Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*34. Împ?carea.

U?a camerei lui se deschise...
- În sfâr?it, ai venit, îl întâmpin? blonda, de cum p?trunse în interiorul camerei sale.
Ea era acolo, a?teptându-l îngândurat?, în întuneric. Se ridic? de pe fotoliul pe care ?ezuse pân? în acel moment.
- Tu?! E?ti aici... rosti el ?optit, încurcat de prezen?a ei nea?teptat?; nu credea c-o va g?si în camera lor.
- Bineîn?eles c? sunt aici, r?spunse ea foarte firesc. Unde altundeva a? putea fi?
- P?i... ?tiu ?i eu?! Spre exemplu, poate în nava voastr?, „Pacifis”, s?-?i vezi prietena, sau mai bine zis „prietenul”; pe comandantul vostru... Pe el doreai de fapt s?-l vezi mereu, nu pe Ema, îi repro?? Nick, neputându-se ab?ine s? nu-i repro?eze nimic.
- Nu spune a?a ceva, pentru c? nu-i adev?rat, ripost? blonda cu femitate. Nu ?tii ce vorbe?ti!
- Nu ?tiu?! Hmm... Am v?zut destul! E clar: Înc? î?i place de el! Întotdeauna ?i-a pl?cut. Mai mult decât de mine chiar. De?i nu în?eleg de ce... De ce?
- Nick, te rog... M? jigne?ti!
- M? rogi?! Ce anume? ?i zici c? te jignesc? Eu?! ?tiu... Admit c? e frumos, interesant ?i nu numai, dar de aici ?i pân? la... Nu! Nu în?eleg! Deloc. Nimic. De ce? De ce oare?! ?i unde l-ai l?sat acum? Singur, în nava voastr? mare? Cum ai putut?
- Nick, te rog, trebuie s? vorbim serios, insist? ea. Dar nu astfel! Renun?? la acuza?ii, de orice fel! Ascult?-m? ?i pe mine!
- S? vorbim?! Eu unul, nu cred c? avem ce s? ne spunem! Mai mult, cred c? am gre?it venind aici, a?a c? am s? plec chiar acum, spuse el ?i se întoarse spre ie?ire.
- Nu, Nick! Stai, se îndrept? Maria gr?bit? spre el, pentru a-l opri din drum. Te rog, ascult?-m?! Nu po?i s?-mi întorci spatele, f?r? s? ascul?i m?car ce am de zis!
- Bine, fie, accept? el, încruntându-se, încercând s?-i evite privirea verde, hipnotizatoare. Ce vrei? replic? el scurt, acru, revenind în interiorul înc?perii, încercând s? par? dur. Te rog, spune-mi mai repede ce ai de zis, pentru c? nu pot suporta prea mult situa?ia asta tensionant?!
- Te rog, Nick, dac? m? iube?ti cu adev?rat, d?-mi voie s?-?i explic ce anume s-a întâmplat, de fapt. D?-mi ?ansa s? m? ap?r, nu doar s? m? acuzi, pe baza celor v?zute de tine. Las?-m? s?-?i vorbesc!
- Off... oft? el prelung, închizându-?i strâns ochii. Bine! Vorbe?te! Ca s? nu ?i se par? c? a? fi absurd, am s? te ascult. Îns? nu-?i promit nimic. Adic?... Nu ?tiu dac? te voi ?i în?elege, a?a c? s? nu te a?tep?i la prea mult din partea mea, o avertiz? el.
- Nick, dragul meu... începu ea ?optit, îndreptându-se spre el, f?r? a ?ine cont de avertismentul dat de el pu?in mai înainte, întrebându-l pe un ton blând, oarecum acuzator: Iubitule... Cum ai putut oare s? te îndoie?ti de mine? Cum ai putut s?-?i închipui a?a ceva despre mine? Doar atâta încredere ai tu în mine? Doar atâta...? continu? ea s?-i repro?eze, apropiindu-se de el.
- Nu. Doar c?... În momentul în care v-am v?zut împreun?, îmbr??i?a?i... Adic?, am fost ?ocat... Nu m? a?teptam ?i... Nu ?tiu, z?u, se bâlbâi el încurcat, evitând s?-i întâlneasc? privirea verde, minunat?, sau dr?g?la?ul ei chip b?lai.
- Off, prostu?ule, oft? ea u?or în momentul în care ajunse lâng? el. Haide, lini?te?te-te, îi ceru ea, punându-?i bra?ele delicate pe umerii lui, îmbr??i?ându-l u?or, timid. Te rog, Nick, nu m? evita! Prive?te-m? în ochi ?i spune-mi... Sincer! Doar atâta încredere ai tu în mine? Doar atâta? repet? ea insistent întrebarea precedent?, întorcându-i u?or capul spre ea.
- Nu, nu-i vorba despre asta. Doar c?... se intimid? el, întâlnind chipul ei pl?cut, b?lai. Te rog, încearc? s? m? în?elegi!
- Nu, nu te în?eleg, replic? ea, îndep?rtându-se brusc de el, sup?rat?. Cum ai putut oare?! Cum ai putut s?-?i închipui c? te-a? în?ela?! ?i cu cine?! Cu Luci?! Tocmai cu el?! E absurd!
- Nu-i deloc chiar atât de absurd! În momentul în care v-am v?zut, era?i...
- Eram, cum?! Spune, îl îndemn? ea, fiindc? el se oprise, completându-l calm?, observând c? el nu avea de gând s?-?i continue ideea: Eram îmbr??i?a?i! E adev?rat! A?a eram. ?i ce-i cu asta? îl întreb? ea, fixându-l pentru o clip? cu privirea ei cea verde. Ce vezi tu atât de r?u în asta? Nu-i nimic r?u într-o îmbr??i?are colegial?. Nu s-a întâmplat nimic, absolut nimic altceva între mine ?i el. Doar c? m-a îmbr??i?at, atâta tot! Îns? tu nu ?tii motivul acelei îmbr??i??ri, pentru c? n-ai fost acolo de la început, ca s? ?tii despre ce era vorba. Deci, practic, n-ai motive s? fii sup?rat!
- Chiar n-am?! Deloc? se îndoi el de afirma?ia ei.
- Sigur c? nu, înt?ri ea. De ce ai avea?! Pentru c? ne-ai v?zut a?a ?i imediat ?i-ai închipuit c? ar putea fi ceva între mine ?i el?
- ?i nu este? sc?p? el f?r? s? vrea aceast? întrebare, la auzul c?reia blonda îi atribui o privire verde sever?, plin? de indignare. Adic?... Era?i totu?i singuri în nav? de câtva timp ?i... ?i... se corect? el de îndat?. Ce s-ar fi întâmplat oare, dac? nu ap?ream eu în acel moment?!
- Nimic, absolut nimic! Tu ce crezi c? s-ar fi putut întâmpla?! Deci, totu?i, n-ai încredere în mine, nu-i a?a?!
- Nu, adic?... În tine, da, am! În el, îns?... Nu ?tiu. Dar cred c? nu... Nu a încercat cumva s?... S? te s?rute? Adic?... ?opti el tem?tor.
- Poftim?! Nu, n-a încercat, se mir? blonda de aceast? presupunere. ?i n-ar fi încercat, nici dac? nu ap?reai tu. Nu-mi vine s? cred c? ai putut s? spui a?a ceva!
- P?i... Pe sora mea a s?rutat-o!
- Pe sora ta?! Pe care dintre ele?! De fapt, le-a s?rutat pe amândou?! Dar, dac? te referi la Ly, situa?ia era diferit?. Încerca s?-i dovedeasc? astfel ceva. Desigur, n?rodul n-a ales cea mai potrivit? cale pentru a-i dovedi, îns?... Mihai nu s-a sup?rat, în cele din urm? a în?eles totul, ai v?zut.
- Pentru c? el nu s-a nimerit s? fie acolo, de fa??, când s-a întâmplat. În plus, ei sunt colegi, prieteni...
- A?a-i, Mihai nu s-a nimerit s? fie acolo, dar chiar dac? ar fi fost de fa??, tot ar fi în?eles în final...
- Poate c? Mihai ar fi în?eles, dar eu nu sunt ca el. Eu nu pot în?elege.
- De ce nu? Str?duie?te-te, îl sf?tui ea. Chiar ?i Lia, sora ta, care i-a surprins atunci, a în?eles. De ce nu ?i tu?
- Lia... E adev?rat c? ?i ea a în?eles, dar dup? cum ai spus, situa?ia e diferit?, foarte diferit?, pentru c?... Adev?rat, ele îmi sunt amândou? surori, dar... La naiba, tu e?ti so?ia mea! exclam? el dezn?d?jduit, mai-mai s?-i dea lacrimile. Adic?, ?tiu c? nu e nimic oficial, sau legal, cu acte ?i ce-ar mai trebui, dar... Asta nu schimb? cu nimic situa?ia! Adic?... Eu... Te iubesc... ?i... ?i...
- Nick, dragul meu, ?opti ea, întrerupându-l. ?i eu te iubesc, prostu?ule! Nu ?tiai asta?! Te iubesc, spuse ea, îmbr??i?ându-l u?or, împ?ciuitoare. Mult, foarte mult! Legal, oficial... Hmm; nu conteaz?!
- P?i, parc? spuneai ceva despre o explica?ie, îi aminti el, dup? ce se lini?tise, fiindc? devenise emotiv; nu-?i putea ascunde sentimentele, nelini?tea interioar? care-l rodea. N-am auzit-o înc?, pân? acum.
- Ah, da; explica?ia... repet? blonda ?optit. Deci, vrei s? ?tii motivul pentru care el m-a îmbr??i?at. Foarte bine! Am s? ?i-l spun. Deci, el a procedat astfel doar pentru c? dorea s? m? lini?teasc?, s? m? calmeze. Discutam despre ceva, iar eu îi spuneam c? eram îngrijorat?; în cele din urm? chiar devenisem tulburat?, agitat?, a?a c? el s-a gândit c? m-ar putea ajuta s? m? calmez astfel. N-a avut inten?ia s? fac? vreun r?u; de fapt, nu ?i-a imaginat c? ar putea fi ceva r?u în asta. Nici chiar eu nu mi-am dat seama pe moment c? n-ar fi bine, eram prea tulburat?.
- Erai tulburat??! ?i îngrijorat??! De ce? Despre ce anume îi vorbeai?
- Chiar vrei s? ?tii? Despre tine... ezit? ea un moment. Despre tine îi vorbeam!
- Despre mine?! Nu în?eleg... De ce erai îngrijorat?? Din cauza mea?!
- Eram ?i înc? sunt, Nick... Nu ?tiu de ce; poate gre?esc... Oricum, el încerca doar s? m? conving? c? n-am de ce s? fiu îngrijorat? din cauza ta, c? totul va fi bine, pentru c? el ?i ceilal?i ne vor fi mereu aproape, al?turi, ne vor asigura mereu de sprijinul lor, ne vor ajuta oricând am avea nevoie, cu orice, f?r? s? ezite.
- Tot nu în?eleg, p?ru Nick derutat. Adic?, tu erai îngrijorat?, iar el te-a îmbr??i?at, încercând s? te calmeze, s? te asigure c? totul va fi în ordine, iar toate astea doar din cauza mea?
- Da, prostu?ule! Asta încercam s?-?i explic. El e un tip minunat! N-ar trebui s? gânde?ti astfel despre el, sau despre mine. Ar trebui s? ai mai mult? încredere în noi; în el, în mine.
- P?i, am, dar... În momentul acela, când v-am v?zut împreun?, n-am putut gândi logic. Totul era anapoda! Mai ales din cauza lui; Lia mereu îi spune „Don Juan”, iar doctori?a voastr? „frumosule”. Deci... S? în?eleg c? am gre?it în privin?a voastr??
- Bineîn?eles, dragul meu! Ai gre?it închipuindu-?i c? ar putea fi ceva între noi. N-ar trebui s? fii gelos! Tu nu ?tii ce-i gelozia! Mai ales c? nici n-ai motive! Eu te iubesc nespus! Nu ?i-a? vrea r?ul. ?i evident, nu te-a? în?ela niciodat?! În plus, nu crezi c? dac? l-a? fi vrut pe Luci pentru mine, n-a? fi renun?at de la bun început la el, a? fi avut destul timp de partea mea. ?ase ani, cât am c?l?torit pân? a ajunge aici... Cine ?tie?! Am fi putut deja fi c?s?tori?i ?i atunci sigur n-a? fi putut deveni so?ia ta, nici m?car prietena ta.
- A?a-i. E adev?rat.
