proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*36. O sear? de dans. S?rutul. Palma.

Fetele intraser? în nava albastr?, s? preg?teasc? aparatele pentru muzic? ?i s? aleag? CD-urile ?i casetele pe care le vor pune, de transportul aparatelor afar? ocupându-se cei doi robo?i, în timp ce b?ie?ii r?m?seser? în fa?a navei albastre, discutând înc? despre incredibilul zbor al avionului pilotat de Nick, cât ?i despre legile terestre ale zborului, majoritatea înc?lcate pu?in mai înainte. Dar întrucât fetele terminaser? deja de aranjat aparatele, pe care le instalaser? cu ajutorul celor doi robo?i pe suprafa?a planetei, în jurul „Pacifis”-ului, î?i întrerupser? ?i ei discu?ia.
Fetele nu se schimbaser? de uniformele lor albastre, îns? renun?aser? la haine, r?mânând în c?m??ile bleu, b?ie?ii urmându-le în curând exemplul. Apoi puser? muzic?, de care le pl?cea lor mai mult, cu ritmuri tinere?ti, pentru început, doar a?a, de prob?, s? se obi?nuiasc? cu muzica. Lia ?i Maria î?i desf?cur? p?rul; de data aceasta, Lucian nu mai avea ce sau de ce s? le repro?eze.
- Ce p?rere ave?i despre muzica noastr?? E bun?? V? place? îi întreb? Stela pe cei doi fra?i Kuny.
- Da, e frumoas?. Pl?cut? auzului, î?i d?du Ly p?rerea.
- Dar tu, Nick? Care-i p?rerea ta? Nu pari foarte încântat, remarc? Lia.
- Dac? stau s? m? gândesc bine, da, îmi place totu?i, e bun?, are stil, ritm ?i... Mi se pare c? am mai auzit cândva, mai demult, ceva asem?n?tor... r?spunse Nick îngândurat.
Aceast? remarc? a tân?rului Kuny nu sc?p? din aten?ia comandantului misiunii, care o re?inu de îndat?.
- Deci, î?i place, totu?i, presupuse Lia.
- Desigur, îns? ar trebui s? o da?i pu?in mai încet, a?a e prea tare, spuse Nick.
- Întotdeauna ai de pus condi?ii? îl întreb? Lia nemul?unit?.
- Nu întotdeauna, îi r?spunse el.
- Atunci, de ce pui acum? Aici suntem pe suprafa?a planetei, nu-i nimeni care s? ne aud?, ca s? deranj?m cumva, nu suntem în ora?ul artificial, spuse de data aceasta Stela.
- Ba da, este cineva, replic? el scurt.
- Cine anume? întreb? Stela mirat?.
- Eu... ?i dac? este prea tare, m? deranjeaz?, r?spunse Nick.
- De ce? Ai devenit ?i tu atât de sensibil la zgomote, încât s? te deranjeze? îl tachin? Lia.
- Nu. S? spunem doar c? nu sunt obi?nuit cu sunete prea intense, îmi provoac? dureri de cap. Cam asta ar fi.
- S? ?tii c? pentru dureri de cap, ai medicul prin apriere, spuse, evident, Stela.
- Ah, nu cred c? va fi nevoie, respinse Nick ideea, înc? gândindu-se la injec?ia pe care i-o f?cuse doctori?a.
- Hai, capriciosule... Las? mofturile, vino încoa’, la mine ?i hai s? te înv?? s? dansezi, spuse blonda, tr?gându-l de mânec? spre ea; „capriciosul” renun?? de îndat? la a face mofturi.
- Se pare c? n-am de ales, dar dac? tu vei fi profesorul meu de dans, va fi o adev?rat? pl?cere s? înv??, spuse Nick zâmbind.
- De abia a?tept s? v?d ce mare pl?cere va fi pentru tine, rosti blonda necru??toare.
Totu?i, pentru orice eventualitate, d?dur? sonorul mai încet, f?cându-i astfel pe plac lui Nick. Mihai se îndrept? spre Ly, îi s?rut? mâna, apoi spuse politicos, foarte emo?ionat:
- Frumoas? domni?oar?, am deosebita onoare s? te invit la dans. Îmi faci pl?cerea de a-mi acorda acest prim dans?
- Dar eu nu ?tiu s? dansez, protest? ea.
- N-are importan??. Va fi o pl?cere s? încerc s? te înv??.
- Cu un asemenea profesor ca tine, sunt sigur? c? ?i pentru mine va fi o pl?cere ?i c? voi descifra destul de repede secretul dansului, surâse Ly aprobator, spre uimirea campionului.
- S? încerc?m m?car, propuse Mihai timid, iar Ly se apropie, la început tem?toare, de el.
Ly Kuny acceptase atât de u?or invita?ia lui?! Fascinat de prezen?a ei încânt?toare, Mihai o cuprinse u?or cu bra?ul, el începând deja s? danseze ?i în acela?i timp explicându-i ce ?i cum ar trebui s? fac? pentru a reu?i s? danseze ?i ea, cum s?-?i mi?te picioarele, mâinile, trupul ?i cum s? fac? pa?ii de dans. Deci, Mihai o alesese pe Ly ca partener?, blonda era, inevitabil, cu Nick, iar Lucian g?si momentul potrivit pentru a o invita pe Lia la dans; oricum pe ea avea de gând s? o invite.
- Deci, colega... Ce spui de melodia asta frumoas?? Am putea s? dans?m împreun?, pentru prima oar? pe planeta Proxima? Bineîn?eles, numai dac? accep?i.
- Ah, Lucian... Te-a? refuza, dar... Cu tine e întotdeauna foarte pl?cut s? dansez; îmi placi, cel pu?in la dans. Deci, da, accept, nu pot s? te refuz, r?spunse ea. Îmi place s? te am ca partener... doar la dans!
- Atunci s? dans?m, o îndemn? el, zâmbind satisf?cut, de?i ar fi preferat ca ea s? nu fi f?cut acel mic adaos din final; oricum, spuse: E ?i ?sta un început. Înc? unul destul de bun.
Alex o invit? pe doctori?a Stela, Nistor r?mânând s? danseze singur, cel pu?in deocamdat?. Oricum, în gândul s?u, lunganul ?i-o închipuia pe Adela, prietena lui cea b?laie r?mas? pe Terra, al?turi de el. To?ii se descurcau foarte bine, mai pu?in Nick, care p?rea foarte stângaci în mi?c?rile pe care le f?cea, spre nemul?umirea blondei. În ceea ce o privea pe sora lui, Ly, ea se descurca de minune, înv??a destul de repede ?i p?rea a p?trunde cu u?urin?? în tainele dansului, al?turi de Mihai. Maria îi spuse partenerului ei:
- Prive?te-i pe ceilal?i cum danseaz? ?i încearc? s? faci la fel ca ei, dragul meu.
- Încerc, dar nu e deloc u?or, protest? el.
- Atunci urm?re?te-m? pe mine, îl sf?tui ea.
- Te-a? urm?ri, iubito, dac? te-ai mi?ca un pic mai încet... dar a?a... Cum s? reu?esc?
- Nu m? pot mi?ca mai încet de atât, dac? ?sta-i ritmul muzicii. N-am ce face!
- Atunci ar trebui s? schimba?i muzica asta cu alta mai lent?, cel pu?in acum, la început, pân? m? obi?nuiesc, propuse Nick.
- N-o s? schimb?m nimic! Prive?te la sora ta ce bine se descurc?, în timp ce tu e?ti atât de stângaci ?i împiedicat, îi repro?? Maria.
- Ah, Ly, ea se descurc?, eu... Nimeni nu-i perfect, draga mea!
- Da, dar ai putea m?car s? încerci. Este atât de simplu...
- Poate-i u?or pentru tine, dar nu ?i pentru mine, fiindc? încerc, dar nu reu?esc. Poate ar fi mai bine s? punem muzic? de pe Proxima la început, ca s? pot înv??a ceva.
- Glume?ti?! Nu, asta-i imposibil!
- De ce? Nu se poate dansa pe muzica de pe Proxima?
- Ba da, dar nu despre asta-i vorba, ci despre cum se poate dansa dup? acea muzic?. E mult prea înceat?, ritmul e prea moale, e nevoie de un alt stil de dans, un dans mult mai dificil decât ?sta. Chiar ?i eu de abia m-a? descurca.
- M? mir? faptul c? ar putea fi un alt dans mai dificil decât ?sta.
- Nu-?i face griji! N-ai v?zut înc? nimic... Ascult?, m?car încearc? s? faci a?a, ca mine ?i vei reu?i cu siguran??. Hai, te rog, încearc?!
- Bine, iubito, voi încerca s?-?i fiu pe plac, crede-m?! M? voi str?dui... Dar de asta ce zici? întreb? Nick, oprindu-se din dans ?i cuprinzând-o strâns în bra?e pe micu?a blond?, o s?rut? u?or.
Maria î?i ridic? dojenitor verdele ochilor spre el, repro?ându-i blând:
- Nick, parc? încercam s? dans?m...
- ?tiu, draga mea, ?tiu. Nu te sup?ra pe mine.
Prima melodie se termin? ?i începu alta, un fel de bluess, melodie pe care o dansar? în accea?i forma?ie, f?r? s?-?i schimbe partenerii, îmbr??i?a?i, unul lâng? altul, numai Nis r?m?sese singur, înc? gândindu-se la Adela. La a treia melodie, Nistor îi ceru ?efului s?u permisiunea de a dansa cu domni?oara consilier, iar Lucian o ceru pe Ly pentru acest dans, a?a c? Mihai o lu? ca partener? pe Maria, iar Nick se retrase bucuros, Alex r?mânând cu Stela.
- Cel pu?in s? te ui?i cu aten?ie la noi cum dans?m, poate mai pricepi ?i tu câte ceva, îi spuse Maria lui Nick.
- A?a voi face, o aprob? el, sprijinindu-se de avionul pe care-l pilotase cu pu?in timp înainte.
În timp ce dansau, Lucian îi spuse frumoasei Ly Kuny:
- V?d c? te descurci foarte bine. Ai prins destul de repede, ceea ce presupune c? Mih?i?? e un bun profesor.
- ?i tu e?ti la fel de bun ca ?i el. Dansezi foarte bine, îmi place foarte mult. Parc? dansezi chiar mai bine decât Mihai, constat? Ly ceva destul de evident.
- Mul?umesc pentru apreciere, Ly. Dar eu am f?cut prea mult? practic? în acest domeniu, încât s? nu fiu priceput. E vorba despre un mic „defect” al meu.
- Defect?! p?ru Ly uimit? de aceast? posibilitate.
- Po?i s-o întrebi pe Lia, ea sigur î?i va explica, zise el, apoi schimb? subiectul: ?tii, b?iatul ?sta chiar c? a pus ochii pe tine.
- Care b?iat? întreb? ea mirat?, nepricepând la ce se referea Lucian.
- Mihai, care altul? r?spunse simplu Lucian.
- Ah, Mihai... ?i ce spuneai c? ar fi f?cut el?
- A pus ochii pe tine, repet? Lucian.
- ?i ce înseamn? asta? zâmbi ea fermec?tor. E ceva r?u?
- R?u, nu, evident, surâse Lucian. Înseamn? c? e îndr?gostit de tine.
- Crezi?! îl privi Ly derutat?.
- Nu cred. Sunt sigur! Se vede destul de clar. E îndr?gostit, nu glum?... Dar tu, îl iube?ti?
- Eu? Nu, nu ?tiu înc?. N-a? putea spune. E mult prea repede pentru asemenea afirma?ii.
- De ce nu? E un b?iat minunat!
- ?i ce-i cu asta? ?i tu e?ti un b?iat minunat, chiar ?i Nistor, sau Alex. Trebuie s? v? iubesc pe to?i, s? m? îndr?gostesc de voi to?i? Pe Nick nu-l mai pun la socoteal?, el mi-e frate ?i oricum îl iubesc.
- N-am spus a?a ceva!
- De ce nu? V? consider pe to?i prietenii mei.
- Asta da, dar prietenia e una, iar când te îndr?goste?ti, e alta. Îmi pare r?u, nu-i treaba mea, nu trebuie s? m? amestec.
- Nu face nimic. Îmi place s? vorbesc cu tine. Dar despre tine, ce-ai putea s?-mi spui? îl întreb? ea iscoditoare. Tu nu e?ti îndr?gostit, a?a, ca Mihai? Sau ca fratele meu?
- Eu?! rosti el întreb?tor, dup? care t?cu, r?mânând parc? dus pe gânduri, în minte conturându-i-se clar chipul Liei, care-n acel moment dansa cu lunganul.
- Ce este, ai vreun gând secret de ascuns? îl întrerupse Ly din gândurile sale, observându-l imediat.
- Ah... Nu, scuz?-m?, m? gândeam la altceva, r?spunse el, trezit din gândurile în care se adâncise.
- Atunci ce-mi po?i spune despre tine, referitor la ce te-am întrebat? insist? Ly.
- Nimic, pentru c? nu sunt înc? îndr?gostit, afirm? el, dar parc? nu cu siguran??, ci doar cu jum?tate de glas, fiindc? înainte gândurile îi zburaser?, bineîn?eles, la Lia; el sim?ise de mult fiorul dragostei.
- Nu pari foarte conving?tor, ca de obicei... De ce nu e?ti înc? îndr?gostit? st?rui Ly.
- Nu ?tiu. Va fi destul timp ?i pentru asta. Nu m? gr?besc, zise el, gr?bindu-se îns? s? schimbe subiectul discu?iei: ?tii, î?i st?tea foarte bine asear?, cu haina mea de la uniform?.
- Ah, haina ta, a comandantului misiunii... Crezi c?-mi st?tea bine?! se îndoi ea.
- Desigur, înt?ri el. Dar nu din cauz? c? era haina comandantului. Îns? când te-am v?zut îmbr?cat? astfel, nu ?tiu de ce am avut ciudata impresie c? ai fi fost întotdeauna o membr? a echipajului nostru. A?a mi s-a p?rut mie.
- Serios? Ce ciudat! Ah, în leg?tur? cu haina ta, Mihai era gata s-o uite asear? la mine, uitase cu totul de ea. Dac? nu eram eu s?-i aduc aminte, n-o mai aveai azi.
- ?i doar i-am spus s? nu o uite... Dar îl în?eleg, numai la haina mea nu-i era lui gândul atunci...
- Presupun c? nu.
În acel moment, melodia se termin?, a?a c? Lucian îi spuse galant, s?rutându-i mâna:
- Î?i mul?umesc c? mi-ai acordat acest dans. A fost o mare pl?cere...
F?r? alte cuvinte, Ly îl s?rut? pe Lucian pe obraz. Luat prin surprindere de gestul ei, se sim?i într-un fel ciudat; nu se a?teptase la a?a ceva din partea ei. Îi spuse ?optit:
- Ce-i cu tine? Vrei s?-l faci pe Mihai gelos?
- Gelos?! Nu ?tiu ce înseamn? asta!
- Nu ?tii? întreb? el zâmbind. N-ai pierdut nimic. E mai bine s? nu ?tii; nu-i nimic interesant. De altfel, e ?i greu de explicat, n-a? avea cum s? te l?muresc în doar câteva cuvinte.
La urm?toarea melodie, Ly îl trase pe fratele ei s? danseze împreun? cu ea, Lucian luând-o pe blond?, Mihai trecu cu Lia, Nistor cu doctori?a Stela, iar de data asta Alex r?mase singur, f?r? partener?.
- Prive?te, frate drag, ce bine am înv??at s? dansez!
- V?d. E?ti minunat?! Doar ai dansat pân? acum cu cei doi mari mae?trii, nu se putea s? nu prinzi...
- Exagerezi, surâse Ly. Dar tu nu te descurci a?a de bine. De ce? Nu e deloc greu!
- Încerc, atât cât pot. Pân? la urm? voi înv??a eu ?i s? dansez.
- Sunt sigur? c? vei înv??a. Ai nevoie doar de pu?in timp, s? te obi?nuie?ti cu ritmul muzicii lor, apoi vei reu?i.
- Sper... De ce l-ai s?rutat pe Lucian? o întreb? el instantaneu.
- De ce m? întrebi? se mir? ea.
- P?i, s? m? gândesc pu?in... Ah, uite c? mi-am amintit! Poate pentru c? sunt totu?i fratele t?u mai mare ?i înc? m? intereseaz? soarta surioarei mele. Ce zici, acum îmi r?spunzi la întrebare?
- Nu ?tiu de ce... Doar a?a, pentru c?-mi place cum danseaz? ?i admir felul lui de a fi. E... deosebit! Poate de asta.
- E?ti sigur? c? doar asta ar fi cauza? Nu cumva îl iube?ti?
- Nu, ce-?i trece prin cap?! Îmi place de el, dar n-a? putea spune c?-l iubesc, zise Ly, privindu-?i zâmbitoare fratele. Mul?umit de r?spunsul meu?
- Da ?i nu... Oricum, e treaba ta! N-am s? m? amestec. Dar s? ?tii c? Mihai te iube?te pe tine, cu adev?rat.
- A?a crezi? Lucian mi-a spus ?i el acela?i lucru.
- Chiar a?a? ridic? Nick sprâncenele în semn de mirare. Ce anume ?i-a spus?
- Mi-a spus c? Mihai ar fi îndr?gostit de mine, dar ca s? m? exprim cu cuvintele lui, ini?ial mi-a spus c? b?iatul ?sta chiar a pus ochii pe mine. La Mihai se referea...
- Hmm, ce exprimare nostim?, aprecie Nick amuzat.
- Dar pe tine ce te face s? crezi c? Mihai ar fi îndr?gostit de mine?
- P?i, oricine î?i poate da seama de asta, numai dup? felul în care te prive?te mereu... Deci, chiar a pus ochii pe tine; Lucian s-a exprimat corect.
- Cum anume m? prive?te? p?ru Ly nedumerit?.
- A?a cum o priveam eu pe Maria ?i înc? o mai privesc... Crede-m?, ?tiu ce spun!
- ?tii ce spui, dar nu ?tii s? dansezi, îl dojeni ea.
- Te-am c?lcat? Îmi pare r?u, se scuz? Nick.
- Nu face nimic. Încearc? totu?i s? fii pu?in mai atent, îl sf?tui Ly.
Se încheie ?i acest dans, iar Lucian se v?zu din nou s?rutat, de data aceasta de blonda Maria, c?reia nu-i repro?? nimic, ci doar îi mul?umi pentru dansul acordat, s?rutându-i elegant mâna, dup? care i-o pred? lui Nick, Mihai trecând din nou cu Ly, Lucian cu Lia, Nistor r?mânând cu Stela, iar Alex tot singur.
- ?i tu de ce l-ai s?rutat pe Lucian? o întreb? Nick pe blonda lui, în timp ce dansa cu ea.
- U?urel, iubitule... Ce ai, e?ti nervos?
- Nu... Nu chiar. Totu?i, de ce l-ai s?rutat?
- A?a am vrut. Pentru c?-mi place de el; întotdeauna mi-a pl?cut de el!
- Serios? ?i-a pl?cut ?i-?i mai place înc? de el?
- Da, înt?ri Maria, foarte firesc. E comandantul nostru, un tip interesant, priceput, iste? ?i frumos...
- Deci, î?i place de el? Mai mult decât de mine? o întreb? el, privind-o fix în ochi, insistent.
- Nu; ?tii prea bine c? nu-i a?a. De el îmi place, pe tine te iubesc... De ce, e?ti sup?rat pe mine?
- Sup?rat?! Cum a? putea? Ar trebui s? fiu cel pu?in nebun ca s? pot fi sup?rat pe tine, doar pentru c? l-ai s?rutat pe Lucian pe obraz... Ce mare lucru?!
- Atunci e bine. Mi se pare chiar c? ai început s? te descurci ?i cu dansul. Ai început s? te obi?nuie?ti, iar asta-mi place, remarc? blonda.
- A? fi în stare s? fac orice, numai s?-?i plac? ?ie, afirm? Nick.
În timp ce ei dansau ?i discutau, melodia î?i urma ritmul ei pl?cut. Ly vorbea ?i ea cu Mihai:
- Ce spui? Am înv??at cât de cât s? dansez? îl întreb? Ly.
- Da, te descurci de minune, aprecie „profesorul” ei de dans. În curând cred c? nici nu voi avea ce s? te înv??, dac? vei continua tot a?a; vei dansa mai bine chiar ?i decât mine.
- Asta nu-i o problem?. Dup? câte am în?eles, pe Terra sunt multe stiluri de dans, deci vei avea ce s? m? înve?i. Iar tu e?ti un bun profesor, dansezi foarte bine, vreau s? r?mâi în continuare profesorul meu, tot tu. Vei avea ce s? m? înve?i, te descurci tu, profesore...
- Î?i mul?umesc pentru apreciere, Ly. Îmi face pl?cere s? te înv??, dar nu ?tiu toate dansurile de pe Terra. De fapt, nu sunt chiar atât de bun, sau nu la fel de bun ca Lucian, el este adev?ratul maestru aici, în acest domeniu, dar nu numai. Pe el ar trebui s? ?i-l alegi ca profesor de dans, doar ai dansat ?i cu el, cred c? ai sesizat diferen?a... El e cu adev?rat specialist, ?i-ar fi un bun profesor. ?i nici nu e de mirare c? ?i-ai perfec?ionat stilul, dup? ce ai dansat cu el, fie doar ?i o singur? dat?.
- Ah, el, Lucian; comandantul vostru... E adev?rat, e foarte priceput la dans; totu?i, te prefer pe tine ca profesor, din anumite motive.
- Serios?! M? bucur s? aud asta, surâse, pl?cut surprins, campionul.
- ?tii, Mihai, Lucian spunea, de fapt m? întreba dac? vreau s? te fac gelos, schimb? ea subiectul de discu?ie.
- Gelos?! Pe mine? De ce? Ah... Pentru c? l-ai s?rutat pe obraz?
- Nu ?tiu. Poate. Presupun c? da. Dar ce înseamn? „gelos”?
- Nu ?tii? se mir? sincer Mihai.
- Nu ?tiu. Dac? ?tiam, nu te mai întrebam acum pe tine. Nu crezi?
- A?a este. Nu m-am gândit la asta.
- L-am întrebat ?i pe Lucian ce înseamn?, dar nu mi-a explicat nimic; mi-a spus c? e mai bine s? nu ?tiu.
- Într-un fel, are mult? dreptate. Dar dac? vrei s? ?tii, am s?-?i spun. Înseamn? c? vrei s? faci ca eu s? fiu sup?rat pe tine ?i pe el... Ah... Cum s?-?i spun ca s? m? în?elegi? Sup?rat r?u de tot, nu glum?, furios, pe voi amândoi! Cum a? putea oare s?-?i explic mai bine? Gelozia e un sentiment ciudat, greu de explicat în cuvinte, dar care în orice caz nu este pl?cut. Î?i întunec? judecata ?i te poate determina s? faci anumite lucruri necugetate, de obicei gre?eli, pe care apoi le regre?i enorm, dar nu le mai po?i îndrepta, de?i ?i-ai dori acest lucru. Cam asta ar fi cu gelozia.
- ?i tu e?ti sup?rat? Sau furios? Adic?, gelos?
- Nu, nu sunt, pentru c?-l ?tiu destul de bine pe Lucian.
- ?i dac? nu l-ai fi cunoscut, ai fi fost?
- Nu ?tiu. Nu cred. Sau poate a? fi fost. Ar trebui s? fiu? De ce m? întrebi?
- S? zicem, din curiozitate. Pentru c? vreau s? aflu câte ceva din ceea ce nu ?tiu. ?i apropo, nu ?tiu nici dac? ar trebui sau nu s? fii gelos, surâse ea.
- Vei avea destul timp s? afli tot ceea ce dore?ti, Ly. Acum hai s? dans?m, mai ales acum, c? ai înv??at deja s? dansezi atât de bine, e o adev?rat? pl?cere s? dansez cu tine.
Apoi dansar? pân? se termin? melodia, iar la urm?toarea dansar? tot a?a cum erau, f?r? a mai schimba partenerii, doar Alex trecând cu Stela, Nistor r?mânând din nou singur.
Aceast? melodie era un fel de bluess, pe care-l dansar? îmbr??i?a?i, iar când ?i aceast? melodie se termin?, Lucian se aplec? u?or, închizând ochii ?i parc? f?r? s? vrea, o s?rut? el pe Lia, înc? nu doar pe obraz, o s?rut? cu patim?, cu pasiune, doar de mult dorea el s? procedeze astfel, de?i aparent n-o s?rutase inten?ionat, ci parc? f?r? a-?i da seama. Când se dezmetici Lia, care fusese luat? prin surprindere de gestul lui, îi trase o palm? zdrav?n? peste obraz, care i se înro?i de îndat?, ca focul. Lucian îns?, nu numai c? nu se sup?r? ?i nu f?cu deloc g?l?gie, el doar privi fix spre Lia, zâmbindu-i, plin de admira?ie, dup? care o s?rut? u?or pe obraz, de parc? i-ar fi mul?umit astfel pentru palma primit?. În timp ce o privise admirativ, î?i dusese instinctiv mâna c?tre obrazul înro?it. Jenat îns? de privirile insistente ale celorlal?i, se retrase ?i intr? în interiorul „Pacifis”-ului, l?sându-i pe ceilal?i s? danseze f?r? el.
Iat? c? î?i înc?lcase acum promisiunea, acea promisiune f?cut? înainte de a fi plecat de pe Terra, atât ei, cât ?i tat?lui ei. În ultimul timp îi era din ce în ce mai clar c? odat? ?i odat? ?i-o va înc?lca, nu ?i-o va putea respecta la infinit, de?i, incredibil, chiar ?i pentru el, rezistase atâ?ia ani tenta?iei... De fapt, gândindu-se mai bine, nici acum nu ?i-o înc?lcase, decât par?ial, prin acest s?rut; doar nu f?cuse mare lucru, decât un s?rut nevinovat... ?i cât de mult gre?ise prin acest gest al s?u? Ciudat lucru, îns? nu se sim?ea deloc vinovat! Dac? ar fi ?tiut c? nu se va sim?i vinovat, n-ar fi pierdut atâta timp, ?i-ar fi înc?lcat bucuros acea promisiune absurd? cu mult timp în urm?, dar el f?cuse tot posibilul s? ?i-o respecte, în mare m?sur? datorit? tat?lui ei, de?i îi fusese foarte greu s? se ?in? de cuvântul dat...
În minte i se contur? clar chipul domnului Virgil Stancu, tat?l domni?oarei psiholog Lia, care-i pusese aceast? condi?ie, spunându-i cu seriozitate, ba chiar cu severitate: „Domnule comandant, te rog s? p?strezi distan?a fa?? de fiica mea...” „Da, domnule, v? promit...” îi r?spunsese el atunci, cu la fel de mult? seriozitate. „La naiba! Oare de ce i-am promis a?a ceva?! Nu ei, ci tat?lui ei?! Cum am putut s?-i fac o asemenea promisiune absurd?? Ah, ce tâmpenie... Atunci înseamn? cumva c? prin acest gest, mi-a? fi înc?lcat deja aceast? promisiune?! Nu ?tiu, cred c? da... La naiba!” se gândi el. ?i totu?i, în mod straniu, nici fa?? de acest respectabil domn nu se sim?ea cu nimic vinovat. Cât de mult gre?ea oare?! Probabil c? nu foarte mult... R?mase îngândurat pe puntea principal? a navei sale albastre.
Afar?, colegii î?i vedeau în continuare de dans, chiar ?i f?r? el. Astfel, Nick dansa cu cea despre care aflase de curând c? ar fi sora lui, Lia, protagonista „incidentului” anterior, Mihai cu Stela, Nistor cu Ly, iar Alex cu Maria. La urm?toarea melodie, se schimbar? între ei, trecând Mihai cu Lia, Nick cu Stela, Nistor cu Maria, iar Alex cu Ly. Când se sfâr?i aceast? melodie, se terminase ?i muzica pe care o puseser? ei, a?a c? luar? o mic? pauz?, intrând în nava albastr?, unde îl g?sir? pe Lucian, înc? îngândurat. Acesta, con?tient c? o s?rutase pe Lia de fa?? cu to?i colegii s?i, o privi insistent; obrazul s?u, înc? ro?u de la palma primit?, îi ardea ca focul. Pe ea îns? o „ardeau” privirile lui incendiare. Încerc? s?-l ignore, de?i nu era a?a de u?or, cum ar fi crezut. Mai apoi, to?i mâncar? pu?in, fiindc? le venise foame dup? atâta dans, servind din preparatele conservate de pe Terra. Câ?iva dintre ei servir? ?i câte o cea?c? de cafea, dar Nick ?i Ly preferar? mai degrab? r?coritoare reci; înc? aveau destule provizii nealterate în nav?.
Lucian p?rea pu?in nervos sau ab?tut ?i în cele din urm? î?i aprinse o ?igar?. Ly îl privi într-un fel anume, foarte nedumerit?, din momentul în care el î?i aprinsese ?igara, astfel c? Lucian o întreb?, referindu-se la acea ?igar?:
- Nu ?tii ce-i asta?
- Nu. Nu ?tiu... Ce este?
- E mult mai bine s? nu ?tii, crede-m?, îi spuse el, dar pentru c? Ly continua s? st?ruiasc? asupra lui cu privirea aceea întreb?toare, nedumerit?, în cele din urm? îi explic?: E o ?igar?, care n-ar trebui folosit?, pentru c? d?uneaz? mult s?n?t??ii. De obicei, nu fumez, în general, dar acum nu ?tiu ce mi-a venit, s?-mi aprind ?igara asta...
- Dar ce-i ?la?! Dâra aia alb? pe care o face? se mir? Ly.
- Fumul de la ?igar?... Nu-?i place cum miroase? Ascult?, dac? te deranjeaz?, o arunc imediat. ?i a?a nu e bun? de nimic, nu-mi folose?te la nimic.
- Parc? ar fi aerul de afar? al planetei, a?a arat? dâra aia alb?, dar miroase într-adev?r groaznic; aerul de afar? nu miroase a?a ?i ce bine c? nu miroase atât de utât! Dar la ce-?i folose?te aceast? ?igar?? se interes? Ly.
- La nimic. Poate doar la distrugerea s?n?t??ii, spuse Lucian, stingând ?igara, de?i de abia o începuse; o arunc? în scrumier?.
- P?i, dac? nu e bun?, dup? cum ai zis, de ce-ai mai aprins-o? îl întreb? Ly, tare curioas?.
- Nu ?tiu de ce; nu obi?nuiesc s? fumez. Se spune c? are darul de a te calma când e?ti nervos, agitat sau nelini?tit.
- Iar tu e?ti acum nervos, agitat sau nelini?tit? continu? Ly cu întreb?rile.
- Da, pu?in, dar nu atât de mult încât s? nu m? pot calma ?i f?r? aceast? ?igar?. N-am nevoie de ea, spuse Lucian, în timp ce-?i sorbea lini?tit cafeaua din cea?c?, privind insistent spre Lia – motivul nelini?tii lui, mereu...
- Oamenii de pe P?mânt fumeaz?? î?i continu? Ly interogatoriul.
- ?i înc? mult... Dar nu to?i. Sunt îns? câte unii care nu se pot ab?ine, iar despre ace?tia se poate afirma c? î?i fac singuri r?u, în mod con?tient, cu mâna lor, pentru c? ?ig?rile sunt foarte d?un?toare, fumul lor este nociv, mul?i ajungând în spitale, bolnavi, din cauza fumatului, cu grave boli respiratorii, pentru c? ?ig?rile atac? în primul rând pl?mânii, deci respira?ia, dar ?i buna func?ionare a inimii, r?spunse Lucian. Iar oamenii ?tiu asta foarte bine.
- P?i... ?i dac? ?tiu, de ce fumeaz? totu?i? se interes? Ly.
- Pentru c? a?a s-au obi?nuit ?i nu mai pot renun?a la ?ig?ri. Au devenit dependen?i de acestea, r?spunse acela?i Lucian.
- Pun cam multe întreb?ri... Te plictisesc cumva?
- Nu, Ly, fii lini?tit?. Îmi face pl?cere s?-?i r?spund, o asigur? el.
- Atunci pot s? continuu... E vreunul dintre voi care fumeaz? a?a mult, s? nu se poat? ab?in??
- Nu, din fericire, nici unul dintre noi nu e fum?tor convins, înr?it, doar Alex ?i Nis mai fumeaz? a?a, uneori, câte o ?igar?, din când în când, dar foarte rar. Eu ?i mai rar, din întâmplare mai aprind câte una. Iar în ceea ce-l prive?te pe Mihai, s? n-ai nici o grij?, el e nefum?tor, nu fumeaz? deloc, niciodat?, zise Luci.
- Foarte bine face. Dar cred c? ?i tu, Luci, cât ?i Alex ?i Nistor, ar trebui s? nu mai fuma?i deloc, la fel ca Mihai. Mai ales tu, Lucian, vreau s? renun?i de tot la aceste ?ig?ri, dac? nu sunt bune, îi propuse Ly.
- Bine, dac? m? rogi tu... Am s? încerc. Înc? nu-?i promit nimic.
- Mul?umesc. Ar fi bine s? reu?e?ti. În plus, a? vrea s?-i conving ?i pe ceilal?i doi s? renun?e, insist? Ly, privind spre cei în cauz?.
- Fie... Vom încerca ?i noi, spuse Alex.
- Oricum, nici noi nu fum?m, decât foarte rar, complet? Nistor. Eu, unul, dac? tot e vorba s?-mi stric s?n?tatea, prefer dulciurile... De orice fel. Chiar ?i artificiale.
- Dar eu vreau s? nu mai fuma?i deloc, nici m?car foarte rar, repet? Ly dorin?a ei.
- Bine, Ly, dar nici noi nu-?i promitem nimic, spuse Alex. E foarte greu s? te la?i definitiv de fumat.
- Greu sau nu, ar fi mult mai bine s? v? l?sa?i definitiv, replic? Ly.
- ?tim ?i noi asta, o asigur? Alex.
- Oricum, colegelor noastre n-ai ce s? le repro?ezi, ele nu fumeaz? deloc, niciodat?, ad?ug? Nistor.
- Normal c? ele nu fumeaz?. Cum adic?, vrei cumva s? spui c? pe Terra chiar ?i fetele fumeaz?? se mir? Ly, b?nuind acest lucru.
- Ba bine c? nu! îi spuse Nistor. Bineîn?eles c? nu toate, iar ca dovad? în acest sens, le avem pe colegele noastre, aici, de fa??, dar a? putea spune c? majoritatea fetelor ?i femeilor tinere de pe Terra fumeaz? ?i nu gre?esc când afirm acest lucru.
„Adela nu fumeaz?; ce bine! De?i... Sper c? nu s-a apucat de fumat între timp, de când am plecat de acolo...” se gândi lunganul la prietena lui cea b?laie, r?mas? pe Terra.
- Foarte ciudat... Nu mi le-a? imagina pe Stela, Lia sau Maria fumând, spuse Ly.
- Nici eu nu mi le-a? imagina astfel ?i sunt sigur c? nici unul dintre noi n-ar putea s? ?i le imagineze fumând, spuse Nistor.
- Nici o grij?, nici nu va trebui s? v? imagina?i vreodat? cum am ar?ta dac? am fuma. Nu ve?i avea niciodat? ocazia, asta pentru c? nu inten?ion?m s? fum?m. Noi nu ne vom atinge de ?ig?ri! îi asigur? doctori?a Stela.
- ?tii, a? fi foarte curios s? v?d cum i-ar sta colegei mele, Lia, cu ?igara aprins?, spuse Lucian, îndreptându-?i din nou aten?ia spre ea.
- Hmm... mârâi Lia a nemul?umire. Sper c? nu te a?tep?i s?-?i ?i satisfac curiozitatea.
- Nu, nu m-a? a?tepta la una ca asta din partea ta, o lini?ti Lucian.
- Oricum, n-a? face a?a ceva. Nu vei avea ocazia s? m? vezi vreodat? într-o asemenea postur?, pentru c? n-am s?-?i dau aceast? satisfac?ie.
- Nici n-a? dori; n-ar fi deloc o satisfac?ie. De fapt, nu mi-ar place deloc s? te v?d cu ?igara aprins?, nici m?car cu ea în mân?, cu atât mai pu?in cu ea în gur?. Mi s-ar p?rea c? ai ar?ta chiar ridicol! coment? Lucian.
- Nu, z?u?! De ce? Consideri cumva c? numai ?ie î?i st? bine cu ?igara aprins?? Sau numai vou?, domnilor b?rba?i? V? face s? ar?ta?i cumva mai... masculini? A?a crezi tu, stimate domnule comandant? spuse domni?oara consilier, din nou pe un ton ironic.
- Nu, Lia... De fapt, cred c? nim?nui nu-i st? bine cu ?igara aprins?. Nici femeilor, nici b?rba?ilor, nici fetelor, nici b?ie?ilor, nici tinerilor sau b?trânilor ?i cu atât mai pu?in copiilor. Nim?nui nu-i st? bine, dup? p?rerea mea. Nici m?car mie, tocmai de aceea am s? încerc s? nu mai fumez niciodat?. Dar nu se ?tie, a?a c? prefer s? nu promit nimic nim?nui, s? nu m? pronun? definitiv.
- Da, îl aprob? Lia. Aici ai dreptate, ai nimerit-o. Într-adev?r, nim?nui nu-i st? bine cu ?igara aprins?.
- Cel pu?in o dat? sunte?i ?i voi de acord, observ? Nistor. E pentru prima oar? când v? aud s? fi?i de acord, s? ave?i aceea?i opinie, p?rerile voastre s? nu difere... Nu-i a?a, ?efu’?
- Da, Nis, a?a este. E ?i ?sta un semn bun, un început...
Dup? aceast? discu?ie despre ?ig?ri ?i dup? ce se s?turar?, ie?ir? din nou afar?, în fa?a navei „Pacifis”, punând un CD cu muzic? ?i reluar? dansul, de data aceasta f?r? Mihai, care r?m?sese pu?in în interiorul navei, fa?? în fa?? cu computerul s?u.
Nick era tot cu blonda lui, care continua s?-l înve?e s? danseze, Lucian cu Stela, Nistor cu Ly, iar Alex cu Lia. Urm?torul dans îl sus?inur? tot f?r? Mihai, care nu ap?ruse înc?, Nick r?mânând cu micu?a lui cea blond?, Lucian tot cu Stela, doar Alex trecuse cu Ly, iar Nistor cu Lia. Când se termin? aceast? melodie, Mihai ie?i din nava albastr?, luând-o la dans, bineîn?eles, pe Ly, Nick r?mânând cu Maria, Nistor trecând cu Stela, Alex r?mânând f?r? partener?, c?ci Lucian o invitase pe Lia, iar aceasta nu-l refuzase, spre surprinderea lui, dar ?i a ei. Prin urmare, iat-o din nou în bra?ele lui, aproape de el, dansând astfel t?cu?i, f?r? a vorbi unul cu cel?lalt, f?r? a aminti de micul incident petrecut mai înainte, care se soldase cu acea palm? primit? de Lucian. Din când în când, Lia privea discret spre el ?i-i z?rea obrazul înc? înro?it, dar nu regreta c?-l p?lmuise, îns? parc? nici s?rutul primit de la el nu-l regreta... Dansau t?cu?i, Lucian c?utându-i mereu privirea ochilor ei micu?i, alba?tri, Lia evitând s? întâlneasc? privirea cercet?toare a ochilor mari ?i p?trunz?tori, care o tulburau profund, temându-se de ceea ce avea s? simt?, pentru c? oricât se str?duia ea s? nu lase nim?nui de în?eles, se sim?ea totu?i bine lâng? el, al?turi de el, în bra?ele lui, dar ea nu dorea ca acest lucru s? se afle, de aceea st?ruia mereu asupra ideii c? nu-l place deloc. În realitate îns?, adev?rul era cu totul altul, un adev?r pe care numai ea îl ?tia, dar îl p?stra t?inuit în adâncul sufletului ei. Sim?ea o atrac?ie puternic? pentru el, dar încerca din r?sputeri s? se autoconving? c? n-ar fi a?a, s? se ab?in? în prezen?a lui, s? nu dea nim?nui cumva ceva de în?eles în acest sens, de?i nici ea nu-?i putea explica prea bine de ce anume proceda astfel, din ce motiv anume, dac? ar fi avut m?car vreunul. Dar continuar? s? danseze t?cu?i, f?r? ca Lucian s? reu?easc? s?-i întâlneasc? privirile albastre, pân? când melodia se termin?. Apoi Nick r?mase s? se odihneasc? m?car pu?in, pe blonda lui preluând-o Nistor, Mihai având-o ca partener? pe Stela, iar Lucian pentru a doua oar? pe frumoasa Ly Kuny, dup? ce-i s?rut? politicos, de data aceasta doar mâna colegei sale Lia, care trecu al?turi de „mai vârstnicul” Alex. ?i tot a?a dansar?, schimbându-?i partenerele de la unul la altul, pân? când se f?cuse noapte de-a binelea ?i obosir? de atâta dans. În final, se s?turar? pentru seara aceasta ?i se hot?râr? s? se retrag? la odihn?, cu promisiunea c? vor mai dansa ?i în alte seri.
Nick înv??ase ?i el, în sfâr?it, s? danseze cât de cât bine, s? se descurce bini?or, sau cel pu?in s? execute mi?c?ri în ritmul muzicii, iar blonda lui sl?bu?? se declar? satisf?cut? de acest rezultat. Dup? ce ei doi le urar? „noapte bun?” celorlal?i, se urcar? în avionul care sta?iona lâng? uria?a nav? albastr? ?i plecar? s?-?i g?seasc? iar??i un loc lini?tit de suprafa?a alb? a planetei, potrivit pentru înnoptare...