proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*56. Lec?ia de zbor cu Nick.

Ajun?i afar?, se îndreptar? spre locul în care Nick „parcase” avionul.
- Deci, Lucian, am în?eles c? ?i-ai f?cut deja un program pentru ziua de ast?zi, spuse Nick.
- Da, a?a este, pentru c?-mi place s? fiu ordonat, mi-am f?cut deja programul zilei de azi. M? voi întâlni cu Sid, fratele Sonyei, dar asta pe la ora 14.00.
- Ah, deci l-ai cunoscut deja pe fratele Sonyei? replic? Nick.
- Da. Dr?gu? b?iat. Ca ?i sora lui. Dar pân? atunci, la ora 14.00, mai este destul, iar dac? n-ai nimic împotriv?, Nick, te-a? ruga ceva.
- Sigur. Spune-mi, îl îndemn? Nick, semn c? n-avea nimic împotriv?.
- Ascult?, ?tiu c? ieri a fost ultima zi pe care ne-am petrecut-o exclusiv împreun?, iar de azi fiecare va trebui s? se descurce pe cont propriu, dar, f?r? s? abuzez de amabilitatea ta, te-a? ruga s? m? înve?i, dac? se poate, s? conduc aparatele astea de zbor ale voastre, avioane sau ce-or fi ele... Planeta voastr? e destul de mare, adic? e enorm? ?i presupun c? uneori voi avea nevoie de aceste avioane pentru deplasare, iar în acele cazuri, prefer s? m? descurc singur, adic? s? nu am nevoie de altcineva care s? piloteze în locul meu. ?i cred c? pân? la ora 14.00 e destul timp, pot înv??a cât de cât...
- Desigur, Lucian. Nici o problem?, din partea mea. Adic?... Dac? ?i Maria e de acord.
- Ah, iubitule, fiind vorba despre Luci, cum crezi c? a? putea avea ceva împotriv??
- Atunci s-a f?cut, Lucian; am s? te înv??. Iar cum tu prinzi repede, cred c? ai s? te descurci în curând.
- ?tii, a? fi putut s?-l rog pe Sid s?-mi arate, fiindc? presupun c? ?tie ?i el s? piloteze, îns? prefer s? înv?? de la tine.
- Mda... M? flatezi! Bineîn?eles c? ?i Sid ?tie s? piloteze, ba chiar ?i sora lui, Sonya, ca de altfel oricare alt locuitor al planetei noastre, dar dac? vrei ca eu s? te ini?iez, nu m? împotrivesc deloc; dimpotriv?, îmi face pl?cere. Deci, ce fel de manevre vrei s? te înv???
- Ah, Nick... S? ?tii c? n-am de gând s? încerc s? fac acroba?ii aeriene pe o planet? necunoscut?, cu un aparat de zbor care dep??e?te cu mult nivelul meu de cuno?tin?e; îmi cunosc limitele ?i nu voi încerca s? mi le dep??esc. Va fi suficient s? m? înve?i metoda clasic?, simpl?, de zbor, stil ma?in?, la mic? distan?? fa?? de sol, în linie dreapt?.
- Dar asta-i prea simplu pentru tine, Lucian. Pân? la ora 14.00 v-a? putea înv??a pe amândoi, adic? nu doar pe tine, ci ?i pe Maria; nu e mare lucru. De fapt, dac? n-ar avea cine s?-?i explice ce s? faci, ai putea înv??a foarte bine ?i de la computerul care se afl? la bordul avionului. El î?i poate explica totul, î?i poate oferi multe detalii.
- Nu, Nick, n-am de gând s? înv?? de la un computer, prefer s? înv?? de la o persoan?, iar acea persoan? a? dori s? fii chiar tu, deci prefer s?-mi ar??i ?i s?-mi explici tu.
- Ah, deci e adev?rat c? nu-?i plac computerele, constat? Nick. Maria mi-a spus ceva în acest sens despre tine, dar parc? nu-mi venea s? cred.
- Hmm, e adev?rat... Blonda nu te-a min?it. Nu-mi plac computerele. Prefer s? m? descurc singur, f?r? ajutorul lor, cu mintea ?i mâinile mele; doar în cazurile în care situa?ia m? dep??e?te, n-am încotro, le folosesc, altfel nu, m? lipsesc de ele ?i de ajutorul lor.
- Pricep. E bine s? ?tii s? te descurci ?i singur, mai ales în anumite împrejur?ri. Atunci, hai, urc?, e?ti invitatul meu, îl pofti Nick.
- Cred c? blonda are prioritate în fa?a mea, spuse Lucian ?i-i f?cu loc Mariei. Te rog, blondo!
- Mersi, cavalere, zâmbi Maria ?i intr? prima, urmat? îndeaproape de Lucian ?i de Nick. Cavalerul acela...
- Nici un cuvânt în plus, blondo! îi atrase Lucian de îndat? aten?ia, întrerupând-o, înainte ca ea s? apuce s? spun? ceva despre „Don Juan”.
Nick se instal? comod în fa?a pupitrului de comand?.
- Hai, Lucian, ia loc al?turi de mine ?i urm?re?te-m? cu aten?ie, dac? vrei s? înve?i s? pilotezi, f?r? ajutorul computerului. Am s? încerc s?-?i explic tot ce-i mai important, pe în?elesul t?u. Unde ai nel?muriri, întreab?-m?!
- Sigur. Am s? m? str?duiesc s? în?eleg. Oricum, sunt convins c? vei încerca s?-mi explici totul cât mai clar. Deci, pentru început, cum porne?ti juc?ria asta?
- De aici, spuse Nick, indicându-i un mic butona? ro?u, pe care-l atinse u?or.
- Asta-i tot? se mir? Lucian.
- Da, sigur, înt?ri Nick.
- Deci, acum a pornit. Pân? aici, foarte simplu, zâmbi comandantul. ?i a pornit în lini?te, f?r? nici un zgomot, desigur.
- Da, bineîn?eles. Dac? nu-i schimb? nimeni direc?ia, va porni în direc?ia în care era îndreptat în timpul opririi, iar dac? nu-i cere nimeni o alt? vitez?, va porni cu viteza sa minim?, 40km/h.
- ?i cum faci s?-i modifici direc?ia ?i viteza?
- Nimic mai simplu. Îi spui doar computerului ?i acesta...
- F?r? computer! îl întrerupse Lucian.
- Ah, da, uitasem... În cazul t?u, trebuie s?-?i explic cum se lucreaz? cu avionul acesta, pe coamand? manual?, dar tot simplu e, c? dac? ar fi fost complicat, m? l?sam p?guba?, nu-?i mai explicam nimic, continu? Nick cu explica?iile, indicându-i cum s? procedeze pentru a modifica viteza ?i direc?ia avionului. În interiorul ora?ului de sub cupol? nu este permis s? se circule cu mai mult de 1500 km/h, deci, cam 0,5 m/s – aceasta este limita de vitez? admis? în ora?; cu mai pu?in de atât, da, se poate, dac? distan?ele alese, ce trebuie parcurse, sunt scurte. Pe suprafa?a planetei, practic nu exist? restric?ii sau limite de vitez?. Poate fi înconjurat? întreaga planet?, de mai multe ori chiar, în mai pu?in de o secund?.
- Dar care-i viteza maxim? cu care poate zbura avionul?
- Greu de precizat. Nu exist? o vitez? maxim?. Teoretic, nu exist? limite; practic, sincer nu ?tiu. Viteza poate lua orice valoare, dup? dorin?a pilotului.
- Nu se poate, se împotrivi Lucian. Trebuie s? existe o limit?. Nu se poate parcurge o distan?? infinit? într-o singur? secund?, sau în mai pu?in de atât. Nu cred c? am putea ajunge de aici pân? pe Terra, în mai pu?in de o secund?. E imposibil!
- Da, poate c? ai dreptate. Poate c? totu?i exist? o limit? de vitez?, dar nu ?tiu care ar fi aceasta. Nici m?car n-am încercat s? aflu vreodat? care ar fi viteza maxim?, pentru c? n-am avut nevoie de viteze exagerat de mari pân? acum; deci, nu i-am testat limitele avionului, ci m-am limitat la ceva mai accesibil. O s? m? interesez, s? aflu care ar fi viteza maxim? a acestui aparat de zbor.
- Pare u?or de manevrat, aprecie Lucian. Dar nu ?tiu dac? este a?a cum pare.
- Este, Lucian. Mai ales pentru unul ca tine. Am s?-l mai pilotez eu pu?in, ca tu s? m? urm?re?ti cu aten?ie, dup? aceea te las pe tine. Iar pentru început, am s? te ?in sub observa?ie, s? v?d cum te descurci. Numai c? aici, pe suprafa?a planetei, e mult prea u?or s? conduci un asemenea avion, pentru c? nu exist? obstacole care s?-?i îngreuneze înaintarea, în orice direc?ie ai porni; orice încep?tor s-ar descurca. Deci, ar fi poate mai bine s? intr?m în ora?. Nu? Ce zici? îi ceru Nick p?rerea.
- Nu ?tiu. Mi-e indiferent. Facem cum crezi c? ar fi mai bine.
- Bine, Lucian. Atunci, preg?te?te-te! Vom intra în ora?. Dar te avertizez c? pentru asta va fi nevoie de computerul de bord, care faciliteaz? zborul.
- Nu se poate f?r? el?
- Nu, prietene. Înc? tr?im în era computerelor.
- Mie mi-ar conveni mai mult f?r? ele.
- Nu ?tiu ce ai împotriva computerelor, îns? orice ar fi, nu te în?eleg. Iar oricât mi-a spus Maria despre asta, n-a fost de ajuns.
- Eh, da; ma?in?rii inteligente... Nu-mi plac! În general, îmi creaz? impresia c? sunt menite s? înlocuiasc? oamenii, cam peste tot ?i mai nepl?cut e faptul c? ?i reu?esc cu bine acest lucru. Poate c? e doar o impresie a mea; nu ?tiu dac? e gre?it? sau nu, replic? Lucian, îngândurat. Deci, dac? voi dori s? intru în ora?, va trebui s? folosesc computerul de bord. E obligatoriu?
- M? tem c? da. Va trebui s? utilizezi computerul de bord, nu ai alt? alternativ?. În caz contrar, nu-?i este permis? intrarea în ora?. De fapt, dac? totu?i reu?e?ti s? intri în ora? f?r? s? porne?ti computerul, acesta se va cupla singur, în mod automat, pentru c? a?a este setat. În afara ora?ului, te po?i lipsi de serviciile computerului, dar în interior nu este permis accesul avioanelor ce nu folosesc indica?iile acestuia, îi r?spunse Nick.
- De ce? se interes? Lucian.
- Nu ?tiu sigur. Probabil e doar o m?sur? de precau?ie. Pentru a se evita producerea de accidente sau alte evenimente nepl?cute de genul acesta. Aici nu au loc niciodat? accidente. Asta pentru c?, în cazul unei manevre gre?ite a pilotului, computerul de bord preia automat controlul zborului, pentru c? are capacitatea de a regla ?i corecta direc?ia de zbor, pozi?ia avionului ?i viteza, sau orice alt? eroare uman?, în func?ie de situa?ie, deci dup? împrejur?ri. Astfel, un avion nu se va ciocni niciodat? de un altul sau de vreun alt obstacol ivit în calea lui, oricât de mic sau de mare ar fi, indiferent c? ar fi static sau mobil, viu sau nu. Deci avionul nu se va izbi niciodat? de nimic, pentru c? are aceast? posibilitate de a se autoregla ?i autocorecta, iar dup? corectarea manevrei gre?ite, comanda poate fi preluat? f?r? probleme de c?tre pilot, fiindu-i redat? de c?tre computer. Se poate întâmpla chiar ca pilotul s? nici nu observe interven?ia computerului de bord.
- Deci, a?a. În?eleg. Nu voi avea de ales. Dac? voi dori s? intru cu un astfel de avion în ora?, voi fi nevoit s? utilizez computerul de bord, indiferent dac? vreau sau nu acest lucru, constat? Lucian, cu nemul?umire.
- Exact. Cam a?a. Altfel, î?i este interzis? intrarea în ora? cu avionul. Va trebui s? cobori ?i s? mergi pe jos.
- Bine. Am priceput.
Nick Kuny intr? totu?i cu avionul în ora?, cuplând computerul de bord, zburând u?or, pu?in deasupra str?zii, f?r? o ?int? precis? anume, doar pentru a-i ar?ta comandantului misiunii cum se piloteaz? un asemenea aparat de zbor, chiar dac?, fiind în ora?, Nick nu avea totu?i controlul absolut asupra avionului; dar el nu f?cea gre?eli, cel pu?in a?a spera.
Evident c? Lucian în?elese repede cum trebuie procedat, privind cu aten?ie manevrele f?cute de Nick. Apoi, dup? un timp, în care execut? un scurt tur al ora?ului, Nick îl pofti pe Lucian la conducerea avionului, îns? la cererea acestuia din urm?, Nick ie?i afar? din ora?, printr-un tunel, oprind apoi computerul de bord, pentru c? Lucian dorea s? piloteze singur, f?r? interven?ia computerului, dorea s? de?in? controlul total asupra avionului.
- Acum, Lucian, te rog, treci în locul meu. S? v?d cum te descurci.
- Sigur, prietene, îl aprob? scurt „?eful” ?i î?i schimbar? locurile. Spune-mi, Nick, relu? Lucian, instalat la pupitrul de comand?. Pe spa?ioport este obligatorie utilizarea computerului de bord pentru zbor?
- Nu, evident c? nu. Spa?ioportul este pe suprafa?a planetei, în aer liber, în afara ora?ului, deci nu este obligatorie utilizarea computerului de bord, îns? cred c? este necesar?.
- Bine. Atunci, vom porni într-acolo. Asta pentru c? aici drumul e liber, nu-i nici un obstacol în cale. Acolo, cel pu?in, sunt navele acelea, iar noi va trebui s? ne strecur?m printre ele, f?r? s? ne izbim de nici una. ?i nu voi folosi deloc computerul, deci nu-l vom porni, pentru c? altfel nu voi reu?i s? înv?? nimic. Spune-mi doar unde este spa?ioportul, deci încotro trebuie s? îndrept avionul acum, îi ceru Lucian indica?iile necesare pentru a porni spre spa?ioport.
- Ai putea afla de pe computer, dac? ai verifica informa?iile pe care ?i le ofer?.
- Auzi, nu-mi mai tot vorbi mie despre computer! zise Lucian, oprind în acela?i timp computerul de bord. Te-am întrebat pe tine, deci spune-mi, te rog, încotro s? pornesc.
- Întoarce avionul în direc?ie opus? celei în care ne deplas?m acum ?i vom ajunge în scurt timp, îi oferi Nick informa?iile necesare.
- Bine. Mul?umesc, r?spunse Lucian, procedând întocmai cum îi spusese Nick, deci întorcând avionul în direc?ie opus?. Vezi, nu era foarte greu s?-mi spui chiar tu.
- A?a-i... Te întreb doar un singur lucru înainte de a ajunge pe spa?ioport, i se adres? Nick. E?ti sigur c? te po?i descurca?
- Tu ce crezi?! îi r?spunse Lucian tot printr-o întrebare, privindu-l mândru, serios, nu cu superioritate, ci cu un aer ce inspira mult? încredere ?i siguran??.
- Da, e clar. Te vei descurca, desigur. ?tiu asta. Am încredere în tine. De?i, cel mai important obstacol este, s? ?tii, nu navele de acolo, ci aerul acesta dens, alb, care împiedic? vizibilitatea, de aceea este indicat? folosirea computerului, mai ales în cazul t?u, fiind încep?tor. ?i uite, astfel, ?i-am vândut un pont, de care ar fi bine s? ?ii cont, pentru a nu da gre?.
