Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a doua: „Planeta Proxima”

de Cornelia Georgescu

*40. P?reri contradictorii.

Afar? se înserase, dar nu de tot. Lucian se retr?sese îngândurat, iar întregul grup nu se deplasase din fa?a uria?ului zid alb drept. Nick se îndrept? spre Lia ?i o întreb?:
- Ce-i cu Lucian? Pare atât de... Nu ?tiu cum, dar de când a?i sosit aici, nu l-am v?zut niciodat? astfel, indiferent de situa?ie. Întotdeauna pare a fi foarte sigur de sine, acum îns?... Ce a p??it?
- Nu-mi dau seama ce s-a întâmplat cu el. Probabil c? imaginea ?i discu?ia aceea l-au r?v??it, l-au tulburat. De ce nu-l întrebi chiar pe el?
- Dac? te deranjeaz? c? te-am întrebat pe tine, scuz?-m?.
- Nu trebuie s? te scuzi, nu m? deranjeaz?... surâse Lia.
- P?i... Am în?eles c? e?ti psiholog, deci ar trebui s? pricepi mai bine decât ceilal?i ce se petrece cu el. Sau n-am dreptate?
- Ba da, într-un fel, ai. Numai c? el este atât de dificil, încât uneori chiar ?i mie-mi este greu s?-l în?eleg, oricât a? încerca, oricât de specialist? a? fi; pe el nu reu?esc s?-l descifrez...
- Bine. Scuze de deranj.
- Nu trebuie s? te scuzi, repet? Lia, zâmbindu-i fratelui ei. Nu m-ai deranjat deloc.
- Asculta?i... Nu în?eleg de ce st?m pe loc, se ar?t? Ly nedumerit?. Unde propune?i s? mergem acum?
- E deja sear?, observ? Mihai. A? propune s? mergem undeva, s? mânc?m pu?in, apoi vom vedea ce vom face.
- Bun? idee, asule! se ar?t? Nistor încântat. Mi-a venit o foame...
- De dulciuri, îl complet? Alex ironic.
- ?i de dulciuri mi-e poft?, dar nu numai, protest? Nistor la afirma?ia geneticianului.
- În cazul acesta, s? mergem, îi invit? Ly, f?r? a lua seama la „alterca?ia” dintre cei doi.
Pornir? din nou agale pe str?zile frumosului ora?, cufundat întotdeauna într-o lini?te de nep?truns, plictisitoare pentru tinerii prieteni de pe Terra, obi?nui?i cu forfota marilor ora?e ale Terrei, dar strict necesar? locuitorilor Proximei. În timp ce mergeau, Nick li se adres? cu tot calmul s?u:
- Cum vi s-a p?rut supercomputerul?
- Cum ni s-a p?rut, Nick? Ne mai ?i întrebi? replic? Mihai. E greu de spus în cuvinte, e ceva nou pentru noi, ce n-am mai v?zut, mult prea ingenios, ne dep??e?te. Ai v?zut doar c? eu, care nu gre?esc niciodat? când lucrez cu computerele, de data aceasta am gre?it. M-am în?elat crezând c? m? pot descurca, chiar dac? ini?ial mi s-a p?rut destul de u?or, de simplu...
- Eu cred, Mihai, c? pentru primul contact cu supercomputerul nostru, te-ai descurcat suficient de bine, spuse Nick.
- Probabil, dar nu a?a de bine cum m-a? fi a?teptat eu, p?ru Mihai nemul?umit de felul în care lucrase la supercomputer.
- Asta înseamn? c? prea vrei totul deodat?, aprecie Nick. Dar tu, Lucian, care este p?rerea ta? îl întreb? el pe acesta, îns? comandantul era prea adâncit în gânduri pentru a fi auzit întrebarea ce-i fusese adresat?.
Observând c? r?spunsul din partea lui Lucian întârzie, Nick îl strig? de câteva ori. Într-un târziu, comandantul misiunii auzi apelul prietenului s?u ?i ca trezit dintr-un vis, întreb? încercat:
- Hmm... Poftim? Ce-ai zis? Ai spus ceva? De fapt... Cu mine vorbeai?
