proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*53. Ca între surori.

Apoi, dup? cele câteva clipe de visare, intr? brusc în camera ei, surprinzându-i pe Ly ?i Mihai împreun?, s?rutându-se ?i ei. Ace?tia tres?rir? încurca?i, amândoi, din cauza sosirii ei nea?teptate.
- Ah, Lia, tu erai... spuse Ly, privind spre sora ei.
- Bun?, Ly, o salut? Lia surprins?.
- Salut, o întâmpin? Ly în cele din urm?. Ai întârziat...
- Eu?! se mir? Lia. Probabil... Oricum, scuz?-m?, nu ?tiam c? sunte?i ocupa?i, altfel mai întârziam pu?in, zise Lia zâmbind ?i a?ez? cu grij? vasul cu ghiocelul. Dar pute?i continua lini?ti?i, preface?i-v? c? nu m? observa?i. Nu trebuie s? v? incomodeze prezen?a mea.
- Nu, Lia, nu ne incomodezi deloc, îi r?spunse de data aceasta Mihai. Dar cred c? e cazul s? m? retrag. E târziu. Eu m? voi întâlni cu Ly de diminea??.
- Chiar a?a, campionule! Voi doi v? pute?i întâlni din nou, nu v? împiedic? nimic. ?i atunci, hai, ce mai stai? Car?-te! Pleac? odat?, nu mai sta! Hai, gata, pleac?, îl zori ea, îndreptându-se spre el ?i pref?cându-se c?-l împinge spre ie?ire.
- Hei, ce te-a apucat? Nu m? goni, plec ?i singur, se împotrivi Mihai. Dar las?-m?, nu m? gr?bi! Ce ai cu mine?
- Nu te gonesc, Mihai, glumeam doar... De?i, de fapt, ce rost mai are s? mai stai? Doar o s? v? revede?i de diminea??. Iar cu cât vei pleca mai repede, cu atât v? ve?i vedea mai devreme de diminea??, explic? Lia.
„Eu n-am s?-l v?d pe Luci de diminea??, decât peste dou? s?pt?mâni... Hmm; ?i deja m? gândesc la el. Ciudat! Parc? mi-e dor de el... A? vrea s?-l v?d, s?-l aud... Ce chestie!”
- Evident, ne vom vedea de diminea??. Dar plec când vreau ?i a?a cum vreau. Noapte bun?, Lia, îi spuse Mihai.
- Noapte bun?... campiona? pozna?, îi r?spunse Lia surâzând.
- Noapte bun?, Ly, îi spuse el ?i o s?rut? pe obraji. Am s? revin de diminea??. Pân? atunci, ai grij? de colega ta de camer?, Lia; nu ?tiu ce-i cu ea, dar are ea ceva... Ave?i grij?, fetelor!
Mihai ie?i, iar ele r?maser? singure. Lia se trânti nep?s?toare în pat, cu fa?a în sus, fixând vis?toare cu privirea ei albastr? un punct invizibil de pe tavanul camerei.
- Acum, surioar?, po?i s?-mi explici ce-i cu tine? o lu? Ly în primire.
- Nimic. N-am ce s?-?i explic, rosti Lia scurt, f?r? a-?i lua ochii de pe punctul invizibil al tavanului, loc în care ea contemplase imaginativ chipul comandantului misiunii, enigmaticul Don Juan al Institutului, Lucian Enka.
- Chiar a?a, nimic?! Ce te-a apucat? repet? Ly, îns? Lia nu-i r?spunse, fiind mult prea ocupat? în a forma chipul lui Lucian cât mai aproape de realitate.
Observând c? nu i se r?spunde, Ly se apropie de sora ei mai mare ?i o întrerupse din visare, suprapunându-?i mâna peste chipul sever, dar în acela?i timp atât de pl?cut al lui Lucian, f?când ca acesta s? dispar?, c?ci Ly î?i trecuse mâna de câteva ori prin fa?a ochilor Liei.
- Dar la ce sau la cine anume visezi cu ochii deschi?i?
- Nu visez, surioar?, se împotrivi Lia.
- Oare?! se îndoi Ly de afirma?ia ei. Spune-mi, surioar?, pe unde ai umblat?
- Pe afar?.
- A?a întrebare, a?a r?spuns... se ar?t? Ly nemul?umit?. De ce ai întârziat atât de mult? Eu ?i Mihai am ajuns de mult, credeam c? te vom g?si aici, dar te-am a?teptat, nu glum?.
- Tu ?i Mihai... Eh, nu trebuia s? m? fi a?teptat pe mine. Eu... M-am plimbat.
- Singur?? se mir? Ly.
- Singur?, de ce nu? M-am plimbat, am stat, m-am gândit... E pl?cut în ora?, noaptea. Atâta lini?te... Po?i deslu?i u?or orice zgomot.
- Hmm... Aici e întotdeauna lini?te. ?i nu exist? zgomot pe care s? nu-l po?i deslu?i.
- Eh, surioar?, ai avansat vizibil în rela?ia ta cu Mih?i??, campionul nostru. A?i f?cut progrese substan?iale, nu glum?! observ? Lia, schimbând brusc sensul discu?iei. În ce stadiu v? afla?i?
- În nici un stadiu. Ne s?rutam doar.
- Hai, fii serioas?! o îndemn? Lia. Auzi la ea, v? s?ruta?i doar...
- Bine. Uite... Mihai, colegul t?u, e un b?iat dr?gu?, îmi place de el, n-a? putea spune c? nu, dar înc? nu cred c? m-a? fi îndr?gostit de el, de?i el mi-a declarat c? m? iube?te.
- I-auzi, nu pierde timpul... ?i-a declarat deja c? te iube?te... murmur? Lia vis?toare, gândul purtând-o iar??i la Lucian, care înc? nu-i declarase ei acela?i lucru, de?i era cât pe ce...
- Da, mi-a declarat; iar eu a? putea spune c? încep cât de cât s? în?eleg ceea ce simte Nick pentru Maria.
- Desigur. Evident c? începi s? pricepi, zâmbi Lia.
- ?i de ce nu? Mihai e un b?iat foarte simpatic.
- Bineîn?eles c? e. N-am spus c? n-ar fi simpatic. Ai grij?! E?ti în pericol s? te îndr?goste?ti de campionul nostru, o avertiz? Lia.
- Nu cred c? ar fi ceva atât de r?u.
- R?u, nu, în nici un caz.
- Dar tu?!
- Eu?! Eu, ce?! se mir? Lia.
- Tu cum stai la capitolul ?sta? o l?muri Ly.
- Eu, deocamdat?, nu stau nicicum. Sau nu ca tine, în nici un caz!
- Mie-mi spui? Crezi c? sunt atât de naiv? încât s? nu-mi dau seama?
- Ce s?-?i dai seama? o suspect? Lia.
- S?-mi dau seama de interesul t?u fa?? de Lucian, comandantul vostru. Dar nu e deloc condamnabil. Lucian e mai mult decât interesant, mai mult chiar decât Mihai. Pare mai... Nu ?tiu sigur cum; mai decis, mai sigur în tot ceea ce spune ?i face. Treze?te oricui interesul pentru persoana lui. E minunat!
- Minunat?! Ce vrei s? spui?! Adic?... Î?i place de el? Atunci, de ce nu încerci s?-l cucere?ti, doar tot e el liber, ar putea fi al t?u, îi propuse Lia.
- Liber?! S? fie al meu?! Glume?ti, nu?! M? uime?ti... P?i, el e topit dup? tine, nici nu are ochi pentru altcineva, a?a c? n-are rost s? mai încerce altcineva s?-l cucereasc?, n-ar avea nici o ?ans?! Eu îl am pe Mihai ?i m? mul?umesc cu el, are farmecul lui aparte, iar el chiar m? iube?te, poate c? în final o s? m? cucereasc? de partea lui, chiar dac? e altfel decât Lucian, pentru c?, uite, da, recunosc, îmi place de comandantul vostru, e un tip mai mult decât doar interesant, dar n-am s? încerc niciodat? s?-l cuceresc, n-ar avea rost; ?i-am spus doar, e topit dup? tine...
- De ce tot repe?i c? ar fi „topit” dup? mine? Mie nu mi se pare deloc a?a.
- Asta-i mai clar decât orice altceva, nu trebuie s? depui prea mult efort ca s?-?i dai seama. E la fel de topit dup? tine, tot atât cât e?ti ?i tu dup? el.
- Ah, nu, nu se poate! Ce tot spui? Dep??e?ti orice m?sur?! Eu... S? m? intereseze în vreun fel persoana lui? Nici gând! Niciodat?!
- Ba bine c? nu... Hai, Lia, de ce nu vrei s?-mi spui? Doar suntem surori. Eu, una, ?i-am spus deja cum stau lucrurile între mine ?i Mihai. ?i-am spus cu sinceritate, f?r? ocoli?uri. Ar fi cazul s? ar??i ?i tu mai mult? încredere în mine.
- Da, Ly, suntem surori, dar tu e?ti mai mic? decât mine, iar de altfel, noi dou? nu am crescut împreun?, ci în medii total diferite.
- Asta nu schimb? cu nimic situa?ia, iar faptul c? e?ti mai mare decât mine cu câ?iva ani, nu înseamn? c? eu ar trebui s? fiu sincer? fa?? de tine, iar tu cu mine, nu.
- Bine, Ly. Ai dreptate. Tu e?ti scumpa mea surioar? mai mic?, iar noi dou? nu trebuie s? avem secrete una fa?? de alta, sau s? ne ascundem ceva, mai ales când este vorba despre ceva atât de important, cu atât mai mult c? nu am crescut împreun?, ci separat, nu am avut timp s? ne cunoa?tem suficient, în special acum, c? ne-am reg?sit! Noi dou? trebuie s? ne în?elegem mereu, s? ne spunem totul una alteia, s? nu ne cert?m niciodat?, pentru c? nu avem motive.
- Atunci ce ai de spus în leg?tur? cu ceea ce te-am întrebat? relu? Ly.
- Bine. M-ai prins. Ai câ?tigat, replic? Lia.
- Adic?? Ce vrea s? însemne asta? insist? Ly.
- Ly, eu... Nu te pot min?i! Da, ai dreptate, îl iubesc pe Lucian, sunt îndr?gostit? de el, nebune?te...
- P?i, vezi; ce era atât de greu de recunoscut?! se mir? Ly.
- Era, pentru c?... Nu m-am îndr?gostit de el acum, de curând, ci de mult timp, foarte mult, înc? înainte de a-l cunoa?te pe el personal, înainte de a-l fi întâlnit. În plus, el nu ?tie asta. Deci s? nu cumva s? m? dai de gol, c? te sugrum!
- Cum adic? înainte de a-l cunoa?te personal? Cum vine asta? Cum puteai s? te îndr?goste?ti de el înainte de a-l fi cunoscut? Adic?, f?r? s?-l fi v?zut?!
- Sigur c? tu nu în?elegi cum vine asta.
- Atunci, încearc? s?-mi explici, poate c? o s? în?eleg totu?i.
- Luci era recunoscut în tot Institutul nostru drept un mare Don Juan, adic? r?sf??atul fetelor. Deci, aproape toate fetele din Institut ?i nu numai, îl cuno?teau mai mult sau mai pu?in, fie doar ?i din auzite ?i se d?deau în vânt dup? el; era mereu înconjurat de foarte multe domni?oare frumoase, disperate dup? el, care-i c?deau rapid în bra?e, f?r? nici un efort din partea lui. Practic, de?i n-a? fi crezut vreodat? c? eu a? putea p??i a?a ceva, cam acela?i lucru s-a întâmplat ?i-n cazul meu. Colegele mele, cele care-l cuno?teau destul de bine, îmi tot povesteau despre el, mi l-au descris am?nun?it ?i astfel m-am îndr?gostit de el, f?r? s?-l fi cunoscut personal, ci doar din auzite, din descrierile lor...
- Serios?! Chiar a?a a fost? se mir? Ly.
- P?i, cred c? n-a? avea nici un interes s? inventez o asemenea poveste.
- Interesant... ?i când l-ai v?zut pentru prima oar??
- Ah, atunci... N-am regretat c? m? îndr?gostisem deja de el, chiar f?r? s?-l fi cunoscut, cu toate c? ?tiam foarte bine c? e r?sf??atul fetelor; zvonul circula de mult timp prin Institut ?i chiar fusese confirmat. Don Juan... Totu?i, cu excep?ia p?r?ii acesteia, cu fetele frumoase din jurul lui, întruchipeaz? tot ceea ce mi-a? fi putut dori vreodat?. Este omul din visurile mele, ideal, exact a?a cum mi l-a? fi dorit, nici n-a? fi putut s? mi-l închipui altfel... Frumos, pl?cut, inteligent, priceput, descurc?re?, îndemânatic, bun, blând, prietenos, în?eleg?tor, indulgent, dar totodat? mândru, sever ?i exigent la nevoie – un om cu atâtea calit??i; în plus, e con?tient de toate aceste atuuri pe care le de?ine, de aceea ?tie s? se fac? pl?cut în orice situa?ie, s?-i câ?tige pe to?i de partea lui... E într-adev?r minunat! Cu siguran?a pe care o are întotdeauna, în tot ceea ce face, încrederea în sine, sinceritatea ce-l caracterizeaz?... Desigur, uneori mai calc? strâmb, nu s-ar putea altfel, s? nu gre?easc? niciodat?. Nu poate fi perfect! Eu îl admir, iar figura lui pl?cut?, intimidant?, îmi încânt? privirea ori de câte ori îndr?znesc s? m? uit spre el. Totu?i, într-un fel, mi-e fric? de el, îmi inspir? un ciudat sentiment de team?.
- Team??! se mir? Ly. S?-?i fie fric? de el? De Lucian?
- Tu nu po?i în?elege...
- Las? ceea ce pot eu în?elege ?i ce nu! Mai bine explic?-mi!
- Ah, presimt c? n-ar trebui...
- Haide, te rog... insist? Ly.
- Bine, am s? încerc... De fapt, nu mi-e team? chiar de el, în mod direct, ci de ceea ce este el, de ceea ce reprezint?.
- De ceea ce este el? Ceea ce reprezint?? Adic?... De ce anume? Lucian e doar comandantul vostru; asta reprezint?: conduc?torul vostru. Vrei s? spui c? ?i-ar fi team? de el, numai pentru c? e comandantul vostru? De asta î?i inspir? team??
- Nu, Ly, nicidecum. Nu mi-e team? de el pentru c? e comandantul nostru. Ar fi absurd! De fapt, nici nu ne trateaz? cu superioritate, sper c? ai observat pân? acum c? nu se consider? cu nimic superior nou?, ne trateaz? ca pe colegi, prieteni, egali lui; pentru el func?ia în care a fost învestit e ceva facultativ, nu reprezint? faptul c? ne-ar fi cumva superior nou?, ci doar c? are o responsabilitate mai mare fa?? de noi, de nava noastr?, de întreaga misiune. De el depinde, în mare m?sur?, buna desf??urare a acestei misiuni. Dar mie mi-e team? de fapt, de cu totul altceva. Nu ?tiu cum a? putea s?-?i explic, tu nu m-ai putea în?elege, e ceva ce nu po?i concepe, pentru tine nu exist? o asemenea team?. ?i-am spus, am crescut, am tr?it totu?i în lumi diferite, în medii diferite, iar asta conteaz? enorm. De aceea n-ai cum s? pricepi ce anume simt eu în acest sens. Chipul lui seme?, impun?tor, pl?cut, privirea aceea ager?, p?trunz?toare, care m? r?scole?te... Îl admir, îl iubesc nespus de mult, îns? într-un fel, mi-e team? de el, de aceea m? feresc din calea lui.
- Dar dac? îl iube?ti atât de mult, dac?-l consideri omul vie?ii tale, al visurilor tale, dac? reprezint? tot ceea ce ?i-ai fi dorit vreodat?, de ce totu?i îl tratezi cu atâta indiferen??, r?ceal?? De ce e?ti mereu atât de rea, aspr?, rece, dur? fa?? de el, ba chiar agresiv? uneori? Nu faci decât s?-l enervezi, s?-l cic?le?ti, s?-l ?ii la distan?? fa?? de tine, s? nu-i îng?dui s? se apropie cumva, iar dac? el reu?e?te totu?i s? se apropie pu?in, tu faci tot posibilul s?-l îndep?rtezi iar??i. De ce procedezi astfel cu el? De ce te compor?i a?a?
- Nu ?tiu. Nu-?i pot explica. N-ai avea cum s? în?elegi. E doar ca un fel de joc.
- Joc?! Ce fel de joc mai e ?i ?sta? ?i ce ai de câ?tigat de pe urma lui?
- Nimic. Absolut nimic. Încerc doar s? fac în a?a fel încât s? par? c? nu simt nimic pentru el, ba chiar c? nu-l pot suferi, iar asta s? i se par? cât mai real, atât lui, cât ?i celorlal?i. Vreau ca to?i s? cread? c? îl detest, nicidecum c? l-a? iubi. Asta vreau s? fie impresia pe care s? o las.
- Nu-?i reu?e?te, aprecie Ly, dup? o clip? de gândire. Dar de ce? De ce încerci s? par? astfel?
- Pentru c? mai demult mi-am f?cut un jur?mânt mie îns?mi, un leg?mânt sacru cu mine îns?mi, pe care mi-am propus, de fapt, mi-am promis solemn c? n-am s?-l încalc niciodat? ?i am s?-l respect cât timp voi tr?i. Iar în acest jur?mânt al meu, mi-am promis c? n-am s? m? îndr?gostesc niciodat?, de nimeni, sub nici o form? ?i mai ales, n-am s? m? c?s?toresc niciodat?, n-am s? îng?dui nim?nui s? se apropie de mine, ori s? m? ating?, cu atât mai pu?in s? m? s?rute sau s? m? îmbr??i?eze, cuiva de sex opus, evident. Deci de aceea a fost de fapt palma aceea pe care i-am dat-o atunci, dup? dansul acela, când a îndr?znit s? m? s?rute, de?i parc? mi-a? fi dorit s? fi îndr?znit mai demult acest lucru, cu toate c?, într-un fel, n-a? fi vrut deloc s? fi îndr?znit. Iar de atunci, de când m-a s?rutat, continu? s? îndr?zneasc? acest lucru, destul de des! Doar ce s-a înv??at, nu?
- Vrei s? spui c? atunci a fost pentru prima oar? când te-a s?rutat cineva?
- Da, evident. Exact. Pentru prima oar?... Iar asta nu se uit? niciodat?; primul s?rut din via??... rosti Lia îngândurat?, vis?toare. ?i a fost s? fie tocmai Luci primul, a?a cum ?i pentru tine, b?nuiesc c? Mihai a fost primul.
- Normal; pentru mine, Mihai, da. Îns? credeam c? voi, pe Terra... se opri Ly, ne?tiind cum s?-?i continue ideea.
- Facem acest lucru frecvent, în mod obi?nuit, de la vârste fragede? o complet? Lia. Nu e chiar a?a, cel pu?in nu pentru to?i, inclusiv nu pentru mine. Dar Luci mi-a dat primul s?rut, iar eu nu mai ?tiu; m-a z?p?cit complet! Mi-a pl?cut totu?i ?i într-un fel, a? fi vrut s-o fac?, îns? altfel, n-a? fi vrut, pentru a-mi putea p?stra intact jur?mântul f?cut mie îns?mi. De aceea sunt într-o continu? dilem? ?i nici nu mai ?tiu cum s? m? comport fa?? de el. Îl iubesc, îns? nu vreau s? cred c? l-a? iubi, de aceea fac tot posibilul s? las impresia c? nu-l suport, îmi place s? m? s?rute, dar nu vreau s? cred c? mi-ar pl?cea, a? vrea s? accept prietenia lui, dar îl refuz mereu, a? vrea s?-l primesc în via?a mea, dar îl resping în mod sistematic, îmi place s? fiu împreun? cu el, al?turi de el, în bra?ele lui, dar nu vreau s? admit toate astea, pentru c?, dac?-i a?a, înseamn? c? mi-am înc?lcat deja jur?mântul, iar dac? mi-am înc?lcat promisiunea f?cut? fa?? de mine îns?mi, doar din cauza lui, înseamn? c?... Off... Nu ?tiu ce s? mai cred! Simt c? o s? înnebunesc; e atât de greu... Totu?i, nu pot nega, m-am îndr?gostit de el, tocmai de el; îl iubesc, contrar dorin?ei mele. Asta e, n-am fost capabil? s?-mi respect propria-mi promisiune!
- Bine, dar asta-i o prostie! E o nebunie! De ce s? fi f?cut un asemenea jur?mânt ?i mai ales, de ce s? ?ii atât de mult s?-l respec?i?
- Ah, Ly... Datorit? mediului în care am tr?it, de aceea. Dar tu n-ai cum s? m? în?elegi, nu-?i pot explica mai mult. Sunt anumite lucruri pe care nu trebuie s? le ?tii, s? le afli vreodat?.
- Datorit? mediului în care ai tr?it? Ce vrei s? spui? Mama, tata, nu te-au tratat cum trebuie?
- Nu, Ly, nu-i vorba despre ei, în nici un caz. Lor n-am ce le repro?a. Mama, tata, au fost întotdeauna minuna?i, al?turi de mine, oricând am avut nevoie de ei, cu orice mi-a trebuit. Mi-au pus totul la dispozi?ie, mi-au oferit mereu tot ceea ce-mi puteau ei oferi, inclusiv dragostea lor nelimitat?. S? ?tii c? niciodat? n-am sim?it c? tati, adic? domnul Stancu, n-ar fi fost de fapt adev?ratul meu tat?. ?i nu mi-a lipsit niciodat? nimic.
- P?i, atunci? p?ru Ly nedumerit?.
- ?i-am spus c? nu po?i în?elege. De fapt, nici nu trebuie s? în?elegi toate aceste lucruri. Te rog, mai bine s? nu mai vorbim despre asta.
- De acord. Cum dore?ti, o aprob? Ly. Atunci, s? ne culc?m. E destul de târziu.
- Nu, refuz? Lia. Tu culc?-te! Eu n-a? putea, dar nu m? lua în seam?. Tu trebuie s? te odihne?ti.
- P?i, presupun c? ?i tu trebuie, la fel. În plus, dac? tu nu po?i dormi, nu pot nici eu.
- Îmi pare r?u, Ly. Nu vreau s? te deranjez. Poate ar fi mai bine s? ies pu?in afar?, s? te las singur?, lini?tit?, zise Lia.
- Nu, ce tot vorbe?ti? Cum s? ie?i singur? acum? De ce nu po?i s? dormi? Din cauza lui Lucian?
- Ah, nu, nu de asta! Ce-?i venii? Doar c? nu pot ?i gata.
- Încearc?, totu?i, o pov??ui Ly. Iar dac?-l iube?ti atât de mult pe comandantul vostru, încât nu po?i dormi noaptea din cauza lui, închipuie-?i c? el se afl? chiar acum aici, lâng? tine ?i te strânge în bra?e.
- Nu pot s?-mi închipui asta, pentru simplul motiv c? nu-i aici în acest moment. ?i nici n-a? vrea s? fie acum aici! De fapt, nici m?car nu-mi pas? de el, unde e sau ce face... Sau a? vrea doar s? cred c? nu-mi pas?, c? mi-e indiferent. În realitate îns?, m? obi?nuisem s?-l v?d zilnic, s?-l aud, s?-l ?tiu prin preajm?, chiar dac? m? cic?lea; îmi va fi foarte greu s? m? dezobi?nuiesc de prezen?a lui. Dou? s?pt?mâni f?r? el... Dificil!
- De ce nu-i spui chiar lui toate astea?
- Eu, lui?! Nici gând! Cum a? putea? De altfel, ziceai c? e?ti sigur? c? el m? iube?te. Dac? ar fi a?a, de ce nu mi-o spune el mie, în mod direct, f?r? ocoli?uri; ar fi foarte simplu, doar el e cel care ar trebui s? fac? primul pas spre o rela?ie mai bun? între noi doi.
- A?a ar trebui în mod normal. Numai c? tu-l împiedici mereu, tu e?ti cea care îl opre?te, nu-i dai nici o ?ans?, nu-i dai nici m?car ocazia s?-?i vorbeasc?. Ori de câte ori încearc? s?-?i spun? câte ceva, îl respingi r?ut?cioas?. Nici m?car nu-l ascul?i, din curiozitate. Deci cum ai vrea oare s? auzi de la el ceva în acest sens? Dac? vrei s?-?i spun? ceva, d?-i ?ansa s?-?i poat? vorbi. Determin?-l s?-?i vorbeasc?, ajut?-l într-un fel, dac? el ezit?.
- S?-l ajut? Cum?
- Nu ?tiu cum. G?se?ti tu o solu?ie. Doar îl iube?ti, el te iube?te, deci trebuie s? existe o cale de a v? în?elege. Ar trebui s? fie simplu.
- Ah, nu... Nu pot, nu trebuie. Eu... Nu trebuie s?-l las s?-mi spun? ceva în acest sens, trebuie s?-l împiedic mereu, din cauza jur?mântului meu.
- Nu te prosti! Ce înseamn? toate acestea? Uit? de jur?mântul ?la stupid! E absurd! Nu poate dura o ve?nicie. Trebuie s?-l desfaci odat?, s? ui?i de el, s? te sim?i liber?, s? te dezlegi de un asemenea jur?mânt. Iar eu am s? încerc s? te ajut s? treci peste asta.
- Mul?umesc, Ly. E bine s? te ?tiu al?turi de mine. Îns? nu cred c? ar trebui s? te implici, e mult prea complicat pentru tine.
- Ce tot vorbe?ti? E?ti sora mea, deci trebuie s? m? implic. De fapt, sunt deja implicat?. ?i vreau s? te ajut cu ce pot, s? te sus?in, s? încerc s? te scot din încurc?tura asta, oricât de complicat ar fi.
- Apreciez loialitatea ta. Dar poate c? ar trebui s? m? descurc singur?.
- Nu! Vreau s? te ajut, se împotrivi Ly, cu îndârjire. Ce zici? Ai vrea s? vorbesc eu cu Lucian despre toate astea, s?-i spun despre problemele tale?
- Cum?! Asta ar mai lipsi! Nu, nici gând! îi interzise categoric Lia. S? nu cumva s? vorbe?ti cu el, sub nici o form?, despre nimic, adic?, mai ales, nu despre mine; nici cu el, nici cu altcineva. Nu m? face s? regret tot ceea ce ?i-am spus pân? acum.
- Nu-?i face griji inutile, o lini?ti Ly. N-am s? vorbesc cu el, dac? tu nu vrei. De?i, poate c? ar trebui totu?i. Dar n-am s? vorbesc. Nici cu el, nici cu altcineva. Po?i conta pe mine oricând, îi garant? Ly. Doar sunt sora ta...
- Atunci e-n ordine, accept? Lia.
- Dar ?i-ai g?sit de cine s? te îndr?goste?ti. De Lucian... Trebuie s? recunosc c? n-ai deloc gusturi rele. Iar el, la fel; nu are ochi decât pentru tine.
- Ba, gre?e?ti, mai are ?i pentru altcineva, o contrazise Lia. Spre exemplu... Pentru acea Sonya. A preferat s? se întâlneasc? mai bine cu ea, decât s? r?mân? cu noi mai mult timp. Bineîn?eles, doar putea s? o îmbr??i?eze ?i s-o s?rute dup? bunul lui plac. Cum s? rateze el o asemenea ocazie?
- Ah, deci, asta era de fapt... Asta se întâmpl? cu tine acum. Asta-i bun?! S? nu-mi spui c? ai fi... geloas?, î?i aminti Ly cuvântul pe care-l aflase de curând, al c?rui în?eles nu-i era înc? foarte clar.
- Eu, geloas??! Nu, nici gând! Mai ales, nu din cauza lui Luci! se împotrivi Lia categoric.
- Atunci de ce te intereseaz? c? a preferat s? se întâlneasc? cu ea? ?i de ce te afecteaz? acest lucru?
- P?i, de fapt, nu-mi pas?, chiar deloc. ?i nu m? afecteaz? cu nimic. Poate s? fac? orice vrea el, doar e liber, mie nici c?-mi pas?.
- Chiar a?a s? fie? Oare? se îndoi Ly.
- Ah, Ly... ?i tu acum... Bineîn?eles c? nu-mi face pl?cere s? m? gândesc, ideea nu-mi convine. Dar nu, nici nu vreau s? m? gândesc la a?a ceva!
- Iar începi? o „cert?” Ly. E?ti atât de indecis?, totul se înv?luie în mintea ta! Nici tu nu mai ?tii sigur ce vrei ?i ce nu. Dar ia stai pu?in... Unde ai stat toat? seara, pân? acum? De unde ?tii c? el s-ar fi întâlnit cu Sonya? Nu cumva l-ai urm?rit? S? vezi ce face, împreun? cu Sonya? o privi Ly b?nuitoare.
- Eu?! Ce-?i trece prin minte? încerc? Lia s? o contrazic?, îns? nu reu?i. De fapt, eu... Uite, iar m-ai prins! Nu te pot min?i, nu trebuie s? te mint! A?a c? am s?-mi recunosc vina. Da, l-am urm?rit, pentru c? n-am putut rezista tenta?iei, eram mult prea curioas?, sau nu ?tiu nici eu, nu-mi dau seama de ce.
- Hmm, murmur? Ly. I-ai urm?rit, deci. Ce-ar zice Lucian dac? ar afla acest lucru?
- Nu ?tiu ce-ar zice, îns? nu va afla. N-ar avea de unde. Pentru c? eu n-o s?-i spun. ?i sper c? nici tu nu m? vei da de gol.
- Eu, nu, bineîn?eles. Te-ai gândit îns? c? ar putea totu?i afla? De la altcineva, nu de la tine, nici de la mine; n-ar fi deloc imposibil, presupuse Ly.
- De la altcineva? Ce vrei s? spui? tres?ri Lia.
- P?i, scump? surioar?, aparatura local? le permite locuitorilor Proximei s?... Ce s? mai, ei pot afla oricând, orice! N-ai procedat deloc bine urm?rindu-i. ?ansele ca el s? afle oricând sunt foarte mari. De?i localnicii nu sunt deloc bârfitori sau indiscre?i. Nu în?eleg de ce i-ar spune lui cineva, ceva, în acest sens. Îns? nu se ?tie niciodat?.
- Ah, aparatura modern? local?... murmur? Lia. Nu m-am gândit nici o clip? la asta. Ce-o s? m? fac dac? totu?i va afla?
- P?i, nu ?tiu cum te-ai putea descurca, dar... Nu te mai gândi la a?a ceva. Dac? te iube?te, foarte probabil c? nu-?i va repro?a nimic nici dac? ar afla. ?i e mai mult ca sigur c? te iube?te, sau cel pu?in ?ine la tine, a?a c? n-are rost s?-?i faci griji din aceast? cauz?. Mai bine spune-mi, ce-au f?cut ei doi împreun?? întreb? Ly, devenind curioas?.
- Ei doi?! oft? Lia. Nimic. Nimic deosebit. S-au plimbat, au stat, au discutat diverse... Dar bineîn?eles c? el a luat-o în bra?e ?i a s?rutat-o, de mai multe ori, iar mie mi-a fost foarte greu s?-mi p?strez calmul, s? m? prefac c? nu i-a? vedea ?i c? nu-mi pas? de ei, s? nu izbucnesc, s? stau ascuns? ?i s?-i privesc neputincioas?, de?i a? fi dorit s? fiu nep?s?toare, s? nu m? afecteze... Dar n-a fost a?a. Deloc!
- Ah, Lia, cum faci tu ca totul s? par? mai complicat decât cum este? ?i nu în?eleg de ce! Sunt sigur? c? Sonya nu îmseamn? nimic pentru Lucian, cel pu?in nu a?a cum însemni tu. Sonya e poate doar o diversiune, un mod de a se sim?i mai bine, de a uita de celelalte probleme, ori poate doar o alt? încercare de a afla cât mai multe despre Proxima. Iar Lucian poate o consider? o prieten? bun?, dar nimic mai mult; nu cred c? te-ar putea înlocui pe tine cu ea. Nimeni ?i nimic nu te-ar putea înlocui pe tine din inima lui, acest lucru e clar, ca lumina zilei. Ai putea ?i tu observa, dac? n-ai fi mereu ocupat? cu planurile tale de a-l nec?ji. Lui nu-i pas? decât de tine!
- Ba îi pas? ?i de aceast? Sonya, o contrazise Lia.
- Poate, dar nu mai mult ca de o prieten?, nu în?elegi? Sonya nu reprezint? pentru el ceea ce reprezin?i tu.
- Posibil, dar las?, n-are importan??! Nu m? intereseaz?!
- Vrei s? spui c? nu vrei s? crezi c? te-ar interesa, de?i în realitate nu e a?a, o corect? Ly, apoi se interes?: ?i despre ce au discutat?
- Ah, nimic important. Aproape doar banalit??i, r?spunse Lia, decizând s? nu dezv?luie chiar totul. De?i, la un moment dat, Luci a afirmat c? Sonya ar fi sau ar fi fost vreodat? îndr?gostit? de fratele nostru, iar ea nici nu a confirmat, nici nu a negat, ceea ce m? îndeamn? s? dau crezare spuselor lui Luci, mai ales judecând dup? tonul cu care vorbea atunci Sonya.
- De Nick? rosti Ly îngândurat?. Nu m-a? mira, tot ce se poate s? fie a?a. Pentru c?, pân? a nu veni voi de pe Terra, Nick obi?nuia s?-?i petreac? aproape zilnic o mare parte a timpului s?u liber cu un mic grup de fete, dintre care în mod special cu Sonya, deci nu e exclus ca ea s? se fi îndr?gostit de el. Îns? pentru Nick nu reprezenta nimic serios, nu considera a avea o rela?ie cu ea, de nici un fel, decât de prietenie, a?a cum se obi?nuie?te aici, pe Proxima. El o considera pe Sonya doar o foarte bun? prieten?, al?turi de care s?-?i poat? petrece într-un mod cât mai agreabil o mare parte a timpului s?u liber. Îns? m? întreb dac? Nick s-a gândit vreodat? la posibilitatea ca Sonya s? fie îndr?gostit? de el? Crezi c? ar trebui s?-i spunem?
- Ah, nu! În nici un caz, se împotrivi Lia. Nick o iube?te pe Maria, iar ea pe el, amândoi se în?eleg foarte bine ?i sunt ferici?i împreun?, deci n-are rost s? stric?m totul, s? complic?m totul. Mai bine s? l?s?m lucrurile a?a cum sunt.
- Ai dreptate, o aprob? Ly. Mai ales c? dac? i-am spune, Nick ar suferi mult.
- Crezi c-ar fi posibil?
- Sigur, afirm? Ly. L-ar afecta foarte mult. Pentru c? Nick e sufletist ?i nu vrea ca el s? provoace suferin?? altora. Totu?i, poate c? ar trebui s?-i spunem, fiindc? dac? ar fi a?a, atunci Sonya ar avea prioritate în fa?a Mariei, fiindc? pe Sonya o cuno?tea de foarte mult timp, iar Nick ar trebui s?-?i cear? m?car scuze fa?? de ea.
- Scuze fa?? de ea?! Pentru ce? se mir? Lia.
- Pentru c? nu s-a c?s?torit cu ea, ci cu altcineva. Aici, pe Proxima, s? r?ne?ti sentimentele unei tinere este considerat a fi ceva foarte grav, explic? Ly.
- Nu mi se pare corect, se împotrivi Lia. Nick nu a f?cut nimic inten?ionat. Nu ?tia dac? Sonya îl iube?te sau nu, de fapt nici acum nu ?tie, deci n-a fost ceva deliberat, ci doar în necuno?tin?? de cauz?, f?r? s?-i fi dorit Sonyei ceva r?u. În plus, dac? ar proceda astfel, n-ar schimba nimic.
- Poate, dar tu nu cuno?ti cum stau lucrurile pe Proxima, o contrazise Ly.
- Asta e adev?rat, aprob? Lia. Nu ?tiu cum stau lucrurile pe Proxima, îns? nu cred c? ar trebui s? ne amestec?m în povestea asta.
- Poate c? da, poate c? nu, presupuse Ly.
- Nick ?i Maria se iubesc, se în?eleg ?i se potrivesc. Împreun? alc?tuiesc un cuplu ideal. Deci n-are rost s? ne punem între ei.
- Mda... Poate c? n-ar trebui s? intervenim, mai ales c? Sonya îns??i n-a f?cut acest lucru, înainte ca Nick s? fi luat o decizie în leg?tur? cu Maria. Ea ar fi avut posibilitatea s? împiedice totul, dar n-a f?cut-o, ceea ce dovede?te c? într-adev?r îl iube?te foarte mult pe Nick, pentru c? a pus sentimentele lui mai presus de ale ei.
- Nu mai în?eleg nimic din tot ceea ce spui; m-am pierdut undeva, pe drum, se ar?t? Lia nedumerit?.
- Adic? Sonya a preferat s?-l ?tie pe Nick fericit al?turi de Maria, dându-?i seama cât de mult cât de mult o iube?te el pe colega ta cea blond?, decât s?-i m?rturiseasc? dragostea ei pentru el, ori s?-l împiedice s? fac? pasul decisiv al?turi de Maria. Asta presupune c? într-adev?r îl iube?te, explic? Ly.
- Bine, dar... ?i blonda îl iube?te, e clar!
- Nu m?-ndoiesc de dragostea colegei tale pentru Nick, dar vezi tu... Nu ?tiu dac? Maria, în locul Sonyei, ar fi procedat la fel ca ea. Nu ?tiu dac? ar fi avut t?ria de a renun?a la el, numai pentru fericirea lui.
- Maria, dac? ar fi putut... Ce tot spui acolo? se strâmb? Lia.
- P?i, tu, spre exemplu, dac? ai fi pus? într-o situa?ie similar?, ce ai face? o întreb? Ly pe nea?teptate.
- Eu, într-o situa?ie similar??! Nu pot s?-mi închipui...
- N-ar fi totu?i imposibil. Imagineaz?-?i! Putem presupune c? Lucian s-ar hot?rî brusc s? se c?s?toreasc?, de exemplu, cu Sonya. Iar tu, ce-ai face în acest caz?
- Nu ?tiu. De fapt, ce-a? putea face?
- Ai sta a?a, f?r? s? intervii în nici un fel? N-ai face chiar nimic? Nu ai încerca oare s?-l opre?ti? Nu i-ai m?rturisi oare nici m?car în acel moment decisiv adev?rul, anume c?, de fapt, îl iube?ti de foarte mult timp?
- Nu ?tiu. Nu m-am gândit niciodat? la aceast? variant?.
- P?i, ar trebui s? te gânde?ti serios, mai ales dac? avem în vedere modul în care-l tratezi tu pe Lucian, n-ar fi imposibil ca el s? se sature de mofturile tale ?i s?-?i îndrepte aten?ia spre Sonya, sau spre oricine altcineva mai binevoitor fa?? de el, decât tine. ?i atunci cine va fi persoana care ar avea cel mai mult de suferit? Oare nu tu?!
- Ai dreptate... Evident c? nu mi-ar conveni deloc s? m? aflu într-o astfel de situa?ie, nu mi-ar surâde s?-l v?d pe Luci al?turi de Sonya sau de oricare alta, dar ce-a? putea face?
- Dac? ar fi cazul, într-un asemenea moment, ai g?si o solu?ie potrivit?, dar nu este cazul ?i sper s? nici nu fie vreodat?... Nu, sigur nu va fi niciodat?, el e mult prea fascinat de tine. Chiar obsedat, a? putea spune ?i n-a? gre?i deloc.
- De fapt, într-un fel, ar fi mult mai bine dac? Luci ar face pasul ?sta în via?? al?turi de alta; astfel poate c? l-a? uita ?i mi-a? putea respecta promisiunea aceea pe care mi-am f?cut-o mie îns?mi; deci presupun c? n-a? încerca deloc s?-l opresc.
- Ah, nu mai începe iar cu aiurelile astea! Spui numai tâmpenii... Uit? odat? promisiunea aia stupid?! Deci, s? presupunem c? ai încerca totu?i s?-l împiedici într-un fel pe Lucian s? se c?s?toreasc?, cu Sonya sau cu oricare alta, dar Sonya n-a f?cut-o. Adic? ea nu a intervenit în nici un fel între Nick ?i Maria, nu a încercat s?-i despart?, de?i ?tia foarte bine c? ar putea ?i c? ar avea tot dreptul. Dar ea ?i-a dat seama c? Nick o iube?te pe Maria, nu pe ea, c? nu exist? nici o ?ans? ca el s? fie fericit al?turi de ea, deci a preferat s?-l ?tie pe el fericit, al?turi de alta, decât nefericit al?turi de ea. Ceea ce înseamn? c?-l iube?te foarte mult, pentru c? prefer? ca ea s? fie cea care sufer?, nu el, zise Ly.
- Nu ?tiu dac? e a?a sau nu; poate ai dreptate. Este un sacrificiu pe care nu oricine l-ar face, e greu de suportat, e greu s? te resemnezi dup? o asemenea întâmplare. ?i totu?i, cred c? ar fi mai bine s? nu-i spunem nimic lui Nick, presupuse Lia.
- Bine. Poate c? nu-i vom spune. Sau... Mai vedem noi. Acum, s? ne culc?m totu?i, propuse Ly, obosit?.
- Tu culc?-te! Eu... Am s? încerc. Iar dac? nu voi reu?i imediat, sper doar s? nu te deranjez prea mult.
- De ce te fr?mân?i atât, când, de fapt, totul ar putea fi atât de simplu?
- Nu, n-ar putea, se împotrivi Lia. Dar culc?-te. Noapte bun?, surioar?.
- Noapte bun? ?i ?ie, îi r?spunse Ly. De?i pentru tine pare a fi ceva mai grea...
Apoi Ly adormi, fiind istovit?. Lia îns?, nu reu?i înc? s?-i urmeze exemplul, de?i îi era somn, îns? nici ea nu în?elegea prea bine de ce nu poate adormi. Cu fa?a în sus, fix? cu privirea ei albastr? un punct invizibil de pe tavan, unde reîncepu s? contempleze acela?i chip pl?cut al comandantului misiunii...