- Dar, ?i-am mai spus... De?i îmi pl?cea de el, nu s-ar fi putut s? nu-mi plac?, am renun?at la el înc? de atunci, de la bun început, pentru c? mi-am da seama c? el e îndr?gostit nebune?e de Lia ?i nu voi reu?i s? i-o scot din minte a?a de u?or. Iar dac? atunci am renun?at la el, în favoarea Liei, ce rost ar avea s? încerc acum s?-l cuceresc? Oricum, tot degeaba m-a? fi str?duit, n-a? fi avut nici o ?ans?; inima lui îi apar?ine tot surorii tale, în întregime. Ai fi putut observa ?i tu asta la el, dac? ai fi fost mai atent. Iar eu n-a? putea s? v? fac a?a ceva. Nici ?ie, nici Liei, mai ales c? ea e sora ta. ?i nici chiar lui Luci. Nici unul nu merita?i una ca asta. Deci, n-a? putea. Sincer, n-a? putea! Oricum, am încetat s?-l iubesc cu mult timp în urm?, m-am resemnat. Acum el îmi e doar coleg ?i prieten, un foarte bun prieten, drag mie, apropiat; ?i comandantul nostru. Nici n-a? vrea s?-mi închipui c? mi-ar putea fi altceva! Iar acum te iubesc pe tine, nu pe el; doar pe tine! Enorm! Te iubesc, Nick, spuse ea ?i nu se mai putu ab?ine.
Din ochii ei mari, verzi, minuna?i, începur? s? se scurg? câteva lacrimi, pe care cu greu reu?ise s? ?i le re?in? pân? în acel moment.
- Maria, iubirea mea... replic? Nick, îmbr??i?ând-o strâns, cu putere. Îmi pare r?u! Sincer, îmi pare r?u c? m-am îndoit de tine, de dragostea ta! Te rog, iart?-m?! Po?i oare s? m? ier?i?!
- Nick, iubitule... Nicky... Bineîn?eles c? pot, prostu?ule... Te iert, ?opti ea, apoi se s?rutar?, ca semn de împ?care. Atâta timp cât nu o s? mai crezi vreodat? despre mine c? a? putea s?...
- Ssst, o întrerupse el, punându-i dou? degete peste buze. Te rog, nu-mi reaminti c? am fost în stare s? cred un asemenea lucru despre tine. Ce tâmpenie! Îmi pare r?u! Nu se va mai întâmpla! Niciodat?! Iar dac? s-a întâmplat acum, a fost doar din cauz? c? te iubesc. Te iubesc mult, mult de tot! Poate prea mult, prea mult... Nu a? putea tr?i f?r? tine! Nu-mi pot imagina cum ar fi via?a mea f?r? tine; probabil foarte trist?. Nu vreau s? te pierd! Nici pentru el, nici pentru altcineva. Nu, nu vreau...
- Nici n-o s? m? pierzi, prostu?ule, îl asigur? ea, fericit? c? totul se l?murise, în cele din urm?.
- ?i m? vei iubi mereu la fel de mult ca ?i pân? acum?
- Desigur, dragul meu. Ca ?i cum nu s-ar fi întâmplat niciodat? nimic. Poate chiar ?i mai mult, dac? se va putea.
- Mul?umesc, iubito.
- ?tii, ar mai fi un lucru, ca s? l?murim totul, odat? pentru totdeauna...
- Ce anume, iubito?
- ?tii, Nick, eu ?in foarte mult la ei, la colegii mei, la to?i... ?i ?i-am mai spus parc?, Luci ne-a cerut s? fim ca o mare familie. Chiar a?a îi consider pe to?i, ca f?când parte din familia mea. Fiecare îmi este foarte apropiat de suflet. A? vrea s? în?elegi asta, pentru ca alt?dat? s? nu te surprind? când m? vei vedea comportându-m? mai familiar, cu oricare dintre ei. ?i s-ar putea s? m? mai vezi îmbr??i?ându-i sau s?rutându-i pe obraji, pe oricare dintre ei, nu doar pe Luci ?i n-a? vrea ca acest lucru s? te deranjeze. Trebuie s? pricepi c? n-ai motive s? fii gelos. ?in foarte mult la ei, dar ei nu reprezint? pentru mine ceea ce reprezin?i tu. E ceva diferit, îns? nu pot ascunde ?i nici nu vreau s? ascund ceea ce simt pentru ei.
- Pricep. ?i totu?i, ar fi mai bine s? nu procedezi astfel cu ei, de fa?? cu mine.
- Poftim?!
- Glumeam doar, iubito... Te în?eleg perfect! ?i te asigur c? nu va mai fi nici o problem?. Nu din partea mea. Nu voi mai fi gelos pe tine, niciodat?! Nu sunt chiar atât de prost, o asigur? el, zâmbind, apoi se s?rutar?.
Din cabinetul s?u, domnul To Kuny urm?rise cu aten?ie toat? discu?ia dintre fiul s?u ?i frumoasa-i so?ioar? blond?, iar acum oprise mul?umit aparatura. Era mul?umit c? totul se clarificase între ei; nu-i pl?cea s?-l vad? pe Nick suferind, sau s?-l ?tie trist, sup?rat.
Între timp, în nava albastr?, înc? aflat pe puntea principal?, Lucian degeaba încerca s? se calmeze, nu reu?ea, doar se agita din ce în ce mai mult. Eforturile sale de a se lini?ti nu aveau nici un rezultat pozitiv. Nu f?cea decât s? se învârte nervos de colo-colo, neputând s? nu se gândeasc? la cele petrecute.
- A?a nu mai merge! Nu se poate, î?i spuse el în final ?i p?r?si degrab? interiorul navei sale, cu inten?ia de a se îndrepta spre ora?ul artificial, s? vorbeasc? serios cu Nick, s? încerce s?-i explice totu?i acestuia care era de fapt situa?ia, s? l?mureasc? odat? totul!
Nu ?tia îns? dac? Nick îl va primi sau îi va permite s?-i vorbeasc?, îns? trebuia s? încerce; altfel n-ar putea sta lini?tit în ineriorul navei sale, ?tiindu-l pe tân?rul Kuny sup?rat pe el. Zis ?i f?cut! F?r? a întârzia, porni gr?bit spre ora?ul artificial, f?r? a lua seama la aerul alb de afar?, la atmosfera cuprins? treptat de întunericul înser?rii, f?r? a ?ine cont de nimic din ceea ce-l înconjura. Se îndrepta doar hot?rât, direct spre ora?ul artificial, f?r? a privi în jurul lui; ?tia c? oricum nu avea altceva de v?zut decât un imens pustiu alb, care uneori era prea relaxant, iar alteori extrem de enervant. În orice caz, aerul pur, îmbietor, era oricând pl?cut respira?iei, oferind o senza?ie puternic? de prospe?ime. Îns? pe tân?rul comandant nu-l interesa în acel moment nici puritatea, nici prospe?imea aerului, ci s? l?mureasc? problema survenit?, cât mai curând.
A?a c? ajunse repede în marele ora? artificial, unde nu se opri decât în dreptul camerei, sau, mai bine zis, al micului apartament, destul de confortabil, în care st?teau colega lui cea blond? ?i Nick. La început ezit? câteva clipe în fa?a u?ii, îns? apoi se hot?rî ?i cioc?ni discret de câteva ori, anun?ându-?i prezen?a, îns? nu primi nici un r?spuns. Afla?i în interior, cei doi erau mult prea ocupa?i cu împ?carea lor, pentru a fi sesizat cele câteva cioc?nituri discrete. Prin urmare, Lucian ar fi avut înc? ocazia s? se retrag?, îns? odat? ce prnise pe acest drum, nu putea da înapoi. A?a c? în cele din urm? intr? f?r? a întâmpina greut??i, u?a deschizându-se la apropierea lui.
- Bun?... Eu... începu el înc? din prag, îns? se opri derutat, când îi z?ri pe cei doi îmbr??i?a?i, înc? s?rutându-se. ???... Aa, voi... Voi doi... replic? el încurcat, bâlbâindu-se, chipul înseninându-i-se brusc.
- Luci... Bun?, îl salut? blonda voioas?, zâmbitoare.
- Salut, Luci, îi r?spunse ?i Nick, calm, înc? ?inând-o pe micu?a blond? în bra?ele sale.
- Ah, p?i... Salut, se mir? el, surâzând încurcat. Cum a?a, v-a?i ?i împ?cat deja?
- Dup? cum prea bine vezi, da, îi r?spunse Nick, voios.
- Ca s? vezi... ?i eu, care venisem s?-mi cer scuze ?i s?-?i explic cum stau, de fapt, lucrurile.
- Nu mai e nevoie s?-mi explici nimic. Mi-a spus Maria totul ?i am în?eles perfect.
- Luci, ?i-am spus s? nu-?i faci griji inutile! ?i-am spus c? o s? m? descurc cu el, îi aminti Maria.
- A?a-i, îns? mi-era greu s? cred. Adic?... Nu-mi pl?cea s? v? ?tiu sup?ra?i sau certa?i, din cauza mea. Dar, dac? totul s-a l?murit, e bine. E grozav! În sfâr?it! Acum m? pot lini?ti ?i eu.
- Bineîn?eles c? s-a l?murit totul. Nu se putea altfel, înt?ri Nick. Deci, lini?te?te-te, prietene!
- Minunat! M? bucur pentru voi! Sincer... V? st? atât de bine împreun?. N-a? fi vrut s? stric totul dintr-o prostie, s? distrug rela?ia dintre voi, dintr-o neîn?elegere. Adic?... N-a? fi vrut s? v? separa?i doar din cauza mea.
- S? ne separ?m? îl privi Nick nedumerit, nu foarte sigur în privin?a sensului acestor cuvinte. Adic?, vrei s? spui, cumva s? ne desp?r?im?! A?a ceva nu s-ar fi întâmplat ?i nici nu se va întâmpla vreodat?!
- Excelent! ?i atunci, Nick, f?r? resentimente?!
- Resentimente? repet? Nick ultimul cuvânt al comandantului. Nu ?tiu... Ce înseamn? asta?! Folose?te ?i tu cuvinte simple, s? te ?i în?eleg! Înc? nu-mi sunt toate cunoscute...
- Adic?, ?tii tu... Nu e?ti sup?rat pe mine?!
- Sup?rat?! Nici gând, se mir? Nick de aceast? posibilitate. Deloc!
- Serios? se mir? la rându-i Lucian. ?i înc? vrei s? fim prieteni?
- Evident, Luci! Cum altfel?! Mai ales cu tine! Prieteni, ca întotdeauna! ?i pentru totdeauna, înt?ri Nick, dând mâna cu Lucian, pentru a-i dovedi c? într-adev?r îl consider? un bun prieten.
- Sigur, pentru totdeauna, accept? Lucian încântat aceast? declara?ie, zâmbind, lini?tit c? lucrurile intraser? atât de repede în normal ?i nu luaser? o întors?tur? ce n-ar fi fost deloc pl?cut?. Grozav, repet? el aceast? apreciere, b?tând în retragere. Atunci, am s? plec! V? las singuri, s? v? l?muri?i în totalitate, dac? mai e nevoie.
- Cum dore?ti, prietene! ?i scuz?-m?, te rog, c? am fost b?nuitor, îi r?spunse Nick. N-ar fi trebuit.
- Nici o problem?, te-am în?eles, serios, îl asigur? Lucian. Ah, Nick, înc? un lucru înainte de a pleca...
- Spune, îl invit? Nick.
- Te rog, nici un cuvânt celorlal?i! N-a? vrea s? afle to?i ce s-a întâmplat. Adic?, nu pentru c? mi-ar strica mie reputa?ia sau imaginea de mare comandant, ci doar pentru c? nu mi se pare o idee prea bun?. În?elegi, sper...
- Nu-?i face griji în aceast? privin??, nu-i nici o problem?. Î?i dai seama c? n-am nici un interes s? vorbesc despre ce s-a întâmplat; nu e ceva cu care s? m? laud. A?a c? nu vor afla nimic, cel pu?in nu de la mine, iar dac? nu cumva le vei spune chiar tu, nu vor afla deloc. Am observat îns? c? e?ti foarte sincer cu ei, de obicei.
- Nu, de data asta, nu inten?ionez s? le spun nimic. Prefer s? p?strez t?cerea în acest sens. Ai dreptate, îmi place s? fiu foarte sincer cu ei, ai remarcat acest lucru, dar acum nu-i ceva care s?-i intereseze pe ei în vreun fel, deci, chiar nu trebuie s? le spunem.
- E mult mai bine a?a, aprecie Nick.
- Sigur. Sper c? nu-i vei spune nici m?car surorii tale, Ly...
- Nu, n-am s?-i spun nici ei, n-are rost. R?mâne între noi! De?i... Ar mai fi o persoan? care ?tie deja totul.
- Adev?rat?! Cine ar fi acea persoan??
- Tat?l meu, Luci. Regret, dar lui i-am spus deja totul. Nu ?tiu cum, îns? de la voi din nav? am ajuns direct în biroul lui, m-a v?zut tulburat, m-a întrebat insistent ce am, iar în final i-am spus totul. Îns? nu cred c? el îi va în?tiin?a pe ceilal?i.
- Sper, spuse Lucian.
- Pentru mai mult? siguran??, voi sta de vorb? cu el, îns? mâine de diminea??, nu acum. ?i am s?-l rog s? p?streze t?cerea în leg?tur? cu acest mic incident. S?-l uite chiar, dac? se poate. În orice caz, s? nu le pomeneasc? nimic celorlal?i, spuse Nick.
- Ar fi mult mai bine. A?a s? faci, îl aprob? Lucian. Bine. Acum chiar c? plec. N-are rost s? întârzii, s? v? re?in.
- Deci, pleci? Ai putea r?mâne, nu ne deranjezi, spuse blonda, cu o und? de regret în glas, apoi se îndrept? spre Lucian, cu inten?ia de a verifica promisiunea lui Nick. Dar, dac? nu vrei tu... spuse ea ?i cu un gest ginga?, pe nea?teptate, îl îmbr??i?? u?or pe colegul ei ?i-l s?rut?, evident, pe obraji, îns? cu nepref?cut? afec?iune.
- Ce faci? tres?ri surprins Lucian. Vrei s?-l sup?r?m iar??i pe Nick?! Doar ce l?murisem totul.
- Nu, las?... interveni Nick din apropiere, zâmbind îng?duitor. Nu-i nici o problem?. Absolut deloc! N-am s? m? mai sup?r niciodat?, pentru c? n-am de ce. Nici pe tine, nici pe ea.
- Vorbe?ti serios? p?ru Lucian neîncrez?tor.
- Evident. Am încredere deplin? în ea ?i regret c? mai înainte n-am avut. M-am comportat proste?te.
- Eh, nu chiar proste?te... Adic?, nici nu vreau s?-mi imaginez cum a? fi reac?ionat eu în locul t?u! Oricum, ai mai mult? grij? de ea, îl sf?tui Lucian.
- S? aib? grij? de mine?! Luci... replic? blonda nemul?umit?. Nu-i da vreo idee nebuneasc?!
- P?i, ?tie el ce vreau s? spun. Pa, blondino!
- Pa, Luci, îi r?spunse ea.
- Cu bine, Nick, i se adres? apoi acestuia, întinzându-i mâna.
- Cu bine, Luci, îi r?spunse Nick, dând mâna cu el, îns? sfâr?ind prin a se îmbr??i?a prietene?te, ca doi fra?i care se împ?cau dup? o ceart?.
Maria îi privi încântat?, cu minuna?ii ei ochi verzi, apoi Lucian p?r?si în sfâr?it înc?perea.
- Aveai dreptate în privin?a lui, îi spuse Nick Mariei, dup? plecarea lui. E un tip minunat! N-ar fi trebuit s?-mi închipui c? ar fi inten?ionat vreodat? s? te îndep?rteze de mine.
- A?a e, n-ar fi trebuit, înt?ri Maria. Îns? m? bucur c? în cele din urm? ai în?eles acest lucru. Deci, sper c? de acum încolo nu vor mai exista astfel de neîn?elegeri între noi.
- Absolut nici una, iubito! Promit, î?i lu? el angajamentul fa?? de ea, apoi schimb? subiectul: ?tii de unde veneam când am ap?rut la voi în nav??
- N-am idee, neg? ea.
- De la tat?l meu, specific? el. Acolo m-am dus, dup? ce am plecat de la bordul „Vulturului”.
- Deci, i-ai f?cut dou? vizite într-un interval foarte scurt, sesiz? blonda.
- A?a e, îns? a doua oar? am ajuns acolo f?r? s? fi avut inten?ia s?-l fi vizitat. A fost foarte surprins s? m? vad? din nou, îns? eu am fost ?i mai surprins decât el, s? m? trezesc acolo. Nu-mi d?deam seama cum de-am ajuns din nou în cabinetul s?u, atât de curând. În fine, nu despre asta vorbeam... Dac? a doua oar? am ajuns f?r? s? vreau la el, prima oar? a fost cu un scop anume. ?tii despre ce am discutat cu el?
- N-a? avea de unde.
- Ba da, ai avea, dac? te-ai gândi pu?in. Pentru c? i-am vorbit despre ceea ce m-ai rugat tu mai devreme, în leg?tur? cu secretul nostru.
- Ah, ?tiu, îl întrerupse blonda. ?i ce-ai rezolvat? A fost de acord s? dezlege misterul?
- Nu tocmai. Dimpotriv?! M-a rugat insistent s? p?str?m în continuare secretul ?i i-am promis c?-i vom respecta dorin?a.
- Dar, Nick, n-ai rezolvat nimic astfel.
- În?elege-m?, te rog! Nu l-am putut refuza. E totu?i, tat?l meu.
- De fapt, nu este el.
- ?tiu, dar asta nu schimb? cu nimic situa?ia. Îmi este ca un tat?, doar m-a crescut cu drag. Oricum, e singurul tat? pe care mi-l amintesc ?i pe care-l cunosc. Cel?lalt...
- Cel?lalt e un om minunat, îl asigur? Maria, întrerupându-l.
- Sunt sigur c? a?a e, dar ?i el e la fel de minunat.
- ?tiu, îl aprob? blonda îngândurat?.
- Tocmai de aceea nu pot s?-l dezam?gesc.
- Te în?eleg. Deci, în final, n-ai rezolvat nimic discutând cu tat?l t?u.
- Ba da, bineîn?eles. Mi-a promis c? va încerca s? g?seasc? o alt? solu?ie. Zicea c? va discuta serios cu Luci, cât de curând, dar nu ?tiu ce anume are de gând s?-i spun?.
- A?a, deci?! E bine ?i doar atât. De?i ar fi fost mult mai bine dac? ar fi decis s? nu ascund? nimic, s? vorbeasc?, s? dezv?luie întregul adev?r, în fa?a tuturor; nu cine ?tie ce, s?-l conving? pe Luci....
- ?tiu, dar nu l-am putut convinge. De asta venisem la voi în nav?; b?nuiam c? te voi g?si acolo. Voiam s?-?i spun c? am stat deja de vorb? cu tat?l meu. ?tii c? tata se în?elege foarte bine cu comandantul vostru?
- Nu ?tiu... Cu Luci?! Ce vrei s? spui?
- P?i, chiar Luci mi-a spus c? tat?l meu i-a acordat prietenia sa, sprijinul s?u.
- Serios?! Surprinz?tor, se mir? blonda. De?i n-ar trebui s? mi se par? astfel. Luci e un tip care reu?e?te s? stârneasc? astfel de reac?ii. Dar tat?l t?u...
- Da. I-a devenit un fel de... Domnul director de acolo, de pe Terra, care, dup? cum am în?eles eu, îl ajuta s? treac? peste anumite momente mai dificile. Acum tata s-a oferit de bun? voie s?-i ia locul acelui domn, deci, i-a acordat lui Luci prietenia ?i sprijinul s?u.
- Ca s? vezi... murmur? blonda.
- În plus, pe drum spre nava voastr?, m? gândeam chiar s?-i spun totu?i câte ceva colegului t?u, comandantul misiunii. Nu chiar tot ce ?tiu, dar o bun? parte din adev?r.
- Adev?rat, iubitule? Ai fi f?cut asta?
- Da. Sau nu... Nu ?tiu. Eram derutat. Nu ?tiam dac? ar fi bine s?-i spun ceva, doar îi promisesem tat?lui meu c? voi p?stra în continuare t?cerea. Îns? dac? nu v? g?seam îmbr??i?a?i ?i m-ar fi întrebat ceva în acest sens, cred c? i-a? fi spus, totu?i... Oricum, dac? i-a? fi spus ceva, nu i-a? fi spus totul, ci doar ceva foarte vag, sau...
- Înc? nu e prea târziu. I-ai putea înc? spune.
- Nu, acum nu, n-a? mai putea, de?i... Vezi tu, ?i mie mi-e greu. Adic?, a? vrea foarte mult ca ei s? ?tie c? sunt la fel ca voi, c? sunt de-al vostru, s? ne putem bucura to?i, împreun?, de faptul c? ne-am reg?sit, dar... Nu! Acum nu! Chiar nu mai pot! Te rog, în?elege-m?! S? încerc?m s?-i facem pe plac tat?lui meu, în continuare. Cel pu?in deocamdat?.
- Bine, voi încerca ?i eu. Îns? nu te asigur c? voi ?i reu?i acest lucru. Dac? vreunul dintre ei m? va întreba ceva în acest sens, nu ?tiu dac? m? voi putea ab?ine. Serios, nu ?tiu... Sper s? nu m? întrebe.
- Te în?eleg. Oricum, se pare c? tot tat?l meu a câ?tigat ?i de data aceasta.
- A?a e, se pare... Sper c? într-adev?r va discuta cât mai curând cu Luci, de?i nu ?tim ce îi va spune, îns? sper c? va reu?i s?-l conving? m?car s? nu insiste asupra subiectului, o perioad?. Ceea ce ar putea reu?i, de moment ce spui c? se în?eleg atât de bine amândoi. Luci era foarte apropiat de domnul director, îi era un bun prieten, iar dac? tat?l t?u a preluat rolul dânsului în via?a lui, înseamn? c? au devenit apropia?i, deci, se în?eleg.
- A?a sper ?i eu, încheie Nick, apoi o îmbr??i?? din nou, s?rutând-o, fericit c? lucrurile se lini?tiser? ?i totul revenise la normal...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro