proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Niciuna dintre speran?ele celor care au ascultat în acea noapte de 23 august Proclama?ia c?tre ?ar? a regelui nu s-a îndeplinit. Prizonierii de r?zboi n-au fost elibera?i, ba, dimpotriv?, au fost lua?i al?ii ?i dup? aceast? dat?. Or fi fost ei, ?i ru?ii, s?tui de r?zboi ?i s-ar fi întors bucuro?i pe la casele lor, dar Stalin a convenit cu ceilal?i conduc?tori ai coali?iei s? lupte împreun? pân? la victoria final?, ?i aceea va fi numai dup? ce Berlinul va fi ocupat de ei. A?a c? englezii ?i americanii veneau dinspre vest, iar Armata ro?ie înainta dinspre est. Care vor ajunge primii?
Ve?tile ajungeau cu greu pe teritoriul României. Postul de radio Bucure?ti fusese bombardat ?i distrus de artileria german?. Au început s? emit? studiourile de ajutor de la Bod, de la Sinaia ?i câteva instalate în Bucure?ti. Dar acestea se prindeau greu având frecven?ele pe unde scurte. De-abia, spre sfâr?itul lui august, s-a aflat c? Parisul a fost eliberat, cu toate c? evenimentele de acolo se întâmplau cam în acela?i timp cu cele din Bucure?ti. Da, dar acolo cei care au adus victoria împotriva Wermachtului au fost lupt?torii For?elor franceze libere. Orice s-ar întâmpla, spunea Charles de Gaulle, în 18 iunie 1940, flac?ra rezisten?ei franceze nu trebuie s? se sting? ?i nu se va stinge. ?i nu s-a stins. Au folosit-o cei care s-au organizat în a?a numitul maquis. Aici, în aceast? organiza?ie, activau cet??eni de toate vârstele, de toate profesiile, deopotriv? b?rba?i ?i femei care au organizat sabotaje, deraieri de trenuri, cei care se pricepeau au confec?ionat acte false, al?ii au organizat ac?iuni pentru eliberarea unor prizonieri de r?zboi ?i i-au trecut clandestin frontiera pentru a ajunge în Anglia. Electroni?tii au confec?ionat aparate de radio-recep?ie ?i radio-emise pentru a se putea ?ine leg?tura cu anglo-americanii ?i cu For?ele franceze libere conduse de generalul de Gaulle. Mul?i din rândul maquis-ului au fost prin?i de Gestapou ?i executa?i, dar ceilal?i au continuat lupta.
Toate acestea au culminat cu insurec?ia parizienilor care la 25 august a determinat capitularea trupelor germane. Nu s-a mai putut pune în aplicare ordinul dat de Hitler: capitala francez? nu trebuie s? cad? în mâinile inamicului decât ruinat? complet prin demolarea sistematic? a podurilor ?i a cl?dirilor.
Generalul Eisenhower , comandantul coali?iei anglo-americane, ar fi vrut s? ocoleasc? Parisul pentru a ajunge cât mai repede la Berlin, pentru a-l cuceri înaintea sovieticilor.
Dar ?i sovieticii înaintau destul de repede. Au avut, îns?, timp s? fac? în România lucruri despre care locuitorii î?i vor aminti cu groaz? decenii la rând.
Gara comunei Loamne? nu era un important nod de cale ferat?. Totu?i, aici erau câteva linii pe care puteau a?tepta trenurile, mai pu?in importante, ca s? fac? cruce cu cele care aveau prioritate. Locuitorii satului au avut parte nu de clipe de co?mar, ci de nop?i întregi, la rând. Din trenurile, cele mai multe de marf?, pline de osta?i sovietici, care r?mâneau peste noapte, a?teptând pe câte o linie moart? plecarea, coborau grupuri, grupuri, înarma?i cu pistoale automate atârnate de gât ?i luau pe rând casele, cotrobâind în voie prin ele. Bie?ii oameni n-aveau cum s? se opun?, degeaba l?sau seara câinii dezlega?i prin curte pentru a o ap?ra, pentru c? erau împu?ca?i. Victoria ?i cei doi copii ai s?i tres?reau la fiecare împu?c?tur? auzit?. Cei mici au început s? plâng?.
- T?ce?i, dragii mamei, t?ce?i! Dac? plânge?i o s? v? aud? ?i o s? intre peste noi.
- ?i ce-or s? ne fac?, mam?, or s? ne împu?te?
- Nu, draga mamei, nu. Dar e mai bine s? nu intre. Haide?i s? ne rug?m.
În întunericul care-i înconjura s-au l?sat în genunchi. Se auzeau doar ?oapte, aproape imperceptibile.
Înger, îngerelul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, totdeauna fii cu mine... era glasul tremurat al celui mic. Tat?l nostru care e?ti în ceruri... ?opteau celelalte dou? glasuri, ale mamei ?i ale feti?ei.
Printr-o îngust? cr?p?tur? a u?ii se z?rea o lumin? ce venea de la lanterna unui soldat rus care o învârtea în toate p?r?ile. S-a auzit clan?a u?ii pe care a ap?sat cineva. Apoi un zgomot urmat de o voce „iopfoi du?u mati”. P?rea a fi o înjur?tur? spus? cu n?duf. Desigur, se gândi Victoria, un soldat rus s-o fi împiedicat de unul din lemnele ce erau în buc?t?ria de var?, pe unde se intra în camera în care st?teau ea ?i copiii. N-a mai încercat nimeni la u??. Probabil, ?i-a spus mai târziu ea, s-or fi gândit c? u?a ducea într-o magazie de lemne, ?i au plecat.

A doua zi diminea??, oamenii au ie?it cu sfial? din case. S-au uitat înspre gar?. Pe linii nu mai era niciun tren. Au r?suflat u?ura?i, ru?ii plecaser?. Deocamdat? nu mai era niciun pericol.
La ?ipotul de pe uli??, de la intrarea în curtea ?colii, femeile, care veniser? cu c?ld?ri ori cu ulcioare dup? ap?, nu se mai d?deau duse. Aproape nu-?i d?deau rând, fiecare vroia s? zic? ce s-a întâmplat în puterea nop?ii prin casele lor. Ana lui Dordea spunea cum un soldat rus a în?f?cat ?i a b?gat în rani?? ceasul de?tept?tor. Nu-i bai, zicea tot ea, c? avem coco?ul care oricum cânt? când se face ziu?, precum ?i la miezul nop?ii, ba ?i la amiaz? cam odat? cu trenul care ?uier? în gar? la ora 12. Îi mai r?u c? vreo doi s-au suit în pod ?i au luat de acolo bucata de sl?nin? pe care mai aveam de la porcul din anul trecut.
- Din podul nostru a luat, zise Oara lui Trifan, garni?a cu unsoare.
- La noi, ?ti?i c? avem cote?ul g?inilor destul de aproape de cas?, una, auzind g?l?gie, a cârâit. Atât le-o trebuit ru?ilor, le-au luat pe toate, le-au sucit gâtul ?i le-au b?gat în ni?te saci pe care îi aveau cu ei, î?i d?du rând Savesti?a lui ?ofronea.
- Nou? ne-au luat de pe sob? crati?a cu tocan? de crumpene în care era ?i carnea unui coco? t?iat ieri. Era înc? destul de cald?. Sta-le-ar în gât, s? le stea! Ce mai pun eu azi pe mas? copila?ilor?
- Fost-au ?i la dumivoastr?, doamn? înv???toare ?
Numai atunci ?i-au dat seama c? Victoria st?tea ?i ea, la rând, s? ia ap?. I-au f?cut loc în fa??.
- Au fost, dar numai pân? în fa?a u?ii ?i au plecat.
- Cum a?a? De ce?
- Ne-a ajutat Cel de sus.

Copiii-i erau tot mai speria?i de câte ori se apropia seara. Nu puteau dormi dup? ce se culcau. Tres?reau la orice zgomot ce se auzea de afar?. Oare s-or fi întors ru?ii?
S-a gândit atunci c? ar fi bine, c? tot n-a început ?coala, ?i nu se ?tie când va începe, s? mearg? în satul ei. Acolo, în Ru?i, vor sta în casa lor zidit? cu atâta trud? de Nae ?i ea. Copiii vor putea merge ziua la bunici, se vor juca cu c??elul Leu, vor putea s? mearg?, în zilele când este voie de la prim?rie, la via lor, s? m?nânce pe s?turate struguri, care, sigur, au început a se coace, prune v?ratice, ?i din acele piersici, mici ?i parfumate, care pe la ei se numesc moroan?e. Drumul l-au str?b?tut pe jos. Erau doar ?apte kilometri, pe câmp prin Capul Dealului. Feti?a, fiind mai m?ri?oar?, mergea bine pe lâng? ea. B?ie?elul r?mânea mereu în urm? ba culegând câte o floare, ba uitându-se dup? câte un iepure, care s?rea pe nea?teptate din culcu?ul s?u ?i apoi se îndrepta în grab? spre linia orizontului. Ba, odat?, i s-a p?rut c? vede o c?prioar?.
- Hai, Nu?ule, hai mai repede, c? ne apuc? noaptea!
- Sta?i un pic, c? oi veni dup? ce oi vedea în ce parte a luat-o iepurele.
Din când în când, mama, ca s?-l impulsioneze, scotea câte-o bucat? de zah?r cubic ?i i-o ar?ta de departe. Atunci copilul gr?bea pasul ?i chiar fugea. Dar fuga îi era îngreuiat? de un s?cule? legat pe sub burt? ?i mascat de c?me?u?? ?i pantalona?i. Erau acolo multe monede de argint de cinci mii ?i de dou? mii de lei pe care le-a primit dup? moartea lui Nae de la Grupul 90 vân?tori de munte, reprezentându-i solda pe câteva luni.
Au ajuns, dup? câteva ceasuri, pe calea ce intra în sat din locul numit Cânechi. De aici se vedea, ca-n palm?, ?oseaua na?ional? ?i casele în?irate de-o parte ?i alta a ei. A lor era cea mai frumoas?, vopsit? într-un alb str?lucitor. A fost v?ruit? pe din afar? ?i pe din?untru, conform contractului de închiriere. S-a bucurat atunci c? va fi bine îngrijit? ?i c? va primi ?i bani, destul de mul?i, drept chirie. Chiria?ul era inginerul ?ef al Uzinelor Malaxa care au fost refugiate aici, în Ardeal, de frica bombardamentelor americane asupra capitalei. În urm? cu nici o lun? a primit o scrisoare din partea inginerului prin care era anun?at? c?, datorit? împrejur?rilor cauzate de r?zboi, este nevoit s? p?r?seasc? localitatea. Cheile casei sunt la locul pe care l-au convenit împreun?.
Au intrat în curte printr-o sp?rtur? a gardului. Cheile casei erau la locul convenit pe o grind? mascat? a acoperi?ului fântânii. Dar n-a mai fost nevoie de ele. U?a de la intrare era spart? ?i scoas? din ?â?âni. I-a trimis pe copii în gr?din? s? se joace ?i s? adune mere de pe jos, a intrat cu inima cât un purice în cas?. În camera cea mare, din mijloc, era o gr?mad? mare de struguri rup?i împreun? cu coardele ce-i sus?ineau, c?lca?i în picioare, iar al?turi excremente umane. Bufetul cel mare din buc?t?rie, cu trei u?i de sticl? înr?mate, lucrat cu migal? de cumnatul Ion de la Ol?ne?ti, era spart ?i cu încuietoarele aruncate pe jos. U?a cea mare se vedea c-a fost for?at?, probabil cu o baionet?. Masa mai st?tea în trei picioare ?i niciun scaun nu le mai avea pe toate. Ar fi plâns, dar nu voia s-o vad? copiii. Nu-i va l?sa sa intre în cas?. Vor pleca la bunici, numai de-ar fi plecat ofi?erul rus care a fost încartiruit acolo. La un moment dat, sim?i c? nu este singur?. Ridic? fruntea. În u?? era vecinul, b?trânul Calboreanu.
- Te-am v?zut, Victorie, cum ai intrat în curte cu cei mici. E r?u, dar putea fi ?i mai r?u. Bine c-am r?mas în via??. S? ne rug?m Domnului s? ne fereasc? de du?mani. Nu mai sta?i aici, la drum, pe unde trec mereu ru?ii. merge?i la ai t?i în Gheuru?a, acolo ve?i fi mai feri?i.