ?i dumneavoastr?, zâmbi Lucian.
- Mersi... Comandante, i se adres? domnul Sever For?an.
- Luci, dac? vin dân?ii, n-a? putea veni ?i eu luni, în vizit?, la voi în nav?? întreb? timid b?iatul cel sl?bu?, cu ochelari.
- Ba da, Hora?iu, bineîn?eles, aprob? Lucian, apoi ie?i.
Ceilal?i îl a?teptau; chiar ?i Lia cu p?rin?ii ei. Iar felicit?rile reîncepur?, încheindu-se cu o propunere venit? din partea directorului:
- ?ti?i ce?! ?sta-i un eveniment care merit? s?rb?torit; tocmai a?i aflat c? ve?i pleca totu?i în misiune...
- Peste 13 zile, dom’ director; atât mai avem pân? atunci, spuse Nistor.
- 13 zile... murmur? directorul. Iar??i cifra asta afurisit??! Nu conteaz?! V? propun s? mergem în ora? acum, to?i cei prezen?i aici, s? s?rb?torim evenimentul undeva, într-un local de lux; tot ce se va consuma va intra în cheltuielile Institutului.
- S? mergem... To?i?! ?i body-guarzii?! tres?ri Alex.
- Body-guarzii?! repet? întreb?tor directorul. Cred c? ar putea merge ?i dân?ii, nu încurc? pe nimeni.
- Cum?! replic? îngrijorat Alex, cu gândul la „Uciga??”. S? mearg? ?i dân?ii? To?i?
- Sigur. Doar n-ar fi nici o problem?. Sau dac? nu, putem sc?pa u?or de dân?ii, f?r? nici o sup?rare. Ne descurc?m noi cumva. Ce zice?i dumneavoastr?? De acord s? s?rb?torim sau nu?
- De acord, domnule director, aprob? primul domnul Henry Harris, tat?l geografului, ad?ugând: De altfel, eu eram de p?rere c? ar fi cazul s? s?rb?torim împreun? înc? de când Nis mi-a adus la cuno?tin?? faptul c? încheiaser? construc?ia navei lor albastre, „Pacifis”, îns? atunci vestea despre aceast? misiune mi-a redus entuziasmul; nu am mai avut chef de petreceri. Acum, chiar am avea motive. ?i cred c? era necesar s? s?rb?torim împreun? înainte de plecarea în misiune; ei ?apte, noi, p?rin?ii lor, domnul director ?i domnul profesor Manea.
- Da; s-ar p?rea c? domnul are dreptate, îl aprobar? pe tat?l lunganului câ?iva dintre p?rin?ii celorlal?i.
- Ce naiba; dac? fiul meu a fost g?sit nevinovat de cei din Comisia Disciplinar? ?i n-a fost sanc?ionat deloc, cred c? putem s?rb?tori, p?ru de acord chiar ?i blondul Iulian Enka, tare mândru de fiul s?u.
Întrucât c?zuser? de acord asupra faptului c? aveau motive s? s?rb?toreasc?, aprobar? propunerea directorului. Mihai îns? protest?:
- Domnule director, cred c? eu nu pot s? merg...
- Cum a?a, tinere? De ce? se mir? Traian Simionescu.
- P?i... Mâine, de diminea??... Examenul meu... E ultima zi de prob?, trebuie s? fiu lucid, se bâlbâi Mihai.
- Tinere, examenul de mâine nu va ridica probleme pentru tine; va fi doar ca o joac? de copii; n-ai cum s? nu promovezi. De altfel, ai dovedit c? e?ti capabil, a?a c? s? nu mai aud prostii de genul ?sta... Vei merge cu noi. ?i nu-?i face griji, nu vom încerca s? te îmb?t?m, s? te ame?im, deci vei fi lucid de diminea??. În plus, vor fi ?i p?rin?ii t?i prezen?i; ei te vor putea supraveghea, spuse directorul.
Auzind aceste argumente, Mihai nu mai protest? deloc. El nu, îns? Lia, da. Timid?, de abia îndr?zni s? rosteasc?:
- Domnule director, eu chiar c? nu pot merge...
- Ce tot vorbe?ti, domni?oar?? De ce s? nu po?i? replic? nedumerit directorul.
- N-ar fi prea indicat, dup? ac?iunea mea, justific? ea.
- Cum s? nu fie indicat, domni?oar?? Faci parte din echipaj, e?ti coleg? cu ei, ba chiar consilierul misiunii, deci sigur mergi ?i dumneata, domni?oar?. De altfel, te asigur c? n-are nimeni nimic împotriva dumitale, spuse directorul, privind întreb?tor, mai întâi spre preferatul s?u: A?a-i, Luci?
- Eu, dom’ director?! În nici un caz n-am nimic împotriva ei; n-am avut niciodat?, spuse Lucian.
- Eu i-am spus c? vreau s? fim prietene, chicoti blondina.
- Evident, nici eu n-am nimic cu ea, spuse doctori?a.
Ceilal?i, mai cu sau f?r? voia lor, acceptar? ?i ei prezen?a Liei în echipaj; doar Alex ?i Nis p?reau a se strâmba a nemul?umire, pu?in, îns? n-aveau încotro, erau în minoritate, deci nu se împotrivir? nici ei, mai ales c?, ori de câte ori încercau s? spun? ceva dezaprobator, contra domni?oarei consilier, chiar Lucian îi lua ap?rarea. „Oare de ce?!” se întrebau nedumeri?i cei doi. Domnul Virgil Stancu se apropie de cel pe care fiica dânsului îl adusese în fa?a Comisiei Disciplinare.
- Felicit?ri, comandante, i se adres? domnul Stancu. Nu uita îns? ce mi-ai promis...
- N-am s? uit, domnule, replic? ferm Lucian, de?i el ar fi vrut s? uite, ba chiar cât mai repede cu putin??.
- Sper c? te vei ?ine de cuvânt, rosti îngândurat domnul Stancu.
- Desigur, domnule, înt?ri Lucian, cercetându-l atent, dintr-o privire, pe tat?l Liei.
Era un om pl?cut, brunet, cu ochii negri; nu prea sem?na cu fiica lui; Lia sem?na mai mult cu mama ei, Valeria Stancu, o doamn? brunet?, cu ochii alba?tri... În cele din urm? plecar? to?i spre ora?, f?r? body-guarzi, spre bucuria geneticianului, transportul fiind asigurat de un miniautocar modern al Institutului, ma?inile personale ale familiilor celor ?apte tineri r?mânând în Institut; erau în siguran?? acolo... Afar?, vremea era frumoas?, c?lduroas?; umezeala din zilele ploioase aproape se evaporase complet. Mai existau doar pu?ine indicii care aminteau vag de ploaia din zilele trecute.
Oprir? la un local din centru, unde au fost primi?i a?a cum se cuvenea. To?i erau veseli, doar nu aveau motive s? nu fi fost. Petrecerea se întinse destul de mult, într-o ambian?? cât mai pl?cut?, f?r? incidente, fiind servi?i din bel?ug numai cu bun?t??i, cu ?ampanie, cocteiluri ?i alte b?uturi fine, alese; normal, pentru geograf, se g?siser? ?i destule pr?jituri, felurite; nota de plat? r?mânând în grija Institutului. Plecar? spre case destul de târziu; afar? se întunecase deja. Era întuneric, dar senin; stelele sclipeau timid pe cer. ?i cum bine spusese blondul s?u tat?, acum, dup? decizia Comisiei, tot senin era ?i sufletul lui Lucian; cele ?ase buline mici, aurii, înc? str?luceau pe reverul hainei uniformei lui – r?m?seser? acolo, la locul lor ?i nu existau ?anse s? fie înl?turate...



Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro