Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*40. S?rb?torind noul cuplu.

Era ora 24.00, iar Lia aproape adormise, când auzi u?a camerei deschizându-se u?or. Tres?ri ?i deschise ochii, s? vad? cine ar puea fi. Prin întuneric, cu greu reu?i s?-i disting? chipul colegei sale de camer?, Ly, sora ei mai mic?.
- Ly, p?ru surprins? Lia de prezen?a ei. Ce-i cu tine aici?
- Adic?, nu te bucuri s? m? vezi?
- Ah, nu-i vorba de asta... Cum s? nu m? bucur, n?roado? Dar... Nu în?eleg... Parc? ar fi trebuit s? r?mâi cu Mih?i??.
- Da, dar ne-am în?eles s? r?mân în camera mea, cu tine, pân? duminic?, dup? petrecere. De abia dup? aceea o s? m? mut cu el.
- Ce bine c? o s? mai stai ?i cu mine, m?car pu?in, se bucur? Lia.
- Sigur. Îmi pare r?u c? te-am trezit, am încercat s? nu fac zgomot.
- Nu-i nimic, las? asta... Mie-mi pare bine c? m-ai trezit, de?i, de fapt, înc? nu adormisem. Dar... Deci, te c?s?tore?ti ?i mie nu-mi spui nimic de aceast? inten?ie a ta! M-ai luat prin surprindere.
- Nu începe ?i tu cu repro?urile. Nu te puteam anun?a din timp, pentru c? nici eu nu ?tiam nimic în acest sens. ?i pe mine m-a luat prin surprindere cererea lui Mihai, care a venit cu pu?in timp înainte de ora la care trebuia s? înceap? ?edin?a din nava voastr? ?i m-am trezit, parc? f?r? s?-mi dau seama, spunând c?-l accept.
- A?a, deci... Desigur, nu-l puteai refuza, doar e un b?iat dr?gu? ?i bun. Chiar îl iube?ti?
- Da, sigur! Cel pu?in, a?a cred.
- Deci, te-a luat prin surprindere?
- Da, nu m? a?teptam... surâse Ly. De fapt, cred c? nici el nu se a?tepta s?-mi fac? aceast? propunere. Nu ?tiu ce i-a venit a?a, deodat?, cu câteva minute înainte de ora 12.00, de?i ne petrecusem toat? diminea?a împreun?.
- În?eleg. De asta a?i întârziat, zâmbi Lia.
- P?i, da... Exact, de asta, replic? Ly, întinzându-se în pat, lâng? sora ei, dup? ce se schimbase în pijamale.
- Ai de gând s? m? la?i singur?, îi „repro??” blând Lia.
- Off, z?u c? n-a? vrea, dar... replic? Ly încurcat?.
- Las?, î?i dai seama c? nu-i nici o problem?, atâta timp cât tu vei fi fericit?, o lini?ti Lia. ?i sigur vei fi, cu Mih?i??. Nu mi-a? fi închipuit c? o s? mi-o iei înainte.
- ?i tu?
- Nu-?i face griji pentru mine. O s? supravie?uiesc. Eventual, ca s? nu m? plictisesc, o s?-l vizitez mai des pe t?ticul. Dar sper c? vei mai veni ?i tu s? m? vizitezi din când în când, s?-mi spui ce mai faci ?i cum te în?elegi cu Mih?i??.
- Bineîn?eles, voi veni, doar voi fi tot aici, al?turi. Ba chiar ai putea veni ?i tu din când în când.
- Sigur voi veni. Dac? m? va primi Mih?i??.
- Cum s? nu te primeasc??!
- Glumeam. Evident c? o s? m? primeasc?; n-ar avea încotro. ?i s? în?eleg c? i-ai spus ?i lui tot adev?rul despre noi?
- Nu, n-am reu?it. Nu ?tiu... Crezi c? ar trebui s?-i spun?
- Ly, nu m? amestec. Tu singur? trebuie s? decizi dac?-i vei spune sau nu. Nick i-a spus Mariei de la bun început, f?r? s? aib? îndoieli c? ar gre?i astfel. Tu n-ai încredere în campion?
- Nu-i vorba de asta. Bineîn?eles c? am încredere în el. Doar c?... Poate doar mi se pare mie, sau într-adev?r Mihai e mult prea apropiat de comandantul vostru, Lucian. ?i se pare c? sunt foarte buni prieteni. M? tem c? dac? i-a? spune, oricât l-a? ruga eu, nu s-ar putea ab?ine ?i i-ar spune lui Luci totul, iar astfel ar afla ?i ceilal?i.
- ?i ar fi mult mai bine a?a, nu crezi? Ce-i cu atâtea secrete?! Ar trebui s? ?tie ?i ei! Au tot dreptul s? afle!
- Poate, dar...
- ?tiu. E o decizie dificil?.
- Tu ce m? sf?tuie?ti?
- Ly, repet, nu m? pot amesteca!
- Bine. Dar tu ce-ai face, dac? ai fi în locul meu?
- Ah... P?i, nu ?tiu... Presupun c? ?i mie mi-ar fi la fel de greu s? iau o astfel de decizie. Îns? orice hot?râre ai lua în acest sens, indiferent c? îi vei spune sau nu, trebuie s? fii, în primul rând tu, ferm convins? c? a?a e cel mai corect s? procedezi.
- Nu ?tiu, Lia... Corect fa?? de el ar fi s?-i spun, s? nu am secrete, de nici un fel. Ori de câte ori îl privesc, îmi vine foarte greu s? m? ab?in, s? nu-i dezv?lui totul. Pe de alt? parte, ceva puternic m? împiedic? totu?i s? fiu sincer? cu el, a?a cum mi-a? dori. ?i sunt confuz?. Foarte confuz?.
- Te în?eleg, scump? surioar?. Ai dreptate. Nu-i deloc u?or. Dar mai gânde?te-te! Acum, s? dormim totu?i! Iar dup? ce te vei odihni cât mai bine, poate vei decide cum s? procedezi. În plus, e destul de târziu. Noapte bun?, surioar?!
- Noapte bun?, Lia!
În curând cele dou? surori adormir?, fiecare gândindu-se la problemele care le preocupau mai mult. Ly, normal, la Mihai ?i dac? s?-i spun? sau nu despre secretul ei... Iar Lia... Evident, nu Sid Kelso ocupa un loc în visul domni?oarei consilier, ci, inevitabil, comandantul misiunii, frumosul Don Juan, b?rbos sau nu; în bra?ele lui se afla ea în visul ei ?i el o s?ruta cu pasiune, cum deseori proceda de obicei ?i în realitate, doar c? în visul ei, în mod surprinz?tor, ea-i r?spundea în acela?i fel, f?r? re?ineri, pasional, îmbr??i?ându-l p?tima?, ?optindu-i la ureche ceea ce comandantul ar fi fost încântat s? aud? de la ea: „Ce mult te iubesc eu, Luci! Te iubesc...”
Cele dou? surori î?i petrecur? împreun? întreaga zi de vineri, 16 noiembrie 2091, mergând amândou? la tat?l lor, domnul To Kuny, s?-l anun?e când va avea loc petrecerea, apoi revenir? în camera lor, unde r?maser? întreaga zi. Mihai nu le deranj? deloc, fiindc? a?a se în?eleseser?, ca în aceast? zi s? le lase singure, a?a c? el î?i petrecu toat? ziua în compania supercomputerului Proximei, încercând s? afle informa?ii noi, despre orice, doar tot îi d?duse Nistor liber, îi ridicase restric?ia.
În ceea ce-l privea pe Lucian, el nu p?r?sise deloc interiorul navei albastre, ocupându-se serios, împreun? cu cei doi robo?i, de preg?tirea delicateselor ce aveau s? le serveasc? ziua urm?toare, doar sc?pase ?i el de orice interdic?ii. În plus, se ocupa ?i de decorarea pun?ii principale, ca atmosfera de la bord s? fie potrivit? evenimentului.
Iar ceilal?i, î?i umpluser? fiecare timpul într-un anumit mod, încercând s? se odihneasc? mai mult, pentru a nu fi obosi?i la petrecere. Cu excep?ia geografului, care nu avea chef de odihn?, ci profita din plin de faptul c? Nick î?i retr?sese mai devreme interdic?ia, consumând cât mai multe dulciuri, doar le sim?ise lipsa în ultima vreme. Astfel î?i petrecur? ziua de vineri, 16 noiembrie 2091, în a?teptarea petrecerii ce urma s? aib? loc ziua urm?toare. Ly ?i Lia dormir? împreun?, împ?r?ind aceea?i camer? ?i acela?i pat, poate pentru ultima oar?.
Zorii zilei de sâmb?t?, 17 noiembrie 2091, nu întârziar? s? apar?. Trapa navei se deschise pentru prima oar? în jurul orei 08.00, iar primul sosit p?trunse dincolo de ea f?r? a sta mult pe gânduri. Constatând c? pe puntea principal? nu era nimeni, se îndrept? spre buc?t?ria navei, presupunând c? va g?si acolo pe cineva. Într-adev?r, Lucian era acolo, împreun? cu cei doi robo?i.
- ’Nea?a, buc?tare, îl salut? primul sosit, anun?ându-?i prezen?a, fiindc? Lucian nici nu-l observase, fiind preocupat ca totul s? ias? cât mai bine; perfect, dac? se putea.
- Ah, campionule... ’Nea?a!
- Cum, n-ai terminat înc??
- Nu-?i face griji, totul e-n ordine. F?ceam ultimele preg?tiri ?i verific?ri, dar, dac? ai venit tu, o s?-i las pe cei doi robo?i s? se ocupe aici de restul, spuse Lucian, dându-?i jos ?or?ul de buc?tar, pe care-l a?ez? cu grij? într-un loc bine ?tiut. Noi hai s? mergem pe puntea principal?, gineric?, îi zâmbi Lucian.
- Înceteaz?!
- De ce?! Nu e?ti tu ginerele? Eu a?a credeam.
- Ba da, evident, sunt.
- Atunci, te-ai r?zgândit cumva?
- Nu, cum s? m? r?zgândesc?! Îns? sunt foarte emo?ionat, a?a c? încearc? s? nu-mi exploatezi emo?iile!
- Bine. Am s? încerc, îl aprob? Lucian. Dar... se mir? el, g?sind puntea principal? goal?. Unde ?i-e mireasa?
- Va veni ?i ea, sper. A r?mas în camera ei, împreun? cu Lia, deci, probabil vor veni împreun?.
- Probabil, încuviin?? Lucian, îngândurat. S?-i a?tept?m pe ceilal?i. Vor sosi dintr-o clip? într-alta.
- Da, desigur, vor sosi...
Se a?ezar?, fiecare pe câte un fotoliu, fa?? în fa??.
- Deci, cum te-ai hot?rât a?a, deodat?, s? faci pasul decisiv? Z?u, m-ai luat prin surprindere. Nu m? a?teptam; pare-se, nici ceilal?i. Adic?, tu, cel mai tân?r dintre noi...
- Nu ?tiu cum; pur ?i simplu! Ce rost avea s? amân? ?tiam foarte bine ce simt pentru ea, cât ?i ea pentru mine, a?a c?, mai devreme sau mai târziu, cred c? tot aici am fi ajuns.
- A?a cred ?i eu. ?i cum te sim?i în aceast? postur??
- Nu ?tiu nici eu prea bine. Sunt pu?in nervos, adic?, foarte încordat. Emo?ionat... Nici nu ?tiu dac? sunt cu adev?rat preg?tit pentru asta, spuse Mihai, ridicându-se de pe fotoliu ?i începând s? se plimbe agitat de colo-colo. Spune-mi, sincer, ce crezi, cum ar?t?