- Da. Te-am întrebat care-i p?rerea ta.
- P?rerea mea...?! se ar?t? Lucian foarte nedumerit. Scuz?-m?, te rog, n-am fost deloc atent... P?rerea mea, în leg?tur? cu ce anume?
- Cu supercomputerul pe care tocmai l-am vizitat, îl l?muri Nick pe ?eful cel neatent.
- Ah, da... De ce-ai vrea s? afli p?rerea mea în mod special?
- Pentru c? ai ni?te idei cel pu?in interesante ?i te pricepi atât de bine s? argumentezi. Îmi place s? te ascult.
- Nu e?ti primul care-mi spune asta.
- Sunt convins.
- Îns? în ceea ce prive?te supercomputerul, nu cred c? ar avea rost s?-?i spun p?rerea mea; oricum, n-am c?dea de acord, pentru c? nu-mi împ?rt??e?ti ideile.
- Totu?i, spune-mi ce gânde?ti, vreau s? aud p?rerea ta.
- Serios?! Aveam impresia c? nu-?i place s? m? ascul?i ?i nu e?ti de acord cu argumentele mele. Dar dac? insi?ti, am s?-?i spun p?rerea mea. Supercomputerul, în ansamblu, este cu adev?rat ceva extraordinar, ingenios, colosal, n-a? putea spune c? n-ar fi a?a, adic? în domeniul tehnicii, electronicii, a modului de construc?ie ?i a felului rapid în care lucreaz?. N-a? putea s? nu accept realitatea, în schimb nu îi v?d utilitatea. Adic?, vreau s? spun, p?rerea mea, pentru c? tot m-ai întrebat, este c? într-o civiliza?ie atât de avansat? ca a voastr?, cu locuitori atât de inteligen?i, nu este necesar? o ma?in?rie care s? ?in? sub control ?i s? dirijeze tot ceea ce se petrece în jur. Nu ?tiu dac? po?i s?-mi în?elegi ra?ionamentul, dar logic vorbind, am dreptate. ?i n-a? vrea s? m? în?elegi gre?it, nu fac deloc pe grozavul prin astfel de afirma?ii, nici nu m? consider superior ?ie, ori altcuiva, dimpotriv?, îns? pur ?i simplu r?mân la p?rerea mea, pe care o sus?in, indiferent de ceea ce spun ceilal?i, asta pentru c? mie mi se pare corect? ?i sunt convins c? nu gre?esc; pân? la proba contrarie.
- Poate c? ai dreptate. Nu crezi c? totu?i ai venit aici de abia aproape o s?pt?mân?, adic? e prea devreme ca s?-?i dai seama atât de repede de toate aceste lucruri, în timp ce eu m? aflu de mai demult aici ?i dac? ar fi fost a?a cum zici tu, a? fi ?tiut, sau cel pu?in a? fi în?eles...
- De acord cu tine, Nick, îns? nu în toate aspectele. Ai dreptate când afirmi c? am sosit aici de abia o s?pt?mân?, iar tu te afli de mai mult timp aici. Tocmai în asta const? îns? faptul c? eu pot s?-mi dau seama de aceste lucruri, în timp ce tu nu. Pentru c?, venind din alt? lume, mie mi-a fost foarte u?or s? observ aceste mici detalii, în timp ce tu ai fost mereu aici ?i nu le-ai dat aten?ie, pentru c? te-ai obi?nuit cu tot ceea ce te înconjoar?, de aceea î?i este imposibil s? observi aceste am?nunte; la fel poate cum nici eu n-am observat neregulile de pe planeta mea, pe care tu le-ai depista imediat, odat? ajuns acolo, deoarece tu nu e?ti obi?nuit cu modul de via?? de acolo, în timp ce eu da, sunt. ?i scuz?-m? c? te întreb, dar câ?i ani ai, Nick?
- Eu?! Nu ?tiu de ce te intereseaz? vârsta mea, dar am 25.
- 25... Mul?i înainte, c?ci nu sunt înc? foarte mul?i. Iar ca s? fim chit, am s?-?i spun c? eu am 27, ceea ce cred c? ?tiai deja, dar asta n-are importan??. Deci, ai 25 de ani, dar sunt mai mult ca sigur c? nu te afli aici, pe aceast? planet? de tot atâ?ia ani câ?i ai...