- N-am s? dau gre?; am s? m? descurc ?i f?r? computer. Altfel, ar însemna c? n-am înv??at nimic. Doar ai spus c? el preia controlul avionului în mod automat, în cazul unei manevre gre?ite ?i corecteaz? totul, f?r? ca eu s?-mi dau seama, deci, de fapt, el piloteaz?, nu eu. Îns? eu doresc s? pilotez eu însumi, f?r? computer. Doar a?a voi vedea dac? am înv??at cu adev?rat ceva sau nu.
- Bine. Numai s? fii foarte atent. Riscul e mare. Prea mare, zise Nick.
- Nu-?i face griji inutile. Voi fi foarte atent. Cu mine, nu e?ti în pericol, îl asigur? Lucian.
- Nu m?-n?elege gre?it. Nu-mi fac griji pentru mine, cât pentru Maria, preciz? Nick.
- Ah, da, sigur; asta era... p?ru Lucian amuzat, fiind îns? foarte atent la tot ceea ce f?cea. L-ai auzit, blondo? i se adres? el colegei sale. E îngrijorat pentru tine.
- Da, l-am auzit, Luci, îi r?spunse Maria. Nu-i a?a c?-i tare dr?gu?? M? iube?te!
- Desigur. Are ?i motive, o aprob? Lucian zâmbind. Atunci, blondo, ai curaj s? r?mâi cu noi în avion, cât timp îl pilotez eu, sau opresc ?i cobori pe aici, pe undeva ?i vom reveni mai târziu s? te lu?m, când va prelua Nick controlul avionului?
- Ce tot vorbe?ti? p?ru blonda foarte nemul?umit?. N-am de gând s? cobor deloc, nic?ieri! Am s? r?mân în avion.
- Z?u, iubito, ar fi mai bine dac? ai face a?a cum ?i-a propus Lucian, îi spuse Nick blând, apropiindu-se de ea. A? sta mult mai lini?tit, pentru c? te-a? ?ti în siguran??, în afara oric?rui pericol.
- Nu, iubitule, se împotrivi Maria categoric. Cu Luci oricine e în siguran??, oricând, oriunde, inclusiv eu sau tu. Am încredere deplin? în el, doar e comandantul nostru; în plus, nu e deloc un nepriceput, care s? fac? gafe. Timp de cel pu?in ?ase ani am fost în siguran?? al?turi de el, atât eu, cât ?i ceilal?i colegi ai no?tri; nici unul n-a p??it nimic. Deci n-am motive s? cred c? tocmai acum voi înceta s? fiu în siguran?? în preajma lui. Vreau s? r?mân s? v?d cum se descurc?, fiindc? de descurcat, se va descurca, ba chiar admirabil, ca întotdeauna, nu încape îndoial?.
- Bine... Gata, m-ai convins! R?mâi ?i tu cu noi. Vezi, Lucian, e de partea ta, î?i ?ine ap?rarea.
- Da, Nick, e normal s? fie a?a. Poate c? e acum so?ia ta, nu zic c? n-ar fi, dar nu uita c? r?mâne în continuare colega mea. Iar noi to?i ?apte suntem înc? împreun?, uni?i, atât la bine, cât ?i la r?u, dup? cum le-am cerut la scurt timp dup? plecarea de pe Terra, deci e normal ca ea s? fie de partea mea acum.
- E bine pentru tine s? ?tii c? ai ni?te colegi care-?i vor acorda mereu sprijinul lor, la nevoie, e bine c? ai ni?te prieteni pe care te po?i baza oricând, care s? fie mereu de partea ta.
- Ah, dragul meu, dar cine ?i cum ar putea oare s? nu-i acorde sprijinul s?u lui Luci? Unul ca el, mai rar! Ba chiar unic. E mereu al?turi de noi, mai mult prietenul, decât comandantul nostru, spuse Maria admirativ la adresa lui Luci, deci, în favoarea acestuia. E poate cel mai bun comandant din câ?i au existat vreodat? pe Terra. În plus, uit?-te la el, e ?i foarte dr?gu?, afurisitul! complet? Maria, îndreptându-se prietene?te spre „cel mai bun comandant de pe Terra”.
Ajuns? lâng? el, îl înconjur? de la spate cu bra?ele pe dup? gât, f?r? a-i distrage aten?ia de la comenzile pe care i le d?dea avionului.
- Hei, blondo, nu exagera, te rog! îi r?spunse Lucian, privind în treac?t c?tre ea, gale?.
- Nu exagerez deloc. E adev?rat, înt?ri Maria ?i-l s?rut? discret pe obraz.
Nick îi privi lini?tit, f?r? a spune nimic. Altul în locul lui s-ar fi înfuriat, ar fi turbat de gelozie, îns? el nu, r?mase calm, nep?s?tor, având încredere deplin? în blonda lui. Ea se retrase încet, desf?cându-?i bra?ele din jurul gâtului comandantului misiunii.
- Prive?te, Nick! Spa?ioportul, spuse Lucian, indicând siluetele navelor ce se distingeau cu greu prin aburul dens al atmosferei exterioare.
- Da. Pân? aici ai ajuns cu bine. Acum s? te v?d, spuse Nick, venind lâng? comandant. Cum ai s? te strecori printre ele?
- Am s? m? descurc.
- Ai mare grij?! Nu-i chiar atât de u?or. Înc? po?i folosi computerul, dac?-l porne?ti acum.
- Nu-mi mai tot aminti de el!
Descurc?re? cum era, Lucian reu?i s? st?pâneasc? avionul cu bine, dovedindu-se un bun pilot, cu mult? st?pânire de sine, ca ?i încredere în propriile sale puteri. Prin aerul ca laptele, micul aparat de zbor se strecura cu gra?ie ?i u?urin?? printre corpurile de diferite forme ?i dimensiuni ale navelor ce sta?ionau acolo. Avionul trecea printre ele, ca o umbr?, ce abia putea fi z?rit?, iar mi?c?rile îi erau atât de bine coordonate, încât p?rea a fi pilotat chiar de c?tre Nick. În curând, se s?turar? de „dansul” acesta printre nave ?i se îndep?rtar? de spa?ioport, l?sând în urm? navele, ale c?ror siluete disp?reau una câte una, înghi?ite cu l?comie de aburul alb al atmosferei Proximei.
- Ai fost chiar foarte bun, aprecie Nick, u?or surprins de modul în care se descurcase Lucian. E?ti grozav! Într-un fel, m? a?teptam s? te descurci, dar nici chiar a?a de bine. N-am ce-?i repro?a.
- Mul?umesc, Nick, rosti Lucian, satisf?cut de rezultat ?i de aprecierea prietenului s?u.
- Vezi, Nick?! Ai fi vrut s? cobor mai devreme ?i s? fi pierdut tot spectacolul ?sta? ?i-am spus doar c? Luci se va descurca ?i c? vom fi în siguran?? cu el. Nu m-am în?elat deloc. Te-ai convins? i se adres? blonda pe un ton oarecum acuzator, pentru lipsa de încredere de care Nick d?duse dovad? la început.
- Ai avut mereu dreptate, iubito, o aprob? Nick. Acum m-am convins. N-am s? m? mai îndoiesc de abilit??ile comandantului vostru niciodat?.
- Nick, spune-mi, te rog, încotro e nava noastr?, „Pacifis”, interveni Lucian, proasp?tul pilot.
- De ce nu verifici informa?ia asta pe computer? zise Nick, foarte firesc.
- Nick, te rog... Nu m?-nnebuni cu computerele astea afurisite! De ele se ocup? Mihai, nu eu!
- Ah, da, scuz?-m?. Iar am uitat c? nu e?ti un iubitor al computerelor, sau un adept al utiliz?rii lor, replic? Nick. Nu trebuie s? modifici nimic. Men?ine direc?ia asta ?i-n curând vom ajunge la nava voastr?, îi oferi el indica?ia cerut?.
Nick spusese c? vor ajunge în curând, iar acest lucru se ?i întâmpl?. Albastrul „Pacifis”-ului, cel atât de familiar lor, se ivi în dep?rtare, înconjurat de aburul alb, neuniform r?spândit, al atmosferei planetei. Lucian opri avionul aproape de corpul metalic al navei albastre ?i coborî pe suprafa?a alb? a Proximei:
- Mul?umesc pentru lec?ia de zbor, profesore. Aveam nevoie s? înv??... Îmi va prinde bine.
- Pentru nimic, Lucian. Pentru tine a fost, se pare, foarte u?or; poate prea u?or... Mai e înc? destul timp pân? când trebuie s? te întâlne?ti cu Sid. Dac? vrei, am s?-?i ar?t ?i manevre mai complicate, mai potrivite pentru tine. Asta a fost prea simpl?, îi propuse Nick.
- Mersi, Nick, dar nu-i necesar. Nu acum. Poate cu alt? ocazie. Deocamdat? e suficient, îl refuz? Lucian.
- Cum dore?ti. Mie mi-a f?cut pl?cere s? te înv??, recunoscu „profesorul de ocazie”, apoi îl anun??: Atunci, noi plec?m.
- Poftim?! Nu mai intra?i pu?in în nav?? îi invit? „elevul”, privind sugestiv spre albastrul „Pacifis”-ului.
- Nu cred, p?ru indecis Nick; o întreb? pe Maria: Tu ce spui?
- Cu bine, Luci! Pa, zise blonda, în loc de vreun alt r?spuns. Poate o s? ne mai revedem între timp.
- Nu-i exclus. Iar dac? nu, atunci r?mâne peste dou? s?pt?mâni... Deci, nu vre?i s? intra?i cu mine; atunci, cu bine!
Î?i luar? „r?mas bun”, Nick ?i Maria urcându-se din nou în avionul din care de abia coborâser?, care disp?ru de îndat? din raza vizual? a ochilor comandantului, înghi?it parc? de aburul cel alb, înc?rcat de dantoniu.
Lucian se îndrept? spre frumoasa nav? albastr?, intrând îngândurat în interiorul ei. Ajuns aici, constat? c? Alex ?i Nis nu mai erau la bord, deci, evident, plecaser? între timp. Pentru c? înc? era devreme, Lucian decise s? m?nânce înainte de a pleca ?i el; nu-i surâdea ideea de a servi din mâncarea artificial? a restaurantelor Proximei, nu pentru c? n-ar fi fost gustoas?, îns? numai gândul c? nu era preg?tit? din produse naturale, îl determina s? renun?e la mâncarea artificial? a gazdelor sale.
Deci mânc? repede ceva, dar înc? era prea devreme pentru a pleca spre locul de întâlnire cu Sid, iar cum Lucian nu era obi?nuit s? piard? timpul de poman?, se a?ez? ?i începu s? noteze con?tiincios în jurnalul de bord al navei, ultimele evenimente importante, a?a cum ?tia el, extr?gând esen?ialul. Scrise atât cât i se p?ru a fi necesar, apoi puse jurnalul la locul s?u; l?s? ?i stiloul în locul de unde-l luase ?i observând c? se f?cuse ora de plecare, sau doar c? nu mai era prea devreme, decise s? plece, fiindc? mergea pe jos, nu folosea avionul local, nici alt mijloc de transport ?i avea totu?i de str?b?tut o cale destul de lung?, indiferent care ar fi fost traseul pe care l-ar fi ales pentru a ajunge în ora?.
Cum între timp nu ap?ruse nici Alex, nici Nistor, nu avea motive s? întârzie pe acolo, deci plec?, preferând totu?i drumul spre cercul colorat care ducea în lumea subteran?, iar de acolo, pe sc?ri, la intrarea în ora?.
Ie?ind din nav?, aerul cel alb ?i dens nu întârzie s?-l înconjoare din toate p?r?ile, dar el îl str?punse neîntârziat în direc?ia cercului colorat. Str?b?tu drumul f?r? a z?bovi nici o clip?, iar în scurt timp ajunse în locul în care stabilise s?-l întâlneasc? pe Sid. Ajunse destul de repede ?i era înc? devreme, iar Sid nu se vedea de fel, deci Lucian era nevoit s? a?tepte pu?in, pân? ce Sid va ap?rea...