- Acum, în acest moment... Ca un caraghios?!
- Te rog, fii serios!
- Bine, s? fiu! Dup? p?rerea mea, ar??i foarte bine! Normal, cum altfel?!
- A?... Nu încerca s? m? faci s? m? simt bine. Spune-?i opinia! Critic?-m?, dac? e cazul! Spune-mi dac? e ceva în neregul?!
- Mihai, relaxeaz?-te! Serios, n-am ce critica! Ar??i perfect! În neregul? ar fi doar faptul c? te învâr?i de colo-colo, de m? ame?e?ti! Stai locului odat?!
- Nu pot! Nu pot s? m? calmez. ?i costumul ?sta, pe care-l port...
- Ce-i cu el?
- Crezi c? e potrivit pentru o asemenea ocazie? Sau oare ei o s?-i plac?? Culoarea o fi potrivit?? Poate nu l-am ales pe cel mai bun. Poate ar trebui s? m? schimb.
- S? te schimbi?! Nici gând! Ce, ai înnebunit?! Costumul n-are nimic! Î?i vine perfect! ?i culoarea e potrivit?.
- E?ti sigur?! Sau o spui doar a?a, s?-mi faci mie pe plac?
- Doar a?a, cum?! Nu, sunt foarte sigur!
- Dar dac? are cumva vreo pat? ?i n-am observat-o eu? Poate n-am fost atent, zise campionul, încercând s?-?i examineze cu aten?ie costumul.
- Campionule, nu-i nici o pat?!
- Nu e?! Adic?... Chiar nu e?
- Nu, nu e, înt?ri Lucian.
- Ce bine, r?sufl? u?urat Mihai. Dar c?ma?a?
- Ce-i cu ea?
- Poate nu se potrive?te cu costumul ?sta. Eu nu m? pricep s? m? îmbrac elegant, a?a, ca tine; foloseam mai des echipament sportiv, nu costume de gal?. Deci... Ce crezi, se asorteaz??
- Da, r?spunse simplu Lucian.
- Serios?!
- Off... Nu, deloc, replic? Lucian.
- Nu?! se agit? Mihai. Cum adic?, nu?! Crezi c-ar trebui s? iau alta? Spune-mi, ce s? fac?
- Campionule... Ia loc, te rog! C?ma?a ta n-are nimic! E chiar perfect?! Se asorteaz?, se potrive?te, e bun?, sau cum vrei tu s? spui!
- Chiar? repet? Mihai, f?r? a se a?eza. Dar pantofii?
- Pantofii... privi Lucian spre ace?tia de abia în acel moment; se gr?bi s? încuviin?eze: ?i ei sunt OK!
- Nu ?tiu... ?i dac? ei n-o s?-i plac? deloc cum sunt îmbr?cat?
- Nu s-ar putea s? nu-i plac?. Ar??i bine. E?ti irezistibil! Mihai, nu hainele sunt importante, ci cel ce le poart?. Deci, tu! Iar tu ar??i bine, indiferent de cum ai fi îmbr?cat. În plus, ea te place a?a cum e?ti. Pe tine, nu hainele tale! Z?u a?a...
- Eu?! Deci, eu sunt mai important?! ?i ce-i în neregul? cu mine? Spune-mi! Nu cumva nu-mi st? p?rul bine?! Nu e pieptenat?
- P?rul t?u?! Nu începe din nou, te rog! M? exasperezi!
- Sau poate c? am cumva vreo zgârietur? pe fa??. M-am b?rbierit de diminea??, poate n-am fost foarte atent.
- Campionule... îl întrerupse Lucian.
- Ce este?!
- N-ai nici o zgârietur?!
- N-am?!
- Nu! ?i p?rul î?i st? foarte bine! A?a c?, ia loc, te rog! Altfel, m? înnebune?ti! Z?u, m? z?p?ce?ti de tot ?i ziua de abia a început! Fii calm! Ce naiba?
- Nu. Nu pot. A? vrea, dar nu pot fi lini?tit!
Atunci Lucian se ridic? de la locul s?u, îl apuc? pe Mihai de bra? ?i inten?ionat îl a?ez? în fa?a computerului pe monitorul c?ruia ap?rea exact micu?a Ema.
- ?i-am zis s? ?ezi, îi aminti el, cu fermitate. ?i nu încerca s? te ridici din nou, îl avertiz?, v?zând c? tot nu st? lini?tit.
- Da, dar...
- Mihai, uit?-te bine la Ema ?i încearc? s? faci exact ceea ce face ea acum! Urmeaz?-i întocmai exemplul!
- Bine. Dar ea nu face nimic; st? doar... spuse Mihai, privind spre micu?a arahnid?, aflat? printre frunzele plantelor artificiale din laboratorul din ora?.
- Exact, st?! Deci, asta s? faci ?i tu! Stai lini?tit acolo! Uite, am s?-?i aduc ceva, ca s? te calmezi! Ce preferi, o cafea, o r?coritoare?
- Nu, mersi. Nu vreau nimic.
- Am s?-?i aduc o cafea, decise Lucian, f?r? a ?ine cont de refuzul campionului. ?i te rog s? nu încerci s? p?r?se?ti fotoliul pe care te-am a?ezat!
- N-am s? încerc! Promit!
- Bine... spuse Lucian ?i porni spre buc?t?ria navei, de unde reveni cu o cea?c? de cafea pentru campion ?i una pentru el; îi zise, a?ezând cea?ca în dreptul lui: Poftim! Bea asta. Poate o s? te sim?i mai bine dup? aceea.
- Poate. Mul?umesc. ?i scuz?-m? c? te-am b?tut atâta la cap, dar, ?tii ?i tu, în asemenea momente, î?i pierzi ra?ionamentul!
- Îmi închipui... îl aprob? Lucian. Cel pu?in, a?a cred.
- În plus, ea e fiica domnului To Kuny, conduc?torul acestei planete ?i...
- Te în?eleg, îl aprob? Lucian. Toate aceste lucruri te streseaz?, de?i n-ar trebui!
- Întocmai, se calm? campionul, privind spre Ema, care st?tea, nep?s?toare...
Mihai sorbi repede con?inutul ce?tii ?i chiar p?rea a fi cât de cât mai calm. În orice caz, nu se mai ridic? de pe locul în care-l a?ezase colegul s?u. Pe la 08.45 se deschise din nou trapa navei, iar de dincolo de ea ap?ru nimeni altul decât domnul To Kuny. Mihai ?i Lucian se ridicar? amândoi deodat?, venind în întâmpinarea distinsului lor oaspete, pe care-l salutar? cum se cuvine.
- Vezi, a sosit ?i tat?l socru, i se adres? Lucian campionului.
- Mda... îngân? el încurcat.
- ?i fiica mea? se interes? domnul Kuny.
- N-a sosit înc?, domnule, îi r?spunse Lucian.
- Cum, adic??! Nu trebuia s? fie cu tine, tinere? întreb? dânsul, privind spre Mihai.
- Ba da, dar... M-a rugat s-o las s? r?mân? în camera ei zilele astea, cu colega ei, adic?... De fapt, colega noastr?, Lia. De fapt ?i colega ei, de camer?, bineîn?eles. Iar eu am fost de acord. Deci, probabil vor sosi împreun?, explic? Mihai.
- A?a? Bine, spuse domnul Kuny, apoi privi spre monitor: Deci, aceasta-i faimoasa Ema!
- Întocmai, domnule, ea e, îl aprob? Lucian.
În curând ap?rur? Nick ?i Maria.
- Iat?-i ?i pe cumn??eii t?i, îl anun?? Lucian pe campion.
- Îi v?d, murmur? Mihai. Nick, Maria...
Se salutar? unii pe al?ii, c?lduros, f?r? a-?i ascunde bucuria ce le lumina chipurile. Mihai era înc? încordat, st?pânit de emo?iile care nu-i d?deau pace. În curând ap?ru ?i Nis, ron??ind de zor la nelipsitele-i dulciuri. Lucian îi „repro??”:
- Nis, nu ?i se pare c? ai început cam devreme distrac?ia, f?r? noi?
- Eu, ?efu’?! N-am consumat decât vreo câteva bombonele, jur!
- Las?, nu mai tot jura, c? te cunoa?tem to?i destul de bine, îl domoli Lucian.
- Bine, recunosc: ?i vreo câteva ciocol??ele, pr?jiturele, biscui?i, napolitane, altele...
Discu?ia le fu întrerupt? de sosirea doamnei doctor, împreun? cu Alex, care se trezir? înconjura?i de to?i cei prezen?i pe puntea principal?.
- Iat?, au sosit ?i na?ii, îi anun?? Lucian, dac? mai era nevoie.
- Da, frumosule, noi am sosit, îns? v?d c? lipse?te tocmai miresica noastr?. Ce-i cu ea, gineric?? V-a?i certat deja?
- Sper c? nu... Nu ?tiu, e cu Lia, deveni nesigur Mihai. Trebuie s? soseasc?. Nu-i a?a?!
- Sigur, m?i, pu?tiulic?, surâse Alex. Nu fi îngrijorat degeaba! Vor veni ele. Vei vedea.
- A?a-i. Probabil nu s-a hot?rât cu ce s? se îmbrace, presupuse Stela.
- Sora mea?! Nu-i stilul ei, interveni Nick.
- ?tii, iubitule, în aceste momente, fetele devin foarte indecise în privin?a hainelor. Probabil c? asta a p??it ?i sora ta, presupuse Maria.
- Cine ?tie?! E posibil, murmur? ?optit Mihai.
- Ah, nu-?i face griji! Va veni ea, îl încuraj? Nick.
- Sper, dar nu ?tiu... Adic?, pân? acum nu eram îngrijorat în privin?a asta, îns? acum nu mai sunt atât de sigur... Dac? ?i-a schimbat cumva p?rerea? Dac? i se pare c? s-a gr?bit ?i consider? c? de fapt nu e preg?tit? pentru asta? Poate crede c? e o gre?eal?...
- U?urel, fiule, u?urel... Relaxeaz?-te! Îmi cunosc fiica foarte bine ?i te asigur c? va veni. ?i mai ales c? nu î?i va schimba decizia luat?. Deci, calmeaz?-te! Probabil c? ?i ea, la fel ca tine, e foarte emo?ionat?!
- Da, domnule, dac? spune?i dumneavoastr?... îl aprob? Mihai.
- Cum mi-ai spus, dragul meu? Cumva „domnule”? ?i „dumneavoastr?”? Sau n-am auzit eu bine?
- Da, domnule, a?a v-am spus.
- Cum a?a?! Adic? eu î?i spun „fiule”, iar tu m? iei pe mine cu „domnule”?! ?i „dumneavoastr?”?
- Dar cum altfel v-a? putea spune, domnule?
- Ce-ar fi s? încerci cu „tat?”?
- Eu... P?i, s? vede?i... Nu-i chiar atât de simplu...
- De ce n-ar fi? Doar sunt tat?l fetei cu care te vei c?s?tori în curând ?i pe care o iube?ti.
- Da, dar... Sunte?i, de asemenea ?i conduc?torul acestei planete.
