proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Se întâmpl? un lucru ciudat în modul cum privim ?i ne reprezent?m etnogeneza românilor. Istorici de vaz? de ai no?tri au reu?it s? puncteze decisiv în confruntarea cu cei care ne contest? continuitatea geto-dac? în vatra originar?. Iorga ne nume?te de patru ori milenari, dar dac? îl lu?m în seam? ?i pe Densu?ianu, precum ?i semnele arheologice vechimea noastr? ne plaseaz? în aria de antropogenez?. S-a demonstrat, inclusiv prin probe genetice, c? etnic, dar s? nu subapreciem fondul cultural (port, obiceiuri, credin?e, tradi?ii, mitologie, folclor etc), suntem urma?i ?i continuatori ai popula?iilor b??tina?e din arealul carpato-danubiano-pontic ?i nu numai. Am p?strat în structura noastr? aproape toate dintre aceste daturi ancestrale mo?tenite. Numai cu limba avem o problem?. Lingvistica noastr? oficial?, prin teoria romaniz?rii, ne spune c? suntem geto-dacii care vorbesc o alt? limb?. Deci, am fost în stare s? ne p?str?m cea mai mare parte din zestrea de la str?buni, dar ne-am pierdut elemental identitar esen?ial – limba matern?. Cum s-o fi întâmplat de s-a ajuns ca, zice-se, cel mai vechi ?i mai stabil popor european s? aib? altoit pe trunchiul s?u o limb? str?in?, de împrumut? Mai plastic spus, cum de a fost posibil s? altoie?ti m?slin pe srejar? S? fie vorba de vreun mare mister ori doar de o fractur? logic??
Suntem poporul ancestral sedentar, arienii (cei care î?i ar? p?mântul) care vorbe?te latina. Dar latina, ca ?i slava veche (limb? de cult) au disp?rut. Prima era limba inventat? (cult?), confec?ionat? pe scheletul graiului vorbitorilor din spa?iul numit latin, prin intermediul c?reia imperatorul î?i comanda armata ?i administra împ?r??ia. Era limba unei elite aristocratice, a st?pânitorilor, politic ?i militar, în teritoriile cucerite. Ea a rezistat, prin autoritatea for?ei, atâta timp cât ace?tia ?i-au putut exercita domina?ia asupra popoarelor ?i spa?iilor ocupate. Ulterior, dup? c?derea Romei, a preluat-o catolicismul, papa –imperatorul spiritual, prin intermediul ei, încercând s?-?i exercite sacra suveranitate asupra p?mânturilor fostei „civitas terra” imperiale. Latina, o vreme, a mai supravie?uit prin for?a simbolic? a autorit??ii credin?ei (folosirea ei în biseric?). Acela?i lucru îl f?ceau elenii bizantini prin intermediul greco-slavonei în cadrul ortodoxiei balcanice ?i nord-pontice. Era firesc, deci, ca aceste limbi nenaturale, f?r? vorbitori, în momentul în care nu au mai putut fi impuse politico-militar ori religios s? moar?. Au mai fost folosite doar de c?tre aristocra?iile culte locale, ce s-au suprapus peste masa vorbitorilor, ca modalitate de a-?i conserva ?i epata elitismul.
?i atunci, dac? latina-i moart? noi, masa geto-dacilor de ast?zi, ce limb? mai vorbim? P?i, o limb? romanic?, la fel ca to?i ceilal?i din grupul european ni se spune! Este firesc s? ne întreb?m, dac? latin? nu mai e ?i nici Imperiul nu mai e, cât de romanice mai r?mân aceste limbi ale autohtoniilor impuse for?at? Franceza, spaniola, portugheza, italiana, româna de ast?zi sunt ele limbi ale b??tina?ilor? R?spunsul este da; sunt limbi încet??enite ale popula?iilor native. Ele au fost create de c?tre aristocra?iile culturale proprii, continuatoare simbolice ale aristocra?iei imperiale, ajungând s? configureze limba cult? a autohtonilor de ast?zi. Al?turi de ea mai coexist?, în zone izolate, limba indigenilor. Dar vorbitorii neao?ei preromane se împu?ineaz? pe zi ce trece pân? aproape de dispari?ie. Romanicele sunt limbi constituite de c?tre elita cultural? pe scheletul latinei imperiale, p?strate ?i transmise de c?tre catolicismul european. Încet??enirea, în timp, a acestei lingvistici romanice prin limbile culte a influen?at etnicitatea localnicilor, sedimentându-se ca element identitar în formarea na?iunilor moderne.
Dar acest lucru nu pare valabil în cazul românilor, majoritar ortodoc?i. Influen?a catolic? s-a exercitat, dar nu a avut rol determinant ca în cazul limbilor romanice occidentale. Amintesc cum, spre sfâr?itul secolului al doisprezecilea, papa Inocen?iu al treilea îi cerea valahului Ioni?? Asan Caloianu ca, în schimbul recunoa?terii sale ca împ?rat în Balcani ?i nu numai, s? declare public descenden?a daco-românilor s?i din etnia romanic?, demers respins de c?tre acesta. S? fie asta o confirmare c? la acea vreme exista con?tiin?a identit??ii diferite a românilor în cadrul Imperiului? C? dup? atâta romanizare a peninsulei vlahii daco-români se sim?eau ca fiind altceva decât romani? Mai apoi, cunoa?tem la ce malforma?ii a dus încercarea ?colii ardelene, o elit? cultural?, de a for?a latinizarea limbii vorbite în Carpa?i.