- Ce vrei s? spui cu asta?
- Las’ c? ?tii tu ce vreau s? spun. Dar s? revenim la ceea ce-?i explicam înainte, referitor la supercomputer. Deci, î?i spuneam c? o civiliza?ie atât de avansat? ca a voastr? n-ar avea nevoie de un asemenea supercomputer, care s? gândeasc? în locul ei, a?a cum se întâmpl? în lumea voastr?. Într-o lume normal?, locuitorii planetei de?in controlul asupra computerelor, nu invers, cum se petrece aici, chiar dac? tu sus?ii c? n-ar fi a?a. Este destul de clar, de evident, c? acest supercomputer comand? aici totul, deoarece localnici n-o pot face. De fapt, ei n-au nici un fel de activitate; instala?iile, aparatura electronic?, toate func?ioneaz? singure, f?r? nici o eroare, cât de mic?, fiind controlate, coordonate, dirijate ?i verificate cu grij? de acest supercomputer, care face multe alte lucruri utile ?i importante. El are grij? de totul, chiar dac?, numai pentru a salva aparen?ele, locuitorii planetei par a avea ?i ei o activitate zilnic?, un mod de a lucra, sau doar de a se preface de fapt c? lucreaz?.
- Dar ?i ei lucreaz?. În nici un caz nu se prefac doar. De altfel, ei urm?resc cu foarte mare aten?ie chiar ?i activitatea supercomputerului, se împotrivi Nick.
- P?i, supercomputerul vostru pare s? se descurce foarte bine ?i singur, are totul înregistrat în memorie, în acea minimemorie aflat? la baza lui, care, dup? cum am v?zut to?i, nu se încurc? niciodat?, chiar dac? prime?te o informa?ie sau o comand? gre?it?. Singur o corecteaz? ?i o adapteaz? în a?a fel încât s? fie bine, dup? cum am putut observa la gre?eala lui Mihai, pe care supercomputerul vostru a îndreptat-o, transformând-o într-o informa?ie corect?, a?a cum a considerat.
- A?a-i, a îndreptat eroarea, dar asta nu însemn? c? s-ar putea descurca mereu singur, îl contrazise Nick. E doar un computer, la urma urmei!
- Ba da, înseamn?, continu? Lucian s?-?i sus?in? punctul de vedere. Mai ales cu tehnica asta atât de avansat?. Iar pentru a ne l?muri, spune-mi, te rog, când anume a fost construit acest supercomputer; înainte sau dup? explozia planetei vecine, Dantonia, deci înainte ca atmosfera planetei voastre s? fie invadat? de dantoniu, sau dup? aceea?
- ...?! Uite, tocmai îmi dau seama în acest moment c? nu cunosc acest am?nunt. N-a? putea s?-?i spun sigur, pentru c? nu ?tiu. Poate doar s-o întreb?m pe Ly, probabil ?tie ea. Sper.
- Atunci întreab-o, îl îndemn? Lucian.
- Hei, voi doi, mai ave?i de gând s-o ?ine?i mult a?a? interveni Maria, care se afla, desigur, lâng? Nick.
- Draga mea blond?, las?-m? s? m? l?muresc, te rog. ?eful t?u tocmai încearc? s? m? conving? de anumite lucruri pe care nu înclin s? le cred ?i pare a avea argumente destul de conving?toare; nu ?tiu îns? dac? va reu?i s?-?i impun? punctul de vedere asupra mea.
- Eh; dac? va reu?i sau nu... Depinde. Luci e foarte priceput la a?a ceva, murmur? blondina. Oricum, pentru mine, amândoi sunte?i foarte plictisitori în aceste momente, îi clasific? ea.
- M-ai chemat, frate drag? întreb? Ly, înf??i?ându-se lâng? Nick.
- Da, Ly. Lucian mi-a pus o întrebare la care nu i-am putut r?spunde, m-a pus în încurc?tur?. Poate ?tii tu r?spunsul. Spune-mi, ?tii când anume a fost construit supercomputerul, înainte sau dup? explozia Dantoniei? dezv?lui Nick motivul pentru care o chemase.
- Dac? m? gândesc bine, cred c? înainte de explozia Dantoniei. Da, cu siguran??, nu cu foarte mult timp înainte, îns? sigur nu dup?. La ce v? folose?te informa?ia asta?
- Mul?umim mult, Ly. Ne folose?te foarte mult, te asigur?m, îi r?spunse comandantul misiunii.
- M? bucur c? v? e de folos, surâse Ly. Dar cum ai putut uita, Nick? Doar e vorba despre cea mai mare inven?ie a planetei noastre; oricine ?tie...
- Deh, se mai întâmpl?... murmur? Nick, privind spre Maria.
- Te corectez în privin?a unei afirma?ii, Ly, rosti Lucian. Sunt convins c? aceasta a fost cea mai mare inven?ie a planetei Proxima, cu rectificarea c? Proxima nu este planeta voastr?; m? refer la tine, la fratele t?u ?i la tat?l vostru, domnul To Kuny. Proxima este planeta celor ce au locuit dintotdeauna aici, ceea ce nu e valabil în cazul vostru.
- Ce vrei s? spui? se mir? Ly de intui?ia comandantului, tres?rind u?or.
- Nimic altceva decât ceea ce ai auzit, dar n-are importan??. Sigur în?elegi despre ce este vorba. Înc? odat?, mul?umim, Ly. Ne-ai ajutat foarte mult.
- Oricând, cu pl?cere, Lucian. De?i m? uime?ti cu vorbele tale, spuse Ly ?i se retrase.
- Deci, Nick, asta era totul. Acum sunt mult mai l?murit ?i am s? încerc s? te l?muresc ?i pe tine. Deci supercomputerul a fost construit cu pu?in timp înainte de explozia Dantoniei, de c?tre locuitorii Proximei; adev?ra?ii ei locuitori, nu cei de acum. Nu cunosc motivele pentru care a fost construit acest supercomputer, dar în mod sigur doar fo?tii locuitori îl puteau face. În orice caz, la scurt timp dup? explozia Dantoniei, despre care locuitorii Proximei nu puteau ?ti c? se va produce, fiind probabil mult prea ocupa?i cu construirea supercomputerului, locuitorii de atunci ai planetei voastre au luat m?suri excep?ionale, severe, fiindc? ?tiau c? erau condamna?i, c? acela va fi sfâr?itul civiliza?iei lor, iar pentru a putea salva ceea ce mai putea fi salvat, au introdus în memoria supercomputerului crearea acestei lumi artificiale, a tunelelor subterane ?i a ora?ului de sub cupol?, dup? care tot ei i-au creat ?i pe ace?ti locuitori de acum, n-a? putea spune cum anume, poate c? ?i cu ajutorul supercomputerului acesta. Unicul lucru care-mi este clar e faptul c? ace?ti locuitori actuali ai planetei nu sunt reali, ci crea?i artificial, dar dup? cum te-ai exprimat chiar tu, au devenit aproape naturali, reali.
- Eu m? refeream la plante, nu la altceva, îl comb?tu Nick.
- E acela?i lucru. Astfel se explic? ?i de ce ?tiin?a a înaintat atât de greu pe planeta voastr?, în special dup? explozia Dantoniei. Anume, pentru c? ace?ti locuitori artificiali nu pot gândi mai mult decât li s-a impus, decât li s-a permis. Tot ce a mai fost inventat dup? aceast? perioad?, s-a datorat numai supercomputerului ?i a tehnicii avansate existente, dar nici chiar un supercomputer, oricât de dotat ar fi el, nu poate trece de ceea ce i-a fost implantat în memorie, nu poate gândi la fel ca o fiin?? ra?ional?. Inteligen?a lui este limitat?, el ?tie doar atât cât a fost programat s? ?tie, pentru el exist? o limit? de care nu poate trece, o barier? pe care nu o poate dep??i. El execut? f?r? erori doar atât cât îi permite memoria sa, iar dac? nu exist? nimeni care s?-i îmbun?t??easc? performan?ele, este evident c? niciodat? nu va ?ti mai mult decât ?tia ini?ial, în momentul în care a fost construit. De aceea ?i din multe alte motive sus?in c? locuitorii Proximei de acum nu sunt reali, ci crea?i în mod artificial ?i s? nu-mi spui c? teoria mea n-ar avea o baz? solid?.
- Drept s?-?i spun, nu ?tiu nici eu ce s? mai cred. M-ai pus serios pe gânduri. Argumentele tale sunt, într-adev?r, conving?toare, nu ?tiu dac? s? te contrazic sau nu. Totu?i, îmi vine greu s? cred c? ar fi a?a. Iar tu ar trebui s? m? în?elegi.
- Sigur, te în?eleg. Dar am ?i alte argumente. Anume, aceste fiin?e care tr?iesc acum aici, nu se sup?r? niciodat?, indiferent dac? exist? sau nu motive, nu se ceart? niciodat?, p?streaz? o lini?te ?i o ordine perfect?, nu încalc? niciodat? aceste principii, nici m?car din gre?eal?. Mi se pare, cum s?-?i spun, pu?in dubios. ?i trebuie s?-?i m?rturisesc c? nou? ne e destul de greu s? ne conform?m acestor reguli, îns? ne str?duim; pân? acum n-am c?lcat strâmb, nici unul dintre noi. Sper c? nici de acum încolo. Cât despre localnici, to?i sunt foarte buni prieteni, p?strând unii cu al?ii aceste rela?ii strânse, de prietenie. Pare a fi o civiliza?ie perfect?, o utopie. Ceea ce este... cel pu?in suspect, dac? nu absurd. Nici o fiin?? vie nu poate fi perfect?, nu poate s? comit? nici cea mai mic? gre?eal?, fie chiar f?r? s?-?i dea seama, involuntar, f?r? voia lui. Numai în cazul în care acelea nu sunt fiin?e vii, naturale, ci create artificial, de alte fiin?e ra?ionale, ascultând ?i executând ceea ce li s-a impus s? fac?, f?r? eroare, f?r? cea mai mic? gre?eal?, întocmai ca un bun computer, îns? nimic mai mult. Crede-m?, Nick, sunt sigur c? am dreptate. Dac? nu m? crezi acum, mai târziu tot ai s?-?i dai seama c? am dreptate; oricum, voi încerca s? dovedesc aceasta, într-un fel sau altul.
- Ai ni?te idei cu adev?rat interesante. Pu?in ciudate, totu?i, aprecie Nick. În plus, n-ar trebui s? fii exclusivist, ci s? încerci s? ?ii cont ?i de p?rerile celorlal?i.
- Ai dreptate, Nick. Îns? nici tu n-ar trebui s? fii exclusivist, deci s? încerci s? ?ii cont ?i de p?rerea mea. În ceea ce m? prive?te, nu sunt deloc astfel; chiar ?in cont de p?rerile celorlal?i. Îns? dac? sunt sigur c? nu gre?esc, nu mai ?in cont de nimeni ?i de nimic. Îi ascult pe to?i, îi aprob, dar r?mân la p?rerea mea, ca în cazul acesta.
- Ai prea mult? încredere în tine, concluzion? Nick.
- Nu cred, de?i se poate... Oricum, am încercat s? te ajut s? vezi realitatea, Nick, chiar dac? eu am venit cu colegii mei de abia o s?pt?mân?, în timp ce tu ai sosit pe aceast? planet? de ceva mai mult timp decât noi.
- Luci... îi repro?? blând blonda, pe sub sprâncenele b?laie.
Nick îl privi fix în ochi, îns? nu-i spuse nimic; la o asemenea afirma?ie, nu avea ce s? spun?. Lucian îl l?sase f?r? replic?. Atunci, tot comandantul relu?, cu o întrebare:
- Ascult?, mai am o mic? nel?murire, asupra c?reia a? vrea s? m? l?mure?ti, dac? vrei. Sper s? nu refuzi.
- Bineîn?eles c? nu te-a? refuza, Lucian. Spune-mi ce te nelini?te?te.
- Mi-ar place s? ?tiu ce înseamn? ceea ce s-a întâmplat sus, la supercomputer, când Mihai a f?cut gre?eala aceea. De unde a ap?rut imaginea aceea? Era real? sau nu?
