proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*32. Un alt mic „incident” neprev?zut.

Lucian era singur la bordul navei „Pacifis”. La ora aceea se afla pe puntea principal?. Singurii prezen?i în nav?, cu excep?ia lui, erau cei doi robo?i ?i micu?a femel?-p?ianjen, Ema, care purta înc? „medalionul” ata?at de Mihai. Împreun? cu ei î?i petrecuse comandantul acest weekend plictisitor, odihnindu-se mai mult, dup? cum î?i propusese, f?r? a primi nici o vizit? pân? în acel moment. Deodat? îns?, trapa navei se deschise, iar de dincolo de ea ap?ru firava blondu??, singur?.
- Salut... b?rbosule, îi spuse ea zâmbind.
- Hmm... Salut, blondino, replic? el sec, a nemul?umire fa?? de ultimul ei cuvânt. ?i mul?umesc c? încerci s?-mi ridici moralul, care oricum e la p?mânt acum.
- Hei, glumeam... încerc? ea s?-l împace. Doar nu poate fi chiar atât de r?u.
- Nici nu-?i închipui tu cum.
- E?ti singur? întreb? ea.
- Dup? cum prea bine vezi. De fapt, nu chiar singur. Cu Robby, Felix ?i Ema, domni?oara p?ianjen.
- Ah, da?! De fapt, pentru ea am venit, mai mult.
- Desigur. Ar fi trebuit s?-mi imaginez c? nu pentru mine.
- Haide, Luci... Ce-i cu tine? De ce e?ti prost dispus?
- Eu?! Prost dispus?! Nu, n-am nimic, zâmbi el. Nu m? lua în seam?! A?a sunt eu, uneori, nu ?tiu cum dispus, îns? doar prost.
- ?i „ea” ce face? nu lu? ea seama la cuvinetele lui.
- Ema?! Nimic deosebit sau interesant. Doar c? poart? în continuare medalionul cu care a fost înzestrat?. În rest, leneve?te. ?i Nick? Pe unde l-ai l?sat?
- A r?mas în ora?. N-a vrut s? vin? cu mine. Nu-l puteam obliga s? m? înso?easc?.
- Sigur c? nu puteai.
- ?i tu ce f?ceai aici, pe puntea principal??
- Eu?! Nimic! Cred c?-i urmez exemplul prietenei tale, Ema. Adic?, lenevesc. Trând?vesc, ca ?i ea.
- Tu?! M? mir! Nu-?i st? în fire.
- Nu, dar de data asta... Mi-am permis.
- Adev?rat?! De ce?
- De ce nu?! Nu ?tiu. Poate c? m-am molipsit de la „ea”, de?i eu nu sunt atât de dotat, ca Ema, cu medalioane ultramoderne.
- Hmm, e?ti amuzant... aprecie blonda. ?ie nici nu ?i-ar pl?cea s? fii astfel dotat! ?i ce-ai f?cut în tot weekendul ?sta?
- Absolut nimic! Adic?... Am lenevit, tot timpul!
- E clar! Chiar te-ai molipsit de la Ema.
- Serios?! Sper s? nu fie ceva foarte grav, adic? s? nu dureze prea mult.
- Sigur c? nu! La tine nu va dura mult, e trec?tor; la ea, poate c? da, va persista.
- Acum, serios, l?sând gluma la o parte, chiar n-am f?cut nimic zilele astea dou?. Poate din cauz? c? m? enerveaz? enorm barba asta insuportabil?, la care înc? nu pot s? renun? ?i faptul c? Nis mi-a interzis s? g?tesc. Nu v?d ce altceva a? putea face acum. Oricum, am stat închis în nav? zilele astea, f?r? a avea o activitate concret?.
- Adev?rat?! Interesant e cum s-o fi descurcat Nis f?r? dulciuri pân? acum!
- N-am idee cum, îns? presupun c? a supravie?uit. ?i înc? mai are câtva de suportat.
- A?a-i. La fel ?i tu.
- Mda... ?i eu, repet? el, cu o und? de nemul?umire în glas.
