proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

La prima vedere, o femeie cât se poate de normal?. Care nu atr?gea aten?ia cu nimic ie?it din comun, cu nimic excentric, asta dac? nu cumva normalitatea ei trebuie fi b?tut teribil la ochi într-o lume atât de mult aservit? anomaliei. Cu gura mic?. Cam lat? în ?olduri, ce-i drept. Aproximativ 1,60. Absolvent? de Politehnic?. Ajungând, printr-un concurs de împrejur?ri, nu se ?tie cât de favorabile, s? lucreze la o bibliotec?. Mam? a dou? feti?e. Pe care, v?zându-le cândva, undeva, n-ai fi zis c? sunt surori. Pesemne, cea mare îi sem?na lui taic?-su… ?i nu doar fizic. Da,… munteanc?. Dintr-o localitate din Teleorman. Le aducea con?tiincioas? toate dic?ionarele solicitate. Întreba politicos dac? mai aveau nevoie de ceva. Purta un sarafan de blugi albastru închis. Cercei minusculi. O verighet? sub?ire. Se retr?gea discret. Se a?eza la masa de lâng? u?a balconului f?când chestii la fel de normale. În intimidantul laborator ?tiin?ific, impunând episoade de ascez? în toat? regula, domesticul emanat de bibliotecara Dorina era, m?car câteodat?, binevenit, poate chiar a?teptat. Femeia mergea des la ?ar?. Unde avea – mai exact p?rin?ii ei aveau, c?ci, da, îi tr?iau p?rin?ii ?i erau cât se poate de zdraveni! – ra?e, bibilici, curcani albi ?i coco?i pintena?i. F?ceau focul cu lemne în cuptor str?mo?esc. S?pun de cas? din osânz? de porc, în tuciuri imense. Sp?lau picioarele neastâmp?rate ale copiilor în a doua zi de Rusalii. Atunci întindeau buc??i perfect geometrice de s?pun pe frunze de lipan. F?ceau col?rez. Piticii se repezeau cu poft? uria??. Luau în posesie lingurile albe din lemn împodobite cu câte o floare de mu?cat? trandafir garoaf? iasomie. Prima or? putea s? mai a?tepte…
– Cândva m? iubea ?i el! – se pomenise… Dorina?! sp?rgând t?cerea într-o dup?-amiaz? de miercuri, când nu mai r?m?seser? decât ele dou? în bibliotec?. Nici nu apucase cealalt? s? se dumireasc? prea bine, c? bibliotecara continuase, cu o voce parc? venit? dintr-o alt? lume; ?i confesoarea se l?sase, la rândul ei, purtat?… – EU nu am vrut s? m? m?rit cu el… Nu c? nu l-a? fi pl?cut… iubit, dar eram mult prea tân?r?… nu terminasem înc? facultatea… ?i nici p?rin?ii mei, în special tata, nu au fost de acord…
Din chipul m?rturisitoarei se desprindeau buc??ele mici de fotoni imitând – sau chiar era(u)?! – datul din aripi al unor fluturi captivi. F?ceau un tur catifelat, asemenea unor suflete damnate, c?rora li se oferise, prin cine ?tie ce concesie, un minim r?gaz de deta?are. Se întorceau repede! Ireversibil! Destinul fusese de mult pecetluit: în anul 3 de facultate s-a l?sat luat? de nevast? de P?un, poli?ist de profesie. Primul copil venise un an mai târziu. Cu trâmbi?e ?i surle. Laura era leit? el. Dorina se bucurase ?i ea, sim?ind exultarea celuilalt. Era slab? ca un ?âr pe atunci. ?i slab? de înger! Da, ?i purta mini. Adesea. Îi pl?cea s? se fardeze. Era în culmea fericirii când el îi aducea câte o ap? de colonie, chiar de parfum. Chiar dac? nu întotdeauna corespundea gusturilor ei. Se da se da se da cu apa aia. Se da. Era de la el. ?i-l imagina cum intrase în magazin, ba nu, mai întâi cum se gândise la ea… La felul în care ea avea s?-?i pulverizeze mireasma aia, cum, pulverizând, chipul lui avea s-o împresoare. Pentru totdeauna! ?i ea n-ar fi opus minima rezisten??…
– Recunosc – nu m? ru?inez, nici nu m? eschivez în vreun fel – eram topit?-topit? dup? el! Ce-i drept, era… înc? este un b?rbat a?a de ar?tos… Probabil, mult prea ar?tos! – încheiase Dorina abrupt de trist confesiunea.

Cu nici o s?pt?mân? înainte, punându-i domnului ei mult prea ar?tos hainele la sp?lat, un bile?el c?zuse pe podea dintr-unul din buzunarele blugilor. Ei, ce putea s? fie?! Un num?r de telefon. Al uneia. Marcela. Nuuuu, nu l-a luat la întreb?ri imediat dup?. N-a îndr?znit. Poli?istul era, mai ales de o vreme încoace, extrem de irascibil. Îi s?rea ?and?ra din orice. Se r?stea la ea ca la o servitoare. Ba chiar i-a dat vreo dou? la un moment dat! A l?sat-o s? în?eleag? c? oricând ar fi reiterat gestul. F?r? de remu?c?ri! Dorina a plâns pe înfundate. ?i-a în?bu?it durerea. Revolta. Neputin?a. A f?cut-o „baban?”, la plaj?, în timp ce-?i l?sase ochii se i se scurg? cu neru?inare. ?i cele 2 feti?e erau timorate. Se ascundeau sub mas? dup? dulap printre p?pu?i lâng? icoan?. Se ascundeau ?i f?ceau pipi. Pe ele. Irina fusese chiar diagnosticat? cu depresie infantil?. ?i el?! Ei, el! El era de p?rere c? nu dai cu parul când ridici pu?in mai mult tonul. ?i c? b?taia, evident, continua s? fie rupt? din rai! Tre-mu-rau în trio! Mama ?i fetele! Era îndr?gostit nenorocitul! ?i a?a r?mânea!


*
Biblioteca înc? p?stra acea aparen?? a domesticului, a echilibrului, a normalit??ii. Venind dinspre masa de lâng? u?a balconului. Ni?te pitici continuau s? se supun? Ritualului. Coco?ii p?reau a fi la fel de pintena?i, curcanii suficient de albi… Numai Dorina veghea de undeva de sus. Fluturii se eliberaser? din captivitate. Inima femeii cedase în scurt? vreme. Cele 2 feti?e f?ceau eforturi supracopil?re?ti s?-i spun? unei marcele Mam?.



Cândva, un poli?ist o iubise pe Dorina.