- Evident c? era real?, afirm? Nick.
- Cum se poate?! se cutremur? Lucian numai la gândul c? ar putea fi astfel, dar î?i reveni rapid de ast? dat?. Dup? cum chiar ?i tu ai v?zut, acele dou? persoane erau de pe planeta noastr?, foarte cunoscu?i nou?, pentru c? erau chiar ?efii no?tri, ca s? spun a?a, adic? directorul Institutului la care activ?m noi, cât ?i instructorul nostru direct, cel care a preg?tit ?i a instruit acest echipaj pentru misiuni spa?iale, în ultimul timp, pentru aceast? misiune spa?ial?. Au vorbit despre noi, iar dup? cum p?rea, se aflau în acel moment acolo, pe Terra, în timp ce noi eram aici. Cum este posibil a?a ceva?
- P?i... Este posibil. În orice moment pute?i vedea ceea ce se petrece pe Terra voastr?, în orice loc a?i dori s? vede?i, cu mare precizie. A?i putea s? v? vede?i p?rin?ii, prietenii, profesorii, sau orice altceva a?i dori; pute?i afla ce fac, cum se mai simt, cum se descurc? f?r? voi. Pute?i afla oricând, orice. Pute?i ob?ine, cum a?i spune voi, leg?tura în direct cu Terra.
- Eu, unul, n-a? dori a?a ceva, murmur? Lucian gânditor.
- De ce n-ai vrea? p?ru Nick curios.
- Pentru c? mi-ar trezi amintiri pe care cu greu le-a? putea suporta ?i pentru c? n-a? putea discuta cu ei.
- Dar se poate aranja ?i asta. Pute?i vorbi în direct cu ei, cu oricine dori?i, f?r? dificultate, având în acela?i timp ?i leg?tura video. ?i ei v? vor vedea ?i v? vor auzi, de acolo, de pe Terra.
- Deci e posibil ?i asta... Totu?i, n-a? dori. Mi-e mult mai u?or f?r?... Dac? ai fi în locul meu, poate m-ai în?elege mai bine.
- Poate. Dar spune-mi, am auzit c? unul dintre ?efii t?i te-a numit favoritul s?u. Cine era acela?
- Acela este directorul nostru, domnul Traian Simionescu. Iar pe instructorul nostru îl cheam? Eugen Manea, domnul profesor Eugen Manea. Ei doi s-au ocupat foarte mult de noi, ne-au preg?tit temeinic pentru aceast? misiune.
- ?i chiar e?ti favoritul directorului Institutului?
- Sunt. Îns? a? prefera s? nu discut?m despre asta. Nu-mi face pl?cere s? mi se aminteasc? acest lucru.
- În ordine, n-am s? insist, de?i nu te în?eleg; ar trebui s? fie pl?cut s? te ?tii favoritul acelui domn. În fine, nu m? amestec... Acum e?ti l?murit asupra problemei care te nelini?tea?
- Sunt. Iar dac? supercomputerul poate a?a ceva, atunci este cu adev?rat o ma?in?rie complex?, extraordinar?, perfec?ionat?, care dep??e?te cu mult tehnica noastr?, cea pe care noi o consider?m modern?. Dep??e?te posibilit??ile noastre actuale.
- Mai continua?i mult cu discu?iile voastre? interveni din nou blonda. Deveni?i enervan?i! Z?u, Luci, nu ?tiam c? te intereseaz? atât de mult computerele, oricât de avansate ar fi ele. Dac? era Mihai, mai în?elegeam, dar tu... Chiar nu m? a?teptam! Ce te-a apucat? Durerea de burt?? Sau ai c?zut cumva în cap de curând?
- A?, blondo...
- Gata, scumpa mea, tocmai am terminat. ?i am ajuns unde ne propusesem, rosti Nick, zâmbind spre blonda lui, pe care o cuprinse în bra?e, s?rutând-o cu drag.
Lucian se îndep?rt? îngândurat. Într-adev?r, imaginile de pe Terra îl r?scoliser? serios. Dar î?i revenise pu?in...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro