proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*41. Petrecerea se întinde.

Pe la ora 08.00, Lucian se trezi ?i se îndrept? spre puntea principal?, s? vad? dac? mai era vreunul pe acolo. Nu-l g?si îns? decât pe Mihai.
- ’Nea?a, gineric?!
- Salut, Luci!
- Ce-i cu tine? Ai cumva insomnii?
- Nu, am dormit destul de bine; m-am odihnit de ajuns. Acum m-am trezit ?i am venit aici, cu pu?in înaintea ta.
- Foarte bine! V?d c? te-ai schimbat...
- Da. Cum e?
- Dr?gu?.
- Haide, spune-mi! Crezi c? era mai potrivit cel de ieri?
- Nu... Nu începe din nou! Relaxeaz?-te! Ai v?zut doar c? totul a fost în ordine. Tot a?a va fi ?i acum, vei vedea.
- Da, probabil...
- ?i cum te sim?i? E?ti fericit?
- Nu se vede?! Fericit e prea pu?in spus. M? simt... Ciudat! Ca într-al nou?lea cer!
- Al nou?lea?! Nu ?tiu dac? ?sta o fi chiar al nou?lea, nu le-am num?rat, dar m? bucur pentru tine! Sincer! Vezi?! Ieri î?i f?ceai o sumedenie de probleme, f?r? motive reale. Credeai c? ea n-o s? mai vin?, sau cine ?tie ce altceva...
- Da. Pentru c? întârzia.
- Îns?, în final, tot a venit. Nu s-a speriat de tine.
- A?a e. Nu ?tiu ce m-a? fi f?cut dac? nu ap?rea...
- Dup? cum ai v?zut, n-a fost cazul. Chiar o iube?ti atât de mult sau e doar un simplu capriciu?
- Nu, ce tot spui?! Ar trebui s? ?tii... Cum ar putea fi un simplu capriciu?! O ador!
- Chiar atât de mult, încât s? recurgi la pasul decisiv în via???
- Bineîn?eles! N-a? mai putea tr?i nici m?car o clip? f?r? ea!
- P?i, atunci, chiar nu exista un alt remediu. Totu?i... Nu-mi vine s? cred c? mi-ai luat-o înainte! De?i, desigur, nu asta conteaz? cel mai mult, ci doar s? fii tu fericit. ?i sigur vei fi, doar te-ai aranjat bine, cu Ly Kuny... Totu?i, tu de abia ai 24 de ani acum, iar eu, la 27 de ani, aproape 28, înc? n-am nici o perspectiv? în acest sens.
- Deh, ce s?-?i fac, dac? tu tot la Lia te-ai oprit?!
- Normal c? la ea, altfel nu s-ar putea... Pentru mine, nu exist? alta!
- ?tii c? se întâlne?te cu Sid Kelso destul de des în ultimul timp?! Am v?zut-o ?i eu de câteva ori, chiar ?i acolo, în camera ei; dansau... Mi s-a p?rut dubios. Eram convins c? ai fi tu, cu ea.
- Da, ?tiu, am aflat deja, p?ru a se întrista Lucian.
- ?i ce ai de gând s? faci în privin?a asta? Nu iei m?suri?
- P?i, ce-a? putea face? E complicat! Sunt neputincios. Sid Kelso... Nu vreau s? stric rela?ia de prietenie pe care o am cu el. Dar mi-e greu s? m? gândesc c? sunt împreun?... Totu?i, nu va fi ceva de durat?. Am r?bdare! A?tept ca totul s? se n?ruie între ei, pentru c? asta se va întâmpla, cât de curând. Atunci eu voi fi în preajma ei, um?rul pe care ea s? plâng?...
- Vai, Luci... Nu te în?eleg! Înc? ai de gând s? a?tep?i? Cât? Nu-i spui odat?? S? vezi cum s-ar desp?r?i ea singur? de Sid, dac? ar afla c? o iube?ti.
- A?... Las? problemele mele! Nu te gândi la ele... Încerc s? nu m? gândesc nici eu. Mai ales acum, în aceste momente.
- Da, aici ai dreptate.
- ?i cum te împaci cu ideea de a-l avea pe domnul To Kuny ca tat?-socru?
- Asta-i pu?in mai dificil, îns? în cele din urm?, am s? m? împac eu ?i cu ideea asta. La urma urmei, dânsul nici m?car nu este un om r?u, deci, n-am de ce s? m? alarmez.
- Bineîn?eles c? nu-i. Cel pu?in nu atâta timp cât te por?i frumos cu fiica dumnealui. ?i nu te-a? vedea pe tine tratând-o altfel.
- Eu?! Nici gând! Doar o iubesc.
- P?i, vezi? Cu atât mai mult, n-ai de ce s?-?i faci griji inutile. Spune-mi, ai reu?it s? vorbe?ti cumva cu ea, înainte de a te fi hot?rât s-o ceri în c?s?torie?
- S? vorbesc cu ea? Despre ce?
- Cum adic?, despre ce? Doar n-ai uitat... ?tii tu, referitor la informa?ia aceea, pe care ai aflat-o pe supercomputer. Ascult?, ?tiu c? nu e locul ?i nici momentul cel mai indicat pentru o asemenea întrebare, îns? dac? ai reu?it cumva s? afli ceva interesant de la ea, a? aprecia dac? m-ai pune ?i pe mine în tem?.
- Ah, la asta te refereai tu... Nu, n-am reu?it s? aflu nimic de la ea. De fapt, îmi pare r?u, dar nici m?car n-am întrebat-o nimic în acest sens, n-am g?sit momentul potrivit. Mi-era team? c? ar putea deveni suspicioas?, iar dup? aceea, în ultimul timp, numai la asta nu mi-a stat mie gândul.
- Pricep. Deci, a?a stau lucrurile... Iar ea, nu ?i-a spus nimic, m?car din întâmplare, f?r? s?-?i dea seama?
- Nu, absolut nimic. Nici n-a adus în discu?ie un asemenea subiect. Ciudat, nu?! Dac? ?tie ceva în acest sens, oare mie de ce nu mi-a spus nimic pân? acum? ?i nici nu d? semne c? ar avea inten?ia s?-mi spun?. Oare de ce-mi ascunde acest lucru?
- Poate c? nici ea nu ?tie.
- Poate... Dar dac? ?tie?
- În cazul ?sta, poate c? are motivele ei s? ?in? totul secret.
- Probabil... Tu ce crezi?
- Nu ?tiu. Nu m? pot pronun?a. Tot ce ?i-a? putea spune e c?, indiferent c? ?tie sau nu, acest lucru nu trebuie s? influen?eze cu nimic rela?ia dintre voi doi.
- P?i, nici n-o va influen?a. Ne vom în?elege bine, pentru c? o iubesc prea mult, încât s? ?in cont de asemenea am?nunte. ?i nu m? în?elege gre?it. Nu neg importan?a acestui adev?r, dar n-am de gând s?-l pun mai presus decât rela?ia dintre noi doi.
- Bineîn?eles c? nu. Nici nu ?i-a? cere a?a ceva. Ar fi absurd. Acum ar trebui s? nici nu te mai gânde?ti la asta. În ziua asta trebuie s? fii doar foarte fericit, atâta tot! Apoi vei intra în luna de miere, norocosule!
- Ah, da... Nu-mi aminti!
- De ce nu? Doar e adev?rat. Po?i spune „adio” burl?ciei. Pentru totdeauna! Am r?mas doar eu ?i Nis.
- Mda... îl aprob? Mihai ?optit.
Apoi discu?ia le fu întrerupt? de sosirea celorlal?i, care veneau, rând pe rând, pe puntea principal?.
De abia pe la ora 09.00 reu?ir? s? se strâng? to?i, inclusiv domnul To Kuny, care nu d?dea semne c? ar vrea s? plece în ora?; r?mânea al?turi de ei, la bordul navei albastre ?i în aceast? zi de duminic?, 18 noiembrie 2091, doar nu era s?-?i dezam?geasc? fiica, retr?gându-se.
Iar distrac?ia reîncepu, în toat? puterea cuvântului. Evident, pentru a nu se face de râs în fa?a domnului To Kuny, evitar? excesele de orice gen, care nu le-ar fi adus decât nepl?ceri.
Domnul Kuny îns?, se sim?ea foarte bine în mijlocul lor ?i lua parte efectiv la petrecerea dat? în cinstea fiicei sale; nu se d?dea în l?turi nici dânsul de la distrac?ie, iar în ciuda vârstei sale, nu ceda deloc, f?cea cu bine fa?? ritmului celor tineri.
Astfel o ?inur? întreaga zi de duminic?, îns? petrecerea nu se termin? odat? cu încheierea zilei, ci continu? ?i în toiul nop?ii, în acela?i stil. Incluser? în programul de noapte vizionarea câtorva filme 3D ?i jocul de c?r?i, joc la care lu? parte de data aceasta ?i domnul To Kuny. Jucar? tot pe porunci amuzante, dar dup? cum le indicase cu seriozitate ?eful, f?r? interdic?ii, fri?c?, ciocolat? cald?, pistoale cu bile sau ap?, sau altceva asem?n?tor, cum f?cuser? la petrecerea anterioar?, din urm? cu dou? s?pt?mâni. De data aceasta î?i d?duser? doar porunci amuzante, acceptabile, deloc deplasate. Domnul Kuny se dovedi a fi foarte priceput la joc, câ?tigând destul de des, de?i la început se pref?cuse a nu ?ti ?i ascultase indica?iile primite. Îns?, de cum î?i intrase în mân?, nu-i iert? pe nici unul dintre cei prezen?i; fiecare dintre ei primise o porunc? de la dânsul, astfel To Kuny dovedindu-se iscusit ?i în alegerea poruncilor amuzante. Se întinser? cu jocul de c?r?i pân? diminea?a, la ora 06.00, când se retraser? prin rezerve, spre a se odihni vreo câteva ore. La 10.00 erau to?i înapoi pe puntea principal?, reluând distrac?ia, de?i era deja luni, 19 noiembrie 2091, iar ei nu aveau de gând s? o termine, doar era un eveniment important, fiind vorba despre mezinul echipajului lor. Nici m?car domnul To Kuny nu plec? spre ora?, r?mase cu ei în continuare, iar to?i hot?râr? s? r?mân? împreun? ?i în acea zi, pentru a-?i continua petrecerea. Era o singur? problem?: anume, Sid Kelso. Lucian ?i Lia ar fi trebuit s?-l întâlneasc? la ora 14.00, dup? cum r?m?sese stabilit ?i nu-l puteau l?sa s? a?tepte degeaba, iar Lucian nu uitase de aceast? întâlnire, î?i aduse aminte de ea. Se f?cuse deja ora 13.00, iar aceasta era ora la care în mod normal ar fi trebuit s? plece spre ora?ul artificial. Dar nici s? plece neanun?at nu putea, a?a c? se apropie de Mihai, pentru a-i comunica acest lucru.
- Hei, gineric?, cred c? trebuie s? v? las pentru scurt timp.
- Ce tot spui? De ce?
- Cu sau f?r? Lia, trebuie s?-l întâlnesc pe Sid peste vreo or? ?i nu-l pot l?sa s? m? a?tepte degeaba.
- De ce nu-l anun?i c? nu po?i merge la aceast? întâlnire ast?zi? V? vede?i mâine.
- Nu am cum s?-l anun?. Minitrasmi??toarele noastre nu-mi sunt de nici un folos. În plus, chiar dac? a? fi putut lua totu?i leg?tura prin intermediul lor, nu cred c? semnalul ar fi putut str?bate cupola lumii lor artificiale, pentru ca el s?-mi recep?ioneze mesajul, deci, ar fi fost tot în zadar.
- ?tiu. Îns? trebuie s? existe o solu?ie. Poate c? Nick ne-ar putea ajuta cu ceva.
- Nick? Crezi c? ar putea?
- Probabil...
- De ce el ?i nu chiar miresica ta? Presupun c? ?i ea ar putea.
- Da, ar putea. Atât ea, cât ?i tat?l ei, dar prefer s? nu-i deranj?m pe ei.
- Ai dreptate. S? nu-i deranj?m, îl aprob? Lucian. Atunci, s? apel?m la proasp?tul t?u cumn??el.
A?a c?, în cele din urm?, îl deranjar? pe Nick de la un film pe care-l privea; îi pusese doar pauz?, iar dup? aceea îl va reporni. Îl puser? în tem?, explicându-i care ar fi problema. Amabil ca de obicei, Nick accept? zâmbitor s?-i ajute, mai ales c? nu era vorba despre ceva dificil. Cum la ora aceea erau afar?, pe suprafa?a alb? a planetei, se îndep?rtar? pu?in fa?? de ceilal?i, încercând s? nu le atrag? acestora aten?ia spre ei, pentru a p?stra confiden?ialitatea discu?iei. Considerând c? se îndep?rtaser? destul, Nick î?i regl? micul aparat, iar în scurt timp pe ecranul acestuia ap?ru figura binecunoscut? a lui Sid, care se afla undeva, în marele ora? artificial, de sub cupol?. Sesizând c? este c?utat, Sid î?i consult? aparatul.
- Salut, Sid, auzi acesta glasul lui Nick ?i îi z?ri în acela?i timp chipul.
- Nick?! Salut. Ce surpriz?, se mir? Sid. Nu m? a?teptam s? m? cau?i.
- Sincer, nici eu nu m? a?teptam. ?i s? nu m? în?elegi gre?it.
- Nu, nu-?i face probleme. Ah, am aflat despre sora ta... Transmite-i, te rog, mult? fericire din partea mea.
- Da, sigur. Mul?umesc! Se va bucura. De fapt, acum m? aflu chiar la petrecerea organizat? de colegii lui Mihai ?i te-am c?utat pentru c? Luci vrea s?-?i spun? ceva.
- Luci... Foarte bine. Îl ascult.
- Bun?, Sid.
- Salut?ri, Lucian. Care-i problema?
- N-ar fi nici una, doar c?... ?tii tu, în leg?tur? cu întâlnirea noastr? de ast?zi, dat fiind împrejur?rile de fa??, nu cred c? mai poate avea loc.
- Fire?te c? nu poate. În?eleg.
- ?i deci, nu te superi dac? nu voi veni nici eu, nici colega mea?
- Nu, evident, n-a? avea de ce.
- Atunci, e bine. Am vrut s? te anun?, ca nu cumva s? ne a?tep?i degeaba.
- Foarte bine. Îns? mi-a? fi dat seama de ce nu veni?i, doar ?tiam despre ce e vorba.
- De unde ?tiai? Adic?... întreb? Lucian, de?i î?i d?duse seama imediat c? pusese o întrebare stupid?, f?r? rost.
- Nu era greu de aflat.
- Sigur c? nu era. Nici n-ar fi trebuit s? întreb.
- Nici o problem?. Dac? v? ve?i sim?i obosi?i, nu e nevoie s? veni?i nici mâine, doar în?eleg situa?ia.
- Nu e cazul. Mâine vom veni, de?i e adev?rat c? sutem obosi?i; ne-am întins cu petrecerea. Îns? avem destul timp s? ne ?i odihnim. Deci, ne vedem mâine.
- Sigur. Cum dore?ti. Apropo, felicit?-l pe colegul t?u, Mihai, din partea mea.
- Nu e nevoie. A auzit ?i singur. E chiar aici, lâng? mine.
- Ah, nu ?tiam. Atunci, felicit?ri. S? fi?i ferici?i ?i s? ave?i parte de tot binele din lume. Cas? de piatr?, cum am în?eles c? se spune pe la voi, cu asemenea ocazii, îi ur? Sid.
- Mul?umesc, Sid, îi r?spunse campionul.
Mica problem? fiind astfel rezolvat?, Nick întrerupse leg?tura, iar ei trei revenir? printre ceilal?i, care sesizaser? scurta lor absen??. Lucian o anun?? pe Lia c? nu mai era necesar s?-l întâlneasc? pe Sid în acea zi, c? aranjase el totul.
Apoi, î?i v?zur? în continuare de petrecere, care se prelungi din nou pân? dup? miezul nop?ii, pân? la ora 4.00, când, în sfâr?it, îi puser? cap?t, de?i, dac? ar fi fost dup? ei, ar fi continuat-o înc?. A?a c? se preg?tir? de retragere. Deciser? îns? s? o ia pe jos, nu cu avionul, iar Lucian decise s?-i înso?easc?, cel pu?in pân? la cercul colorat, de?i nu era absolut necesar, îns? nici unul dintre colegii s?i nu încerc? s?-l opreasc?. Pe drum, i se al?tur? lui Mihai.
- Deci, asta a fost totul, campionule. Sper c? ai fost mul?umit. ?tiu c? ai fi meritat mai mult, îns? s? fii convins c? noi to?i ne-am str?duit ca totul s? fie cât mai bine.
- Nu-?i face griji. A fost perfect. M-am sim?it minunat. Mai bine de a?a, nici c? se putea. Serios, Luci!
- A?a sper ?i eu. De asemenea, ?tiu c? aceast? c?s?torie nu poate fi oficial?, ca s? zic a?a. ?tii c? nu puteam lua cu noi un preot ?i un ofi?er al st?rii civile.
- Luci, nu-?i face probleme, în?eleg. De altfel, nu sunt singurul în aceast? situa?ie. În plus, chiar de am fi luat cu noi un ofi?er al st?rii civile ?i un preot, tot n-am fi rezolvat problema. Adic?, ace?tia ar fi oficiat aici c?s?toriile, îns? pe Terra tot n-ar fi fost recunoscute ca fiind oficiale. N-ar fi avut cum.
- A?a e. Atunci, de partea oficial? sau legal?, ne vom putea ocupa doar când vom ajunge acas?, pe Terra. De abia atunci v? ve?i putea face actele ?i tot ce mai e necesar. Îns?, pân? atunci... Noi am încercat s? ne achit?m fa?? de tine a?a cum am putut.
- Da, sigur. A fost grozav!
- Atunci, e bine. În fond, asta conteaz? cel mai mult. Ca voi s? fi?i ferici?i ?i s? v? sim?i?i bine. ?i nu doar voi, ci to?i, în general.
- Ce tot pune?i voi doi la cale aici? întreb? Maria, ajungând lâng? ei.
- Tocmai vorbeam cu proasp?tul t?u cumn??el despre legalizarea c?s?toriei lui.
- Legalizare? Ce tot spui, Luci? Te doare cumva capul, burta sau ai febr??
- Nu, blondo, m? simt foarte bine.
- Atunci, ce tot îi dai zor cu legalizarea, aiuritule? Nu poate fi vorba despre a?a ceva aici!
- Tocmai, nu poate fi... se strâmb? Lucian, la auzul calificativului „aiuritule”. ?i s-ar p?rea c? ai ?i tu aceea?i problem?.
- Las’, c? nu-i o urgen??. Se vor rezolva ele, toate la timpul lor. Nu ne putem ocupa de partea legal? aici.
- Evident. M? bucur c? e?ti în?eleg?toare.
- Trebuie s? fiu. De fapt, în calitate de comandant, ar fi trebuit s? ?i se fi dat ?ie posibilitatea de a legaliza eventualele mariaje.
- Mie?! De ce mie?
- Pentru c? tu e?ti comandantul nostru, evident. ?i ce tot faci mutre? Vrei s? spui c? n-ar fi adev?rat?
- N-a? spune a?a ceva. Îns? ?sta nu-i un motiv relevant. Iar dac? a? fi avut totu?i aceast? posibilitate, cum mi-a? fi oficiat oare propria-mi c?s?torie?
- A ta, aiuritule?! Care?! Tu nu e?ti înc? însurat, îi aminti blonda.
- Mai e destul timp pân? ce vom ajunge înapoi pe Terra. ?i nu se ?tie niciodat?.
- Bine, recunosc, aici ai dreptate. În acest caz, ne descurcam noi cumva, g?seam o solu?ie adecvat?. Dar... Aha, te-am prins! S? în?eleg, deci, c? ai în vedere posibilitatea de a renun?a la burl?cie în viitorul apropiat? Vrei s? intri ?i tu în rândul famili?tilor?
- Nu sunt sigur, blondo. N-am pl?nuit nimic pentru viitorul apropiat, nici m?car pentru cel îndep?rtat.
- Ar trebui, s? ?tii, îl sf?tui blonda.
- Ar trebui, a?a-i, surâse Lucian.
- Totu?i, Luci, în leg?tur? cu legalizarea mariajelor noastre, s? ?tii, s-ar putea rezolva, f?r? probleme, insist? Mihai.
- Cum, adic??! se mir? Lucian.
- Adic?, ?ti?i, exist? posibilitatea de a lua leg?tura în direct cu Terra. Astfel am putea anun?a c? ne-am c?s?torit ?i ei ne-ar înregistra în acte. Astfel ar putea deveni legal, sau cel pu?in oficial, explic? Mihai.
- A?a crezi? se îndoi Lucian de aceast? afirma?ie. Spune-mi, atunci, cum a?i putea oare semna actele, ca s? fie valabile? Nu crezi c? distan?a imens? reprezint? un obstacol demn de luat în seam??! În plus, în cazul vostru, ce anume ar putea înregistra ca fiind legal sau oficial? V-a?i c?s?torit, e adev?rat, dar cu cine?! De unde i-ar lua ei pe Ly ?i pe Nick Kuny, ca s?-i înregistreze în acte ca fiind so?ii vo?tri? Cum i-ar putea înregistra; drept extratere?trii de pe planeta Proxima? Sau cum altfel? ?i de unde ar avea cod numeric personal pentru ei ?i orice altceva o mai fi necesar în acte? Scuze, nu vreau s? par sarcastic, spun doar adev?rul... Doar în cazul lui Alex ?i a doctori?ei noastre n-ar fi probleme în acest sens. Cu voi, îns?...
- Ai dreptate. Nu m-am gândit la asta. Dar ar putea lua la cuno?tin?? faptul c? ne-am c?s?torit, f?r? a semna nici un act sau a înregistra datele necesare, presupuse campionul.
- Da, ar putea. ?i la ce-ar fi de folos acest lucru, ?ie sau lor?
- Nu ?tiu, Luci. Nu m-am gândit la chestiile astea.
- P?i, Mihai, în primul rând ar trebui s? te gânde?ti foarte bine la consecin?e ?i la toate implica?iile pe care le-ar presupune un asemenea gest, înainte de a încerca s? treci la fapte. Pricepi?
- Da, eu m-am gândit doar c? ar afla ?i rudele noastre apropiate, ar putea fi anun?a?i ?i s-ar lini?ti cât de cât, dac? ar avea ve?ti de la noi.
- Chiar crezi c? a?a ar fi?! Hmm... rosti Lucian îngândurat, apoi îl sf?tui cu seriozitate în glas: Nu, campionule! Renun?? la aceast? idee!
- De ce?
- Nu insista! Nu în?elegi? N-ar fi acela?i lucru! Nu cred c? ar fi bine. Sau... Nu ?tiu nici eu sigur, îns?... Mai bine, nu! Mai bine ne vedem de treaba noastr? în continuare, ca ?i pân? acum.
- Luci are dreptate, cumn??ele drag! Mai bine nu insista, îl sf?tui ?i Maria, justificând: Sincer, nici mie nu mi se pare o idee bun?.
- Bine, renun?, de?i nu în?eleg de ce. S-ar putea g?si totu?i o solu?ie.
- Poate s-ar g?si, sau poate c? nu. Îns? mai bine, nu! Te rog, campionule...
- Bine! Am în?eles. ?i doar ce am spus c? renun? în favoarea ta, iar asta nu pentru c? e?ti comandantul nostru...
- A?a e, ai spus, încheie Lucian discu?ia pe aceast? tem?. Deci, cu excep?ia acestei probleme m?runte, crezi c? totul a fost bine? Spune, campionule, ne-am ridicat la nivelul a?teptrilor tale?
- Da, cu siguran?? c? v-a?i ridicat, ba chiar le-a?i dep??it.
- M? bucur. ?i acum, scuza?i-m? pu?in, v? rog, li se adres? Lucian, îndreptându-?i privirea spre Lia.
- Bine, te scuz?m, îi r?spunse în glum? Mihai, zâmbind, observând încotro î?i îndreptase comandantul aten?ia.
Dar ?i blonda în?elese acest lucru, doar nu era greu de ghicit. Prin urmare, Mihai r?mase în compania simpaticei blondine, devenit?, nu de mult timp, cumnata sa. Iar Lucian ajunse în dreptul Liei ?i-i spuse:
- Deci, domni?oar?, se pare c? vei r?mâne totu?i singuric?, f?r? coleg? de camer?. Cum crezi c? vei face fa?? singur?t??ii?! S? ?tii, nu-i foarte pl?cut.
- Nu-?i face griji în privin?a asta, m? voi descurca. Voi supravie?ui.
- Uite, î?i fac o ofert?: Sunt dispus s? locuiesc în marele ora?, doar dac? accep?i s? devin noul t?u coleg de camer?. A?a am sc?pa amândoi de singur?tate.
- Ai vrea tu... Dar prefer s? r?mân singur?, a?a c? î?i po?i lua adio de la planurile tale.
- Cum vrei... Ar trebui s? te gânde?ti la propunerea mea, înainte de a o refuza, poate c? ne-am în?elege bine, fiind colegi de camer?.
- Noi doi?! S? ne în?elegem?! Poate într-o alt? via??... A?a c?, renun??! Mi-e de ajuns c?-mi e?ti totu?i coleg de echipaj; de altceva nici nu poate fi vorba!
- Glumeam doar, Lia...
- Halal glum?! Nu mi s-a p?rut deloc amuzant?.
- Nici nu m? a?teptam s? ?i se par?... Ce p?rere ai de campionul nostru?
- Ce p?rere a? putea avea? Cred c? a procedat corect când a decis s? fac? pasul decisiv.
- ?i eu sunt de aceea?i p?rere.
- M? bucur c? e?ti de acord cu mine, dar nu ?i-am cerut p?rerea.
- A?a e, nu mi-ai cerut-o; mi-am permis s? mi-o expun totu?i.
- Afl? c? nu m? intereseaz?! Ascult?... În leg?tur? cu Sid... schimb? ea subiectul. ?tiu c? azi nu ne-am întâlnit cu el, dar ce vom face mâine?
- Mâine? Vrei s? spui azi, o corect? el. Pentru c? e deja diminea??, e 04.30. ?i ieri nu ne-am întâlnit cu el...
- ?tiam; m-am exprimat gre?it. Deci, azi; ce vom face azi?
- P?i, azi ne vom întâlni cu el, la ora 14.00, ca de obicei. Dar nu te voi c?uta la 10.00; ar fi prea curând. Deci, ne vedem to?i trei la 14.00, la locul stabilit.
- Sper s? nu te a?tep?i s? vin eu în nav?.
- Nu, bineîn?eles. Doar ?i-am spus: Ne vom întâlni la ora 14.00, la locul stabilit.
- A?a, da. Dar dac? am s? spun c? nu voi veni de data asta? V? las singuri azi. Sunt prea obosit?. De ce nu i-ai spus s? amân?m pe mâine?
- N-am crezut c? ar fi necesar. Îns? dac? nu vrei s? vii, nu-i nici o problem?. Nu te oblig? ninemi. O s? m? merg doar eu.
- Atunci, a?a r?mâne.
- ?i mâine?
- Mâine voi veni ?i eu.
- De diminea?? voi fi la tine.
- Nu prea devreme, de acord?
- La 10.00 e destul de bine?
- Acceptabil.
- Asta doar în cazul în care nu-mi accep?i compania permanent?, în calitate de coleg de camer?. Te-a? înso?i chiar începând din acest moment. Ce zici, facem târgul? Ai avea numai de câ?tigat.
- Nu, z?u?! Ce anume?
- P?i, normal, un nou coleg de camer?. Pe mine.
- Luci, n-ai altceva mai bun de f?cut, decât s? m? cic?le?ti pe mine?! Z?u c? dup? toat? petrecerea asta, n-am nici un chef de toate prostiile tale! A?a c? ai face bine s? ba?i pe altcineva la cap, numai s? m? la?i pe mine în pace.
- Bine. Nu te sup?ra. Atunci, ne vedem mâine, la 10.00.
- Sigur. Pe mâine, încheie ea, iar el o l?s? în pace.
Ajunser? în sfâr?it în apropierea cercului colorat. Aici se desp?r?ir? de Lucian, de la care î?i luar? r?mas-bun. Cu permisiunea ginerelui, înainte de a face cale-ntoars? c?tre nav?, Lucian o s?rut? pe Ly pe obraji, apoi se retrase. Ceilal?i î?i continuar? drumul spre ora?ul artificial, împreun? cu domnul To Kuny, care r?m?sese în tot acest timp împreun? cu ei. De când era conduc?torul Proximei, nu lipsise niciodat? atât de mult din ora?, îns? micu?a sa fiic? merita acest lucru, a?a c? nu regreta c? r?m?sese la bordul navei, mai ales c? se sim?ise foarte bine în mijlocul echipajului celor de pe Terra, se sim?ise în largul s?u. ?i nu-l c?utase nimeni, nu-l deranjaser?, doar ?tiau to?i c? era vorba de un eveniment important din via?a fiicei dumnealui. Astfel se încheiase ?i aceast? petrecere...