- P?i... Bine, Luci. M? duc s?-mi v?d prietena.
- S-o vezi?! Ai putea r?mâne aici, s-o vezi pe computer, doar se poate.
- E adev?rat, îns? prefer s-o v?d pe Ema, nu imaginea ei pe ecranul unui computer.
- Ce-ai p??it? Nu-?i plac computerele?
- Cine ?tie?! Poate ?i eu m-am molipsit de la tine.
- Chiar crezi? De ce? Am intrat cu to?ii în perioada molipsirilor?
- A?, nu chiar. Nu, de fapt, mie-mi plac computerele. Îns? acum vreau s-o v?d pe Ema, eu personal, dup? aceea voi verifica ?i datele de pe computer, referitor la activitatea ei din ultimele dou? zile, de când n-am dat pe aici.
- Activitate?! Care activitate?! Poate ai vrut s? spui inactivitate total?; repaus. Oricum, po?i merge s-o vezi. E în acela?i loc, nemi?cat?. Nu s-a obosit s? se deplaseze deloc. Î?i p?streaz? for?ele, cine ?tie pentru ce? Sper c? ea ?tie, totu?i...
- Bine. Merg s-o v?d.
- Sigur. Când te vei întoarce, m? vei g?si ?i pe mine tot aici; nici eu nu m? voi obosi s? m? deplasez. Îmi p?strez for?ele, de?i eu nu ?tiu pentru ce.
- Bine, Luci, spuse Maria, apoi se îndrept? spre locul în care era micu?a p?ianjen, unde st?tu câtva timp bun, aproape o or?, dup? care reveni pe puntea principal?.
Spre surprinderea ei, Lucian era tot acolo, în acela?i loc în care-l l?sase; o întreb?:
- Ai v?zut-o?
- Bineîn?eles. Doar de asta am fost pân? acolo, ca s-o v?d.
- ?i cum se prezint??
- Foarte bine. Îns?, dup? cum m-ai avertizat, chiar nu face nimic, st? pe loc. Ai avut dreptate.
- Eu întotdeauna am dreptate. Nu ?i-ai dat înc? seama?
- A?... Dar tu, ce-ai f?cut între timp? Am stat mai mult de o or? cu Ema.
- Nimic. Nu vezi? Ca ?i ea, am stat pe loc.
- Adev?rat?! M? întreb, de ce?
- P?i, mai bine nu te-ai întreba!
- Luci, ce-i cu tine? M? îngrijorezi!
- Nimic, ce s? fie?! Nu te îngrijora degeaba!
- Te cunosc destul de bine. Nu-?i st? în caracter s? trând?ve?ti, s? stai degeaba.
- Eh, da, de parc? ar trebui s? fac mereu câte ceva... De data asta, stau! Ce ?i se pare a?a de ciudat? Crezi c? n-am dreptul? Sau ai tu ceva împotriv??
- Nu e vorba c? a? avea ceva împotriv?, sau c? n-ai avea dreptul... Doar c?, în cazul t?u, e ciudat.
- Sunt un tip ciudat, ce s?-?i spun?! Asta ar fi o noutate pentru tine?! N-ar trebui. Puteai s?-?i dai de mult seama.
- Hmm... zâmbi blonda încurcat?. Chiar e?ti ciudat! Cel pu?in, uneori, cum ar fi acum. Îns?, am s? încerc s? te scot din starea asta. Uite, drept s?-?i spun, mi-e pu?in foame. Dac? nu te deranjeaz?, ai putea s? m? serve?ti cu ceva? Doar n-o s? m? la?i s? mor de foame.
- S? te servesc?! Cu cea mai mare pl?cere, blondo, îns? dup? cum ?tii, Nis mi-a interzis s? g?tesc. Deci, n-am cu ce te servi!
- Da, ?tiu c? Nis ?i-a interzis. Îns? nu ?i-a interzis ?i s? m? serve?ti cu ceva preparat de robo?i, nu de tine. A? prefera s? m?nânc în nav?, nu la un restaurant din ora?. Adic?; mâncare artificial?...