- ?i ce dac?? Asta nu influen?eaz? cu nimic rela?ia dintre noi doi. Uite, s?-l lu?m ca exemplu pe colegul t?u, Lucian. El este clar comandantul vostru ?i dac? ar fi s? ?ine?i cont de func?ia pe care o are, atunci voi to?i, f?r? excep?ie, ar trebui s? i v? adresa?i respectuos cu „domnule comandant”, îns? nici unul dintre voi nu-i spune astfel, nici m?car Nistor, chiar dac?-i zice mereu „?efu’ ”.
- Ah, cu Luci e cu totul altceva. A?a am c?zut de acord de la bun început. Vede?i dumneavoastr?, noi am fost mereu ca o mare familie, iar el f?cea parte din ea. Înc? mai face.
- Îns? acum ?i eu fac parte cu adev?rat din familia ta. Pricepi?
- Da, dar... În plus, în cazul lui Lucian, el ne-a fost ?i înc? ne este prieten.
- Foarte bine! ?i eu vreau s? fiu prietenul t?u; sper c? nu-?i va fi greu s? m? consideri astfel. Iar dac? nu po?i s?-mi spui „tat?”, am s? te în?eleg, n-am s? fiu absurd. În acest caz îns?, încearc? s?-mi spui pe nume, To ?i nu-mi mai vorbi cu „dumneavoastr?”, ci cu „tu”. E bine a?a, Mih?i???
- Da, poate... O s? încerc, promise Mihai încurcat, bâlbâindu-se ?i ro?ind tot.
Maria îl privi discret ?i zâmbi, îns?, în aceast? privin??, îl în?elegea perfect, doar se confrunta ?i ea cu aceast? problem? delicat?. Salvarea campionului fu c? în sfâr?it se deschise trapa navei ?i ap?rur? cele dou? întârziate: Lia, împreun? cu mult a?teptata Ly. To?i o întâmpinar? zgomotos pe Ly, cu fel ?i fel de ur?ri. Era aproape 10.30. Ly era îmbr?cat? cu o rochie de-a Liei, care o prindea de minune! În ceea ce o privea pe Lia, spre surprinderea celorlal?i, care o privir? nedumeri?i, ea era în uniform?, fiind singura care se îmbr?case astfel.
- În sfâr?it, a sosit ?i miresica, spuse na?ul Alex, iar doctori?a Stela, na?a, o apostrof? blând:
- Cam târzior, domni?oric?, nu crezi?
- Da, a?a e. Am întârziat ni?elu?. Nu m? hot?ream deloc cu ce s? m? îmbrac... Lia a avut mult? r?bdare cu mine, s? probez tot felul de haine.
- Ne închipuiam noi c? asta trebuie s? fie, spuse Maria.
- Vezi, Mih?i??, ?i-am spus noi c? asta trebuie s? fie problema, îi aminti Stela.
- Da, a?a e...
- Pu?tiul î?i f?cea mii de probleme v?zând c? nu ap?rea?i, explic? Alex. Credea c? poate ?i-ai schimbat hot?rârea ?i c? nu mai dore?ti s?-?i devin? so?.
- Ah, îmi pare r?u c? ?i-am creat emo?ii de genul ?sta, i se adres? Ly campionului.
- Acum nu mai conteaz?. E?ti aici, iar asta-i cel mai important, spuse el, sorbind-o parc? din priviri.
Se îmbr??i?ar? ?i se s?rutar?, ceilal?i, îng?duitori, aclamându-i bucuro?i. Între timp, Lucian se apropie de Lia:
- Ce-i cu tine? De ce-ai venit în uniform?? Unde-?i-era mintea când te-ai îmbr?cat astfel?
- N-am g?sit altceva mai potrivit. Ai ceva împotriv??
- Sigur c? am! ?i în blugi dac? veneai ?i tot era mai bine, decât în uniform?.
- Ca s? vezi... Cum de nu m-am gândit?! De altfel, domnule comandant, e vina ta dac? m-am îmbr?cat astfel.
- A mea?! se mir? el. De unde pân? unde ai mai scos-o ?i pe asta?
- N-ai specificat cum s? venim îmbr?ca?i azi.
- N-am considerat necesar. Era lesne de în?eles c? la o asemenea ocazie nu trebuie s? venim în uniforme. În plus, parc? stabilisem deja demult c? în weekend putem purta orice alte haine, cu excep?ia uniformelor.
- Atunci, eu sunt cea care a gre?it, din nou, recunoscu ea. Îmi pare r?u, am uitat. De fapt, adev?rul e c? mai mult datorit? colegei mele de camer?, Ly, care m-a înnebunit toat? diminea?a, probând zeci de ?inute... Uff, nu conteaz?! Oricum, o s? îndrept imediat aceast? gre?eal?. Scuz?-m?, m? duc pân?-n rezerva mea, s? v?d dac? g?sesc ceva cu care s? m? schimb.
- E o idee bun?, spuse Lucian, f?cându-i loc s? treac?. Nu po?i r?mâne în uniform?.
Lia se îndrept? în rezerva ei, pentru a se schimba de uniform?. Între timp, petrecerea începuse. Evident, muzica era nelipsit?, a?a c? încercar? s? se distreze cât mai bine, pe m?sura evenimentului. Domnul Kuny se sim?ea ?i dânsul bine printre ei, mai ales c? era vorba de o petrecere dat? pentru fiica dumnealui, Ly. Dup? ce se schimb? de uniform?, Lia reveni pe puntea principal?. Z?rind-o, Lucian renun?? imediat la ideea de a o invita pe Ly la dans, c?ci asta î?i pusese în gând, mai ales c? mireasa era în acel moment cu ginerele ei, Mih?i??. Prin urmare î?i îndrept? aten?ia spre Lia, care se îmbr?case de data aceasta, spre surprinderea lui, nu cu pantaloni ?i o bluz?, a?a cum ar fi fost de a?teptat din partea ei, ci cu o rochie; ba înc? nu orice rochie, ci tocmai cea pe care el i-o d?ruise, cea f?cut? de el pentru ea.
