proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Capitolul 57.



Tyranna nu-?i putea manifesta nicicum surprinderea. Î?i îndrept? doar pozi?ia ?i „zise”, prin intermediul robotului:
- Iar asta a fost...
- Un semn de pre?uire ?i prietenie din partea mea.
- Nu cred c?-?i pot întoarce gestul.
- Nici nu-i nevoie.
- Parc? acela?i gest l-ai f?cut ?i cu colegul t?u; sau ceva asem?n?tor... î?i aminti Tyranna c?-i v?zuse pe cei doi îmbr??i?ându-se ?i s?rutându-se nu doar cu pu?in timp înainte, ci de înc? vreo câteva ori, în cele dou? zile pe care ei le petrecuser? în ad?postul ei; Syrinx transmise întrebarea: Ce semnific? acest lucru? Ce s-a întâmplat între tine ?i el?
- Într-adev?r, între noi doi s-a întâmplat ceva, dar nu e grav, nici nepl?cut. E doar o apropiere fireasc?, pe care sper c? n-o voi uita dup? trecerea înapoi, prin acel „black hole”, iar dac? o voi uita, sper s? mi-o amintesc vreodat?... Altfel spus, de abia acum mi-am dat seama c?-l iubesc; iar el, la fel, pe mine...
- Ah, iubire, dragoste... Chiar c? nu e nepl?cut! Nici pentru un dinozaur ca mine, semnifica?ia acestui cuvânt nu e necunoscut?. În?eleg deci...
- Uff... oft? scurt Rena. Cred c? e cazul s? urc la bordul navei.
- Cum vrei. Nu te re?in. P?i... Succes! S-ajunge?i cu bine înapoi, în lumea voastr?!
- Mersi. A?a sper ?i eu... O ultim? întrebare: Tu m? vei uita?
- Asta chiar n-o ?tiu. Dar, orice s-ar întâmpla, cred c?, undeva, în adâncul sufletului meu, am s?-?i p?strez vie amintirea. Probabil c? acela?i lucru se va aplica ?i-n cazul t?u, de?i, normal, totu?i, tu m? vei uita. Dar undeva, în subcon?tient, poate-mi vei p?stra amintirea, m?car ca pe o p?rere. La fel ?i colegul t?u, Als.
- Sper s? ai dreptate. Atunci... R?mâi cu bine.
- Cu bine... auzi Rena ultimele cuvinte ale Tyrannei, rostite de Syrinx.
Deconect? micu?ul aparat din sistemul robotului, spunându-i acestuia:
- S? mergem, Syrinx!
Robotul nu r?spunse, porni doar spre trepte, iar Rena îl urm?. Se opri sus, în dreptul trapei, se întoarse spre prietena ei, Tyranna, care nu p?r?sise perimetrul de siguran?? ?i o salut? scurt, cu mâna. Desigur, Tyranna nu-i putea r?spunde în mod asem?n?tor, membrele ei superioare, scurte, fiind aproape inutilizabile, dar felul în care o privea fix, cu ochii ei mari ?i blânzi, p?rea a-i înt?ri Renei p?rerea c? Tyranna îi r?spunsese totu?i acestui ultim salut.
Syrinx intrase deja în nav?, iar trapa deschis? o a?tepta acum pe Rena. Nu întârzie nici ea prea mult afar?; în cele din urm? intr?. Pe puntea principal? îl reg?si pe Syrinx, dar ?i pe colegul ei, Als. Acesta o întâmpin? cu urm?toarele cuvinte:
- Gata? Te-ai desp?r?it de prietena ta?
- Da... murmur? îngândurat? ?i porni spre computer, pentru a întrerupe scutul protector.
- Am „eliberat-o” eu din perimetrul de siguran??, o anun?? Als, în?elegând inten?ia ei.
- Ah... Deci, a plecat deja spre ad?postul ei, concluzion? Rena.
- Presupun c? da, o aprob? Als, apoi zise: Aici totul este gata preg?tit, bine pus la punct, deci putem pleca spre cas?.
- Deja?! tres?ri Rena, parc? nepreg?tit? pentru acest moment.
- Sigur; doar nu exist? motive s? întârziem pe aici. Am convenit c? vom pleca în cursul zilei de azi, a dou?zeci ?i opta de când ne afl?m aici. E aproape sear?. Consideri c? avem motive s? amân?m momentul plec?rii, s? mai înnopt?m aici? îi ceru Als p?rerea.
- Nu... rosti Rena ?optit, îngândurat?, dar cu hot?râre în glas; ad?ug?: A?adar, s? plec?m!
- Asta spuneam ?i eu... S? plec?m! o aprob? Als, cu acest îndemn.
Rena, Als ?i Syrinx întrerupser? definitiv scutul protector al navei, oprindu-l, nu din lips? de energie, ci pentru ca „Hope” s? poat? fi lansat?, s? decoleze. Înainte de a porni nava, Rena mai privi în exterior, dar Tyranna nu mai putea fi z?rit?; probabil ajunsese deja în ad?postul ei.
Prin urmare, chiar nu mai existau motive de întârziere în zon?. Pornir? motoarele, ce duduiau asurzitor, zgomotul infernal gonind instantaneu to?i dinozaurii din apropierea navei ?i din zona ferigilor uria?e. Dac? mai r?m?sese vreunul prin preajm?, cu siguran?? fugise îngrozit în momentul aprinderii combustibilului ce avea s? ridice nava de la sol. Focul ce activa motoarele îl alungase chiar ?i pe invulnerabilul Chance, care fugise spre p?dure.
Rena ?i Als aveau s? constate în curând cât de eficient era combustibilul primit de la Tyranna. Dar „Hope” nu întâmpin? probleme în a se ridica; se desprinse cu u?urin?? de sol ?i ?â?ni rapid în sus, pârlind ?i mai mult solul uscat din fostul perimetru de siguran??, unde probabil plantele nu vor mai cre?te mult timp de acum încolo.
Din ad?postul ei, Tyranna privi cum nava „Hope” se în?l?a cu o vitez? uimitoare, disp?rând în scurt timp din raza ei vizual?. Spre deosebire de al?i dinozauri, ea în?elese ce se petrecuse; ?tia c? prietenii ei plecaser? spre lumea lor, la bordul navei „Hope”.
Ceilal?i habar n-aveau de acest lucru; ei z?riser? doar o uria?? minge de foc îndreptându-se fulger?tor în sus; în curând, o alt? minge uria?? de foc va c?dea fulger?tor de sus, provocând mari pagube florei ?i faunei Cretacicului. Dinozaurii, martori la acest eveniment, al c?derii asteroidului, nu vor în?elege nici atunci mare lucru.
Nu la mult timp dup? lansarea navei, atât Tyranna, cât ?i ad?postul ei disp?rur? din aceast? lume, într-un mod misterios, ?tiut doar de ciudata femel? Ty Rex ?i semenii din timpul ei. Cât despre „rudele” ei îndep?rtate, r?mase în acest loc, nu remarcar? în nici un fel dispari?ia unui ad?post pe care nu-l v?zuser? niciodat?, acesta fiind mereu invizibil pentru ele, iar lipsa Tyrannei era ?i mai pu?in sesizat?; oare ce conta un Ty Rex în minus, într-o lume plin? de mul?i al?ii aidoma ei, care r?spândeau teroare în rândurile erbivorelor, mai mult sau mai pu?in pa?nice. Desigur, Tyranna, în timpul ?ederii ei aici, protejase erbivorele din zon? de atacatori ?i le asigurase hrana, dar acestea n-aveau habar de acest lucru.
Cât despre „Hope”, lipsa straniului intrus ce poposise o vreme în lumea lor, îi l?s? indiferen?i, nu le trezi interesul; constatar? doar c? aceasta nu mai era acolo ?i atât!
Iat?, deci, c?, dup? o lun? petrecut? în mijlocul dinozaurilor din Cretacic, „Hope” pornise în mare vitez? spre cas?...