- În?eleg. ?i-?i împ?rt??esc preferin?a.
- ?i atunci... Ce zici, lene?ule, se rezolv??
- A?teapt?-m? pu?in, s? v?d ce-au preg?tit robo?ii... Te servesc imediat, zise el ?i se ridic? anevoios de pe fotoliu.
- Ah... ?i sper c?-mi vei ?ine companie. Adic?, doar n-ai de gând s? m? la?i s? m?nânc de una singur?.
- Bine. De acord. Nu sunt mojic! Voi lua cina cu tine.
- Cina?! Nu-i chiar atât de târziu, se mir? blonda.
- A?a-i; îns? oricum, va fi ultima mas? a acestei zile, cel pu?in pentru mine. Mai târziu n-am de gând s? m?nânc nimic.
- Ai dreptate. Nici eu. Deci, putem s?-i spunem cin?.
Lucian se retrase spre buc?t?ria navei ?i în scurt timp se întoarse cu tot ceea ce-i era necesar unei cine copioase, de?i de data aceasta nimic din ce se afla pe mas? nu era preparat de el. Î?i servi irepro?abil adorabila-i coleg?, al?turându-i-se la mas?. Dup? ce se s?turar? amândoi, Lucian se ridic?, strânse ?i cur??? totul, dup? cum era de a?teptat din partea lui, apoi se trânti nep?s?tor pe un fotoliu apropiat.
- Ce ai de gând? Iar vrei s? faci pe trântorul? Luci... îl apostrof? blând Maria.
- Cam a?a, r?spunse el nep?s?tor, f?r? a se mi?ca de pe fotoliul pe care se tol?nise comod, picior peste picior.
- În cazul ?sta, eu am s? verific computerul, în leg?tur? cu lene?a mea.
- Verific? orice vrei, nu te opresc, replic? el sec, f?r? a schi?a nici un gest. ?i eu sunt lene?, ca ?i ea.
Maria se a?ez? în fa?a computerului care avea datoria de a urm?ri activitatea micu?ei p?ianjen ?i acces? de la tastatur? informa?iile din ultimele dou? zile, informa?ii ce se succedar? cu repeziciune pe ecran. Maria le privi atent?, cu mult interes.
- Ai avut dreptate în privin?a ei, spuse Maria într-un târziu. Chiar n-a avut nici un fel de activitate zilele astea.
- Cum a?a?! Adic?, înc? te îndoiai de afirma?ia mea?! Ar fi trebuit s?-?i dai seama c? nu te puteam min?i. De altfel, ?i-am mai spus c? eu am de obicei întotdeauna dreptate.
- A?a-i. Scuz?-m?! Îns?, nu m? îndoiam deloc de afirma?ia ta, doar c?... Îmi venea doar greu s? admit c? a stat pur ?i simplu degeaba, în tot timpul ?sta.
- De ce s?-?i vin? greu s? admi?i acest lucru?! Doar nu-i atât de dificil s? stai degeaba! Ca dovad? în acest sens, uite, m? ai pe mine!
- A?a-i, ai devenit un puturos! Dar sunt convins? c? nu vei r?mâne a?a mult? vreme. În cazul t?u, sigur e ceva trec?tor.
- Poate c? ai dreptate, o aprob? el. Sper.
Maria se ridic? din fa?a computerului, care r?mase în continuare s?-?i fac? datoria de a ?ine sub observa?ie activitatea micu?ei femele-p?ianjen.
- Ce faci acum? Pleci? o întreb? el, f?r? a se ridica de pe fotoliul pe care se a?ezase.
- Nu ?tiu. De ce? M? gone?ti?
- Eu?! Nici gând! Te întrebam, doar...
- Ah, m? întrebai doar... repet? ea spusele lui. Atunci afl? c? voi pleca, dar nu chiar acum. Nu m? gr?besc.
- Cum dore?ti.
- ?tii, Luci, a? vrea s? vorbesc cu tine.
- P?i, cred c? asta am f?cut pân? acum, adic?, am discutat, cel pu?in. ?i am servit cina. În rest, am stat degeaba, mai ales eu. ?i Ema, la fel ca mine.
- A?a-i, îns? de data asta a? dori s? vorbim serios, nu banalit??i din astea. A? dori s? abordez un subiect mai delicat.
- Mai delicat?! E?ti invitata mea! A?a c? spune, te ascult! Te asigur c? dac?-i vorba de ceva delicat, voi fi foarte serios.
- Nu ?tiu cum s? încep...
- Cum dore?ti. Hai, nu-i mare lucru! Cu începutul, presupun. Despre ce este vorba?
- ?tii, sunt pu?in îngrijorat?...
- Îngrijorat??! Nu pricep... În leg?tur? cu ce?
- Cu Nick.
- Cu Nick?! Dar ce-a f?cut?
- Nimic, absolut nimic. Îns? tocmai asta e problema.
- Nu în?eleg... Care-i problema? Ce-ar fi s? vorbe?ti clar? Nu m? lua pe ocolite, ?tii c? nu-mi place! Spune-mi direct ce ai de spus!
- Mda... ?tii, m-am tot gândit în ultima vreme ?i... Nu vom r?mâne aici pentru totdeauna. Momentul în care vom pleca se apropie din ce în ce mai mult, chiar dac? mai e destul pân? atunci. Îns? ne vom întoarce pe Terra, asta-i sigur, iar el ne va înso?i.
- Bineîn?eles c? ne va înso?i. ?i ce-i r?u în asta? Tu n-ai vrea s? ne înso?easc??
- Ba da, evident! Cum s? nu vreau?! Nu-i vorba de asta. Doar c?... El nu e înc? preg?tit pentru via?a dur? de acolo. Nu ?tiu dac? va face fa??. M? tem c? nu se va descurca. ?i nu ?tiu ce s-ar putea întâmpla.
- ?i pentru asta e?ti atât de îngrijorat??
- Da.
- Blondino... Fii serioas?! N-ai motive s?-?i faci atâtea griji.
- Ba, bineîn?eles c? am! Nu se va putea acomoda, el e obi?nuit cu alt stil de via??. Nis avea dreptate când spunea c? e naiv, pentru c? a?a e. E prea blând, prea încrez?tor...
- Nis?! N?rodul ?la întotdeauna vorbe?te prea mult ?i spune numai ceea ce n-ar trebui, adic?, tâmpenii, doar îl cuno?ti destul de bine. N-ar trebui s? iei seama la tot ce spune el.
- Dar Nis avea dreptate, Luci! Nu spunea deloc tâmpenii.
- Nu, n-avea! Poate c? într-adev?r îi va fi greu s? se acomodeze, mai ales la început, îns? nu va fi niciodat? singur. Noi îi vom fi mereu al?turi, gata s?-l ajut?m, în orice situa?ie, oricând ar avea nevoie, de orice. Nu-l vom p?r?si niciodat?, vom fi pe aproape. Se va putea baza pe sprijinul nostru. În plus, te va avea mereu pe tine, cât ?i pe cele dou? surori ale sale. ?i î?i va reg?si p?rin?ii. Ce altceva ?i-ar putea dori? Se poate considera tare norocos!
- ?tiu. Într-un fel, poate ai dreptate, îns?... Totu?i, lucrurile nu sunt atât de simple, Luci.
- P?i, nimic nu este simplu, blondo!
- ?tii, am încercat s? stau de vorb? cu el despre aceast? problem?, s?-i explic cum stau lucrurile pe acolo, la noi, pe Terra...
- ?i?!
- Nu pare interesat de subiect. Se eschiveaz?.
- Poate i s-a p?rut prea devreme pentru a aborda acest subiect. Nu fi insistent?! E timp destul pentru a vorbi ?i despre asta. ?i în plus, pune-te în locul lui, încearc? s? în?elegi ce simte el... L-ai putea în?elege mai bine. Z?u, n-ai motive s? fii îngrijorat?! Toate temerile tale în acest sens sunt neîntemeiate.
- Neîntemeiate, Luci?! A? vrea eu s? fie a?a, îns? nu cred. În plus, ar fi înc? o problem?, tot în leg?tur? cu el.
- O alt? problem??! ?i care ar fi aceea?
- Nu ?tiu, nu sunt foarte sigur?, poate n-ar trebui s?-?i spun nici ?ie... Poate c? doar mi se pare mie.
- Nu cred c? ai încotro. Nu po?i da înapoi, m-ai f?cut curios, a?a c? spune-mi, te rog!
- P?i... ezit? ea o clip?. De când i-am povestit despre tine, ?tii tu ce anume, a devenit suspicios în ceea ce ne prive?te.
- Cum?! Ce vrei s? spui, blondo?
- Nick î?i închipuie fel ?i fel de lucruri. Crede c? înc? te plac, ceea ce în mare parte e adev?rat, îns?, în nici un caz nu a?a cum î?i închipuie el.
- Uff... Asta nu-i deloc bine! Sper s? te în?eli, totu?i. Nick nu avea problema asta! De ce ar deveni a?a, dintr-o dat?, suspicios? Eu nu i-am dat nicicând motive. Presupun c? nici tu. ?i atunci, ?i-a spus el ceva în acest sens? Adic?, ?i-a spus c? ar b?nui c? ar fi ceva între noi doi? Adic?...
- Luci, am în?eles ce vrei s? spui, îl întrerupse ea. Nu! Nu mi-a spus direct, îns? nu e greu de ghicit c? asta-?i închipuie. Mai ales acum, în ultima vreme, de când cu micu?a mea prieten?, Ema; crede c? o folosesc pe ea ca pretext pentru a veni cât mai des în nav? ?i a sta aici, de fapt, ca s? te v?d pe tine, ca s? fiu în preajma ta...
- Adev?rat?! Chiar a?a s? fie?! Nu-mi vine s? cred, se mir? Lucian, tare surprins de ceea ce auzea. Nu! Nu se poate! Adic?... El n-ar putea fi gelos! Nu Nick!
- Poate c? nu-i chiar gelos, îns? pe aproape.
- Nu, nu... Fii lini?tit?! Nick nu e acest gen de tip! Nu cred c? te-ar suspecta de ceva atât de grav, nu s-ar îndoi de tine, dimpotriv?, ar avea încredere în tine, încredere pe deplin justificat?.
- Chiar crezi?
- Evident! A?a c?, fii lini?tit?!
- În mine poate ar avea încredere, Luci, dar în tine...
- Poftim?! Cum, adic??! De ce n-ar avea încredere în mine?!
- I-ai schimbat p?rerea pe care o avea despre tine, de când cu sora lui...
- Ah, nu, sper c? nu... El mi-a spus c? a în?eles, c? nu e sup?rat.
- Sup?rat nu, Luci, îns? suspicios în ceea ce te prive?te, de atunci, da.
- Ah... Nu! Eu tot cred c? în privin?a lui Nick, n-ai de ce s?-?i faci astfel de probleme, n-ai motive, ?i-am mai spus.
- A?a e, mi-ai spus. Poate c? ai dreptate. ?i totu?i... Nu sunt atât de sigur?! Nu pot fi lini?tit?... spuse ea, fr?mântându-se, p?rând cu adev?rat tulburat?.
- Haide, blondu?o! Lini?te?te-te, îi spuse Lucian cu blânde?e, ridicându-se de pe fotoliul pe care ?ezuse pân? în acel moment. Vei vedea! Totul va fi bine, ad?ug? el, îndreptându-se spre ea, sim?ind c? blonda avea nevoie de sprijinul s?u în acel moment. Hai, te rog, lini?te?te-te! Nu-mi place s? te v?d a?a! Nu trebuie s? fii trist?! Vino încoace, i se adres? el zâmbitor, întinzându-i bra?ele, pentru a o îmbr??i?a prietene?te, cu inten?ia clar? de a o calma.
- Off, Luci... suspin? ea scurt, ad?postindu-se tem?toare în bra?ele lui.
El o strânse u?or în bra?e, iar ea î?i a?ez? capul b?lai pe pieptul lui, în timp ce din minuna?i-i ochi verzi începur? s? se preling? pe obr?jorii delica?i bobi?e mici ca de rou?; lacrimile ei.
- Ei, hai, blondo... Asta ce vrea s? mai însemne?! Te rog, blondu?o, îi ?opti el blând, împ?ciuitor. Lini?te?te-te! N-ai motive s? te compor?i astfel!
- A?a-i... Scuz?-m?, suspin? ea.
- S? te scuz?! Nu fi copil! Zâmbe?te ?i vei vedea c? totul se va rezolva! Ce zici, e mai bine acum? Te-ai lini?tit?
- Da. Mul?umesc, Luci, zise ea, st?pânindu-?i plânsul. E?ti atât de bun ?i în?eleg?tor... Norocoas? va fi cea care te va câ?tiga pentru tot restul vie?ii al?turi de ea!
- Da, da, da; bla, bla, bla... Sigur! Mititico! Alt?dat? s? nu te mai la?i cople?it? de astfel de sentimente! Bine?!
- Am s? încerc, promise ea ?optit, nemul?umit? de faptul c? se l?sase prad? emo?iilor.
Observând c? blonda devenise calm?, Lucian se gândi s? se desprind? u?or de ea. Înainte îns? de a reu?i s?-?i pun? acest plan în aplicare, se deschise pe nea?teptate trapa navei, iar de dincolo de ea, ap?ru, din nefericire pentru ei, tocmai Nick, surprinzându-i în acea pozi?ie compromi??toare, din punctul lui de vedere. El intrase nestingherit, neb?nuind nimic, începuse s? spun? ceva, îns? când, spre surprinderea lui, îi z?ri îmbr??i?a?i, pe Lucian ?i pe blond?, amu?i pentru câteva clipe bune, privindu-i nedumerit. Când îl z?rir? pe Nick, cei doi tres?rir? încurca?i, desprinzându-se brusc ?i îndep?rtându-se u?or unul de cel?lalt.
- Nick... ?opti Lucian, aflat într-o postur? nu tocmai favorabil? lui.
- Nu în?eleg... reu?i Nick s? rosteasc?, într-un târziu. Ce vrea s? însemne asta?! Cum, Luci?! Tu... Mai întâi, sora mea, apoi chiar so?ia mea...
- Nu, Nick... Te rog, nu gândi astfel! Las?-m? s?-?i explic, îi ceru Lucian.
- S?-mi explici?! Dar ce-?i închipui, c? sunt chiar atât de prost?! Nu, mul?umesc! N-am nevoie de explica?ii! Ceea ce am v?zut mi-e de ajuns! Nu m? a?teptam la a?a ceva din partea voastr?!
- Nick, te rog, e?ti foarte tulburat... Îng?duie-mi s?-?i explic; nu-i ceea ce-?i închipui tu acum, încerc? Lucian.
- S?-mi închipui?! Nu-i nevoie s?-mi închipui nimic... ?tiam c?-?i plac fetele ?i c? ai succes la ele, dar nu m? a?teptam la una ca asta din partea ta! De ce s?-mi faci mie a?a ceva?! Mi-ai dovedit acum c? e?ti cu adev?rat un Don Juan, cum bine spunea colega ta, Lia! Oricum... Îmi pare r?u c? v-am deranjat! Scuza?i-m? c? v-am întrerupt! Pute?i continua de unde a?i r?mas, ca ?i cum nu m-a?i fi v?zut, încheie Nick ?i se întoarse brusc, p??ind hot?rât c?tre ie?ire.
- Nick, a?teapt?! încerc? Lucian s?-l opreasc? din drum, f?când câ?iva pa?i spre el.
Prea târziu îns?. Tulburat de cele v?zute, Nick deja plecase...