- Dansezi? Te rog, o invit? el f?r? ezitare, iar ea-i r?spunse incert, printr-o întrebare:
- Tu ce crezi?
- C? n-am chef de ghicitori acum! Dansezi sau nu cu mine?
- Da, bineîn?eles, accept? ea, zâmbind, nu înainte de a-i fi pus r?bdarea la încercare.
- V?d c? de data aceasta n-ai preferat pantaloni, ci o rochie, îi ?opti el, în timp ce dansau.
- ?tiu, îi r?spunse ea scurt; ad?ug?: Am observat ?i eu acest lucru.
- ?i nu cu orice rochie, ci tocmai cu cea pe care ?i-am d?ruit-o eu, ad?ug? el.
- ?tiu, repet? ea.
- De ce?
- Cu nici un motiv anume. S? zicem totu?i c? am vrut s? impresionez.
- S? impresionezi?! ?i consideri c? aceast? rochie e potrivit? pentru a impresiona?
- Da, sigur. Tu nu crezi?
- Nu ?tiu. Depinde... De fapt, pe cine doreai s? impresionezi? Pe mine, unul, deja ai reu?it.
- M? bucur, dar nu tu erai ?inta. Am vrut, în primul rând, s?-i las o bun? impresie domnului To Kuny, apoi ?i celorlal?i.
- Domnului Kuny? se mir? el. De ce tocmai dumnealui?
- P?i, simplul fapt c? este conduc?torul acestei planete, mi se pare destul de relevant. În plus, e socrul lui Mih?i??, justific? ea, continuându-?i ideea în gând: „?i evident, e tat?l meu!”
- Da. ?i?! Ce-i cu asta? Ce încerci s? faci, s?-i atragi aten?ia? Vrei s?-l cucere?ti? Nu crezi c? e pu?in prea în vârst? pentru tine?
- S?-l cuceresc?! Ce prostii spui... Nu fi ridicol! Cum po?i s?-?i închipui a?a ceva, cap sec?!
- Ai dreptate, scuz?-m?! Vorbesc prostii... Uneori, ?tii tu, vorbe?te gura f?r? mine... De fapt, nu conteaz? pe cine doreai s? impresionezi sau din ce motiv. Oricum, n-ai gre?it alegând aceast? rochie. Î?i vine bine!
- Dac? acesta se dorea a fi un compliment, nu te str?dui! ?tii bine c? nu ?ine figura!
- A?a e, ?tiu. Îns? asta nu m? va împiedica s?-?i spun ceea ce gândesc. Deci, m? bucur c? ai ales-o. M? simt flatat c? o por?i la un asemenea eveniment.
- Luci, dac? o mai ?ii mult timp a?a, m? întorc imediat în rezerva mea ?i m? schimb din nou în uniform?! Pricepi?
- Nu, te rog! N-am avut inten?ia s? te sup?r!
- Atunci, nu m? mai cic?li!
- Bine. O s? tac, accept? el ?i chiar t?cu.
- Dr?gu?? rochie, Lia, aprecie Stela, trecând cu Alex prin apropiere, în pa?i de dans.
Lia se mul?umi doar s?-i zâmbeasc? scurt, amabil. Dup? câteva dansuri în compania Liei, Lucian decise s?-?i schimbe partenera, de?i dac? ar fi fost dup? el, nu s-ar fi dezlipit de lâng? ea. ?i totu?i, o l?s? pe moment în compania lunganului, iar el se îndrept? spre noul cuplu:
- Hei, gineric?, n-ai de gând s-o împrumu?i ?i altora pe frumoasa ta miresic??
- Ah, Luci... Ba da, desigur. Depinde dac? vrea ?i ea, spuse Mihai.
- Eu... ezit? Ly, privind o clip? întreb?tor spre campion. Bine. De acord, accept? ea în cele din urm?, de?i nu se sim?ea în largul ei al?turi de Lucian.
- Înc? mai e?ti sup?rat? pe mine pentru gestul acela necugetat de atunci? Nu m-ai iertat înc??
- Te rog, nu-i cel mai potrivit moment s? aduci în discu?ie acel subiect. Ar trebui s?-?i dai seama c? acum nu pot fi sup?rat?.
- Ai dreptate. ?i nici nu trebuie s? fii. Scuz?-m?, nu vreau s? te indispun.
- Nici n-ai putea.
- ?i totu?i, cu ocazia acestui eveniment deosebit din via?a ta, Ly, n-ai putea oare s? m? ier?i definitiv? Iar lucrurile s? revin? la normal între noi, ca la început? Sau dac? nu tocmai ca atunci, m?car pe undeva, pe aproape, atâta doar cât s? nu m? mai prive?ti ca pe un poten?ial du?man?
- Te rog, înceteaz?! Nu for?a nota! Nu te pot ierta definitiv! Cu toate astea, nu te privesc deloc ca pe un du?man, îns? nici ca pe un foarte bun prieten. Încearc? s? în?elegi ?i s? accep?i situa?ia, a?a cum ?i eu î?i accept acum compania.
- Bine. În?eleg. Scuz?-m? c-am insistat, îi mai spuse el, apoi abandon? subiectul, v?zând c? nu are câ?tig de cauz?. În cazul acesta, spune-mi, te rog, cum te-ai hot?rât a?a, deodat?, s?-l accep?i pe Mih?i?? ca so??
- Sincer? s? fiu, nici eu nu ?tiu, nu-mi dau seama cum s-a întâmplat. M-a întrebat pe nea?teptate, iar eu m-am trezit, a?a, deodat?, c? i-am r?spuns afirmativ, „da”. Asta a fost totul.
- Te asigur c? nu vei regreta niciodat?. ?i e?ti fericit??
- Da, a? putea spune c? sunt, foarte fericit?.
- Ai ?i de ce. Mih?i?? e un tip dosebit, minunat. E de treab?.
- ?tiu, îl aprob? ea. Poate chiar din cauza asta nici nu i-am putut refuza propunerea.
- N-ai gre?it cu nimic, o asigur? el. Deci, de acum încolo, ai intrat ?i tu oficial în marea noastr? familie.
- Eu? se mir? ea. Cum a?a?
- P?i, prin c?s?toria ta cu Mihai, mezinul echipajului nostru. În plus, ai devenit cumnat? cu blondina, iar pe Alex ?i Stela tocmai i-ai rugat s?-?i fie na?i. ?i ei to?i fac parte din echipajul nostru; sau mai bine zis, marea noastr? familie, a?a cum ne place nou? s? spunem ?i s? ne consider?m.
- Pricep. Deci, am intrat oficial în echipajul vostru. Familia voastr?... Iar tu, fiind comandantul echipajului ?i al misiunii, presupun c? e?ti ?i conduc?torul acestei familii. Capul familiei, cum s-ar zice.
- Poate. Nu ?tiu. Nu m-am gândit la asta.
- P?i... E clar! Tu e?ti liderul, concluzion? ea.
- Dac? ar fi a?a, te-ar deranja acest lucru?
- Nu întocmai. Cel pu?in, nu atâta timp cât m? vei l?sa în pace.
- S? te las în pace?! Sigur, de ce nu?! Dac? asta-?i dore?ti... De?i eu a? fi preferat s? fim din nou prieteni, chiar dac? nu foarte apropia?i, ca la început.
- Deocamdat?, nu e înc? posibil. Nu atât de curând. Pe parcurs, cine ?tie?! S-ar putea schimba ceva în acest sens, dac?-mi vei dovedi c? e?ti într-adev?r de încredere, a?a cum te vedeam la început, a?a cum înc? te consider? colegii t?i, ba chiar ?i tata sau fratele meu; am observat... Deci, poate, vreodat?... îi d?du ea o und? de speran?? c? totul s-ar putea îndrepta într-o bun? zi.
- Poate... E bine ?i atât, se mul?umi el ?i doar cu aceast? speran??.
Tot discutând, nici nu observar? c? dansase împreun? cu Ly nu o singur? melodie, ci dou?. Poate ar fi dansat cu ea ?i a treia oar? consecutiv, pentru a o convinge c? totu?i nu ar fi un tip r?u, dac? nu s-ar fi v?zut întrerupt de cineva din spate.
- Scuze, comandante, îmi permi?i ?i mie s? dansez cu fiica mea?
- Ah, domnule Kuny... Desigur! Doar nu am monopolizat-o! Î?i mul?umesc pentru dansurile acordate, Ly, i se adres? el, s?runtându-i galant mâna, apoi se retrase, f?cându-i loc domnului To Kuny, al?turi de fiica dumnealui.
Cum începuse o nou? melodie, iar fetele erau toate ocupate, r?mase s? priveasc?, îns? nu era singurul f?r? partener?. Alex privea ?i el de pe margine la ceilal?i. Iar ca s? nu r?mân? doar s? priveasc?, pornir? o discu?ie, evident, despre mezinul echipajului lor, ?eful securit??ii misiunii, fost campion mondial la lupte, devenit acum chiar ?i familist; „pu?tiul”, cum înc? îi zicea Alex, dar nu cu r?utate. To Kuny o întreb? pe fiica lui, Ly, în timp ce dansa cu ea:
- E?ti fericit?, draga mea?
- Da, tati. Foarte.
- E?ti sigur??
- Absolut, tati, îl asigur? Ly.
- Nu crezi c? te-ai gr?bit pu?in, scumpo?
- Nu, t?ticule. Deloc. A trecut mai mult de o jum?tate de an de când au venit aici, am avut timp s?-l cunosc destul de bine pe Mihai. În plus, am fost în tot acest timp prieteni. Deci, eu chiar nu m-am gr?bit. Doar despre fratele meu ai putea spune acest lucru. Nick s-a gr?bit, într-adev?r. A luat aceast? decizie înc? de atunci, de la bun început, dup? numai patru zile de la sosirea lor aici. Dar se pare c? n-a gre?it deloc, nici el. Cred c? se în?eleg bine. Sunt un cuplu reu?it. ?i mi se pare c? e fericit.
- Ah, fratele t?u... Da, el s-a gr?bit, dar ?tim amândoi cât de ner?bd?tor poate fi el, îns?, într-adev?r, n-a gre?it deloc, cu nimic. ?i sigur e fericit! Îns? tu... Tu, micu?a mea? Cu tine e cu totul altceva! Nici nu-mi vine s? cred c? te vei c?s?tori. Pâna mai ieri parc? înc? poceai cuvintele, iar când aflai câte ceva nou, alergai într-un suflet la mine, s?-mi spui noutatea. Te luam pe genunchi ?i te ascultam cu aten?ie. Iar acum... Uit?-te la tine, scumpa mea! Cât de mare ai crescut... Iar eu nici m?car nu mi-am dat seama când s-a întâmplat acest lucru. Înc? te consideram micu?a mea feti??. Când a trecut oare, atât de repede, timpul?
- Off... Nu dramatiza, tati! Înc? sunt micu?a ta feti??.
- A?a este, mititica mea!
- În plus, înc? o mai ai pe Lia.
- Ah, pe ea... Cine ?tie pentru cât timp? Nu foarte lung, presupun. S? recunoa?tem: ?i ea e mare, v? poate urma oricând exemplul. De fapt, dintre voi trei, ea ar fi trebuit s? fi fost prima.
- Probabil... Cine crezi c? ar putea fi pretendentul ei? Comandantul lor?
- Poate. Cine ?tie?! Nu m-ar deranja. Îmi place mult b?iatul. Are stil, bune maniere, e inteligent, civilizat ?i evident, foarte frumos.
- Desigur, întotdeauna pare cel mai bun, în toate...
- Scuze, micu?a mea, uitasem c? înc? nu e?ti în bune rela?ii cu el.
- Las?, nu face nimic. Poate c? totu?i, eu gre?esc ?i m? în?el în privin?a lui acum. Dar înc? nu pot s?-l v?d altfel, a?a cum îl vedeam la început. E înc? prea curând, justific? Ly.
- Te în?eleg, micu?o, o asigur? tat?l ei. Spune-mi, micu?o, l-ai pus în tem? pe Mih?i?? în leg?tur? cu originea noastr?? ?tii, sper, la ce m? refer.
- ?tiu la ce te referi, tati, îns? nu, nu i-am spus înc?. ?i nu ?tiu... îi solicit? ea sfatul. Crezi c? ar trebui?
- Draga mea, ca ?i în cazul fratelui t?u, n-am s? m? amestec. Faci cum crezi tu c? ar fi mai bine. Eu nu-?i pot interzice s?-i dezv?lui adev?rul, dac? tu a?a consideri c? ar trebui procedat. Fratele t?u i-a spus Mariei totul, de la bun început, pentru c? a?a a sim?it el, iar ea a p?strat secretul. În cazul t?u, nu ?tiu, scumpo... Treaba ta. Îns? dac?-i vei spune, roag?-l în numele meu, s? p?streze ?i el secretul, întocmai cum a procedat ?i colega lui cea blond?.
- P?i, tati, tocmai asta e problema; nu cred c? el va p?stra acest secret. Dac?-i voi spune, nu se va putea ab?ine s? nu i se dest?inuie lui Lucian; e mult prea apropiat de acesta. Apoi ar afla to?i ceilal?i. Iar dac? nu i-a? spune nimic, n-ar fi corect fa?? de el.
- În cazul ?sta, scumpete... Nu, n-am s? încerc s? te influen?ez în nici un fel, pentru ca apoi s?-mi repro?ezi c? ?i-a? fi impus cumva ceva. Tu singur? trebuie s? hot?r??ti ce vei face.
- ?tiu. Dar e atât de dificil, tati! Pentru c?-l iubesc! Dar te iubesc ?i pe tine... De ce nu le po?i dezv?lui chiar tu totul, chiar acum, aici, cu aceast? ocazie, ca s? fie totul mai simplu? A?a, n-a? mai avea nimic de t?inuit, nici eu, nici Lia, nici Nick, nici Maria...
- Nu, draga mea! E?ti liber? s? faci oricum crezi, dar s? nu-mi ceri asta, o rug? tat?l ei.
- Dar, tati, dac? i-a? spune lui Mihai, m-a? sim?i ca ?i cum te-a? tr?da pe tine, iar dac? nu i-a? spune, ar fi ca ?i cum l-a? tr?da pe el. Deci, în ambele cazuri, totul ar fi în dezavantajul meu.
- Iubi?el... Nu m? amestec! Descurc?-te! Te asigur c? nu m? voi sup?ra pe tine dac?-i vei spune ?i apoi vor afla to?i ceilal?i ?i nu voi considera c? m-ai fi tr?dat. ?tii bine c? nu m-a? putea sup?ra pe tine, odorul meu. Îns? eu nu sunt preg?tit s? le vorbesc. Nu înc?... Te rog, scumpete, în?elege-m?!
- Dar, tati, dac?, spunându-i lui Mihai s-ar afla, va trebui s? vorbe?ti, pentru a l?muri totul.
- ?tiu, micu?a mea. Voi vedea eu cum m? voi descurca în cazul acela. Oricum, indiferent care va fi decizia ta, eu nu m? voi sup?ra pe tine, pentru c?... Te iubesc prea mult, mititico!
- Off... ?i eu te iubesc, tati, spuse ea, îmbr??i?ându-?i puternic tat?l, care o s?rut? p?rinte?te, pe frunte, strângând-o afectuos în bra?ele sale.
Ea-?i a?ez? îngândurat? capul pe um?rul tat?lui ei, ?i astfel dansar? restul melodiei, împreun?, dup? care To Kuny se v?zu nevoit s? i-o cedeze înaltului Nis, acesta ar?tându-se dormic de a dansa m?car o melodie cu simpatica miresic?.
Astfel petrecur? întreaga zi de sâmb?t?, 17 noiembrie 2091, distrându-se cât mai bine cu putin??. Iar cum puntea principal? li se p?ru prea strâmt? pentru evenimentul pe care-l s?rb?toreau, ie?ir? afar?, pe suprafa?a planetei, în jurul navei albastre, nu foarte departe de aceasta. Ca de obicei, aveau tot ce le trebuia: filme, dulciuri, muzic?, gust?ri delicioase, r?coritoare, ?ampanie, cafele, c?r?i de joc ?i mult? voie bun?, plus o atmosfer? cât mai adecvat?. Nu lipsea, evident, tortul de nunt?, un tort impresionant ca aspect ?i desigur, delicios, de a c?rui preg?tire se ocupase, evident, Lucian ?i pe a c?rui servire o a?tepta ner?bd?tor, bineîn?eles, lunganul cel pofticios.
Pe la ora 04.00, „ga?ca” se „sparse”; sim?indu-se obosi?i, se retraser? în rezerve, pentru a se odihni m?car o or?, dou?. Domnul To Kuny r?mase ?i dânsul, doar nu putea pleca de la petrecerea fiicei sale, de aceea Lucian îl conduse într-una dintre rezervele libere. La fel ?i pe Ly, care ocup? ?i ea una dintre rezervele libere. Nick prefer? s? r?mân? cu blonda lui, deci, în rezerva ei intrar? amândoi, iar ceilal?i î?i ocupar? fiecare rezervele lor.
Dar, evident, distrac?ia nu se terminase definitiv, luaser? doar o scurt? pauz?. Urma o nou? zi, în care-?i vor continua cheful...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro